Universul, noiembrie 1940 (Anul 57, nr. 301-330)

1940-11-01 / nr. 301

Anul al 57-lea Nr. 301 Vineri 1 Noembrie 1940" PLOUĂ De aseară, bolta zărilor s’a poso­morit iar cerul e tandră- II simţi deasupra ta mai greu, când de un alb spălăcit, când întunecat şi mut. Pâcla deasă cade somnoroasă până aproape de coperişuri, învăluind lumea în culori vineţii. Iţi vine să spui: natura, e în apărare pa­sivă. Omul strânge mai cu nădejde pardesiul, zorind pasul. Plouă mă­runt şi subţire, într’o ţesătură de răcoare, pe care o simţi multă vreme după ce ai intrat în casă. Plouă urît. Nu sunt două ploi la fel, cum nu sunt două frunze. Este o ploaie, pe care o aştepţi primăvara de vreme, cu palma întinsă după pri­mul firicel de apă, căreia rându­­nelele îi fac semn cu ochiul iar plopii cu creasta lor de cocoş, o ploaie gingaşe ca o mângâiere, care vine şi trece neanunţată, fără să lase urme. E ploaia noastră cea de toate zilele care rodeşte pâinea şi îi împrumută gustul vieţii. Ea plouă în acelaşi timp, cu apă şi cu lumină.Este apoi­­o alta, care se îm­prăştie ca alicele, din milioane de puşti, ploaia de Maiu, care dur­­duie de departe, care ciuruie streaşinele şi umple scocurile, bă­tucind pământul şi merele. In faţa ei pădurea se unduieşte ca marea în talazuri, vietăţile se ascund iar oamenii se închină. Numai glasul clopotelor îi sparge uneori norii supărării. Curată sau cu grindină, nu ştii de unde vine şi unde se duce, cine-i desleagă baierele şi cine o îmblânzeşte. E ploaia care moaie pământul ars şi sufletul sterp. Dar, când macii înfloresc, pătând cu foc încins covoarele de chilim ale câmpiei, sbugheşte deodată din necuprins, o ploaie nevinovată şi veselă care uită soarele pe cer, o ploaie jucăuşe care fuge după domnişoare şi le stropeşte rochi­ţele, care se joacă cu viţeii şi cu puii de raţă, spălând munţii şi florile, o ploaie ca un fapt divers, după care râzi şi exclami fericit: vai ce frică am tras. E ploaia sfântă în timpul căreia copiii râd îngerilor iar natura lui Dumnezeu. Ea răcoreşte suferinţele muncii şi ridică deasupra lor aureolă de curcubeu. Există apoi şi o ploaie posacă şi umedă de toamnă, ploaia pe care o simţi ca mii de ace care te stră­pung, şipotul acela neîntrerupt şi sur de apă, cu miros jilav de mor­mânt, ale cărui ecouri te urmăresc până în vis, ale cărui clipoceli îţi taie în auz ca un fierăstrău. E ploaia de sfârşit a tristeţii, ploaia de cucuvea, ploaia de plumb, ploaia de afară- Fără opriri, de dimi­neaţa şi până seara, te plouă cu rândul, când pe haine, când pe nervi. Dinaintea ei nu există scă­pare. Fie că o urmăreşti de acasă, fie din fuga trenului, obsesia ei îţi lipeşte fruntea de geam, îţi tul­bură sufletul şi îţi învie trecutul, în timp ce pe suprafaţa netedă de sticlă se scurg picuri greoi de apă, unindu-se pe cărărui şerpuitoare, ca vieţile în moarte. Cu aceasta din urmă se asea­mănă, la răsărit şi la apus, pe în­tinderi de pământ strămoşesc, ploaia lacrimilor. LIVIU HULEA Tren autobuz Autobuze berlineze scoase din uz au fost transformate în aşa fel încât să circule pe linii de cale ferată îngustă. Acest nou mijloc de locomoţiune feroviară s’a dovedit atât de bun, încât a fost adoptat şi pe alte linii în­guste, în afară de aceea dela Neuhaldensleben, unde s’a făcut prima încercare. O plantă rară In insulele Hawai se găseşte o plantă pe cât de ciudată, pe cât de rară şi căreia i s’a dat nu­mele de „Spada de argint“.. Propriu zis, ea nu se găseşte decât în insula Maui, în crate­rul vulcanului Haleakala. Acum câţiva ani au fost aduse câteva exemplare de către un indigen, care abia a scăpat cu viaţă din primejdioasa lui întreprindere, căci, deşi vulcanul e considerat azi ca stins, în jurul craterului uli sunt încă emanaţii toxice, care pot primejdui viaţa. Pe florile aduse s’au găsit însă şi nişte insecte care se hrănesc probabil din ele. Atunci s’a năs­cut teama ca nu cumva planta să dispară din această pricină. Părerea aceasta se întări și mai