Universul, mai 1948 (Anul 65, nr. 101-121)

1948-05-02 / nr. 101

1 MAI 1948, SUB SEMNUL RECONSTRUCŢIEI O COMPARAŢIE EDIFICATOARE O revistă americană ,,Time” a avut iniţiative originală de­­ fee* o anchetă asupra felului la care populaţia din ţările occidentale apreciază situaţia lor materială­ Cei mai mulţi din cetăţeni întrebaţi au răs­­puns că situaţia lor economică s’a înrăutăţit în ultimul timp. Dacă avem in vedere că re­vista americană a cercetat si­tuaţia păturilor mai înstărite, putem bănui uşor care e si­tuaţia populaţiei mai nevoiaşe. Nu mai trebuie să insistăm a­­supra faptului că ţările ai că­ror cetăţeni au fost anchetaţi de revista americană sunt ,,be­nefic­are” ale planului Mars­hall. In timp ce economia ţărilor apusene alunecă tot mai mult pe panta desorganizării, eco­nomia democraţiilor populare se consolidează şi se desvoltă tot mai mult­ La noi în ţară, nimeni nu po­ate nega îmbunătăţirea si­tuaţiei economice. Dacă cer­cetăm însă toate măsurile ale căror roade binefăcătoare le culegem cu toţii, constatăm că ele n’ar fi fost posibile fără politica justă dusă de regimul nostru de democraţie populară, politică de apărare a indepen­denţei naţionale şi a interese­lor masselor l»rgic populare. În ultimul timp, producţia Industrială a înregistrat creş­teri serioase. Luând în consideraţie media lunară, constatăm că producţia sud«­urgică, producţia de car­­far producţia de fire de bum­bac, producţia principalelor casieri­ale de construcţie —■ pentru a lua numai câteva ra­pturi— a întrecut nivelul din 1938­ In toate celelalte ramuri, producţia este apropiată de ni­velul dinainte de răsboiu. Dar, eseeee e®te mai important, au luat fiinţă industrii necunos­cute încă la noi în ţară, ca cea ai tractoarelor sau a maşinilor de cusut, se desvoltă ramurile industriale existente şi se cons­­truesc noul căi de comunicaţii. Ce deosebire faţă de ţările din Apus! In Franţa de pildă, guvernul a interzis fabricarea tractoarelor, recomandând im­portarea lor din Statele Unite. In Germania Occidentală şi în Italia, sunt trimise ţesăturile americane pe care populaţia din Congo Belgian le-a refuzat din cauza preţului lor prea ridicat; în acest timp, industria textilă din ţările respective şomează. Ţările din apusul Eu­ropei sunt prefăcute de fapt în colonii ale Statelor Unite. In ţara noastră, însă, industria se desvoltă, cu toate distrugerile şi uzajul provocate de răsboiu. Explicaţia acestei deosebiri nu e greu de găsit. Regimul nostru democratic apără inde­pendenţa ţării noastre şi pen­tru a o garanta în mod real sprijină desvoltarea industriei naţionale. Regimul nostru de democraţie reală dă tuturor factorilor realmente produc­tivi siguranţa unei juste re­compense a eforturilor. Şi ast­fel se explică a­cele întreceri în producţie, care dau rezul­tate efective şi imediate — prin sporirea producţiei şi ri­dicarea productivităţii muncii. Creşterea producţiei de măr­­furi industriale permite satis­facerea nevoilor existente, în­curajează schimbul între oraşe şi sate, crează noui posibilităţi de activitate comerţului. Nu numai producţia indus­trială a crescut. Producţia a­­gricolă din anul trecut a în­trecut toate recoltele din anii de după răsboi. Recolta de porumb — care s’a putut des­­volta, spre deosebire de păioa­­se, în bune condiţiuni clima­terice — a întrecut cu 23% media anilor 1035—1939. Nu­mărul bovinelor şi ovinelor întrece de asemenea numărul existent în 1938. In această toamnă s’a însămânţat o su­prafaţă de trei ori mai mare decât în cei mai buni ani din trecut. Insămânţările din acea­stă primăvară se desfăşoară într’un ritm