Universul, noiembrie 1940 (Anul 57, nr. 301-330)
1940-11-01 / nr. 301
Anul al 57-lea Nr. 301 Vineri 1 Noembrie 1940" PLOUĂ De aseară, bolta zărilor s’a posomorit iar cerul e tandră- II simţi deasupra ta mai greu, când de un alb spălăcit, când întunecat şi mut. Pâcla deasă cade somnoroasă până aproape de coperişuri, învăluind lumea în culori vineţii. Iţi vine să spui: natura, e în apărare pasivă. Omul strânge mai cu nădejde pardesiul, zorind pasul. Plouă mărunt şi subţire, într’o ţesătură de răcoare, pe care o simţi multă vreme după ce ai intrat în casă. Plouă urît. Nu sunt două ploi la fel, cum nu sunt două frunze. Este o ploaie, pe care o aştepţi primăvara de vreme, cu palma întinsă după primul firicel de apă, căreia rândunelele îi fac semn cu ochiul iar plopii cu creasta lor de cocoş, o ploaie gingaşe ca o mângâiere, care vine şi trece neanunţată, fără să lase urme. E ploaia noastră cea de toate zilele care rodeşte pâinea şi îi împrumută gustul vieţii. Ea plouă în acelaşi timp, cu apă şi cu lumină.Este apoio alta, care se împrăştie ca alicele, din milioane de puşti, ploaia de Maiu, care durduie de departe, care ciuruie streaşinele şi umple scocurile, bătucind pământul şi merele. In faţa ei pădurea se unduieşte ca marea în talazuri, vietăţile se ascund iar oamenii se închină. Numai glasul clopotelor îi sparge uneori norii supărării. Curată sau cu grindină, nu ştii de unde vine şi unde se duce, cine-i desleagă baierele şi cine o îmblânzeşte. E ploaia care moaie pământul ars şi sufletul sterp. Dar, când macii înfloresc, pătând cu foc încins covoarele de chilim ale câmpiei, sbugheşte deodată din necuprins, o ploaie nevinovată şi veselă care uită soarele pe cer, o ploaie jucăuşe care fuge după domnişoare şi le stropeşte rochiţele, care se joacă cu viţeii şi cu puii de raţă, spălând munţii şi florile, o ploaie ca un fapt divers, după care râzi şi exclami fericit: vai ce frică am tras. E ploaia sfântă în timpul căreia copiii râd îngerilor iar natura lui Dumnezeu. Ea răcoreşte suferinţele muncii şi ridică deasupra lor aureolă de curcubeu. Există apoi şi o ploaie posacă şi umedă de toamnă, ploaia pe care o simţi ca mii de ace care te străpung, şipotul acela neîntrerupt şi sur de apă, cu miros jilav de mormânt, ale cărui ecouri te urmăresc până în vis, ale cărui clipoceli îţi taie în auz ca un fierăstrău. E ploaia de sfârşit a tristeţii, ploaia de cucuvea, ploaia de plumb, ploaia de afară- Fără opriri, de dimineaţa şi până seara, te plouă cu rândul, când pe haine, când pe nervi. Dinaintea ei nu există scăpare. Fie că o urmăreşti de acasă, fie din fuga trenului, obsesia ei îţi lipeşte fruntea de geam, îţi tulbură sufletul şi îţi învie trecutul, în timp ce pe suprafaţa netedă de sticlă se scurg picuri greoi de apă, unindu-se pe cărărui şerpuitoare, ca vieţile în moarte. Cu aceasta din urmă se aseamănă, la răsărit şi la apus, pe întinderi de pământ strămoşesc, ploaia lacrimilor. LIVIU HULEA Tren autobuz Autobuze berlineze scoase din uz au fost transformate în aşa fel încât să circule pe linii de cale ferată îngustă. Acest nou mijloc de locomoţiune feroviară s’a dovedit atât de bun, încât a fost adoptat şi pe alte linii înguste, în afară de aceea dela Neuhaldensleben, unde s’a făcut prima încercare. O plantă rară In insulele Hawai se găseşte o plantă pe cât de ciudată, pe cât de rară şi căreia i s’a dat numele de „Spada de argint“.. Propriu zis, ea nu se găseşte decât în insula Maui, în craterul vulcanului Haleakala. Acum câţiva ani au fost aduse câteva exemplare de către un indigen, care abia a scăpat cu viaţă din primejdioasa lui întreprindere, căci, deşi vulcanul e considerat azi ca stins, în jurul craterului uli sunt încă emanaţii toxice, care pot primejdui viaţa. Pe florile aduse s’au găsit însă şi nişte insecte care se hrănesc probabil din ele. Atunci s’a născut teama ca nu cumva planta să dispară din această pricină. Părerea