Universul, iulie 1940 (Anul 57, nr. 178-208)
1940-07-22 / nr. 199
Anul al 57-lea 12 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL« S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE , ÎMFĂRŢITORII RE FERICIRI Guvernul, presa şi toţi factorii conştienţi îşi fac datoria de a deschide ochii românilor şi tuturor cetăţenilor cari şi-au legat destinele de pământul acestei ţări, să se lepede, cel puţin în aceste vremuri de pândă şi de primejdie, de năravul limbuţiei. E mai prevăzător să puistraie gurii decât să dai drumul unei ştiri necontrolate sau chiar controlate, dar care, ajungând la urechile duşmanului văzut şi nevăzut poate să se transforme în armă contra intereselor şi siguranţei ţării. Dar dacă cei cuminţi, conştienţi de dinamita pe care o ■ poartă cuvântul scăpat la întâmplare, ştiu şi izbutesc să-şi înfrâneze pasiunea flecărelii, în schimb trebue să fim foarte atenţi la acei cari, conştient, metodic şi calculat, au înteţit de câteva săptămâni de zile o propagandă foarte iscusită, care, servind interese vădit străine, se adresează in deosebi păturilor sărace şi neştiutoare. Căutând să exploateze lipsirile şi greutăţile de azi, dar mai ales starea de nevroză a spiritelor, viperele acestea în soldă străină ştiu, pe de altă parte, să-şi moaie glasul şi să-şi pună mierea în priviri, fluturând pe dinaintea naivilor imaginea unei lumi în care săracul va fi stăpânul. Iar bogatul sluga, în care tot omul muncitor fără deosebire îşi are asigurată hrana zilnică, cinematograful, teatrul, fie că munceşte, fie că ţiu munceşte. Adevărul e că multe din aceste încercări se izbesc de zidul bunului simţ, de care nu este de fel lipsit omul nostru din popor şi replici foarte usturătoare taie din capul locului cheful „propagandistului“ de a-şi continua opera de zăpăcire şi de convertire a spiritelor. Dar să nu scăpăm din vedere, că hidra nu dezarmează ; ea nu părăseşte terenul cu una cu două, iar tenacitatea ei şi multiplicitatea sistemelor de a se insinua în rândurile categoriilor de cetăţeni, unde cred că pot găsi mai uşor aluatul convertirii, pot să ducă cu încetul la unele poziţii câştigate, printre cei mai slabi de înger. In orice caz, cuvântul lor otrăvit e aruncat ici, e aruncat colo. Să ne ferim de a nu creia cu vremea o anumită stare de spirit, cu tendinţa de a despărţi societatea românească— în clase cu interese divergente, reinteţind lupta de clasă, chemată să surpe unitatea şi solidaritateanaţiunii noastre tocmai în momentul când ea trebue să formeze însăşi temelia siguranţei şi tuturor sforţărilor pe care comandamentele zilei le cer întregului românism. Veghea organelor de ordine să nu scape un moment din vedere aceste asalturi piezişe Îndreptate contra sufletului românesc şi linişte de care are mai mult ca oricând nevoie ţara, astăzi. Să fie luaţi de guler toţi trepăduşii cari cutreeră mahalalele, dar şi toţi veneticii îmbogăţiţi, cari, din răzbunare şi ură faţă de români, îşi zăpăcesc slugile şi asmuţă pe ucenici, salariaţi nevoiaşi sau pe semidocţii doctrinelor de fericiri internaţionaliste, oriunde îi găsesc, adică acolo unde ştiu că-i pot găsi. (Foto Chevalier-Piatra REGINA MARIA Neamţ) O revistă italiană despre caracterul românesc al Transilvaniei şi despre aptitudinile armatei române Roma, 18 (Rador). — Revista „Tempo” publică un articol privitor la Transilvania, afirmând între altele că majoritatea populaţiei din Transilvania este românească. Revista publică deasemeni o serie