mult din pricină că un hawaian, care se scoborîse în ultimul timp în crater, revenise fără nici o floare și pretindea că nu mai e nici urmă de această plantă. Poate că această lipsă se explica prin faptul că nu era încă sezo­nul în care înfloreşte „Spada de argint”. Botaniştii însă o şi tre­cuseră pe lista plantelor ce nu­ se mai găsesc. De abia de câteva săptămâni s’a luat hotărîrea să se facă cercetări mai amănun­ţite şi, în acest scop, a fost trimis în craterul vulcanului un tânăr profesor de botanică plin de e­­nergie şi de curaj. El a revenit cu câteva exemplare de toată frumuseţea, care a făcut să tre­salte de bucurie inimile savan­ţilor botanişti, îndrăgostiţi de a­­ceastă floare. aciuit duelt zeci de ani Citim în „UNIVERSUL” din 30 Octombrie 1890: = In cercurile artistice, din Ca­pitală se vorbeşte de fondarea unui „Salon de pictură” care să se deschidă regulat în fiecare an, începând de anul viitor. = In ultima şedinţă a Acade­miei de ştiinţe din Paris, celebrul fizician Marey a prezintat un apa­rat fotografic, inventat de el, care scoate 50 de fotografii pe secundă,­­ Rusia. — Din cauza ninsori­lor şi a frigului ce a fost în cursul acestei luni, mulţi oameni au pie­rit. In timpul viscolului din noaptea de 21 octombrie, au m­u­rit 25 oameni. Unui proprietar i-au pierit, în acea noapte, 800 vite cornute, din cauza frigului. — Moda. — Desbaterile asupra modei din sezonul acesta sunt a­­proape terminate. Mânecile bu­fante își păstrează domnia, ase­menea rochiile drepte și colante înainte, cu singura modificare că se adoptă panourile. Culoarea pre­dominantă: albastru. Ca garnitură, galoane. Gulerul Maria Stuart va fi la modă. Peste tot vor domni blănurile, care se vor întrebuinţa pe rochii, pe şi sub mantile, la guler, la mâneci şi chiar la pălărie. Pălării de pâslă. Torţa muzicală Părerea francezilor e că­­ felul în care dă cineva valorează mai mult de­cât ceea ce dă. Aceasta e desigur şi părerea acelui cofe­tar din Brooklyn, care spre a-şi atrage clienţii a născocit cel mai năstruşnic mod de a le prezenta o torţă. Această torţă, care de­sigur conţine ciocolată, migdale şi alte bunătăţi de acest fel, mai conţine şi o muzicuţă, care mul­ţumită unui ingenios mecanism începe să cânte în momentul când se tăie torţa. Vă închipuiţi sur­priza persoanei, care primind, — să zicem, — de ziua sa o astfel de torţă, aude deodată o muzică vioaie, care-1 îndeamnă la ve­selie... „Invenţia” cofetarului new­­yorkez a fost primită cu entu­ziasm de americanii de toate vâr­stele, cari se inebunesc după ju­căriile mecanice. Intr’un singur an s’au vândut câteva mii de „torţe­­ muzicale”, dintre care multe au fost expediate pe calea aerului în America de sud şi chiar în Indii. Acest succes a încurajat pe d. Leogren, — aşa se numeşte poeticul cofetar, — să lanseze o altă prăjitură senzaţională. E vorba de o „torţă vorbitoare”, care când e tăiată rosteşte câteva cuvinte frumoase de felicitare pentru acela căruia i-a fost tri­misă cu prilejul zilei de naştere sau onomasticei. „Glasul” din tor­ţă e chiar al trimiţătorului. Şedinţa intimă a Academiei Române In şedinţa intimă a Academiei Române dela 25 Oct. 1940, d. prof. Alex. Capedatu, secretarul general al Academiei a comuni­cat următoarea telegramă pri­mită de la d. general Antonescu conducătorul­ statului şi preşe­dintele consiliului de miniştri, ca răspuns la telegrama de felici­tări a preşedintelui Academiei: ,,Primind telegrama cu bunele urări pe care mi-aţi trimis-o cu ocaziunea reluării activităţii Aca­demiei Române, vă mulţumesc pentru însufleţitele sentimente şi bunele urări. Trimit Academiei Române şi dv. personal cele mai bune gânduri şi vă asigur de în­treaga mea atenţiune“. D. Alex. Lapedatu a prezen­tat ca dar din partea d-lui colo­nel I. T. Ulic, 50 de diplome de membru ale diferitelor asociaţii masonice, 5 drapele şi alte obiec­te provenind din depozitul „Sa­crei tradiţii“ din masoneria ro­mână. Darurile s’au primit cu