Universul - Capitala, martie 1943 (Anul 60, nr. 58-88)
1943-03-01 / nr. 58
. k Anul al lo Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DRUMURILE ŢĂRII La adunarea generală a pretorilor ce s’a ţinut zilele acestea la ministerul de interne, s’a luat, între altele, în discuţie şi importanta chestiune a drumurilor , în mod deosebit, a şoselelor comunale şi judeţene. Cu acest prilej, d. profesor P. Strihan, ministru subsecretar de stat la interne, a arătat care sunt în linii generale proiectele ministerului de interne în această chestiune, indicând totodată modul cum înțelege să le înfăptuiască pe teren. Anume, ministerul lucrează la întocmirea unui plan aplicabil treptat, treptat pe o serie de ani. Planul prevede reparea drumurilor deteriorate şi întreţinerea celor ce sunt în stare bună. A mai declarat că această operă de refacere şi întreţinere a drumurilor comunale şi judeţene va fi dusă la bun sfârşit şi cu ajutorul prestaţiei. Precum vedem, nu este vorba de marile artere, adică de şoselele naţionale, a căror construire întreţinere cad în sarcina ministerului de comunicaţie şi lucrări publice. Printre aceste şosele, avem, de pildă, marea şosea asfaltată, care, pornind de la Bucureşti, străbate Valea Prahovei şi trece prin Braşov, pentru a continua mai departe. E o şosea, căreia mulţi îi spun şi autostradă. Fireşte, denumirea de „autostradă“ este mai degrabă un eufemism. In adevăr, cei cari am avut prilejul să călătorim prin statele din Apusul Europei, ştim că o autostradă se înfăţişează în condiţiuni oarecum diferite de condiţiuniile în care se prezintă şoseaua de care am pomenit. Oricum, în statele din Sud-Estul european, nu prea sunt şosele caare să susţină comparaţia cu marea noastră arteră naţională şi — adăugăm în treacăt — nici frumuseţea şi bogăţia peisagiilor ce se desfăşoară de o parte şi de alta a şoselei noastre. Insă, abstracţie făcând de această lăture a chestiunii, rămâne în picioare adevărul că şoselele din ţară şi, mai ales, şoselele comunale şi judeţene au nevoie imperioasă de a fi puse într’o stare mai bună decât starea în care se prezintă astăzi. Avem, slavă Domnului, un corp ingineresc bine pregătit, deci la înălţimea misiunii sale. De asemenea, de ani şi ani de zile, se plăteşte impozitul pentru drumuri şi se prestează muncă în natură. Totuşi, starea drumurilor lasă de dorit, ba chiar uneori foarte mult de dorit. Cauza de căpetenie a acestui rău trebue căutată în faptul că serviciul de întreţinere şi reparare la timp n’a funcţionat, aşa cum ar fi fost necesar să funcţioneze.Se construia şoseaua, apoi era lăsată fără vreo întreţinere, până ce se strica aşa de rău, încât devenea o înşirare continuă de gropi şi hârtoaţpe. Atunci, lucrul trebuia luat din nou de la început, cu alte cuvinte, se impunea o cheltuială tot atât de mare, ca şi cum şoseaua ar fi fost făcută pentru prima dată. Ceva mai mult. Pe unele şosele se vedeau din distanţă în distanţă cantoane, dar nu vedeai cantonieri, care să îngrijească de întreţinerea şoselelor, astupând la timp gropile sau nivelând asperităţile. Lipsa acestui serviciu bine organizat de întreţinere a fost relevată şi la adunarea generală a pretorilor, de care am pomenit mai sus. D. ministru subsecretar de stat P. Strihan a stăruit în cuvântarea rostită asupra nevoiei de recrutare a unui personal inferior de specialitate ,— picheri şi cantonieri, însărcinaţi de a întreţine zilnic drumurile în stare cât mai bună. Se înţelege că salarizarea acestui personal impune cheltuieli. Insăsuma acestor cheltuieli nu atinge nici pe departe sumele ce se cheltuesc pentru refacerea radicală a drumurilor lăsate ani de zile în părăsire. Nu mai vorbim de marile pierderi ce rezultă pentru economia ţării din drumuri pe care circulaţia vehiculelor este atât de anevoioasă. Uneori chiar aproape imposibilă. ATITUDINEA SPANIEI FAŢA DE BOLŞEVISM Roma 27. (Rador). „Poziţia Spaniei faţă