excepţional. Deci şi în sectorul agricol constatăm inperreeo înSomnata în ţara noastră. Dar şi aici, trebuie să remarcăm deosebiri radicale faţă de situaţia din Apus. In Franţa, guvernul a­­plică, la cererea americanilor, o politică de preţuri ce des­curajează pe cultivatorii de cereale­ Ca urmare, Franţa — ţară exportatoare de cereale înainte de răsboiu — a devenit azi o ţară importatoare de ce­reale­ din Statele­ Unite, bine­înţeles-­Intr’o situaţie asemă­nătoare ar fi ajuns şi ţara noa­stră dacă nu ar fi existat re­gimul de democraţie populară. Regimul nostru, prin reforma agrară şi celelalte măsuri de sprijinire a ţărănimii, a făcut posibilă înfrângerea greutăţi­lor cauzate de distrugerile provocate de răsboiu şi de cei peste doi ani de secetă şi chiar depăşirea, producţiei agricole din trecut. Moneda noastră este sănă­toasă­ Puterea de cumpărare a leului manifestă puternice ten­dinţe de creştere. In acest timp, în ţările apusene, inflaţia se întinde, ca efect al desor­­ganizării producţiei provocate de intervenţia americană- „Tă­ria” monedei tăriilor vestice depinde astăzi de stocul de dolari la care dispune ţara respectivă. Tărie reală a mo­nedei noastre este garantată de producţie. Comparaţia între desvoltarea economică a­ ţării noastre, în anii de bupă război şi cea din ţările apusene, subjugate de imperialismul american, este cât se poate de edificatoare. Politica regimurilor anti­democratice din anus duce la pierderea independenţei naţio­nale şi la dezorganizarea şi sleirea economică a ţărilor res­pective. Politica regimului nostru de democraţie populară asigură refacerea şi desvoltarea conti­nuă a economiei naţionale, consolidarea independenţei şi suveranităţii şi ridicarea cres­cândă a nivelului material şi cultural al poporului Vasil© D. Livianu ECONOMIA NAŢIONALĂ SUB REGIMUL DEMOCRAŢIEI POPULARE Succesele şi realizările economi­ce­­, care le-a cunoscut ţara noas­tră în ultimul an se datoresc re­gimului de democraţie reală care se consolidează sub ochii noştri, se datoresc trecerii efective a puterii Statului în mâinile poporului. Nu­mai in cadrul unui astfel de regim, numai datorită posibilităţilor largi pe care democraţia populară le o­­feră, ar au putut înfâptui lucruri atât de hotăritoare pentru viitorul economiei naţionale, cum sunt ridi­carea producţiei în toate sectoare­le, lichidarea inflaţiei, reforma mo­netară, stăpânirea preţurilor, con­solidarea pieţii Interne şi toate ce­lelalte realizări. Azi, când muncitorimea din lu­mea întreagă sărbătoreşte ziua so­lidarităţii internaţionale, ziua În­crederii în puterile creatoare şi bi­ruitoare ale celor ce muncesc, zi de luptă pentru independenţa popoarelor, pentru democraţie şi pace , ni se pare potrivită o re­capitulare, oricât de sumară, a cu­ceririlor mai importante realizate în România democratică, sub regimul conducerii populare. Nu este vorba aci de traducerea în fapt a unui program menit să satisfacă necesităţi cu caracter vremelnic. Ceea ce se realizează azi şi creşte sub ochii noştri este fructul încordării eroice a unui popor, hotărît să-şi rezidească pa­tria pe temelii noui şi puternice, care, înlăturând nedreptăţile trecu­tului, să creeze o viaţă mai bună şi mai ridicată pentru toţi laolaltă şi pentru fiecare în parte. Tot ce s’a înfăptuit pe tărâm e­­conomic şi financiar, sub egida noului regim, poartă sigiliul acestei încordări, ea însăşi încadrată în­­tr’un plan de lucru metodic şi co­herent, ţinând, în ultimă analiză, să ridice puterea economică a ţării şi, odată cu ea, însuşi nivelul de trai al poporului român. Dar acest ţel trebue să fie el însuşi un îndemn