Universul, iunie 1935 (Anul 52, nr. 148-162)
1935-06-11 / nr. 158
kim al S2-lea FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN 12 Pagini EXEMPLARUL Taxa poştală plătită în numerar conform CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30 15 Adevărata restauraţie Serbarea Restauraţiei s’a terminat. Fiecare cetăţean, după gândul şi priceperea sa, a participat la ea, legaţi toţi de aceeaşi convingere că tot mai bună a fost hotărirea strămoşilor cari au instituit Dinastia străină în locul unei stăpâniri cu orice denumire şi cu camarilă indigenă. Presa de toate nuanţele şi-a exprimat ieri bucuria faţă de evenimentul care era sărbătorit. A fost totuşi o deosebire în această exprimare, şi dacă cineva ar avea răbdare să cerceteze tot ce s’a scris, ar constata că numai presa partidelor cu pretenţii de guvernământ s’a întrecut in expresiuni de o obedienţă umilitoare. Dar, e inutil să insistăm prea mult în această privinţă. Aşa sunt oamenii politici, aşa le e şi presa care-i sprijină pentru motive diferite. Participând la serbarea de ieri, noi n’am voit să tulburăm armonia naţională a zilei şi am apreciat evenimentul cu măsură cuviincioasă. Am socotit că e mai bine să amânăm pentru a doua zi tot ce aveam de spus asupra înţelesului ce-l are pentru noi — ce ar trebui să-l aibă pentru toată lumea — Restauraţia, şi cum trebue să fie privită în lumina adevărată a prezentului şi în perspectiva viitorului. In primele ceasuri ale sosirei sale, Regele Carol al II-lea, adresându-se poporului printr-o proclamaţie, a precizat astfel înalta Sa misiune : „Astăzi, în mijlocul vostru, am venit cu inima plină de dragoste pentru toţi românii şi cu singurul gând de a strânge împrejurul Tronului pe toţi fiii patriei, DORNICI DE MUNCA ŞI DE ADEVAR”. Iar mai departe, Regele a adăugat: „Cer ca toţi, fără deosebire de opinii politice, credinţă sau obârşie, să-mi dea sprijinul lor cel mai larg, pentru propăşirea ţării PRIN CINSTE ŞI DEMNITATE”. Cuvinte înţelepte cari sunt deajuns, dacă ele sunt aduse la îndeplinire, să glorifice o întreagă domnie. Şi reamintindu-ne aceste cuvinte, ne întrebăm azi — fiindcă n’am vrut s’o facem ieri — cum au fost desăvârşite, de cei ce s’au adunat în jurul Tronului, ca sfătuitori şi ca deţinători ai puterei executive, intenţiunile bune ale Suveranului ? De doi ani de zile trăim sub stare de asediu, prelungită necontenit, şi sub cenzură, care pune căluşul la gura omului care refuză să fie lichea, şi-l împiedică să spue tot adevărul asupra greşelilor menite să întunece o domnie şi un regim. De doi ani de zile, se împiedică afirmarea acelui adevăr pe care Regele l-a cerut prin proclamaţia Sa. Opinia publică este de doi ani ţinută in ignoranţă de ceea ce se petrece şi astfel ea nu poate simţi toată bucuria pentru Restauraţia săvârşită şi pe care a dorit-o cu speranţa în zile mai bune. Ţări mai frământate ca noi, ţări agitate de revoluţii şi de război civil, al căror bilanţ s’a încheiat cu mii de morţi şi cu condamnarea la moarte a celor mai de frunte personalităţi politice, cum a fost acum în urmă în Grecia, sau acum câteva luni în Austria, au ridicat şi starea de asediu şi cenzura după câteva săptămâni. Numai noi, ţara binecuvântată de Dumnezeu, cu o populaţie pacinică, cu o opinie publică mai mult pasivă şi îngăduitoare, menţinem, inutil şi inexplicabil, o stare excepţională, de la începutul guvernării liberale. In această situaţie, cum mai poate fi întreagă