mulţu­mire. D. secretar general a prezen­tat următoarele recente publica­­ţiuni ale Academiei : 1. General R. Rosetti, Familia Rosetti II Celelalte ramuri (Buc. 1940); - 2. Pop Emil. Un explorator ro­mân al Balcanilor la începutul veacului al 19-lea: C. Manolesco (Buc. 1940) ; 3. Bulletin de la Section Scien­­tifique Tome No. 2, cu colabo­rarea d-lor C. G. Macarovici, G. Zotta, Zaharia, Popovici, Emil Pop, Alex. Juracec, C. Zahariadi şi alţii ; D-sa mai prezintă scrierile : Moldova Nouă, an. V, 1939, re­vistă care a apărut sub direcţia d-lui N. P. Smochină . N. P. Smochină, Militari ro­mâni în Rusia (Buc. 1940) . O serie de 7 lucrări ale d-lu Alex. Alimăniştianu publicate în anii 1927—1940. D. Th. Gapidan, a prezentat în numele d-lui D. Caracostea şi al d-sale Buletinul francez al Sec­ţiunii literare a Academiei Ro­mâne (Vol. I, No. 1) care a înce­put să apară sub direcţia­­ d-lor lor sub titlul Langue et Llitera­ture. D. Andrei Rădulescu a atras atenţia asupra lucrării d-lui Vir­gil Madgeam „Evoluţia econo­miei româneşti după războiul mondial“ (Buc. 1940) . D. secretar general Alex. La­­pedatu a prezentat fascicolele XV—XXV din lucrarea d-lui prof. Traian Săvulescu ,,Herba­rium Mycologicum Romanicum“ arătând că această lucrare, alcă­tuită numai in 60 de exemplare este unică ca importanţă ştiinţi­fică prin technica originală pe care autorul a folosit-o la întoc­mirea ei. D. Lapedatu a expri­mat felicitări d-lui Traian Săv­u­­lescu. D. dr. Grigore Antipa s’a aso­ciat în numele Secţiunii ştiinţi­fice la felicitările d-lui secretar general, arătând aprecierile elo­gioase de care lucrarea d-lui Săvulescu s’a bucurat printre oamenii de ştiinţă din străină­tate. D. I. Nistor a prezentat o har­tă a Pocuţiei desemnată în 1668 de inginerul francez Gullaume de Beauplan. D-sa a prezentat şi o copie în ceară roşie a unei peceţi-tipar de la Petru Muşat, al cărei ori­ginal se află în muzeul din Cer­năuţi. D. general R. Rosetti a arătat că a apărut ediţia III, mult mă­rită, a Albumului de Paleografie Românească de răposatul I. Bia­­nu şi N. Cartojan, dovedindu-se astfel marele folos al acestei lu­crări. D-sa prezintă următoarele lu­crări ale d-lui A. Sacerdoţeanu Proiecte pentru Palatul Arhive­lor Statului; Tezaurele noastre arhivistice; Ceva despre un cor­pus al izvoarelor istoriei Româ­nilor, precum şi o serie de foto­grafii de case din Fanar făcute de arheologul dr. J. Gottwald şi donate de d. C. Karadja. SITUAŢIA GERMANILOR DIN SATU MUNIE Sub titlul „Cincisprezece ani de muncă germană în Satu Mare“,’ Ziarul „Bukarester Post“ a publi­cat un articol semnat de d. Nik Hans Hochl, spunând între altele: „Germanismul din Satu Mare intră într’o fază de evoluţie şi de luptă. Munca a devenit mai grea în urma stărilor noui. Anumite cercuri şoviniste, care n’au învăţat­ nimic d­in actualele stări politice, se străduesc să o­­moare mişcarea germană. Ele cred că în entusiasmul alipirii va dis­pare sentimentul german. Contea­ză pe faptul că acum nimeni nu va mai pune zăgaz activităţii lor antigermane şi că vor putea con­tinua nestingheriţi maghiarizarea, acolo unde a încetat în anul 1919. Au suferit însă o dezamăgire. Mişcarea germană este atât de bine consolidată, încât nimic nu o mai poate zdruncina. Germanismul din Satu Mare şi-a găsit locul şi misiunea­ 1. APUCAREA CONVENŢIEI PENTRU REPATRIEREA GERMANILOR DIN BUCOVINA ŞI DOBROGEA Aplicarea convenţiei înche­ ,­iată între guvernul regal ro-­ mân şi guvernul Reichului ger­man­­privitoare la repatrierea­­ populaţiei de origine germană din Bucovina de sud şi Dobro­­gea în Germania, se va face de către subsecretariatul de stat al­ colonizărilor şi populaţiei eva­cuate. Reprezentantul şef guverna­mental român este subsecreta­rul de stat al colonizărilor şi populaţiei evacuate. Subsecretarul de­­ Stat va f­i numi pe cale de decizie mini-­­­sterială funcţionari şi va da de-­­ legaţiile necesare pentru apli­carea convenţiei.