de fotografii din diferite provincii româneşti, precum şi vederi înfăţişând trupe româneşti, insotindu-le de următorul comentariu : „O armată tânără, dar care a împrumutat formele cele mai caracteristice şi mai tradiţionale ale altor armate europene; ea este constituită din elemente de primul ordin. Trimisul revistei noastre a putut asista la exerciţiile armatei române şi a observat priceperea desăvârşită a soldaţilor români. O companie din armata română este un adevărat exemplu de ordine şi disciplină”. A FOST PRIUL LOT DE ROMÂNI REFATRIAII DIN BASARABIA Iaşi, 19 iulie. In urma intervenţiei rezidenţei regale pe lângă ministerul a.irVenie, autorităţile sovietice au admis repatrierea unui număr important de români, din Baserabia. Primul lot a sosit azi prin Ungheni. In întâmpinarea lui au plecat , d-rui residenţ rszal Traian Ion născu şi colonel Hanciu, pentru facerea formalităţilor. Trenul a sosit în gara Iaşi la ora 6 seara şi a fost primit de d-nul general Ionescu, primarul municipiului, colonel Carp, prefectul judeţului Turculeţ, comandantul gărzii naţionale şi de străjeri. „Crucea Roşie“ a servit refugiaţilor mâncare şi i-a încartiruit în liceele din Iaşi. Pentru mâine se aşteaptă al doilea lot de refugiaţi. EXEMPLARUL }. ftt Români* 8 fer \ străinătate 6 tel plătită in numerar conforn aprobării Dir. G-re P. T. T. Nr. 24.4^4/939 URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 CASĂ VECHE ROMÂNEASCĂ DIN CHIȘINĂU Aquarelă de TOMA T. SOCOLESCU arhitect-profesor la facultatea de arhitectură din București. VALOAREA INFORMAŢIEI CINSTITE Un cetitor al ziarului „Universul” îmi trimete în legătură cu articolul „Prevăzătorii” o broşură: „Armata Germaniei“ de P. Gentizon, cu o pre faţă de d. D. A. Dospinescu, apărută acum zece ani şi din care vrea să arate că sunt şi oameni prevăzători, între cari compatriotul nostru d. Dospin eseu. Nu contest că pot fi unii oameni prevăzători; decât prevederea pentru unii, ar vrea să însemneze un dar profetic, supranatural şi, ca atare, să se însăuneze cu el spre a obţine din partea mulţimilor veneraţia acordată odinioară profeţilor. Pentru alţii, între cari vreau să mă număr şi eu, prevederea este rezultatul unei judecăţi serioase, unui raţionament întemeiat pe premise reale din care concluzia, ca la orice silogism cinstit, ese ca o fatalitate. Zic silogism cinstit, fiindcă omenirea a trăit şi în trecut şi trăieşte şi azi foarte des sub stăpânirea acelor celebri SOFIŞTI, ale căror silogisme plecate de la premise false, dar cu dibăcie căutate, ajungeau la concluzii din cele mai periculoase. Nu este de mirare, că d. P. Gemitizon şi după el d. Dospinescu au putut să facă prevederi realizabile, căci d. Gentizon în cărticica sa înşiră o mulţime de fapte reale petrecute după încetarea războiului mondial şi pe cari ie pune în legătură cu cele petrecute după marea bătălile de la Jena, între Germani şi Francezi — aceştia din urmă conduşi de Napoleon — şi ajunge la o concluzie matematică. D. Gentizon este însă un ziarist de talent, corespondentul unuia din cele mai mari şi reputate, prin seriozitatea lor, dintre ziarele din lume (în cazul de faţă din Franţa). El a ştiut să vadă, a ştiut să observe, a ştiut să cerceteze, să întrebe, să se informeze, ca orice ziarist de talent, şi rezultatul cercetărrilor sale nu l-a ţinut secret, l-a adus la cunoştinţa a lor săi şi a tamii întregi prin broşura pe care a publicat-o acum zece ani. Ce folos însă pentru cei interesaţi, dacă