bucuria ţării şi cum să nu se întindă gândul că tot ce se vede e numai aparent, fictiv, că se ascunde ţării adevărul, că se ascunde ceva ? Şi cum să nu fie acest gând, exagerat de imaginaţie, pe măsură ce se prelungeşte la infinit starea excepţională care presupune o situaţie gravă ? Chiar ori, cenzura a operat articolul meu asupra Echilibrului bugetar, articol care nu conţinea nimic in stare să întunece nici prestigiul Coroanei, nici principiile constituţionale, nici măcar liniştea vreunor personalităţi considerate ca demne să fie apărate de foarfecele cenzurei. Nimic n’ar fi putut tulbura mai mult armonia bucuriei care însufleţea ieri pe toţi cetăţenii, ca această nouă ispravă a cenzurei care a provocat îngrijorare, care a născut în sufletul cititorilor bănueli exagerate şl care a făcut pe atâta lume să-mi telefoneze In tot cursul zilei şi să mă întrebe ce destăinuiri grîYO ''tOi-.titii... ni S.i Cluju.eu. Iată rezultatele la care se ajunge cu cenzură şi stare de asediu. Noi — colecţia articolelor cenzurate stă mărturie — n’am scris niciodată decât ADEVĂRUL şi am cerut ca această ţară să fie cârmuită prin CINSTE ŞI DEMNITATE. Cu alte cuvinte, am rămas credincioşi unui crez care a însufleţit totdeauna activitatea noastră şi pe care Regele Carol al II-lea şi l-a însuşit din primul moment al suitei Sale pe tron, afirmându-l cu hotărîre în proclamaţia către popor. Rămânem mai departe cu crezul nostru şi vom opune ca şi până acum, atotputerniciei cenzurei, dragostea noastră de ţară şi încrederea noastră în viitorul ei. Rămânem însă şi cu credinţa că numai atunci Restauraţia va fi într’adevăr o zi de mare sărbătoare, o zi de înviere şi de bucurie generală, când ea va însemna nu numai reintrarea în legalitate din punct de vedere dinastic, dar reintrarea în legalitate din punct de vedere general şi naţional şi în acelaş timp triumful libertăţilor constituţionale şi domnia ADEVĂRULUI, A CINSTEI ŞI A DEMNITATEI. Aşa cum a promis Regele acum cinci ani, STELIAN POPESCU Paris, 4 Iunie 1935 Consideraţiilor, expuse în preedenta cronică, şi care au fostormulate în şedinţa publică a Camerei de diverşi oratori, vreme să li se adaoge socoteli neexprimate sau inexprimabile. Puterile excepţionale şi efecele lor, pe care se tem că o să o resimtă asiguraţii sociali, foşti combatanţi şi funcţionarii, ■are au şi început să-şi pregăească rezistenţa, oferindu-le comuniştilor şi socialiştilor, care continuă să reclame sub pretextul conjurărei „pericoluui fascist“ dizolvarea ligilor nitriotice, minunate platforne electorale, radicalii s’au văzut „descoperiţi la stăn■a“, astfel încât au preferat să lase răspunderea instituirei decretelor-legi şi împlinirea consecinţelor fatal impopulare moieraţilor naţionali, cari nu s’au arătat dispuşi, tot din motive electorale, s’o asume singuri, mai ales că n’au uitat purtarea d-lui Flandin şi a colaboratorilor săi de la interne şi justiţie chiar, d-nii Régnier şi Pernot, nu numai în alegerile municipale, dar şi faţă de prelungirea duratei serviciului militar, ce s’a stabilit furtiv şi parţial ryintr’îmn simplu articol de regulament, iar nu printr’un proect special de lege, ori faţă de instruirea scandalurilor Stavisky, Lévy, Poutier et C-ie, ce par c’au fost înăbuşite şi înmormântate. In acelaş timp, atât naţionalii moderaţi, cât şi radicalii naţionali, deşi s’au potrivit în gând de a-l refuza d-lui Flandin „întinsele puteri“ solicitate, au şovăit