de înaintarea şi răspândirea în Europa a pericolului comunist va fi mâine, cum a fost ieri şi astăzi, hotărâtă, energică şi fără niciun gând ascuns", a declarat într-un interview dat ziarului „Tribuna", noul ambasador al Spaniei la Roma. d. Raimundo Fernandez Questa. Războiul nostru de eliberare, — a adăogat d-sa —, s’a polarizat dela început în sens net anticomunist. Tot sângele spaniol care a curs în această luptă ar fi zadarnic dacă Spania în urmă, neţinând seama de dorinţele ceasului de faţă şi-ar modifica atitudinea catobală adoptată atunci. Realitatea de azi este in armonie cu trecutul: prezenţa activă, neschimbată şi hotărâtă a Spaniei în lupta împotriva bolşevismului, chiar cu preţul unor sacrificii şi mai mari. Răspunzând întrebării puse asupra atitudinea Spaniei în legătură cu problemele de asanare europeană şi mondială de după răsboi, ambasadorul Raimundo Fernandez Questa a afirmat că Spania este convinsă că viitoarea organizaţie europeană, chiar mondială, va trebui să fie făcută prin lichidarea unora din factorii care au jucat roluri preponderente în sistemele politice creiate în urma revoluţiei franceze şi la prăbuşirea cărora asistăm astăzi. Ambasadorul şi-a manifestat marea sa satisfacţie de a a reprezenta Spania in Italia de care ţara sa este legată prin atâtea legături ideologice şi sentimentale. „Misiunea mea diplomatică, — a spus d-sa — tinde să întărească legăturile pe care războiul Ie-a pecetluit în mod solemn şi concret şi să le desvolte intr’o colaborare din care cele două ţări vor profita, ea fiind un factor important a solidarităţii mediteraneene, europene și intercontinentale. Veghe la bordul unui victorios distrugător (SMP) EXEMPLARUL 8 LEI Ta*« pott&la plătită In numerar «mform aprobării Dir. G le P. T. T. Nr. 24.464/939 URMA ŞTIRI DIN LUME ŞI ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 EXPERIENŢELE TRECUTULUI In colecţia de lucrări istorice a unei edituri pariziene, colecţie care poartă deviza „NIMIC NOU SUB SOARE“, a reapărut o lucrare ce cuprinde notele extrase din „corespondenţa şi relaţiile lui J. Fiévée, cu Bonaparte, prim consul şi împărat timp de 11 ani (de la 1802 la 1813), publicată de autor în 1836“. In prefaţa de azi a acestei cărţi intitulată „Conseils a Napoleon” se subliniază că niciodată deviza colecţiei n’a fost mai bine justificată, deoarece reflecţiile lui Fiévée au un interes atât de modern şi atât de viu, incât au aerul unei înşelătorii calculate ţintind să dea prezentului sfaturi înţelepte sub masca trecutului. După câteva încercări literare fără mari succese, Fiévée, fiu de burghezi bogaţi, scrie Încă de la 1790 în diferite ziare, pe vremea începuturilor revoluţiei franceze care avea să scoată la iveală covârşitoarea personalitate a lui Napoleon Bonaparte. Deşi regalist din convingere, după trecerea frigurilor revoluţionare, văzând frânele guvernării ţinute de un singur om, primul consul, el scoate o broşură în care atacând Directoratul care „se însărcinase să regularizeze efectele teroarei“ îşi precizează punctul de vedere. „Dacă terorismul n’a fost decât o nebunie distructivă, spiritul militar a fost în toate epocile revoluţiei, un mijloc de conservare“. El a fost chemat de Napoleon, şi însărcinat, între altele, să îl scrie într’o serie de note impresiile şi vederile lui în legătură cu faptele, lucrurile şi evenimentele de actualitate. Aceste note făcute de cel care mai târziu a fondat ziarul Le Temps au fost publicate la 1836. „Anglia în faţa Europei“ „Libertatea Presei“, „Reconstrucţia“, „Opinia publică“, „Comerţul“, „Pentru ca populaţia civilă să reziste“, sunt parte din capitolele în care sunt cuprinse observaţiile acestui sfătuitor înăscut despre care Sainte-Beuve spunea că avea vederea netedă, precisă, pozitivă, echilibrată, utilă şi picantă , o uşurinţă dezinteresată de a intra în spiritul unei situaţii şi de a indica inconvenientele şi resursele. In