la munca Încor­dată şi disciplinată, pentru toată lu­mea, în vederea depăşirii produc­ţiei dinainte de război şi a refa­cerii ţării sub toate raporturile. SPRE NORMALIZAREA PRODUCŢIEI Toate eforturile ţării din ultimul timp, Începând cu programele se­mestriale de producţie în industrie, inaugurate în Iulie 1947 şi încheind cu campaniile agricole din toamna trecută şi din primăvara aceasta, urmăresc atingerea şi depăşirea nivelului producţiei din 1938. In multe sectoare nivelul din 1938 a fost atins, în altele chiar, depăşit. Zincul, care în 1938 nu figura in producţia ţării, şi-a dublat pro­ducţia în 1947 faţă de 1946. Producţia de fontă, oţel şi cărbu­nele a depăşit nivelul din 1938. Producţia cimentului şi a gea­murilor întrece cu mult nivelul din 1938. Deasemeni producţia chimică, unde soda caustică a depăşit cu 18 la sută nivelul din 1938, iar ne­grul de fum cu 75 la sută. Producţia de cărămizi refractare a crescut la 23.100 tone în 1947 faţă de 20.000 tone în 1938. Între­buinţând materie primă indigenă şi înlocuind astfel cu succes materiile prime importate din Franţa şi Ce­­h­oslovacia. PRODUCTIVITATEA Dar programele de lucru nu ur­măresc numai sporirea producţiei, ci şi a productivităţii, în scopul re­ducerii costului­­de fabricaţie, care, la rându-i, trebue să provoace scă­derea preţului de vânzare către consumator. Disciplinarea muncii în uzine şi ateliere, economisirea materiei pri­me, reducerea procentajului la de­şeuri şi la defecţiuni de fabricaţie, folosirea cât mai raţională a insta­laţiilor, a combustibililor, a rezidu­­rilor, la care se adaugă întrecerile în producţie şi organizarea muncii voluntare, ţintesc tocmai acest re­zultat şi ele găsesc o aplicare din ce în ce mai întinsă. Astfel în siderurgie, de unde randamentul produselor fabricate, raportat la cantitatea de materii prime folosite, scăzuse în 1946 cu 15,7 la sută faţă de anul 1938, ega­­larea acestui randament cu cel din 1938 s’a putut obţine in 1947. O ameliorare din acest punct de vedere s’a obţinut şi în consumul consulu­i, întrebuinţat în fabricaţie, care, în raport cu produsele side­rurgice obţinute, a scăzut în 1947 la 14,6 la sută faţă de 19,5 la sută în 1946, apropiindu-se de raportul din 1938 (12,7 la sută). Altă tendinţă demnă de semna­lat în desfăşurarea acestui efort, este punerea accentului pe sporirea producţiei în industriile de bază şi în cele pentru fabricarea mijloace­lor de producţie, în deosebi a trac­toarelor şi uneltelor agricole. Dar problema cea mai hotăritoa­re din punct de vedere al rezulta­telor practice, care s’a pus odată cu reforma monetară, a fost, in­contestabil, crearea unui raport just între preţuri şi salarii. Realităţile economice şi evoluţia pieţii, sub impulsul raporturilor noui create de reforma monetară, urmau să-şi spună, în ultimă in­­stanţă, cuvântul hotărîtor în aceas­tă privinţă. Nu trebue să pierdem din vedere că economia românească traversa, graţie reformei monetare, o mare experienţă şi că trecerea bruscă de la un regim înaintat de inflaţie, la unul de­­inflaţie, era înconjurată de numeroase imponderabile. In momentul reformei monetare, piaţa internă se­ afla sub 3 regimuri deosebite de preţuri: preţuri fixe pentru seria produselor raţionate şi dirijate; preţuri în curs de au­­tocalculare pentru produsele nedi­rijate, dar alcătuite după anumite norme stabilite de către organele de stat şi preţuri libere pentru u­­nele produse din sectorul agricol, cum şi pentru cote-părţi nedirijate din altele. Dacă preţurile produselor raţio­nate şi dirijate s’au putut menţine fără dificultăţi în toată perioada ce a urmat