aceasta se întări și mai mult din pricină că un hawaian, care se scoborîse în ultimul timp în crater, revenise fără nici o floare și pretindea că nu mai e nici urmă de această plantă. Poate că această lipsă se explica prin faptul că nu era încă sezonul în care înfloreşte „Spada de argint”. Botaniştii însă o şi trecuseră pe lista plantelor ce nu se mai găsesc. De abia de câteva săptămâni s’a luat hotărîrea să se facă cercetări mai amănunţite şi, în acest scop, a fost trimis în craterul vulcanului un tânăr profesor de botanică plin de energie şi de curaj. El a revenit cu câteva exemplare de toată frumuseţea, care a făcut să tresalte de bucurie inimile savanţilor botanişti, îndrăgostiţi de această floare. aciuit duelt zeci de ani Citim în „UNIVERSUL” din 30 Octombrie 1890: = In cercurile artistice, din Capitală se vorbeşte de fondarea unui „Salon de pictură” care să se deschidă regulat în fiecare an, începând de anul viitor. = In ultima şedinţă a Academiei de ştiinţe din Paris, celebrul fizician Marey a prezintat un aparat fotografic, inventat de el, care scoate 50 de fotografii pe secundă, Rusia. — Din cauza ninsorilor şi a frigului ce a fost în cursul acestei luni, mulţi oameni au pierit. In timpul viscolului din noaptea de 21 octombrie, au murit 25 oameni. Unui proprietar i-au pierit, în acea noapte, 800 vite cornute, din cauza frigului. — Moda. — Desbaterile asupra modei din sezonul acesta sunt aproape terminate. Mânecile bufante își păstrează domnia, asemenea rochiile drepte și colante înainte, cu singura modificare că se adoptă panourile. Culoarea predominantă: albastru. Ca garnitură, galoane. Gulerul Maria Stuart va fi la modă. Peste tot vor domni blănurile, care se vor întrebuinţa pe rochii, pe şi sub mantile, la guler, la mâneci şi chiar la pălărie. Pălării de pâslă. Torţa muzicală Părerea francezilor e că felul în care dă cineva valorează mai mult decât ceea ce dă. Aceasta e desigur şi părerea acelui cofetar din Brooklyn, care spre a-şi atrage clienţii a născocit cel mai năstruşnic mod de a le prezenta o torţă. Această torţă, care desigur conţine ciocolată, migdale şi alte bunătăţi de acest fel, mai conţine şi o muzicuţă, care mulţumită unui ingenios mecanism începe să cânte în momentul când se tăie torţa. Vă închipuiţi surpriza persoanei, care primind, — să zicem, — de ziua sa o astfel de torţă, aude deodată o muzică vioaie, care-1 îndeamnă la veselie... „Invenţia” cofetarului newyorkez a fost primită cu entuziasm de americanii de toate vârstele, cari se inebunesc după jucăriile mecanice. Intr’un singur an s’au vândut câteva mii de „torţe muzicale”, dintre care multe au fost expediate pe calea aerului în America de sud şi chiar în Indii. Acest succes a încurajat pe d. Leogren, — aşa se numeşte poeticul cofetar, — să lanseze o altă prăjitură senzaţională. E vorba de o „torţă vorbitoare”, care când e tăiată rosteşte câteva cuvinte frumoase de felicitare pentru acela căruia i-a fost trimisă cu prilejul zilei de naştere sau onomasticei. „Glasul” din torţă e chiar al trimiţătorului. Şedinţa intimă a Academiei Române In şedinţa intimă a Academiei Române dela 25 Oct. 1940, d. prof. Alex. Capedatu, secretarul general al Academiei a comunicat următoarea telegramă primită de la d. general Antonescu conducătorul statului şi preşedintele consiliului de miniştri, ca răspuns la telegrama de felicitări a preşedintelui Academiei: ,,Primind telegrama cu bunele urări pe care mi-aţi trimis-o cu ocaziunea reluării activităţii Academiei Române, vă mulţumesc pentru însufleţitele sentimente şi bunele urări. Trimit Academiei Române şi dv. personal cele mai bune gânduri şi vă asigur de întreaga mea atenţiune“. D. Alex. Lapedatu a prezentat ca dar din partea d-lui colonel I. T. Ulic, 50 de diplome de membru ale diferitelor asociaţii masonice, 5 drapele şi alte obiecte provenind din depozitul „Sacrei tradiţii“ din masoneria română. Darurile