ce priveşte comerţul, el scria la 1806: „In caz când consumatorul preferă banii săi în locul mărfei scumpe şi rară, el se abţine; dacă preferă marfa, banului, el consumă; nici un discurs şi nici© putere nu va schimba nimic din acest rezultat“. Dând detalii în legătură cu viaţa de toate zilele care se aseamănă şi azi ca o zi cu alta, Fiévée adaugă : „împăratul nu cunoaşte tot ceea ce publicul aşteaptă de la guvernul său şi de multe ori îi se prezintă ca o opinie generală ceea ce nu este decât părerea celor cari n’au învăţat administraţia decât din cărţi. Lyon, primul oraş al Franţei, unde se ştie ce înseamnă comerţ, este mereu în opoziţie cu Camera de comerţ din Paris, de ce? Pentru că la Lyon Camera de comerţ este compusă din negustori, pe când Camera de comerţ din Paris nu e decât un club de „zgârie hârtie“ economişit“. In ce priveşte consecinţele economice pe care continentul le suporta în timpul războiului cu Anglia, el precizează „Trebuesc făcute socoteli în care să se prevadă ce ar putea aduce timpul; orice prohibiţie care durează este totdeauna încălcată şi comerţul clandestin precipită atunci ruina comerţului veritabil“. Sunt încă multe alte reflecţii de subliniat, pe care le vom scoate în evidenţă cu alt prilej, pornind de la convingerea că, printre altele, Istoria trecutului ne învaţă, cum au privit cum au rezolvat alţii, mult înaintea noastră, miile de probleme de tot felul cari mereu se ivesc, cu o matematică repetire, şi în orânduirile statale şi în conducerea masselor şi în viaţa oamenilor, câtă vreme vor exista conflicte armate pe suprafaţa pământului. V. PE FRONTUL DE RĂSĂRIT CONTINUĂ LUPTELE GRELE INTRE DON, DONET ŞI NIPRU. TRUPELE GERMANE AU OBŢINUT NOUI CÂŞTIGURI DE TEREN Berlin, 27 (Rador). — Cu privire la situaţia de pe frontul de răsărit se dau următoarele amănunte: Punctul nevralgic al luptelor de pe frontul de est continuă să fie situat Vineri în triunghiul cuprins între Don, Doneţ şi Nipru, unde atacul german a izbutit să obţină noui câştiguri considerabile de teren şi, în diferite puncte, distrugerea a importante grupuri de bolşevici. Deasemeni în sectorul central comandamentul german a recurs, în operaţiile sale defensive destinate a opri masivele atacuri ale bolşevicilor, la mişcări ofensive în numeroase puncte. Pe întregul front de est toate tentativele sovieticilor de a pătrunde în frontul german pentru a-l străpunge, aruncând în vâltoare diviziile sale de infanterie şi interven’nd cu forţe massate de artilerie şi cu puternice formaţiuni de avioane blindate şi desalt, n’au obţinut nici cel mimic succes. IN CAUCAZUL OCCIDENTAL In Caucazul occidental şi in regiunea gurii Kubanului, s’a ripostat la înaintări de importanţă locală ale bolşevicilor prin contraatacuri încununate de succes in cursul cărora sovietele au suferit, in anumite puncte, pierderi simţitoare. In regiunea mlaştinilor, forţe rapide germane au reuşit să Incercuiască un batalon sovietic prinfer’o manevră hotărîtă şi să-l nimicească. Cu acest prilej au fost capturate, în afară de maimuroase arme automate, un număr de 32 de mortiere de tranşe, 40 de arme anticar şi alte materiale de război, întăriri sovietce aduse încă de mai multe zile pe frontul de est al capului de pod de la Kuban, mişcări care permiteau să se conchidă la o reluare a acţiunii erasive sovietice în acest sector al frontului, — au fost combătute cu efecte constante de către importante formaţiuni ale aviaţiei germane. In cursul unor acţiuni de recunoaştere armată îndreptate împotriva căilor ferate din nordul Caucaziei, o mare massa de trupe şi de materiale de război, precum şi un tren de transport încărcat al bolşevicilor, au post complet distruse prin repetatele atacuri date de avioane care au măturat cu armele automate pe bolşevicii ce fugeau în toate părţie. Deasemeni formaţiuni de avioane Stuka au atacat trupele sovietice înghesuite într’un spaţiu