­­ D. Cornel­iu Georges­cu, minis-, tru subsecretar de stat al colo­nizărilor şi populaţiei evacuate, a semnat o decizie prin care d. prof. dr. C. Zappa, a fost nu­mit delegat activ al reprezen­tantului guvernului român, pentru aplicarea convenţiei în­tre guvernul român şi guvernul Reichului german, privitoare la repatrierea populaţiei de ori­gină etnică germană, cu sediul la Gura Humorului. D. prof. dr. C. Zoppa va pu­tea numi comisarii locali şi personalul auxiliar pentru comi­sariatele regionale şi locale din Bucovina. D. Ioan Negură, avocat din Suceava, a fost numit comisar regional, cu sediul la Gura Hu­morului. D. Traian Vasilcovschi, a fost numit comisar regional cu se­diul la Rădăuţi. D. Zissu Sebe, a fost numit comisar regional pentru Con­stanţa. D-sa va puea numi comisari locali pentru Dobrogea, precum și personalul auxiliar. UNIVERSUL 3 narau nun iun IN TRANSILVANIA Valorificarea gazului metan Este necesar ca toţi să cunoas­că, astăzi, când vitregia vremu­rilor ne-a răpit o parte din Tran­silvania, ce a însemnat regimul românesc pentru această parte din Ţară, în toate domeniile de activitate. Deşi dreptul nostru de stăpânire asupra Transilvaniei derivă din origina comună a po­porului nostru, întins pe ambele părţi ale Carpaţilor, nu mai pu­ţin şi realizările noastre ,trebuie să sprijine temeinic acest drept. Un interval extrem de scurt, de abia 21 ani, după un război­ istovitor, cum a fost războiul tre­cut, după care au urmat ani de grea criză economică, nu putea permite realizări de mari propor­­ţiuni. Totuşi sunt domenii în care regimul românesc, chiar în acele condiţiuni grele, a arătat realizări impunătoare, cum a fost pe teren şcolar, edilitar, al comunicaţiilor, precum şi pe teren industrial. Ca unul care de la începutul re­gimului românesc am luat parte activă la desvoltarea industriei gazului metan, voi arăta, în cele ce urmează, realizările acestei in­dustrii. SITUAŢIA SUB REGIMUL UNGURESC înainte de a se uni Transilva­nia la România, puţini erau cei ce ştiau de existenţa gazului me­tan, deşi el fusese­ descoperit încă din anul 1908. Numai cei direct interesaţi, din Turda, Diciosân­­martin şi Mediaş, îl cunoşteau. Erau pe atunci numai câteva fa­brici ce îl foloseau, iar populaţia de abia începuse să-l introducă. Pe atunci difuzarea gazului me­tan era lăsată pe seama mai mul­tor întreprinderi. In prim rând venea Statul Ungar însuși, care administra în regie proprie şan­tierul Sărmăşel. Apoi venea o so­­­­cietate particulară ungaro-ger­­mană, creiată de Statul Ungar în 1916 — „Societatea U. E. G.“ — în care el participa cu 15% din capital şi care exploata o parte din zăcămintele de gaz. Apoi erau două societăţi particulare, una care avea conducta de la Sărmă­şel la Turda şi alta conducta de­­ la Turda l­a Viaana. In fine, două­­ societăţi mici particulare distri­­­­buiau gazul la populaţie, una în Turda, cealaltă la Diciosânmar­­tin, iar la Mediaş însăşi Primăria distribuia gazul la populaţie. Cu un cuvânt, între zăcămin­tele de gaz şi populaţia din oraşe, erau intercalate o serie de între­prinderi, fără nici o legătură în­tre ele, ceea ce ducea la scumpi­rea gazului, cum e totdeauna ca­zul când există intermediari, în­tre producători şi consumatori. REALIZĂRILE SUB REGIMUL ROMÂNESC Această fărâmiţare de activi­tate era protivnică unei difuzări a gazului metan pe o scară largă. Avem motive să credem că şi Statul Ungar era conştient de a­­ceste neajunsuri, atunci când s’a hotărît să înfiinţeze Societatea Ungară de Gaz, în 1916 (societa­tea U. E. G.). Acestei societăţi Statul Ungar îi concesionase de aceea, în afară de dreptul de a exploata o parte din zăcămintele din centrul Transilvaniei, şi drep­tul să construiască conducte şi să distribue gazul la populaţie, spre a putea astfel avea o întreprin­dere cu activitate completă. Activitatea scietăţii U. E. G., a fost însă de scurtă durată, sub re­gimul unguresc. Numai 2% ani, în care timp a putut aşeza numai două conducte scurte, una pentru aducerea