n’au ştiut să creadă, n’au voit să ţie seamă de cele spuse de un ziarist cu stil şi bine informat! Dar asta este soarta ziaristului onest dela o vreme încoace. Să spue adevărul şi să nu fie crezut. Este un fel de CASANDRA, pe care dacă TROIENII o credeau, scăpau de dezastru şi celebritatea culturei greceşti şi a civilizaţiei lor s’ar fi desvoltat pe ţărmul apusean al Asiei, nu pe cel răsăritean al Europei, la Atena. In goana după senzaţional, această boală a vremei în care trăim, presa adevărată, presa informatoare cinstită despre evenimentele şi lucrurile omeneşti nu este crezută, a pierdut din importanţa sa, fiindcă este confundată cu aceea pe care o exploatează şi o speculează acei cari urmăresc sensaţionalul, iar oamenii de conducere, în uşurinţa cu care şi ei privesc lucrurile, pun în acelaş cântar şi pe unii şi pe alţii şi cari mai sunt aceia cari-i dau atenţie. Presa a avut un mare rol atunci când era liberă şi era dirijată de oameni cu răspundere. Pe atunci omul de presă adevărat căuta cu minuţiozitate ştirea; el era un om conştiincios, un om cultivat, un om cu temere şi de Dumnezeu şi de oameni, în privinţa valorii ştirilor pe care le afirma. Guvernele se serveau de astfel de oameni şi erau totdeauna bine informate, iar acţiunile lor ţineau cont de informaţiile primite. Despre corespondentul ziarului englezesc TIMES, în orice parte a lumii, Regele Angiei spunea că pe el şi pe Ambasadorul si nu contează deopotrivă. De când însă noţiunea de răspundere — după cum arătam zilele trecute — a pierdut şi ea din valoarea ei, presa a ajuns Cenuşăreasa din poveste, iar informaţia precisă nu mai ajunge. Oamenii politici de azi, — cu rari excepţii — socotesc pe ziarişti ca pe nişte trepăduşi, cu cari se pot face treburile, şi prin diferite mijloace — cunoscute ca să nu mai fie nevoie să insist — ei îşi fac treburile fie ridicându-se prin presă în slăvi, fie răspândind ştiri socotite în stare să mulţumească opinia publică, când în realitate o dezamăgesc şi mai mult. Dacă aceşti oameni politici şi-ar aduce aminte de păţania celebrului Aristide din Grecia antică, ostracizat din cauză că în fiecare zi i se spunea CEL DREPT, poate ar lucra mai mult şi ar vorbi mai puţin. Ţările care au pus temei pe informaţia cinstită nu s’au dat la o parte să profite de luminile şi cunoştinţele unor astfel de ziarişti. In trecutul nostru nu prea depărtat, un singur om politic, o mare valoare intelectuală, TAKE IONESCU, a ştiut să se folosească de informaţiunile ziaristice, iar spusele lui, considerate ca viziuni profetice, erau rezultatul preţuirei dată ziariştilor pricepuţi şi oneşti. Soarta ziariştilor au avut-o şi ambasadorii şi miniştrii plenipotenţiari, al căror rol principal era de a informa în modul cel mai precis despre aceea ce se petrecea in Statul I pe lângă care erau acreditaţi. După război, când s’a dat curs utopiei, după care nimic nu mai era secret între State, oricât de contrare le-ar fi, interesele şi când Liga Naţiunilor se transformase pentru a-şi găsi de lucru, în birou de înregistrare a tratatelor, cei mai mulţi dintre ambasadori sau miniştri, n’au mai avut nici ei consideraţia de altă dată. In ţările cari socoteau utopia drept o realitate. De unde odinioară, trimisul era un om de o consideraţiune deosebită, de o cultură superioară şi de o pregătire adecvată acestei delicate profesiuni, după război în linele ţări se ajungea diplomat, după alte criterii, şi în nici un caz nu se punea prea mare