totuşi până aproape în momentul votării să dehidă o criză ministerială aşa de inoportună. Inoportunitatea unei crize ministeriale, prielnică speculatorilor internaţionali şi primejdioasă monedei naţionale, a constituit un argument în favoarea cabinetului Flandin. Alt punct în avantagiul acestuia sa format curaja fostului preşedinte al consiliului, pe de o parte de a nu ţine seamă de asprul veto al comisiunei financiare a Camerei, şi pe de altă parte de a veni, cu toate că încă suferind fiziceşte, să-şi pledeze în persoană cauza la tribuna parlamentului. Parlamentul întreg l-a ovaţionat îndelung pe curagiosul bolnav, însă starea. In care a (Continuare ia pagina 2-a) CURIERUL PARISULUI Cum sa schimbat garda de POMPILIU PALTANEA 12 Pagini Hf« S5S Marti li Iunie 1935 F î I DIRECTOR STELI AN POPESCU Aniversarea restauraţiei ZIUA TINERETULUI, PE PLATOUL COTROCENI Sărbătoarea restauraţiei s’a transformat, anul acesta, într’o manifestaţie impozantă a tineretului din întreaga ţară. tiţţ pe platoul Cotrocenilor, dimineaţa? cât şi pe stadionul Oficiului de educaţie fizică din Isvor, după amează, mii de tineri au cântat, au făcut frumoase exerciţii, au defilat şi au aclamat pe Suveran. Străjeri şi străjeriţe, şoimi şi pui de şoimi, cercetaşi şi cercetaşe, veniţi din toate colţurile ţârii, au trecut prin faţa M. S. Regelui, în rânduială perfectă şi în uniforme viu colorate, în costume albe de sport, sau în pitoreştite porturi naţionale ale fiecărei regiuni. Dragostea manifestată de acest tneret entuziastic, nesfârşite Şi ălsi0ha perfecţii de care au dat dovadă, au mişcat profund pe Suveran, care a coborât de mai multe ori în mijlocul copiilor, s’a lăsat cuprins de acelaş entuziasm al tinereţii ce-L înconjura, şi le-a mulţumit tuturor în calde cuvinte. Publicul spectator a răsplătit şi el cu aplauze străduinţa miilor de copii şi a manifestat pentru Suveran şi dinastie. Pe acelaş platou unde s’a desfăşurat parada militară de 10 Mai, s’a serbat şi Sâmbătă dimineaţă „Ziua tineretului“. Fireşte, aspectul platoului a fost complet, schimbat. Tribunele din faţa tribunelor regale şi diplomatice au fost dărâmate şi, pe locul lor, pe o mare întindere, s’a amenajat un teren pătrat, nivelat şi acoperit cu nisip. Iar în jurul lui au fost construite alte tribune, pentru invitaţi şi parte din tineretul care nu mai încăpea pe imensul platou. Această operă a fost realizată în câteva zile, sub conducerea d-lui general Manolescu, conducătorul O. E. T. R. şi a statului său major şi cu concursul diferitelor instituţii din Capitală. Deasemeni, pe locul unde la 10 Mai, M. S. Regele primea defilarea călare, ori se afla o frumoasă tribună, din care Suveranul a privit desfăşurarea programului. Pe imensul platou şi în parte din tribune, au putut încăpea aproape 25.000 mii de tineri, afară de,publicul spectator. CIRCULAŢIA înainte de a vorbi despre invitaţi şi participanţii oficiali laaceastă sărbătoare,trebue să relevăm chipul civilizat şi perfect în care s’a putut circula de astădată din oraş la locul serbării şi înapoi. Un serviciu de circulaţie bine pus la punct cu un personal serviabil şi înţelegător al fostului său şi-a dat silinţa, pe tot parcursul celor trei căi de comunicaţie între oraş şi platou, să asigure bunul mers al maşinilor şi să previe aglomeraţiile sau... împotmolirile. Intervenţia şi măsurile luate de d. colonel Gabriel Marinescu s’au dovedit fericite şi ne arătăm deastădată mulţumirea