gazului la Diciosânmar­­tin (11 km.) şi alta, de la Bazna la Mediaş (6,5 km.). In ceea ce pri­veşte distribuirea gazului în oraşe şi introducerea lui la populaţie, societatea U. E. G. s-a desintere­­sat complet. După instaurarea regimului ro­mânesc, exploatarea Statului, din Sărmăşel, a trecut în proprieta­tea Statului nostru, întreprinde­rile celelalte au fost lăsate să-şi continue activitatea lor, fără a putea fi în stare să arate reali­zări prea mari. Ani de zile a stag­nat, se poate spune, orice activi­­taate. Ajunsese situaţia destul de critică, atât la Mediaş cât şi la Turda, încât unele fabrici erau pe punctul de ,a se renunţa la graz, din cauza şantierelor Sărmăşel şi Bazna, incapabile să asigure con­sumaţia lor. Când Statul s’a hotărît, în No­embrie 1925, să înfiinţeze Socie­tatea Naţională de Gaz Metan („Sonametan”) şi să-i comcesiomieze dreptul de a exploata şi valorifi­ca zăcămintele de gaz metan din ţară, a înţeles să creieze un or­ganism unic, capabil de a difuza gazul pe o suprafaţă cât mai mare din ţara noastră. Era evi­dent că acest program trebuia să înceapă prin înglobarea tuturor întreprinderilor răsleţe şi în prim rând a societăţii U. E. G., care a­­vea drepturi similare, însă limi­tate numai în interiorul basmu­lui transilvănean. S’a impus deci societăţii „Sonametan“ ca prim obiectiv, achiziţionarea acţiuni­lor societăţii U. E. G. şi apoi con­topirea ambelor întreprinderi. Această operaţie financiară a fosit realizat în anul 1932, aşa că s’a putut radia firma de la Tribu­nalul din Budapesta şi înscrie so­cietatea la 25 Mai 1932, la Ca­mera de Comerţ, Bucureşti, sub numele de „Societatea Anonimă Română de Gaz Metan“ (S. R. G.), în loc de Soc. Ungară de Gaz Metan cum se chemase mai îna­inte. Această operaţie financiară a reclamat peste un sfert de mi­liard de lei, sumă achitată de „Sonametan“ în intervalul de la 1928—1934, fără nici o contribu­ţie din partea Statului. Paralel cu efectuarea acestei operaţii, atât societatea „Sonametan“, cât şi societatea U. E. G. (respectiv S R. G.) au dus o politică de înglo­bare a întreprinderilor disparate, amintite mai sus. Această opera­ţie a fost complectată apoi prin înglobarea societăţii S. R. G., care a avut loc în Mai 1939. Astăzi e­­xistă, cu alte cuvinte, o singură întreprindere care activează în domeniul exploatării zăcăminte­lor de gaz şi a difuzării acestuia, societatea „Sonametan“, cu 640 milioane lei capital, din care 375 milioane lei aparţine Statului Ro­mân şi 265.000.000 lei capitalului particular românesc. Ea este, după cunoştinţa noastră, singura societate românească, unde străi­nii nu pot avea nici o acţiune, deci este o societate curat româ­­nească. Să vedem acum ce s’a realizat pe teren technic, în industria ga­zului metan, sub regimul româ­nesc ? Cine a cunoscut cum arătau şantierele înainte de 1919 şi cum arată ele astăzi, va recunoaşte progresul realizat. Din şantiere constând numai din barăci, pen­tru birouri, ateliere, depozit şi chiar locuinţe, astăzi sunt şan­tiere moderne, cu construcţii de piatră şi cărămidă, cum e şantie­rul Sărmăşel, Saroş şi Noul Să­sesc (în construcţie). Progresul realizat în executarea sondelor, apoi modul cum se exploatează astăzi zăcămintele, ţinute perma­nent sub un control riguros şi a­­vând, din momentul răzbirii lor până când sunt scoase din func­ţiune, contoare de precizie insta­late la fiecare sondă, arată că în locul empirismului de atunci, a luat o metodă ştiinţifică de lucru. La fel s-a procedat şi în privinţa aşezării conductelor de transport, cercetându-sie în prealabil tra­seul asupra corosivităţii lui, ca izolarea ţevilor să fie făcută cât mai bine. Un control riguros al conductelor a dus de asemenea la reducerea procen­tullui pierderilor, de la 15% şi chiar 20%, cum era sub regimul vechi, la mai puţin de 5% astăzi. O exploatare ra­ţională a subsolului, a dus la de­scoperirea unor orizonturi adânci şi foarte bogate, chiar în şantie­rul Sărmăşel, în