s’au primit cu mulţumire. D. secretar general a prezentat următoarele recente publicaţiuni ale Academiei : 1. General R. Rosetti, Familia Rosetti II Celelalte ramuri (Buc. 1940); - 2. Pop Emil. Un explorator român al Balcanilor la începutul veacului al 19-lea: C. Manolesco (Buc. 1940) ; 3. Bulletin de la Section Scientifique Tome No. 2, cu colaborarea d-lor C. G. Macarovici, G. Zotta, Zaharia, Popovici, Emil Pop, Alex. Juracec, C. Zahariadi şi alţii ; D-sa mai prezintă scrierile : Moldova Nouă, an. V, 1939, revistă care a apărut sub direcţia d-lui N. P. Smochină . N. P. Smochină, Militari români în Rusia (Buc. 1940) . O serie de 7 lucrări ale d-lu Alex. Alimăniştianu publicate în anii 1927—1940. D. Th. Gapidan, a prezentat în numele d-lui D. Caracostea şi al d-sale Buletinul francez al Secţiunii literare a Academiei Române (Vol. I, No. 1) care a început să apară sub direcţia d-lor lor sub titlul Langue et Lliterature. D. Andrei Rădulescu a atras atenţia asupra lucrării d-lui Virgil Madgeam „Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial“ (Buc. 1940) . D. secretar general Alex. Lapedatu a prezentat fascicolele XV—XXV din lucrarea d-lui prof. Traian Săvulescu ,,Herbarium Mycologicum Romanicum“ arătând că această lucrare, alcătuită numai in 60 de exemplare este unică ca importanţă ştiinţifică prin technica originală pe care autorul a folosit-o la întocmirea ei. D. Lapedatu a exprimat felicitări d-lui Traian Săvulescu. D. dr. Grigore Antipa s’a asociat în numele Secţiunii ştiinţifice la felicitările d-lui secretar general, arătând aprecierile elogioase de care lucrarea d-lui Săvulescu s’a bucurat printre oamenii de ştiinţă din străinătate. D. I. Nistor a prezentat o hartă a Pocuţiei desemnată în 1668 de inginerul francez Gullaume de Beauplan. D-sa a prezentat şi o copie în ceară roşie a unei peceţi-tipar de la Petru Muşat, al cărei original se află în muzeul din Cernăuţi. D. general R. Rosetti a arătat că a apărut ediţia III, mult mărită, a Albumului de Paleografie Românească de răposatul I. Bianu şi N. Cartojan, dovedindu-se astfel marele folos al acestei lucrări. D-sa prezintă următoarele lucrări ale d-lui A. Sacerdoţeanu Proiecte pentru Palatul Arhivelor Statului; Tezaurele noastre arhivistice; Ceva despre un corpus al izvoarelor istoriei Românilor, precum şi o serie de fotografii de case din Fanar făcute de arheologul dr. J. Gottwald şi donate de d. C. Karadja. SITUAŢIA GERMANILOR DIN SATU MUNIE Sub titlul „Cincisprezece ani de muncă germană în Satu Mare“,’ Ziarul „Bukarester Post“ a publicat un articol semnat de d. Nik Hans Hochl, spunând între altele: „Germanismul din Satu Mare intră într’o fază de evoluţie şi de luptă. Munca a devenit mai grea în urma stărilor noui. Anumite cercuri şoviniste, care n’au învăţat nimic din actualele stări politice, se străduesc să omoare mişcarea germană. Ele cred că în entusiasmul alipirii va dispare sentimentul german. Contează pe faptul că acum nimeni nu va mai pune zăgaz activităţii lor antigermane şi că vor putea continua nestingheriţi maghiarizarea, acolo unde a încetat în anul 1919. Au suferit însă o dezamăgire. Mişcarea germană este atât de bine consolidată, încât nimic nu o mai poate zdruncina. Germanismul din Satu Mare şi-a găsit locul şi misiunea 1. APUCAREA CONVENŢIEI PENTRU REPATRIEREA GERMANILOR DIN BUCOVINA ŞI DOBROGEA Aplicarea convenţiei înche ,iată între guvernul regal ro- mân şi guvernul Reichului germanprivitoare la repatrierea populaţiei de origine germană din Bucovina de sud şi Dobrogea în Germania, se va face de către subsecretariatul de stat al colonizărilor şi populaţiei evacuate. Reprezentantul şef guvernamental român este subsecretarul de stat al colonizărilor şi populaţiei evacuate. Subsecretarul de Stat va fi numi pe cale de decizie mini-sterială funcţionari şi va da de- legaţiile necesare pentru aplicarea convenţiei. D. Corneliu Georgescu, minis-, tru