precum la 10 Mai ne-am făcut ecoul celor ce au avut de păţi, mit. • ASISTENŢA Atât invitaţiile cât şi programul anunţau închiderea circulaţiei spre platou la ora 9. Invitaţii şi oficialii însă, mai grijulii de astă data şi, mai a- tes, şi de teama vreunei noui experienţe neplăcute, s’au pornit mai de dimineaţă spre platou, astfel că mulţi dintre ei sorbeau aerul proaspăt al câmpului cu mult înainte de ora programului. • In faţa tribunelor regale şi corpului diplomatic se plimbă sau şed de vorbă în grupuri, membrii guvernului, d-nii: Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului; N. Titulescu, ministru de externe; I. Inculeţ, ministru de interne; general Paul Angelescu, ministrul armatei; dr. C. Angelescu, ministrulinstrucţiei; V. Antonescu, ministru de finanţe; Vaier Pop, ministru de justiţie; dr. Costinescu, ministrul sănătăţii; R. Franasovici, ministrul de comunicaţii; Manolescu Strunga, ministrul industriei; V. Sassu, ministrul domeniilor; I. Nistor, ministrul muncii; Al. La.pedatu, ministrul sPiltelo-;. V Ipmandi, de stat, "precații "Et ' ^îeştiința corpurilor legiuitoare, d-nii N. N. Săveanu și Leonte Moldovaiul. ■ In tribuna corpului diplomatic sunt I. P. S. dr. Miron Cristea, patriarhul României; foştii miniştri, d-nii Al. Vaida Voivod, I. Mihalache, D. Gusti, dr. Lupu, Mihai Popovici, V. Madgearu, V. Vâlcovici, Const. Anghelescu, D. R. Ioaniţescu, Voicu Niţescu, Crişan, Sever Dan, I. Răducanu, M. Manoilescu, N. D. Chirculescu, V. Potârcă, Trancu-Iaşi. Apoi d-nii subsecretari de stat Savel Radulescu, Eugen Titeanu, Mitiţă Constantinescu, Iuca, dr. Leon, M. Negură, Caramfil, generalii Gorschi, Ştefănescu Amza, Pârâianu, Condeescu, Manu, Olteanu, Alimănescu, Papazoglu, Prodan, Popovici. De la palat d-nii generali Condeescu, Grigorescu şi Balif, baron Stârcea, colonei Svidenek, Râmniceanu, Manolescu şi comandor Fundăţeanu, adjutanţi regali; colonel Urdăreanu, prefectul palatului; col. Drosu, mare comis; dr. Crainic, medic şi Buchman, secretar particular. Au fost prezenţi apoi d-nii miniştri reprezentanţi ai ţărilor străine la Bucureşti şi ataşaţii militari, precum şi P. S. S. episcopul Hichis de Lincoln, şeful bisericii anglicane şi d. Chăstenet, directorul ziarului „Le Temps“. Apoi d-nii Volanschi, prim preşedinte la înalta Curte de Casaţie; Codin ştefănescu, procuror, general la Curtea de apel; Al. Donescu, primar general, col. Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei; Cezar Mereuţă, director general c. f. r.; col. Stăncescu, director general al Siguranţei statului; prof. dr. Minovici; ing. Pitulescu, dir general p. t. r.; Săbăreanu, Matac, Berceanu şi Anastasiu, primari de sectoare; S. Dimitriu, Traian Pârvu, Georgel Gheorghiu şi Mişu Arion, secretari generali, chestori Vasile Parizianu, Panopol, Frânculescu, etc. SOSIREA M. S. REGELUI La ora 9 şi un sfert buciumaşi au început să sune dirt buciume şi in capul aleei de de- XI&re apăt'ht ant'Smobilul M. sale Regelui. Suveranul era insoţit de d. general Vasievici, mareşalul palatului. Cu alt automobil a sosit M. S. Regina Elisabeta a Greciei. Suveranul a fost salutat de d. Gh. Tătărăscu, prim-ministriu, general I. Manolescu, comandantul O. E. T. R. şi d. prof. Gusti, conducătorul căminelor culturale. TRECEREA IN REVISTA M. S. Regele, urmat de sultă, a trecut în revistă, în sunetele imnului regal, tineretul frumos înşiruit pe platou. In capul unei coloane de cercetaşi se afla, în uniformă, şi