care Statul Un­gar lucrase 10 ani, fără să le fi putut descoperi. De asemenea s’au putut descoperi şi câmpuri bogate de gaz, până atunci necunoscute, cum a fost câmpul Botorca (la Nord de Mediaş) şi altele. Sub regimul românesc s’au pu­sn aceşti 21 ani de regim ro­mânesc, cu toate greutăţile care au fost de învins, s’a reuşit nu numai a se româniza complect, dar totodată să se dea industriei tot deschide apoi şi trei noi de­­buşeuri şi anume: oraşul Târgu Mureş (rămas acum la Ungaria), Sighişoara şi Sibiul. Lungimea tuturor conductelor a fost aproa­pe triplată (de la 132,3 km. l­a 365,2 km.). Ca o altă contribuţie originală, este aplicarea pentru întâia oară a distribuirii gazului sub presiune medie în interiorul unui oraş. (Sibiu). Metoda recla­­mă o supraveghere mai atentă,­­ decât în cazul presiunii joase; în plus e nevoie de instalat la fie­care imobil câte un aparat spe­cial pentru reducerea presiunei, înainte de intrarea gazului în conductele din locuinţe. Ca să poată fi aplicat acest sistem, a trebuit mai întâi să se fabrice în ţară asemenea aparate, căci importarea lor ar fi făcut siste­mul irealizabil. Numai după ce ,,Sonametan“ a reuşit să le fa­brice, a putut păşi la introduce­rea acestui sistem, care duce la o economisire de 50% în tonajul re­ţelelor din oraşe. Putem spune că numai datorită acestui sistem nou de distribuţie, prin ţevi cu dia­metru mai redus, s’a putut învin­ge marele incovenient al preţului foarte scump al ţevilor şi asigura astfel difuzarea gazului la popu­laţie. Şi în alte două direcţii s’a de­pus o muncă intensă din partea societăţii „Sonametan“. In stadiul începător de industrializare a ţă­rii noastre nu ne putem aştepta ca industria indigenă să se ocu­pe, din iniţiativa ei, cu fabricarea de aparate de gaz, ca: sobe de în­călzit, sobe de bucătărie, etc. A trebuit ca „Sonametan“ să elabo­reze modele româneşti, ieftine şi solide. Astăzi nu se mai importă din străinătate asemenea sobe. Pentru a da apoi populaţiei mij­locul de a introduce gazul în lo­cuinţe, în condiţiuni cât mai con­venabile, dar oferind şi garanţii de o executare perfectă, societa­tea a început din 1932 încoace să execute singură orce fel de in­stalaţii. Ea execută acum anual între 1.500—2.000 asemenea in­stalaţii, fiind societatea de insta­laţie cea mai activă din ţara noa­stră. Din cele arătate mai sus, se vede că astăzi funcţionează în regiu­nea gazului metan o întreprin­dere puternică şi curat românea­scă, cu o activitate multiplă, por­nind de la exploatarea zăcămin­telor şi executarea sondelor, la executarea conductelor de trans­port, apoi la executarea reţelelor de distribuţie în oraşe şi mergând până a instala gazul la fiecare a­­bonat, oricât de mică i-ar fi tre­buinţa lui de gaz şi punându-i la dispoziţie şi tot felul de aparate pentru folosirea gazului. O întreprindere cu asemenea activitate multiplă este singură în stare să ducă la bun capăt pla­nul Statului, de a difuza gazul metan pe o scară cât mai largă și să-l vândă mai ieftin decât oricare alt combustibil. Logica o afirmă, iar realizările de până acum o confirmă. In câteva cifre arătăm mai jos, progresul realizat sub regimul ro­mânesc în industria gazului me­tan din Transilvania, gazului metan o bază solidă, ast­fel încât să poartă de acum înainte să păşească la realizări şi mai mari decât au putut fi cele de până acum. Specificare Sonde productive Metraj săpat Conducte aşezate Oraşe alimentate Abonaţi Consumaţia de gaz Capital Conducere Situaţia sub re­gimul unguresc 31.XII.1918 17 17.012 m.l. 132,2 km. 3 1.980 71.088.570 m3 100% străin 100% străină Situaţia sub re­gimul românesc 31.XII.1939 48 28.144 m.l. 365,2 km. 6 9.259 358.482.688 m3 100% românesc 100% românească Aşezarea conductei mari de gaz pentru Braşov, dincolo de Făgăraş Conducta mare de 100 km, Iun- r sează, este un început a acestor gime, pentru aducerea gazului la mari realizări viitoare. Braşov, care actualmente se a- I 1 De la Sindicatul