subsecretar de stat al colonizărilor şi populaţiei evacuate, a semnat o decizie prin care d. prof. dr. C. Zappa, a fost numit delegat activ al reprezentantului guvernului român, pentru aplicarea convenţiei între guvernul român şi guvernul Reichului german, privitoare la repatrierea populaţiei de origină etnică germană, cu sediul la Gura Humorului. D. prof. dr. C. Zoppa va putea numi comisarii locali şi personalul auxiliar pentru comisariatele regionale şi locale din Bucovina. D. Ioan Negură, avocat din Suceava, a fost numit comisar regional, cu sediul la Gura Humorului. D. Traian Vasilcovschi, a fost numit comisar regional cu sediul la Rădăuţi. D. Zissu Sebe, a fost numit comisar regional pentru Constanţa. D-sa va puea numi comisari locali pentru Dobrogea, precum și personalul auxiliar. UNIVERSUL 3 narau nun iun IN TRANSILVANIA Valorificarea gazului metan Este necesar ca toţi să cunoască, astăzi, când vitregia vremurilor ne-a răpit o parte din Transilvania, ce a însemnat regimul românesc pentru această parte din Ţară, în toate domeniile de activitate. Deşi dreptul nostru de stăpânire asupra Transilvaniei derivă din origina comună a poporului nostru, întins pe ambele părţi ale Carpaţilor, nu mai puţin şi realizările noastre ,trebuie să sprijine temeinic acest drept. Un interval extrem de scurt, de abia 21 ani, după un război istovitor, cum a fost războiul trecut, după care au urmat ani de grea criză economică, nu putea permite realizări de mari proporţiuni. Totuşi sunt domenii în care regimul românesc, chiar în acele condiţiuni grele, a arătat realizări impunătoare, cum a fost pe teren şcolar, edilitar, al comunicaţiilor, precum şi pe teren industrial. Ca unul care de la începutul regimului românesc am luat parte activă la desvoltarea industriei gazului metan, voi arăta, în cele ce urmează, realizările acestei industrii. SITUAŢIA SUB REGIMUL UNGURESC înainte de a se uni Transilvania la România, puţini erau cei ce ştiau de existenţa gazului metan, deşi el fusese descoperit încă din anul 1908. Numai cei direct interesaţi, din Turda, Diciosânmartin şi Mediaş, îl cunoşteau. Erau pe atunci numai câteva fabrici ce îl foloseau, iar populaţia de abia începuse să-l introducă. Pe atunci difuzarea gazului metan era lăsată pe seama mai multor întreprinderi. In prim rând venea Statul Ungar însuși, care administra în regie proprie şantierul Sărmăşel. Apoi venea o societate particulară ungaro-germană, creiată de Statul Ungar în 1916 — „Societatea U. E. G.“ — în care el participa cu 15% din capital şi care exploata o parte din zăcămintele de gaz. Apoi erau două societăţi particulare, una care avea conducta de la Sărmăşel la Turda şi alta conducta de la Turda la Viaana. In fine, două societăţi mici particulare distribuiau gazul la populaţie, una în Turda, cealaltă la Diciosânmartin, iar la Mediaş însăşi Primăria distribuia gazul la populaţie. Cu un cuvânt, între zăcămintele de gaz şi populaţia din oraşe, erau intercalate o serie de întreprinderi, fără nici o legătură între ele, ceea ce ducea la scumpirea gazului, cum e totdeauna cazul când există intermediari, între producători şi consumatori. REALIZĂRILE SUB REGIMUL ROMÂNESC Această fărâmiţare de activitate era protivnică unei difuzări a gazului metan pe o scară largă. Avem motive să credem că şi Statul Ungar era conştient de aceste neajunsuri, atunci când s’a hotărît să înfiinţeze Societatea Ungară de Gaz, în 1916 (societatea U. E. G.). Acestei societăţi Statul Ungar îi concesionase de aceea, în afară de dreptul de a exploata o parte din zăcămintele din centrul Transilvaniei, şi dreptul să construiască conducte şi să distribue gazul la populaţie, spre a putea astfel avea o întreprindere cu activitate completă. Activitatea scietăţii U. E. G., a fost însă de scurtă durată, sub regimul unguresc. Numai 2% ani, în care timp a putut aşeza numai două conducte scurte, una pentru aducerea