strâmt, în sectorul de sud al frontului de est, în apropiere de N©_vorossisk, prin zboruri dela mică înălţime şi cu bombe explozive, provocându-le pierderi sângeroase extrem de grele. Pi* ziua de Vineri nu s'au semnalat decât operaţiuni de importanţă locală. Totuşi ne putem aştepta, în zilele viitoare, la noui atacuri masive sovietice în punctele de presiune ale acestui sector, bolşevicii concentrând aci trupe considerabile de întărire, prevăzute între altele cu arme grele, care şi tunuri în mari cantităţi. Curăţirea ultimelor grupe de forţe bolşevice răsleţite de ansamblul forţelor în zona spatelui a fost terminată. In cursul acestor operaţiuni, prada şi mai ales numărul armelor de infanterie, de tot felul, a fost sporit în mod considerabil. IN REGIUNEA DINTRE DONEŢ Şl NIPRU In regiunea dinţi*« Doneţ şl Nipru, bolşevicii opun o rezistenţă disperată, cu forţe importante, pe aripa dreaptă a frontului de atac german, în două mari localităţi organizate ca fortăreţe. Pentru a se cruţa forţele germane, elementele de atac germane au înconjurat aceste localităţi şi au tăiat legăturile lor cu spatele. Tentative incoherente de degajare a bolşevicilor au fost zdrobite cu pierderi sângeroase, deşi, în parte, ele fuseseră efectuate cu un puternic sprijin de care blindate. In aceeaşi regiune, forţe destul de importante bolşevice încercând să-şi croiască o trecere către est şi nord-est, au fost ajunse din urmă şi decimate. Un grup de şoc german interceptând într’o mică localitate un regiment de puşcaşi sovietici, l-a risipit prittr’un atac hotărît şi, în cea mai mare parte, l-a distrus. Deasemeni formaţiuni de avioane în picaj, avioane de asalt şi de distrugere, au combătut în numeroase acţiuni mişcările de marş şi de transport ale bolşevicilor precum şi poziţiile lor de artilerie, cu bune succese. Escadrile de avioane anticar au distrus 7 care blindate sovietice. Acţiunea aviatorilor de luptă a ţintit mai ales poziţiile de artilerie bolşevică. In cursul acestor acţiuni au fost distruse 17 tunuri de calibru greu, 3 tunuri de salvă şi 2 baterii antiaeriene. Prin acţiuni, duse atât ziua cât şi noaptea, ale formaţiunilor aeriene germane, au fost atacate mişcările de aprovizionare ale bolşevicilor din imediata apropiere a frontului şi din spate, distrugându-se mai mult de 60 de vehicule automobile, 145 vehicule hipomobile, mai multe stocuri de muniţii şi un important depozit de carburanţi. Mai multe localități și cantonamente de ale unor importante unități de trupă au fost incendiate, iar două gări de mărfuri de o anumită importanță au fost bombardate cu bombe explozive. SUCCESELE JAPONEZE IN CHINA Tokio, 27 (Rador) — Forţele armate japoneze, care au început operaţiuni în regiunea Mienyang împotriva generalului Yang C'ng Shai a sdrobit complet pe inamic. In afară de capturarea chiar a comandantului general, trupele japoneze au mai înregistrat de la 21 până la 25 Februarie următoarele succese: au fost luaţi 7500 de prizonieri, iar pe teren au fost număraţi 3900 inamici morţi. In Plus, au mai fost capturate 70 de mitraliere grei şi uşoare, 40 de mortiere de tranşee, precum şi o mare cantitate de tot felul de arme şi muniţii. "Tokio 27 (Rador). — In provincia chineză Hupart, trupele japoneze, printr’un atacat prin surprindere, au ocupat Fengkou. Această importantă poliție inamică se află cam la 15 km. spre nord-est de Mienyang. It Un SA Luni - Martie 194$ ro Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELECAt STELIAN POPESCU PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Primiţi cu foc violent de arme automate, oamenii unei patrule de şoc, în strâns contact cu inamicul, se pregătesc de ripostă (SMP) OŞTIREA GERMANA VA FI ÎNZESTRATĂ CU DESTULE CANTITĂŢI DE ARMAMENT SI CU ARME NOUI Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 27. — Un bilanţ publicat azi asupra războiului submarin dovedeşte că acesta se desfăşură categoric