Măria Sa Marele Voevod Mihai. SERVICIUL RELIGIOS După trecerea în revistă, I. P. S. dr. Miron Cristea, patriarhul României, a oficiat, înconjurat de.. cler, unserviciu religios. Înaltul chiriarh asimţit apoi drapelele străjereşti, stropindu-se cu aghiazma. CEREMONIALUL RIDICĂRII PAVILIONULUI NAŢIONAL Pe vastul platou al Cotrocenilor nivelat şi amenajat prin îngrijirea O. E. T. R. se aflau aşezaţi în formaţiune de exerciţii de ansamblu cei 10.000 de străjeri şi străjere, cercetaşi şi cercetaşe, arcaşi şi arcaşe, şoimi şi şolimane care constituiau falanga No. 1 de demonstraţie. In tribune se aflau masaţi premilitarii, arcaşii şi şoimii constituind falanga No. 2. La un semnal dat prin megafon întregul câmp este înfiorat prin comanda de „drepţi“! Imnul regal ţâşnit din 10.000 de piepturi tinere străbate voios până la tribune unde falanga 2a străjereascâ şi cei peste 50.000 de spectatori salută cu salutul străjeresc. - Se cântă apoi un cor „Tatăl nostru“, se rosteşte deviza străjerilor: „Muncă şi credinţă pentru ţară şi Rege“ şi un nou imn curat şi voios cântat de toţi străjerii înfioară asistenţa. Este imnul tineretului, imnul străjeriilor: „Trei culori“ de Ciprian Porumbescu. După aceasta d. A. Popa face o clasică interpretare a textului biblic care întregeşte orice ceremonial de ridicare a pavilionului. In sfârşit urmează „Cuvântul Şefului“ M. Sa Regele, „marele Străjer“ acest cuvânt difuzat prin Radio tineretului românesc din întreaga ţară. , Serbarea de la Cotroceni « Botezul Sanioanelor străjereşti pe câmpul Cotrocenilor M. S. Regel« decorând pe Maria Sa Marele Voevod Mihai Cuvântarea M. S. Regelui rubiţi copii. Această serbare, care întruneşte un număr aşa de mare de reprezentanţi ai tineretului României, este o serbare care trebue să aibă o însemnătate adâncă şi să imprime un nou avânt întregi Românii. Prin mişcarea străjerismului s’a urmărit ceva nou. Nu s’a urmărit numai un gând de a face o jucărie sau o educaţie fizică. Ne-am gândit, acei cari am creat-o, că pentru consolidarea acestui neam avem nevoe de ceva nou de o mişcare nouă, de o înviorare care să pătrundă până în fibrele cele mai adânci aie întregei populaţiuni. Iată ce însemnează pentru Mine — şi ce trebue să însemneze pentru toată ţara ■— străjeria. Noi am înţeles să dam tuturor o educaţie nouă — dar după noul nostru crez — o educaţie nouă bazată pe vechea credinţă şi pe tot trecutul acestei ţări. Astăzi, întrunindu-vă în numărul acesta mare, să nu uitaţi că o moştenire grea este aceia a celor 800.000 morţi ai marelui război şi că voi sunteţi acei cari trebue să duceţi mai departe această operă, nu cu arma pumnului, ci mai ales cu arma sufletului şi a inimei româneşti. Este o sarcină de dragoste, este o sarcină de credinţă, este o sarcină care devine un comandament moral mai presus de orice pentru acela care-şi iubeşte Patria. Pregătirea unei generaţii sănătoase pentru ziua de mâine, este cel mai înalt şi mai sfânt comandament, pe care trebue să-l aibă conducătorii unui neam. Rezultatul a cela ce se vede azi este dovada că, un popor ca al nostru poate face orice. Bine condus — condus mai ales cu suflet şi cu dragoste — vom putea deveni un popor capabil să se impună admiraţiei întregei omeniri. Pentru voi, cetăţenii şi ostaşii de mâine, pentru voi muncim noi, pentru voi să pregătim o Românie nouă, în care să trăiţi tot aşa de fericiţi cum au trăit generaţiile dinainte de război. Vi se cere însă