reformei monetare, în schimb preţurile produselor nedi­rijate, autocalculate şi liber practi­cate au oferit pieţii un câmp favo­rabil fluctuaţiilor. Astfel se explică creşterea de preţuri care a început în Septembrie 1947 şi a culminat în prima jumătate a lunei Noem­­brie. Hwafomir Ionescu (Continuare in pag. 4-a) 1 M­A­I­ Poporul muncitor l-a însemnat cu roşu în călin­darul inimii, de zeci de ani. Cu roşul macilor care ,la 1 Mai în holde pun cocarda lor aprinsă. Cu roşul trandafirilor care ţâşnesc cu strigăte catifelate să salute statornicia primăverii coapte. Cu roşul sângelui cu care s’a plătit de-atâtea ori, neîngă­duită până ori, solemna, sfânta muncii sărbătoare. E sărbătoarea celor care ştiu că truda braţului şi-a minţii lor, truda tăcută, neîntreruptă, grea, e chezăşia şi temeiul binelui, al frumuseţii. E sărbătoarea muncii care înseamnă viaţă vie, rodnică, activă, înseamnă dăruirea ta de fiecare zi, o cununie cu unealta, cu natura, cu oamenii cu care te trudeşti alături şi creştem, clădirea ta de fiecare ceas. Iar azi, sub soarele biruitor şi cald, când massa muncitoare ca o mare cu mii de valuri limpezi, insă toată o singură, adânc fremătătoare apă, palpită, uriaşă inimă, în jurul steagului muncii şi al libertăţii, cât de înalt, cât de aprins se urcă, cântecul nostru pentru munca fericită, prin care ne clădim o ţară nouă, o ţară dreaptă, paşnică şi tare Republica Română Populară! LUCIA DEMETRIUS UNIVERSAE desen de D. Dimitriu-Nicolaide MOBILIZAREA CREATOARE A MUNCITORIMI! Producţia, factor de căpetenie in procesul de redresare al economiei nationale Analizând procesul stabilizării monetare, care predomină preocu­­pările guvernului în mod stăruitor­­ permanent, este necesar să de­­scbim două mari etape în desfăşu­­area lui. Una, socotită etapa de pregătire are a început cu câteva luni inain­­e de 15 August 1947 şi A doua prin acţiunea tenace dusă z­ de zi după această dată, pentru ntegrarea factorilor de durată in iconomia nouă românească. Etapa de pregătire a fost con­­dusă de „Comisia ministerială pen­­ru redresarea economică şi stabi­­lzarea monetară“, de sub preşedin­­ta d-lui ministru Gh. Gheorghiu­­­el, titularul departamentului in­­dustriei şi comerţului, comisie care a elaborat în linii mari programul de ansamblu, potrivit căruia tre­­buia să se desfăşoare metodic şi aecesiv operaţiile stabilizării şi pro­testă renaşterii noastre economice. •Ş­­ Odată cu pregătirea legii pentru „ I reorganizarea ministerului Indus­ig­­­triei şi comerţului şi a legii pentru : I înfiinţarea oficiilor industriale, au f­i fost elaborate în amănunţime şi pro­­­­­­gramele de producţie în toate sec­­e­­ toarele industriale pe ultimul se­­­­­­mestru al anului 1947. INDUSTRIA EXTRACTIVA e In industria extractivă (cărbuni, minereuri, petrol, sare), tendinţa de * creştere a producţiei se manifestă e pentru cărbuni numai cu 12.8°/» , faţă de anul 1946, şi cu 5.1 la sută n inferioară celei din 1938, dar în lu­­■ lie-Decembrie 1947 atinge 23,1 la I- sută faţă de primul semestru al ace­­­­­luiaş an.­­ Pentru minereurile de fier, media it lunară din semestrul Iulie-Decem­­ib­­rie 1947 este cu 58 la sută mai i. mare faţă de primul semestru şi de­păşeşte media anului 1938, iar m­i­­nereurile argintoase aduc un spor de 23 la sută peste semestrul pre­cedent. Faţă de programul stabilit pentru 1 Iulie-1 Decembrie 1947, depăşirea reprezintă numai 6.7 la sută iar a minereurilor complexe, 1.3 la sută. In primele luni ale anului 1948 s-au realizat din program: 90 la sută pentru cărbune şi 68 la sută pentru minereurile de fier şi acea­sta, din cauză că, fără