în favoarea Axei şi, că numărul vaselor inamice scufundate în acest an întrece cu mult pe acela din anul trecut. Amiralul britanic Richmond a avut multă dreptate când a declarat că cea mai importantă misiune a aliaţilor este recâştigarea dominaţiei pe Mare. Aceasta nu va fi prea uşor de realizat,deoarece în Germania se lucrează la perfecţionarea tehnică a submarinelor, la creşterea fabricaţiei şi la perfecţionarea echipajelor O muncă intensă similară se desfăşoară în întregul domeniu al înzestrării armatei, după cum a arătat d. ministru Socer la o conferinţă a înarmării. După declaraţiile d-sale producţia din anul 1942 a fost de câteva ori mai mic decât aceia din 1941. Acelaş lucru este de aşteptat şi pentru anul 1943. Succesul acesta se datorează creşterii numărului lucrătorilor, unei mai bune instruiri a acestora şi a unei raţionalizări a producţiei. Frontul nu va dispune numai de cantităţi suficiente de armament, dar va avea şi arme noui, cari sunt de pe acum fabricate în serie. ❖Ambasadorul american in Spania, d. Hayes, a găsit necesar să facă, într’iin discurs, reclamă pentru ţara sa şi să insiste asupra furniturilor americane pentru Spania. Faţă de aceste declaraţii se constată la Berlin că Spania a fost supusă, în ultimii ani, presiunei neomeneşti asistemului „Navy Cert“, care nu silueşte numai libertatea mărilor dar a produs Spaniei greutăţi mari în aprovizionarea cu alimente. D. Hayes a recunoscut că importul american în Spania a scăzut simţitor în timpul războiului. La Berlin se constată că importul german în Spania a crescut în timpul războiului. Astfel, spre exemplu, Germania a exportat în Spania 15 mii tone cărbuni lunar. Dealtfel actualele furnituri americane pentru Spania au o tendinţă politică pronunţată. America procedează cu Spania tot aşa ca şi cu statele sud-americane, furniturile depinzând de atitudinea politică a acestor state. Atât timp cât America vrea să obţină ceva, furnizează, dar încetează furniturile imeidat ce şi-a ajuns ţinta. ❖ Confirmarea sentinţei pronunţate împotriva autorilor atentatului împotriva dllui von Pape» a produs satisfacţiela Berlin. Presiunea politică exercitată asupra Turciei nu a avut efect în cazul acesta. Vinovăţia autorilor morali a acestui atentat a fost dovedită, iar atentatorii şi-au primit pedeapsa meritată. ❖ Şi azi se vorbeşte la Berlin despre o consolidare continuă In sectorul de sud al frontului de est; contraatacurile germane progresează cu succes, iar situaţia se desfăşură complet în favoarea puterilor Axei. ASTĂZI, INTRE ORELE 10-11.30 a. m. VA FI UN EXERCIŢIU DE ALARMĂ Comunicat Se înştiinţează populaţia Capitalei că Duminică 28 Februarie a. c., se va executa un exerciţiu de alarmare. Cum acest exerciţiu priveşte numai organele de Comandament şi echipele de Apărare Pasivă, restul populaţiei va continua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale, începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11,30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începerea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, de încadrare informaţiunile de Apărare Pasivă inclusiv personalul care intră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dispoziţiuni ce au primit. Dintre premilitari v©r participa numai agenţii de transmisiune, telefoniştii şi brancardierii. Toţi ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua programul după dispoziţiunile Inspectoratului P. P. Bucureşti. Participarea la astfel de exerciţii a celor încadraţi în formaţiunile de Apărare Pasivă fiind o obligaţiune prevăzută de legea pentru Apărarea Activă şi Pasivă a Teritoriului, nerespectarea acestei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea A. A. T. ÎNAPOI LA INVATATURA LUI TITU MAIORESCU D. Grigore Tăuşan vorbeşte de adânca înrâurire pe care Titu Maiorescu a avut-o asupra celor mai aleşi scriitori din timpul său. „Prieten statornic, scrie