preţ pe informațiunea — lucru de căpetenie — care ar fi trebuit să intereseze Statul respectiv. Aşa s’a ajuns că multe din State — mai ales acelea încrezătoare în mirajul dela Geneva — au ajuns să nu fie informate de cele ce se petreceau împrejurul lor, și sub ochii lor. . . Dacă ar trăi în vremea noastră genialul olandez ERASM, care a scris cartea celebră „ELOGIUL NEBUNIEI”, n’ar mai fi fost excomunicat de Tapa și condamnat. Spusele lui se potrivesc cu ceea ce se petrece azi în lume. La Evanghelie se zice „DA DOAMNE CA PĂCATELE ALTORA SA SERVE SPRE ÎNDREPTAREA NOASTRA”. Este timpul să ne folosim şi noi de cuvântul Evangheliei. STELIAN POPESCU ALTE DESCONCENTRARI DE OFIŢERI, SUBOFIŢERI ŞI TRUPĂ Comunicatul Nr. 4 al Marelui Stat Major din 19 Iulie Marele Stat Major a hotărît să mai lase la vatră, pe lângă personalul prevăzut în Comunicatul Nr. 3 din 13 Iulie 1940 şi următorul personal concentrat: ofiţeri, subofiţeri şi trupă, care posedă ordine de chemare de culoare galbenă sau roşie cu următoarele stele şi indicative : CU DOUĂ STELE PURTÂND UNA DIN ŞTAMPILELE : CU PATRU STELE PURTÂND UNA DIN ŞTAMPILELE: Desconcentrarea acestor oameni se va face cu începere de la data de 20 Iulie 1940. CU O STEA PURTÂND UNA DIN ȘTAMPILELE : Z. R. 2 V. F. 3 V. S. 2 H. P. 3 O. R. 2 P. A. 3 S. U. 2 Z. T. 3 S. U. 3 V. U. 2 S. U. 3 V. U. 3 Z. T. 2 U. S. 2 CU TREI STELE PURTÂND UNA DIN ȘTAMPILELE : X. V. 2 O. R. 3 X. V. 3 Z. H. 3 Z. A. 2 O. I. 3 Z. A. 3 S. M. 3 U. F. 3 T. I. 2 Z. C. 3 T. I. 3 V. N. 3 O. F. 3 U. R. 3 CU CINCI STELE PURTÂND UNA DIN ȘTAMPILELE : Z. O. 3 N. T. 3 Z. U. 2 N. T. 4 Z. U. 3 . Hr. 199 Luni 22 Iulie 1940 12 Pagini PIUI DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU AGRICULTURA ANULUI ACESTA Cuvintele optimiste, cu cari oficialitatea îmbracă ştirile şi comunicatele sale in privinţa recoltei acestui an, sunt un balsam întins peste rănile agricultorilor mari şi mici, cari văd cu durere că munca şi străduinţele lor nu sunt aiuitate şi de cel de Sus. Ploi multe, dese, începând , din Iulie al anului trecut, cum nu s’au mai văzut de aproape o jumătate secol şi cari, cu mici întreruperi, n’au încetat până mai zilele trecute, au împiedicat facerea muncilor de toamnă şi o însămânţare la timp a suprafeţelor destinate culturilor din acel anotimp. Zăpezile mari şi generale, cum rar se înregistrează in ţara noastră, după ce au atins grav însămânţările făcute, au prelungit iarna cu mai bine de o lună şi au împiedicat facerea la timp a semănăturilor de primăvară. Toate muncile au fost întârziate şi cu mare greutate s’a acoperit suprafaţa ţării cu alte semănături a căror recoltare este acum din nou periclitată din cauza bumenilor cari au crescut pe urma ploilor ca niciodată şi a căldurile cari, grăbind coacerea, au depreciat şi calitatea şi cantitatea. Mazărea se recoltează în cele mai grele condiţiuni din cauza acestor burueni şi a lipsei de braţe. Grâul a fost uscat de călduri şi în loc de un bob plin, avem astăzi un bob supt, cu foarte puţine din principiile care-i făceau calitatea excepţională, pentru care eram atât de căutat grâul nostru. Porumburile sunt încă in mare parte la prima praşilă din lipsă de braţe şi din cauza prea multelor şi deselor plai. Pământul la suprafaţă a fost uscat şi bătut de ploi, iar căldura excesivă şi vânturile continui şi vijelioase din zilele din urmă pun şi porumbul, care se prezenta mai bine şi fusese muncit la timp, în mare pericol. Fâneţele şi lucemierele, din lipsă