şi vouă un lucru, care este chezăşia unui progres sigur, vi se cere dragoste pentru conducători şi mai presus fie toate dragoste şi conştiinciozitate în muncă. Muncind fără preget, muncind cu dragoste, veţi fi acei cari veţi clădi o ţară nouă, o ţară puternică, o ţară care nu va putea fi biruită pe niciun teren. Aceasta trebue să fie credinţa care să vă conducă de azi înainte şi care trebue să fie idealul întregii voastre vieţi. Aşa cum s’a început prin această mişcare a tineretului o viaţă nouă, pentru ţara noastră, tot astfel va trebui, dându-ne mâna cu toţii, să creem în jurul acestei mişcări o viaţă nouă pentru oricare moment al neamului nostru. Voi, luptătorii de mâine şi noi cei de azi, trebue să fim mânaţi de aceiaş credinţă şi de acelaş ideal. Educaţia nouă care vi se cere, o educaţie de dragoste dar şi o educaţie de disciplină, iată baza pe care va trebui aşezată noua clădire a Statului român. Către voi, dragi copii, la această serbare care îmi umple sufletul de nemărginită bucurie, merge sufletul şi credinţa Mea şi din toată inima vă spun acele cuvinte, care reprezintă un întreg ideal de viaţă : „CURĂŢENIE DE VIATA SUFLETEASCA SI TRUPEASCA” SANATATE! Urale şi ovaţiuni prelungita au acoperit cuvintele Suveranului. €©H6r ms&re la pag. 3-a Un nedreptăţit: Eugen Goga de prof. I. LUPAŞ Un nedreptăţit al contemporanilor şi al sorţii a fost în multe privinţe, regretatul Eugen Goga. Activitatea lui publicistică s’a ridicat adeseori deasupra nivelului obicinuit, împodobind coloanele cotidianelor din ultimul sfert de secol cu articole, cari ar merita să fie salvate din osânda anonimatului şi reproduse, ca model de cugetare vânjoasă şi de expresiune lapidară, în orice antologie a ziaristicei române dela începutul secolului XX. Din frământarea creerului şi a condeiului său n’au izvorât însă numai produse ziaristice, efemere deopotrivă cu clipa, care le-a dat naştere, ci au rezultat şi opere de valoare perpetuă ca „Cele două Siberii“ şi ca romanul „Cartea Facerii“, socotit îndeobşte drept unul din cele mai izbutite romane de război, cu care se poate mândri literatura noastră. Prin paginile acestui roman, ca şi prin nenumăratele lui articole de ziar şi de revistă, Eugen Goga lasă generaţiunilor viitoare o moştenire bogată în idei directive, ce s’ar cuveni să rămână adânc brăzdate pe lespedea inimilor româneşti, spre a le călăuzi in cărările vieţii, făcând să rodească tot mai din plin ţarina cugetării şi a culturii naţionale. Vor şti ele să păstreze, în lumina pietăţii şi a recunoştinţii, amintirea acestui viguros luptător cu condeiul, care a reuşit să prindă în slova cea fără de moarte a tiparului frumuseţa atâtor gândiri înalte, izvorâte din sufletul care a vibrat continuu de toate aspiraţiile spre progres ale neamului său? Impresionat de lectura romanului său de război, în care am văzut cu plăcere puternicul talent al scriitorului Eugen Goga desfăşurându-se în toată plenitudinea, am adresat fratelui său Octavian întrebarea, dacă n’ar fi cazul a se da acestei opere atenţia cuvenită prin decernarea premiului naţional pentru literatură şi l-am rugat să facă, in calitate de membru, al comisiei respective, o propunere în acest sens. — Dacă n’ar fi vorba de fratele meu, aş putea face o astfel de propunere, căci romanul acesta este operă de reală valoare. Aşa, însă nu pot las să judece alţii şi să facă propunerea, dacă şi când vor afla de cuviinţă! (Continuare in pagina 2-a)