ziariştilor Deoarece unii membri ai Sindi­catului Ziariştiilor din Bucureşti au cerut îngăduinţa spre a-şi pro­cura actele necesare, Comitetul Sindicatu­uii Ziariştilor a aprobat să se acorde un nou termen până la 10 Noembrie a. c., pentru pro­curarea actelor doveditoare de ori­gine etnică. Se aminteşte membrilor Sindi­catului Ziariştilor din Bucureşti că în acest scop, secretarul gene­ral le stă la dispoziţie­­ fiecare zi de lucru între orele 18—19 la se­diul Sindicatului, în B-dul Carol No. 21 (Intrarea prin Str. Gogu Cantacuzino No. 2, et. II), înce­pând de Miercuri, 30 Octombrie 1940. Membrii căsătoriţi şi cu copii sunt rugaţi să aducă totodată ac­tul de căsătorie şi extrasele de naştere ale copiilor, pentru com­­plectarea­ dosarelor Cassei de pen­siuni şi ajutor a Sindicatului Zia­riştilor din Bucureşti. Citiţi „Trup şi Suflet“ Deschiderea cursurilor de limba italiană Institutul de cultură italiană în România va inaugura peste câteva zile activitatea sa pentru a­tul academic 1940—41. Programul cursurilor pentru sediul central din­ București cu- I prinde pe lângă cursurile de lim­­­­bă bisăptămânale pentru începă­tori şi înaintaţi şi cllase d­e per­fecţionare, de gramatică superi­oară etc. Se vor deschide pe de altă parte şi cursuri rapide de limbă­­ cu frecvenţă trisăptămânală, a­vând o durată de trei luni şi care vor fi urmate în trimestrul suc­cesiv de cursuri rapide cu carac­ter înaintat. In felul acesta acei chi­abân­ci­ înveţe limba itali­enă vor putea să-şi acumuleze cunoştinţele de doi ani în mod normal într’un singur an. Im afară de aceste cursuri de limbă se vor ţine şi câteva cursuri de cultură, de literatură, istoria artei, istoria politică, mu­zica etc. etc. Peste câteva zile se va publica programul care se va referi in mod special la Italia contimpo­rană şi la momentele istorice ca­re au pregătit Italia de astăzi. Pentru înscrieri şi informa­­ţiuni a se adresa la secretariatul cursurilor, str. Biserica Am­zei 2, (tel. 4.02 70). Contra constipaţiei Leo-Piu­s — compus numai din materii pur vege­tale — un laxativ uşor şi cu efect sigur. Absolut ne­vătămător chiar şi la o întrebuinţare îndelungată. PROFITAŢI DE TIMPUL PRIELNIC! FACEŢI UN BUN PLASAMENT POMI RODITORI, ARBORI şi ARBUŞTI DE ORNAMENT, TRANDAFIRI din PEPINIERELE FARAUDO” înseamnă belşug, frumuseţe şi agrement. Cereţi chiar azi catalogul BUCUREŞTI 5. CALEA ŞERBAN VODĂ 237 S­TEINONIT Somităţile medicale din ţară şi străinătate recoman­dă bolnavilor ce nu vor să se opereze de pietre la bilă, (fiere), ficat şi rinichi, pre­paratul Sternonit, care este absolut nevătămător şi pro­voacă eliminarea acestor pie­tre în timp de 24 ore de la începerea curei. Cereţi la farmacii şi dro­gherii „Sterionit” al fabricei de produse chimice F. B. Winkler din Hamburg. O cură completă, lei £18. Depozitul general pentru România, la O. A. F., Oficiul de Aprovizionare Farmaceu­tic, str. Pitar-Moş nr. 6 Bucu­reşti. w- 'I *1 '' 22 ttttttttt ttt + +-»++»*-++++++-M­t-»t*+++tttttt + »t*+'»»+V ŢESĂTORIA ROMÂNĂ SOCIETATE ANONIMĂ PITEŞTI C­ONVOCARE miniistraţie în locul vechiului Consiliu demisionat. 8) Alegerea Cenzorilor şi Cen­zorilor Supleanţi pe 1940—1941. Pentru a putea lua­ parte la a­­dunare conform art. 26 din sta­tute, d-nii acţionari sunt datori a depune cel mai târziu la 4 No­embrie 1940 titlurile lor. Depunerea trebueşte făcută în Bucureşti, la sediul societăţii la Banca Agricolă, Str. Lipscani nr. 19 iar în străinătate la orice Bancă sau agent de schimb recu­noscut. Recipisele de depunere trebu­­esc trimise la Banca Agricolă, Bucureşti. Procurile acţionarilor trebuesc depu­se cel mai târziu până la 11­ Noembrie 1940, la Banca Agrico­lă Bucureşti. Consiliul de Administraţie 7) Alegerea Consiliului de Ad-9 U­nii acţionari sunt rugaţi a lua parte la adunarea generală ordinară care va avea­­loc Vineri 15 Noembrie 1940, ora 11 a. m., la sediul său din Bucureşti, Sta.. Lipscani nr. 19 Ordinea de zi : 1) Raportul Consiliului de Ad­ministraţie asupra exerciţiului 1939—1940. 