gazului la Diciosânmartin (11 km.) şi alta, de la Bazna la Mediaş (6,5 km.). In ceea ce priveşte distribuirea gazului în oraşe şi introducerea lui la populaţie, societatea U. E. G. s-a desinteresat complet. După instaurarea regimului românesc, exploatarea Statului, din Sărmăşel, a trecut în proprietatea Statului nostru, întreprinderile celelalte au fost lăsate să-şi continue activitatea lor, fără a putea fi în stare să arate realizări prea mari. Ani de zile a stagnat, se poate spune, orice activitaate. Ajunsese situaţia destul de critică, atât la Mediaş cât şi la Turda, încât unele fabrici erau pe punctul de ,a se renunţa la graz, din cauza şantierelor Sărmăşel şi Bazna, incapabile să asigure consumaţia lor. Când Statul s’a hotărît, în Noembrie 1925, să înfiinţeze Societatea Naţională de Gaz Metan („Sonametan”) şi să-i comcesiomieze dreptul de a exploata şi valorifica zăcămintele de gaz metan din ţară, a înţeles să creieze un organism unic, capabil de a difuza gazul pe o suprafaţă cât mai mare din ţara noastră. Era evident că acest program trebuia să înceapă prin înglobarea tuturor întreprinderilor răsleţe şi în prim rând a societăţii U. E. G., care avea drepturi similare, însă limitate numai în interiorul basmului transilvănean. S’a impus deci societăţii „Sonametan“ ca prim obiectiv, achiziţionarea acţiunilor societăţii U. E. G. şi apoi contopirea ambelor întreprinderi. Această operaţie financiară a fosit realizat în anul 1932, aşa că s’a putut radia firma de la Tribunalul din Budapesta şi înscrie societatea la 25 Mai 1932, la Camera de Comerţ, Bucureşti, sub numele de „Societatea Anonimă Română de Gaz Metan“ (S. R. G.), în loc de Soc. Ungară de Gaz Metan cum se chemase mai înainte. Această operaţie financiară a reclamat peste un sfert de miliard de lei, sumă achitată de „Sonametan“ în intervalul de la 1928—1934, fără nici o contribuţie din partea Statului. Paralel cu efectuarea acestei operaţii, atât societatea „Sonametan“, cât şi societatea U. E. G. (respectiv S R. G.) au dus o politică de înglobare a întreprinderilor disparate, amintite mai sus. Această operaţie a fost complectată apoi prin înglobarea societăţii S. R. G., care a avut loc în Mai 1939. Astăzi există, cu alte cuvinte, o singură întreprindere care activează în domeniul exploatării zăcămintelor de gaz şi a difuzării acestuia, societatea „Sonametan“, cu 640 milioane lei capital, din care 375 milioane lei aparţine Statului Român şi 265.000.000 lei capitalului particular românesc. Ea este, după cunoştinţa noastră, singura societate românească, unde străinii nu pot avea nici o acţiune, deci este o societate curat românească. Să vedem acum ce s’a realizat pe teren technic, în industria gazului metan, sub regimul românesc ? Cine a cunoscut cum arătau şantierele înainte de 1919 şi cum arată ele astăzi, va recunoaşte progresul realizat. Din şantiere constând numai din barăci, pentru birouri, ateliere, depozit şi chiar locuinţe, astăzi sunt şantiere moderne, cu construcţii de piatră şi cărămidă, cum e şantierul Sărmăşel, Saroş şi Noul Săsesc (în construcţie). Progresul realizat în executarea sondelor, apoi modul cum se exploatează astăzi zăcămintele, ţinute permanent sub un control riguros şi având, din momentul răzbirii lor până când sunt scoase din funcţiune, contoare de precizie instalate la fiecare sondă, arată că în locul empirismului de atunci, a luat o metodă ştiinţifică de lucru. La fel s-a procedat şi în privinţa aşezării conductelor de transport, cercetându-sie în prealabil traseul asupra corosivităţii lui, ca izolarea ţevilor să fie făcută cât mai bine. Un control riguros al conductelor a dus de asemenea la reducerea procentullui pierderilor, de la 15% şi chiar 20%, cum era sub regimul vechi, la mai puţin de 5% astăzi. O exploatare raţională a subsolului, a dus la descoperirea unor orizonturi adânci şi foarte bogate, chiar în şantierul Sărmăşel, în care