lucrări ur­gente şi intense de prospectare, fă­cute după un plan amănunţit, situa­ţia nu se poate îmbunătăţi în cu­­rând. Acelaş plan de durată şi de mari învestiri este necesar şi în estrac­­ţia petrolului. Totuşi, având în vedere că s-a lu­crat numai cu materialul existent î­n ţară şi că marile societăţi ex­ploatatoare „Astra Română“, „Ro­­mâno-Americană” şi „Unirea”, re­prezentante ale marilor trusturi străine la noi, au dus o politică de permanentă obstrucţie faţă de programul guvernului, situaţia poa­te fi socotită îmbucurătoare. In al doilea semestru al anului 1947, totalul metrilor de foraj, a fost dublat faţă de primul se­mestru al aceluiaş an, iar faţă de primul semestru al anului 1946, re­­prezintă un spor de 400 la sută. Datorită sporirii activităţii de fo­raj şi producţia Ce­niţei se redre­sează în al doilea semestru al anu­lui 1947, înfrângându-se tendinţa regresivă. Ea înregistrează 324.200 tone faţă de 315.400 tone în seme­strul precedent şi faţă de 352.600 tone, media lunară a anului 1946. Dovada acestui proces de redre­sare o face producţia­­anilor Ianua­rie şi Februarie ale anului 1948, care realizează 10.479 tone, medie zilni-­ că, adică 101 la sută faţă de pre-­­ vederile programului.­­ Deasemeni şi industria de prelu- j crare a ţiţeiului înregistrează o a-­­­meliorare. Păcura supusă crăciun­ , gului dă un randament mediu de l­idr­oicgi­tuca iftuuluui ac­­ap tenie în acest proces, a factorilor de durată, care trebue consideraţi ca piloni de nezdruncinat în această bătălie epocală, a urmat cu aceiaşi perseverenţă drumul deschis­­prin reforma monetară. Cam­ sunt aceşti factori ? Cel dintâi şi de fundamental inte­res, a fost constituirea omogenă a unui guvern democratic. Urmează: creşterea continuă a producţiei, mai ales în sectoarele principale, orga­nizarea muncii ca element de căpe­tenie în producţie, organizarea cir­­­culaţiei produselor şi a controlului preţurilor, îmbunătăţirea transpor­turilor, realizarea unui echilibru bu­getar printr-o adâncă reforma fi­nanciară de structură, precum­­şi desvolta­rea schimburilor cu străi­nătatea.. Să ne oprim deocamdată numai asupra producţiei şi asupra organi-29.72 la sută benzină, combustibilul mediu este 8.23 la sută iar randa­mentul de ulei este de 37 ■i sută. Producţia sporită a rafinăriilor se explică prin creşterea cantităţilor de petrol prelucrat şi mai are da­torită faptului că exportul de pro­duse petrolifere în U. R. S. S., con­form acordului încheiat la 18 Fe­bruarie 1948, se face în produse fi­nite, în loc de ţiţei­ ca în trecut.,, Programul guvernului pentru in­dustria petroliferă are de scop ex­tinderea forajului, îmbunătăţirea materialului şi accentuarea măsu­rilor de raţionalizare în producţie şi consum. In curând se va ajunge la o producţie medie lunară de 425.000 tone ţiţei, adică la un spor de 100.000 tone pe lună, faţă de producţia actuală. ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE Una din problemele strâns legată de problema economiei de combus­tibil lichid este alimentarea cu gaze naturale a regiunilor industriale şi a Capitalei. Din iniţiativa U.T.M. s-au reali­zat până acum două mari lucrări: Agnita­ Botorca şi Ceanu Mare- Cluj. Prima conductă alimentează industriile petrolifere de pe Valea Prahovei şi sporeşte considerabil debitul de gaze pentru Capitală, iar a­ doua, alimentează industriile, instituţiile şi consumul gospodăresc din Cluj. SAREA Producţia sării care în Octombrie şi Noembrie 1947 scăzuse faţă de lunile precedente, a crescut în De­cembrie cu 45,4% faţă ■ de luna Octombrie, cu 27,6%% faţă de luna Noembrie, iar în primele