d. Tăuşan, admirator şi protector al acelora cari erau să rămână mândrii ale spiritualităţii creatoare ale neamului nostru“, — Eminescu, Creangă, Octavian Goga, Delavrancea, Vlahuţă, — „au găsit în Titu Maiorescu pe cel dintâi înţelegător al lor“. Crescut cu grijă de tatăl său în „naţionalimea şi patrioţia ce însoţesc pe Românii ardeleni“, Titu Maiorescu a rămas toată viaţa ardelean. El pricepe şi simte mai mult decât nimeni altul, poezia lui Octavian Goga, cu „amintirea trecutului şi răzbunarea viitorului“, cu „durerile şi speranţele unui neam ameninţat în existenţa sa“. La raportul citit în Academia Română, la 1906, cere să se dea lui Goga premiul Năsturel-Herescu, răsplătire, care trebue să încununeze „orice opere de înaltă literatură“ şi „mai ales subiecte naţionale“. Titu Maiorescu a avut mulţi duşmani în viaţă. Nu e de mirare. De mirat e că după moarte şi după atâta vreme, are încă destui. Mai în fiecare zi, unul, altul îi aruncă învinuiri. Am rămas însă cu totul uluit de numeroasele şi marile păcate ce îi găseşte un om pentru, care am multă simpatie, d. Nichifor Crainic. D. Nichifor Crainic zugrăveşte pe Maiorescu în culori întunecate : „A profesat cu învierşunare ateismul”... „...cu junimismul său incoherent, era francmason şi a profesat umanitarismul şi filosemitismul“. „A urmărit toată viaţa desfiinţarea catedrei de literatura română de la Universitatea din Iaşi, numai pentru că titularul ei ii era adversar politic“ !... Voiu răspunde la aceste uluitoare învinuiri, Dumineca viitoare, T. PISANI determinism social în care literatura apare ca o manifestare necesară a forţelor naţionale şi de rasă, intervine factorul puternic al unei voinţe care grăbeşte o evoluţie împiedică o directivă greşită, sau Întrupează limpede un ideal estetic. Un astfel de erou al spiritualităţii româneşti, care la un moment dat a ştiut să imprime personalitatea sa mediului cultural românesc, a fost Titu Maiorescu. In perspectiva timpului înţelegem şi mai bine care a fost rolul lui Titu Maiorescu în trecut, precum putem cu ajutorul imaginaţiei să avem tabloul inferiorităţii producţiei literare ce ar fi dăinuit la noi încă mult timp, dacă cuvântul lui autorizat nu ar fi venit cu un ceas mai d© vrem© ca să oprească operál© lipsite de valoare, şi prin aceasta direct vătămătoare gustului literar al unei epoce. Titu Maiorescu s’a format el însuşi în ceea ce priveşte simţul literar, cugetarea filosofică, şi neîntrecutul dar al expresivităţii , înscris şi în vorbă, de o limpezime şi de o precizie care a creat proza critică şi filosofică românească, precum a dat exemplul celei mai impresionante oratorii la tribună, la catedră sau la bară. Făcând analiza puterilor sufleteşti cari ebnstituesc fiinţă internă a lui Maiorescu, „găsim în primul rând un înăscut bun, gust, care a fost ajutat de o vastă lectură, — să nu uităm că Maiorescu era un cunoscător adânc al literaturilor moderne, precum era și un latinist, for-mat la Therezianum din Viena, care îi da putința să cunoască în original pe vechii clasici, —» dar era el însuși o personalitate fi intinuare in pag. 2 af ACTUALITATEA LUI T. MAIORESCU de Dr. Tăuşan Deşi timpul aduce cu el uitarea chiar a acelor valori sociale ori artistice, a căror dăinuire se putea crede că este asigurată, totuşi sunt unele personalităţi cari fac excepţie la această nemiloasă regulă comună. Sunt exemple vii cari dovedesc că atunci când un mare adevăr e cucerit, el nu poate fi nimicit prin capriciile modelor de mai târziu. O astfel de personalitate » Titu Maiorescu. In ciuda schimbării vremurilor şi a concepţiilor în materie de literatură, el e acum mai la zi decât oricând. Fenomenul literar nu stă singuratec, despărţit de forţele ce compun organismul social al unei epoce şi al unui timp. El stă înfipt în totalul energiilor istorice şi geografice şi face parte din structura etnică şi din mediul unei rase. Totuşi, în acest