Statul Ungar lucrase 10 ani, fără să le fi putut descoperi. De asemenea s’au putut descoperi şi câmpuri bogate de gaz, până atunci necunoscute, cum a fost câmpul Botorca (la Nord de Mediaş) şi altele. Sub regimul românesc s’au pusn aceşti 21 ani de regim românesc, cu toate greutăţile care au fost de învins, s’a reuşit nu numai a se româniza complect, dar totodată să se dea industriei tot deschide apoi şi trei noi debuşeuri şi anume: oraşul Târgu Mureş (rămas acum la Ungaria), Sighişoara şi Sibiul. Lungimea tuturor conductelor a fost aproape triplată (de la 132,3 km. la 365,2 km.). Ca o altă contribuţie originală, este aplicarea pentru întâia oară a distribuirii gazului sub presiune medie în interiorul unui oraş. (Sibiu). Metoda reclamă o supraveghere mai atentă, decât în cazul presiunii joase; în plus e nevoie de instalat la fiecare imobil câte un aparat special pentru reducerea presiunei, înainte de intrarea gazului în conductele din locuinţe. Ca să poată fi aplicat acest sistem, a trebuit mai întâi să se fabrice în ţară asemenea aparate, căci importarea lor ar fi făcut sistemul irealizabil. Numai după ce ,,Sonametan“ a reuşit să le fabrice, a putut păşi la introducerea acestui sistem, care duce la o economisire de 50% în tonajul reţelelor din oraşe. Putem spune că numai datorită acestui sistem nou de distribuţie, prin ţevi cu diametru mai redus, s’a putut învinge marele incovenient al preţului foarte scump al ţevilor şi asigura astfel difuzarea gazului la populaţie. Şi în alte două direcţii s’a depus o muncă intensă din partea societăţii „Sonametan“. In stadiul începător de industrializare a ţării noastre nu ne putem aştepta ca industria indigenă să se ocupe, din iniţiativa ei, cu fabricarea de aparate de gaz, ca: sobe de încălzit, sobe de bucătărie, etc. A trebuit ca „Sonametan“ să elaboreze modele româneşti, ieftine şi solide. Astăzi nu se mai importă din străinătate asemenea sobe. Pentru a da apoi populaţiei mijlocul de a introduce gazul în locuinţe, în condiţiuni cât mai convenabile, dar oferind şi garanţii de o executare perfectă, societatea a început din 1932 încoace să execute singură orce fel de instalaţii. Ea execută acum anual între 1.500—2.000 asemenea instalaţii, fiind societatea de instalaţie cea mai activă din ţara noastră. Din cele arătate mai sus, se vede că astăzi funcţionează în regiunea gazului metan o întreprindere puternică şi curat românească, cu o activitate multiplă, pornind de la exploatarea zăcămintelor şi executarea sondelor, la executarea conductelor de transport, apoi la executarea reţelelor de distribuţie în oraşe şi mergând până a instala gazul la fiecare abonat, oricât de mică i-ar fi trebuinţa lui de gaz şi punându-i la dispoziţie şi tot felul de aparate pentru folosirea gazului. O întreprindere cu asemenea activitate multiplă este singură în stare să ducă la bun capăt planul Statului, de a difuza gazul metan pe o scară cât mai largă și să-l vândă mai ieftin decât oricare alt combustibil. Logica o afirmă, iar realizările de până acum o confirmă. In câteva cifre arătăm mai jos, progresul realizat sub regimul românesc în industria gazului metan din Transilvania, gazului metan o bază solidă, astfel încât să poartă de acum înainte să păşească la realizări şi mai mari decât au putut fi cele de până acum. Specificare Sonde productive Metraj săpat Conducte aşezate Oraşe alimentate Abonaţi Consumaţia de gaz Capital Conducere Situaţia sub regimul unguresc 31.XII.1918 17 17.012 m.l. 132,2 km. 3 1.980 71.088.570 m3 100% străin 100% străină Situaţia sub regimul românesc 31.XII.1939 48 28.144 m.l. 365,2 km. 6 9.259 358.482.688 m3 100% românesc 100% românească Aşezarea conductei mari de gaz pentru Braşov, dincolo de Făgăraş Conducta mare de 100 km, Iun- r sează, este un început a acestor gime, pentru aducerea gazului la mari realizări viitoare. Braşov, care actualmente se a- I 1 De la Sindicatul