2) Raportul Cenzorilor. 3) Aprobarea bilanţului şi con­tului de profit şi pierderi pe anul 1939—1940. 4) întrebuinţarea beneficiului. 5) Descărcarea Consi­liiului de Administraţie şi a Direcţiunii de gestiunea sa pe 1939—1940. 6) Ratificarea cooptării în Con­siliu a d-lor Alexandru Ghica, Alexandru Grigoriu şi Alfred Cerkez. ŢESĂTORIA ROMÂNĂ SOCIETATE ANONIMA — PITEȘTI BILANȚUL ÎNCHEIAT LA 30 IUNIE 1940 ACTIV I Casa lei 17.826, Disponibil la Bănci Lei 6.476.384, Debitori diverşi Lei 39.896.675, Materii prime, Mărfuri, Materiale de schimb Lei 49.722.110, Imobil, Maşinării, Scule și Accesorii Lei 30.181.449, Teren Lei 18.190, Mobilier, Linie de garaj Lei 16. 963, Garanții statutare Lei 88.000, Totalul activelor Lei 126.567.597. PASIV: Capital Lei 35.000.000, Amortismente Lei 9.745.645, Credi­tori Lei 49.524.121, Rezervă legală, Rezervă extraordinară Lei 21.687.781, Deponenţi-Cauțiuni Lei 88.000, Profit & Pierdere Lei 10.522.050, Totalul pasivelor Lei 126.567.597. .Verificat și găsit întocmai cu registrele: (ss) St. Balacchi, expert contabil (ss) St. Mincescu 9 16.000 Kg. Ulei uzat vinde " SOCIETATEA GENERALĂ de GAZ şi de ELECTRICITATE din BUCUREŞTI" Uleiul este scos din Carterele motoarelor Diesel şi se poate­­ vedea la Uzina Electrică Filaret din B-dul Mărăşeşti Nr. 2.­­ Preţul se va face franco depozitul nostru Filaret pentru uleiul văzut - plăcut, iar plata în numerar, înainte de ri­dicare. Ofertele în plic închis, indicând preţul pe Kg., se vor preda cel mai târziu până la 4 Noembrie 1940 a. c. la Ser­viciul de Aprovizionare et. I camera Nr. 5 din B-dul Take Ionescu Nr. 33, în fiecare zi de lucru între orele ll-12 at, de unde se pot lua şi alte informaţiuni suplimentare.______ 8954 Comunişti condamnaţi de Curtea marţială din Buzău Buzău, 29 Octombie Curtea marţială din localitate a pronunţat, azi d. a., sentinţa în procesul celor 16 comunişti evrei, descoperiţi şi arestaţi de poliţia legionară. Pedepsele pronunţate variază între o lună şi 2 ani închisoare. Nu s-a pronunţat nici o achi­tare. Toţi cei arestaţi, şi judecaţi pentru această vină activa­u, de multă vreme, sub conducerea evreului rus Solomon Lippis, zis Moşica, azi fugit în Rusia. Iată numele celor cari activau în cuibul comunist descoperit la Buzău şi cari au fost condamnaţi: Weissmann Iosif, str Marghilo­man 28; Gluzea Herman, str. Istriţei 15; Silvia Lipsis, str. Ti­pograf 15; Grossmann Mex, str. Griviţei 1; Surica Goldenberg, str. Zânelor 3; Rudich Iosif, str. Va­sile Lupu 2; Moise Kahane, str Vasile Lupu 2; Lizica Goldenberg, str. Zânelor 3; Roni Aronovici, str. Istriţei 18; Israel Monovici, str. Istiţei 17; Feldman Tonny, piaţa­ Dacia 9; Davidovici Iosif, piaţa Obor 8; Hane Lazarovici, str. Marghiloman 60; Solly Za­haria, str. Eugen Ionescu 10; Hary Grossman, str. Griviţei 1; Solomon Lipisis, zis Moşica, din str. Tipografi 15, în prezent fu­git în Rusia. In şedinţă de azi dim., Curtea marţială din Buzău a judecat şi procesul comunistului Kiss Ladis­­lau, pe care l-a condamnat la 5 ani închisoare, 10.000 lei amendă şi 3 ani interdicţie. Asupra inculpa­tului s-au găsit, în momentul când a fost arestat şi supus cercetărilor, printre al­tele, o gazetă, intitulată „Uzina...“, în care erau publicate îndemnuri ca poporul să pornească la luptă revoluţionară pentru întronarea­ regimului comunist. Kiss Ladislau a recunoscut că face parte din organizaţia tinere­tului comunist. Regia Loteriei de Stat Rezultatul Tragerii No. 65 din 29.X.1940 al Tranşei Populare seria l-a S’au atribuit prin sorţi câştigurile : De 2 ori costul lozului tuturor numerelor care se termină în : 4 91 0 61 9 9 De 10 ori costul lozului tutur numerelor care se termină în : 5 4 0 1 51812 De 100 ori costul lozului tu* numerelor care se termină în : 5­0­812 De 400 ori costul lozului tuturor numerelor care se termină în : 19|­11811 151 Premiul in valoare de 2 000 ori costul lozului rămas în urnă. *

Next