luni al­e anului 1948, procentul depăşeşte 50% faţă de anul precedent. INDUSTRIA METALURGICA Producţia siderurgică (fontă, oţel, laminate), începe în anul 1947 o ascensiune care o apropie de pro­ducţia din 1938 pentru ca în A­ar­­tie 1948, să fie depăşită cu pro­cente apreciabile. Media lunară pentru fontă în 1938 era de 10.973 tone, iar în Martie 1948 producţia a atins 12.869 tone; la oţel, dela 21.989 tone în 1938 medie lunară, în Martie 1948 producţia s-a ridicat la 27.819 tone; sârmă dela o medie de 494 tone In 1938 s’a ridicat la 1418 tone în Martie 1948. UNELTE ŞI MAŞINI AGRICOLE Industria metalurgică prelucrătoa­re a fost susţinută cu toate efor­turile în ramurile care lucrează unelte şi măşini agricole. În ulti­mul semestru a! anului 1947 sau ajuns la următoarele realizări din program: pluguri, 100%; grape 92%; sape 74.39/o;­ lopeţi 91.6Vc.; târnăcoape 94.8%; furci 202.8°/o; topoare 139.9%. Trebue să menţionăm că tot anul trecut a început la noi în ţară fa­bricarea tractoarelor. Până în Mar­tie 1948 s’au fabricat 90 tractoare. INDUSTRIA METALELOR NEFEROASE In cursul anului 1947 s-au pro­dus următoarele cantităţi de i­lami­nate: cupru 1045 tone, alamă 1421 tone, aluminiu 40 tone, zinc 231 tone. In­ total 3178 tone faţă de 1120 tone în 1946 şi faţă de 2217 tone in 1938. INDUSTRIA CHIMICA Volumul producţiei industriei chi­mice prezintă în 1947 un spor de 26% faţă de anul precedent. Nive­lul producţiei din 1938 a fost depă­şit cu 18% la soda caustică şi 75°/o la negrul de fum. La produsele so­dice se remarcă următorul salt în Martie 1948: 1120 tone sodă caus­tică şi 4175 tone sodă calcinată, faţă de o medie lunară în 1938 de 991 tone și 1402­ tone. La chibri- O. Täslässin (Continuare in pag. 4 a) TOATE PROGRAMELE DE PRODUCŢIE AU­ FOST DEPĂŞITE CÂNTECUL VIEŢII Respiră ’ntreaga fire prin pom­ de primăvară Prin brazdele întoarse şi înălţimi de iris, întinereşte clipa în depărtări din ţară Şi’ncănunţeşte zarea în floarea de cais. Pe creştetul pădurii te încunună rorii, In calma vâlvătaie ce urcă spre înalt Aprinde pe câmpie şi macii şi bujorii însufleţind pământul cu suflul ei cel cald, Uzina pare'atuncia o splendidă grădină, dar mâini cutezătoare culeg flori de oţel. Poeţii scriu poeme cu soare şi lumină Şi fiecare strofă e un îndemn, un ţel Crescuţi parcă din brazdă, cu chip cioplit de soare, Apar semănătorii cu braţul avântat. Ei risipesc sămânţa în suflet, pe ogoare, Ca să rodească viaţa în spic îmbelşugat. Priveşte cum se schimbă şi formă şi culoare în fiecare mugur, în fiecare pom. Auzi cum cântă viaţa în iarbă şi în floare Un imn de înfrăţire între pământ şi om! ŞTEFAN TIXlex DRUMUL POLITICII NOASTRE EXTERNE Era o vreme când „omul de pe stradă” nu se interesa — şi nici nu era lăsat să se in­tereseze — de politica externă a ţarii. Era şi explicabil. „Di­­plom­aţia­ de culise” trăgea pe atunci toate sforile, iar soarta aşa ziselor popoare mici se hotăra în capitalele marilor state apusene. Spre a-şi putea extinde şi menţine supremaţia, asupra ţă­rilor mici, capitalul străin stârnea vrajb­a., o,juta să sfărâ­me Tradiţie de prietenie între popoarele vecine, pentru ca a­­poi să le pună, deo­potrivă, la remorca, intereselor marilor trusturi. Aşa au devenit Balcanii „bu­toiul cu pulbere al Europei”, tristă, faima tare a dispărut a­­bia după sfârşitul celui de-al­ doilea război mondial.