ziariştilor Deoarece unii membri ai Sindicatului Ziariştiilor din Bucureşti au cerut îngăduinţa spre a-şi procura actele necesare, Comitetul Sindicatuuii Ziariştilor a aprobat să se acorde un nou termen până la 10 Noembrie a. c., pentru procurarea actelor doveditoare de origine etnică. Se aminteşte membrilor Sindicatului Ziariştilor din Bucureşti că în acest scop, secretarul general le stă la dispoziţie fiecare zi de lucru între orele 18—19 la sediul Sindicatului, în B-dul Carol No. 21 (Intrarea prin Str. Gogu Cantacuzino No. 2, et. II), începând de Miercuri, 30 Octombrie 1940. Membrii căsătoriţi şi cu copii sunt rugaţi să aducă totodată actul de căsătorie şi extrasele de naştere ale copiilor, pentru complectarea dosarelor Cassei de pensiuni şi ajutor a Sindicatului Ziariştilor din Bucureşti. Citiţi „Trup şi Suflet“ Deschiderea cursurilor de limba italiană Institutul de cultură italiană în România va inaugura peste câteva zile activitatea sa pentru atul academic 1940—41. Programul cursurilor pentru sediul central din București cu- I prinde pe lângă cursurile de limbă bisăptămânale pentru începători şi înaintaţi şi cllase de perfecţionare, de gramatică superioară etc. Se vor deschide pe de altă parte şi cursuri rapide de limbă cu frecvenţă trisăptămânală, având o durată de trei luni şi care vor fi urmate în trimestrul succesiv de cursuri rapide cu caracter înaintat. In felul acesta acei chiabânci înveţe limba italienă vor putea să-şi acumuleze cunoştinţele de doi ani în mod normal într’un singur an. Im afară de aceste cursuri de limbă se vor ţine şi câteva cursuri de cultură, de literatură, istoria artei, istoria politică, muzica etc. etc. Peste câteva zile se va publica programul care se va referi in mod special la Italia contimporană şi la momentele istorice care au pregătit Italia de astăzi. Pentru înscrieri şi informaţiuni a se adresa la secretariatul cursurilor, str. Biserica Amzei 2, (tel. 4.02 70). Contra constipaţiei Leo-Pius — compus numai din materii pur vegetale — un laxativ uşor şi cu efect sigur. Absolut nevătămător chiar şi la o întrebuinţare îndelungată. PROFITAŢI DE TIMPUL PRIELNIC! FACEŢI UN BUN PLASAMENT POMI RODITORI, ARBORI şi ARBUŞTI DE ORNAMENT, TRANDAFIRI din PEPINIERELE FARAUDO” înseamnă belşug, frumuseţe şi agrement. Cereţi chiar azi catalogul BUCUREŞTI 5. CALEA ŞERBAN VODĂ 237 STEINONIT Somităţile medicale din ţară şi străinătate recomandă bolnavilor ce nu vor să se opereze de pietre la bilă, (fiere), ficat şi rinichi, preparatul Sternonit, care este absolut nevătămător şi provoacă eliminarea acestor pietre în timp de 24 ore de la începerea curei. Cereţi la farmacii şi drogherii „Sterionit” al fabricei de produse chimice F. B. Winkler din Hamburg. O cură completă, lei £18. Depozitul general pentru România, la O. A. F., Oficiul de Aprovizionare Farmaceutic, str. Pitar-Moş nr. 6 Bucureşti. w- 'I *1 '' 22 ttttttttt ttt + +-»++»*-++++++-Mt-»t*+++tttttt + »t*+'»»+V ŢESĂTORIA ROMÂNĂ SOCIETATE ANONIMĂ PITEŞTI CONVOCARE miniistraţie în locul vechiului Consiliu demisionat. 8) Alegerea Cenzorilor şi Cenzorilor Supleanţi pe 1940—1941. Pentru a putea lua parte la adunare conform art. 26 din statute, d-nii acţionari sunt datori a depune cel mai târziu la 4 Noembrie 1940 titlurile lor. Depunerea trebueşte făcută în Bucureşti, la sediul societăţii la Banca Agricolă, Str. Lipscani nr. 19 iar în străinătate la orice Bancă sau agent de schimb recunoscut. Recipisele de depunere trebuesc trimise la Banca Agricolă, Bucureşti. Procurile acţionarilor trebuesc depuse cel mai târziu până la 11 Noembrie 1940, la Banca Agricolă Bucureşti. Consiliul de Administraţie 7) Alegerea Consiliului de Ad-9 Unii acţionari sunt rugaţi a lua parte la adunarea generală ordinară care va avealoc Vineri 15 Noembrie 1940, ora 11 a. m., la sediul său din Bucureşti, Sta.. Lipscani nr. 19 Ordinea de zi : 1) Raportul Consiliului de Administraţie asupra exerciţiului 1939—1940. 