de braţe, deasemeni nu pot fi îngrijite. Toate acestea fac pe agricultorii de toate categoriile să se gândească cu grijă la ziua de mâine. Dacă în cea mai mare parte nu-şi vor acoperi nici cheltuiile, marea lor durere însă este că nici puţinul, ce pare a se produce, nu poate fi recoltat din lipsă de braţe şi de aceea ei, îndreptându-şi privirile către guvern, roagă în prim rând să sfătuiască pe agronomii oficiali să se deplaseze la faţa locului, unde zi de zi să vadă dificultăţile şi să avizeze la măsurile necesar© de îndreptare ; în al doilea rând, guvernul să facă a fi executate în fapt, nu numai pe hârtie, mâcar 15 zile de ani înainte, măsurile preconizate pentru ajutorarea strângerii recoltei. Dacă nu se lucrează repede și cu nădejde, anul acesta, pe lângă alte dezastre ce am înregistrat, va fi şi anul agricol cel mai dezastruos. Dacă armata se poate lipsi de braţele muncitorilor de pământ, în perioada aceasta, atunci să le dea drumul imediat. Altfel, mai târziu, ajutorul lor nu va mai fi de nici un folos. Tot astfel în ce priveşte unele produse necesare pentru conservarea recoltelor culese, cum este mazărea. Dacă agricultorilor nu li se dă imediat SULFURA DE CARBON necesară păstrărei în bună stare a acestui produs, mai târziu va fi fără de nici un folos. Şi din multe părţi ale ţârei ni se scrie, în special din Dolj, că pe acolo nu se găseşte d© unde să se cumpere sulfura de carbon şi nici din alte oraşe unde s’au adresat nu li s’a putut vinde. Alţii ne scriu, cu jale, cum se iroseşte timpul cu unei« braţe disponibile şi totuşi nu sunt date spre a se ajuta la strânsul recoltelor. Ar fi cineva din guvern dispus să cunoască, prin noi, cazuri concrete din cari s’ar vedea ce nu se face şi ce ar putea să se facă pentru ca recolta măcar atâta câtă este să fie strânsă la timp şi în bune condiţiuni ? UN ZIAR TURCESC DESPRE PROBLEMA STRÂMTORILOR Istanbul, 18 (Rador). — Ziarul „Vakit” consacră editorialul său problemei strâmtorilor. După ce face istoricul tratatului dela Lausanne şi al conven- tţiei dela Montreux, ziarul adaugă : „Convenţia dela Montreux a fost semnată de Uniunea Sovietică, Anglia, Franţa, Italia, România, Bulgaria şi Grecia. Numai Germania, care nu participase la conferinţă, a aderat mai târziu la această conferinţă. Or, convenţia de la Montreux comportă o clauză specială . Se spune anume că ea va fi revizuită din cinci în cinci ani şi va primi modificările pe care împrejurările le pot impune. Germania, care a devenit o mare putere dunăreană, va pu- tea participa la viitoarea con. ferinţă a strâmtorilor şi propunerile ce va formula vor putea fi examinate din moment ce există această posibilitate de revizuire. — — CONSILIUL DE MINIŞTRI DE VINERI încadrarea elementului evreesc in noua ordine de stat Vineri, la ora 7 seara, s’a ţinut sub preşedinţia d-lui prim ministru ing. Ion Gigurtu, un consiliu de miniştri, la care au participat toţi titularii departamentelor. La sfârşitul consiliului s’a dat presei următorul comunicat: Coinsiliul de miniştri întrunit astăzi la orele 19 sub preşedinţia d-lui inginer I. Gigurtu, preşedintele consiliului de miniştri, s’a ocupat de stabilirea principiilor privitoare la proectele de legi necesare pentru încadrarea elementului evreesc în noua ordine de Stat românească şi potrivit dispoziţiilor legii de organizare a Partidului Naţiunii. Şedinţa a luat sfârşit la orele 20,45. ÎNAPOIEREA acasă. Populația civilă din Saarbrücken căminuri jreujtoaurce ..."