­­ Aşa a fost întreţinută dis­cordia între poporul român şi cel maghiar in chestiunea Ar­dealului, aşa a fost întreţinută duşmănia între noi şi toţi ve­cinii noştri — pentru ca, in cele din urmă, să fim asvârliţi cu toţii în războiul nenorocit şi nedrept împotriva Uniunii Sovietice. Când a fost vorba să se în­cheie tratate secrete cu foste „Axă” când a fost pregătită agresiunea anti-sovietică, sau când — prin dictatul de la Vie­­na — a fost­ cedat Nordul Ar­ ,­dealului, voinţe poporului n’a fost consultată. In schimb, a­­ceste acte criminale aveau avi­zul favorabil al unor oam­eni care n’au­­reprezentat nicioda­tă., ir, realitate, poporul ro­mân. Aceiaşi oameni care, o­­dată izgoniţi dein conducerea, statului nostru, n'au şovăit să manevreze în culisele confe­rinţei de Pace de la Paris, îm­potriva intereselor României, împotriva soluţionării, demo­cratice a­ problemei­ Ardealu­lui, împotriva înlesnirilor ce­rute de ţara noastră şi susţi­nute de Uniunea Sovietică. Astăzi, poporul nostru, dis­pune el însuşi de ţyrom­itri soartă. Ameninţarea războiului nău mai pluteşte în aer. Sun-­­ tem, înconjuraţi numai di? ţări­­ prietene, cu care strângem , din ce în ce mai mult relaţiile economice şi culturale. De a­­cea, atât­ în uzine cât şi în la­boratoare, pe ogoare ca şi în biurouri, munca se dc.ee eu siguraverj, cu­ încredere in ziua de mâine, cu mai rai It spor. 1 Mai, ziua solidarităţii in­ternaţionale a celor ce mur­­cesc, este unul acesta un pri­lej pejitru toate popoarele lu­mii de a-şi face bilanţul ref- Uzărilor şi biruinţei cr­in do­meniul luptei pentru„ pace şi democratic. , Şi poporul român face parte­­ dintre popoarele care mun- ] cesc cu râmă pentru înflori-I rea patriei lo- şi pentru con- * solidara a păcii mondiale. Pen­tru noi, munca reprezintă as­tăzi efortul colectiv îndreptat •­eaârjt construirea unei patrii bjţ,jjjfte şi puternice. Dar mun­ca liberă şi constructivă nu este prosibUa fără linişte, fără pacS'Htfiră siguranţa zilei de •măifieil 'J&'ekeea, pentru noi, ideea­ de muncă este legata. în mon­ indisolubil de ideea de pace şi solidaritate între popoare. In vrem­e ce politica externă a statelor imperialiste devine din ce în ce mai agresivă, în v­reme ce intervenţia Statelor Unite în treburile interne ale Franţei Angliei, Italiei, Chi­nei, ş. a. m. d.„ creşte odată cu, subjugarea economică a­ aces­tor ţări, în vierile ce in culi­sele Washingtonului se împle­tesc „Blocuri apusene” şi se împerechează „Benelux”-uri, Uniunea Sovietică şi ţările de­mocraţiei populare duc o­ poli­tică de consolidare a păcii. Spre desiluzia provocatori­lor la război, sud-estul Euro­pei, a încetat să mai fie un „butoi cu pulbere”. Regigiu­­nile democratice din Uniunea So­vetică, Cehoslovacia, Polo­­nia, Ungaria, Iugoslavia, Bul­garia, Albania şi România, au creat o solidă minte de legă­tură între aceste popoare, pe care le uneşte o veche tradiţie de prietenie, ca şi dorinţa­­fier­binte de a se desvolta în pace şi libertate. Tratatele încheiate de Stat­­ele Unite cu ţările Europei amisen­e sunt menite a zdrobi independenţa, acestor popoare, a le aservi, trusturilor ameri-­ cane. Aşa zisul ..ajutor ameri­­car, nu face decât, să nimi­cească industria proprie a fie­castor state, of­erindu-le un schimb tutun, gumă de mes­tecat şi, praf de ouă Pe de altă­ parte, Statele Unite au grijă să ceară importante con­­ceriuni politice, punând mâna pe bare militare, trimiţându-şi ,,controlori,” economici şi pu­­rân­d în fruntea ţărilor „aju­tate” oameni devotaţi Wa­ll­ Street-ului.­­ Dimpotrivă, tratatele înche­iate în­tre ţara noastră şi ţări­le vecine sunt bazate pe nesu Rectul reciproc al independen­ţei naţionale. Iată­, de pildă, un paragraf din tratatul, ro­­m­âno-sovietic. ..