2) Raportul Cenzorilor. 3) Aprobarea bilanţului şi contului de profit şi pierderi pe anul 1939—1940. 4) întrebuinţarea beneficiului. 5) Descărcarea Consiliiului de Administraţie şi a Direcţiunii de gestiunea sa pe 1939—1940. 6) Ratificarea cooptării în Consiliu a d-lor Alexandru Ghica, Alexandru Grigoriu şi Alfred Cerkez. ŢESĂTORIA ROMÂNĂ SOCIETATE ANONIMA — PITEȘTI BILANȚUL ÎNCHEIAT LA 30 IUNIE 1940 ACTIV I Casa lei 17.826, Disponibil la Bănci Lei 6.476.384, Debitori diverşi Lei 39.896.675, Materii prime, Mărfuri, Materiale de schimb Lei 49.722.110, Imobil, Maşinării, Scule și Accesorii Lei 30.181.449, Teren Lei 18.190, Mobilier, Linie de garaj Lei 16. 963, Garanții statutare Lei 88.000, Totalul activelor Lei 126.567.597. PASIV: Capital Lei 35.000.000, Amortismente Lei 9.745.645, Creditori Lei 49.524.121, Rezervă legală, Rezervă extraordinară Lei 21.687.781, Deponenţi-Cauțiuni Lei 88.000, Profit & Pierdere Lei 10.522.050, Totalul pasivelor Lei 126.567.597. .Verificat și găsit întocmai cu registrele: (ss) St. Balacchi, expert contabil (ss) St. Mincescu 9 16.000 Kg. Ulei uzat vinde " SOCIETATEA GENERALĂ de GAZ şi de ELECTRICITATE din BUCUREŞTI" Uleiul este scos din Carterele motoarelor Diesel şi se poate vedea la Uzina Electrică Filaret din B-dul Mărăşeşti Nr. 2. Preţul se va face franco depozitul nostru Filaret pentru uleiul văzut - plăcut, iar plata în numerar, înainte de ridicare. Ofertele în plic închis, indicând preţul pe Kg., se vor preda cel mai târziu până la 4 Noembrie 1940 a. c. la Serviciul de Aprovizionare et. I camera Nr. 5 din B-dul Take Ionescu Nr. 33, în fiecare zi de lucru între orele ll-12 at, de unde se pot lua şi alte informaţiuni suplimentare.______ 8954 Comunişti condamnaţi de Curtea marţială din Buzău Buzău, 29 Octombie Curtea marţială din localitate a pronunţat, azi d. a., sentinţa în procesul celor 16 comunişti evrei, descoperiţi şi arestaţi de poliţia legionară. Pedepsele pronunţate variază între o lună şi 2 ani închisoare. Nu s-a pronunţat nici o achitare. Toţi cei arestaţi, şi judecaţi pentru această vină activau, de multă vreme, sub conducerea evreului rus Solomon Lippis, zis Moşica, azi fugit în Rusia. Iată numele celor cari activau în cuibul comunist descoperit la Buzău şi cari au fost condamnaţi: Weissmann Iosif, str Marghiloman 28; Gluzea Herman, str. Istriţei 15; Silvia Lipsis, str. Tipograf 15; Grossmann Mex, str. Griviţei 1; Surica Goldenberg, str. Zânelor 3; Rudich Iosif, str. Vasile Lupu 2; Moise Kahane, str Vasile Lupu 2; Lizica Goldenberg, str. Zânelor 3; Roni Aronovici, str. Istriţei 18; Israel Monovici, str. Istiţei 17; Feldman Tonny, piaţa Dacia 9; Davidovici Iosif, piaţa Obor 8; Hane Lazarovici, str. Marghiloman 60; Solly Zaharia, str. Eugen Ionescu 10; Hary Grossman, str. Griviţei 1; Solomon Lipisis, zis Moşica, din str. Tipografi 15, în prezent fugit în Rusia. In şedinţă de azi dim., Curtea marţială din Buzău a judecat şi procesul comunistului Kiss Ladislau, pe care l-a condamnat la 5 ani închisoare, 10.000 lei amendă şi 3 ani interdicţie. Asupra inculpatului s-au găsit, în momentul când a fost arestat şi supus cercetărilor, printre altele, o gazetă, intitulată „Uzina...“, în care erau publicate îndemnuri ca poporul să pornească la luptă revoluţionară pentru întronarea regimului comunist. Kiss Ladislau a recunoscut că face parte din organizaţia tineretului comunist. Regia Loteriei de Stat Rezultatul Tragerii No. 65 din 29.X.1940 al Tranşei Populare seria l-a S’au atribuit prin sorţi câştigurile : De 2 ori costul lozului tuturor numerelor care se termină în : 4 91 0 61 9 9 De 10 ori costul lozului tutur numerelor care se termină în : 5 4 0 1 51812 De 100 ori costul lozului tu* numerelor care se termină în : 50812 De 400 ori costul lozului tuturor numerelor care se termină în : 19|11811 151 Premiul in valoare de 2 000 ori costul lozului rămas în urnă. *