Înaltele Părţi contractante d­eclară că vor vacţiona în spartul'prieteniei' al colaborării, în scopul des­­citării mai, departe si al înr­ă­­uririi legăturilor economice si cult­urale dintre ambele state, urmând­ principiile respectului reciproc fată de independenţa si suveranitatea lor, precum si­­ăl neamestecului în treburii® ‘ntern.­e al celuilalt, stat”, Bneurst (Continuare , pag- 4-a) laaann .xxms *.mT. m ’^cczvc.— znz&iojzr­x. inuznzr­agm ACORDURILE GOALE CU ŢĂRILE PRIETENE Acordurile comerciale şi de plăţi pe care Reput­rca Populară Român­­ie-a încheiat la începutul acestui an cu Uniunea Sovietică, Polonia şi Cehoslovacia, sunt de fapt prelin­­giri ale unor convenţii exti­rate. Tehnica relaţiilor comerciale ex­terne ale fiecărei ţari, cere ca un acord de schimburi să aibă o du­rată de cel mult un an Şi aceasta, din pricină că, în anul următor, pot interveni schimbări uneori funda­mentale, în economia uneia dintre părţile contractante şi este deci ne­cesar, ca aceste variaţii impuse de factori nemijlociţi, să fie adaptate situaţiei de fapt. Spiritul însă, în care au fost re­dactate aceste prelungiri de acorduri este acelaş. A menţine o continuitate în operaţii mai vechi în care s-au dovedit binefăcătoare în cur şi desfăşurării lor. Fireşte, că o înţelegere comer­cială este încătuşată de anumite o­­bligaţii reciproce, de anu­m­ite inte­rese reciproce, şi care cară a fi în­­deplinte pentru ca altfel, nesinceri­­tatea angajamentelor atrage rezilie­rea în pagubă a unui contract. Dar pe deasupra unui formalism consacrat, pe­­ deasupra un­or amă­nunte tehnice necesare, in ac­t felu­rile pe care noi le-am Incheit in cele trei ţări prietene, statue ten­­­dintele reciproce de integrare in funcţiunile unui organism economic unitar în sud-estul Europei ca o consecinţă firească a pactelor poli­tice şi militare şi, mai ales, ca o consecinţă a unei durabile prietenii care se adânceşte intre upoarele democratice din această parte a lumii prin efortul lor comun pentru pace, libertate şi progres Dar aceasta, tendinţă de integrare în economia sud-estului european nu a pornit de la noi. Ci tocmai de la celelalte părţi contractante, polonia şi Cehoslovacia­ ,urmând exemplul Uniunii Sovietice. Cu alte cuvinte, partea interesată, în loc sa-şi speculeze procesele, cum ar fi firesc pentru marii capi­talişti, face un schimb raţional, care nu ne păgubeşte, ci ne ajută. Astfel, pentru prima oară în is­toria economiei noastre, am expor­tat, în loc de alte produse pe care nu le aveam, muncă. Sunt cunoscute operaţiile în „Ion” începute cu Uniunea Sovietică încă de acum vreo trei ani. Adică, ne­­având cu ce plăti toată cantitatea de bumbac brut, de caca Industria noastră textilă avea nevoe, reexpor­tam în Uniunea Sovietică o parte din bumbacul brut, prelucrat in fire sssj în Tresături. Şi astfel, prin munca noastră plă­­ti?­i bumbacul necesar cerinţelor cor­fumului intern Mai mult, cea ma mare parte din produsele exportate în Uniunea Sovietic afară de produsele agri­­cole, sunt produse finite Noi nu mai copertăm, ţiţei, ci benzină, motori­na­, uleiuri, ptc. Nu mai exportăm lem­­n, ci cherestea şi lemn fasonat. Nici piei brute industria şi munca românească au astfel prilejul să-şi valorifice potenţialul, chiar dacă u­­tilajul este reîmprospătat cu piese de oric mp primire din Uniunea So­vietică şi chiar dacă cea mai mare parte a materiilor prime ne vin tot din această ţară. Dacă ne gândim că Stat.de Unite ne-au trimis porumb numit in sdr’mbn­­ime' naranţii în aur, de­mnă Ic n hmjă Hir Zurich, putem lesne face deosebitea între a me­toda şi ait.|. Si m-i ,P ■. v­­ ui ein les­ne circcia deosebirea de manieră in afaceri.. Acordurile cu Peronia şi Cehoslo­vacia sunt încheiate în acelaş spir­rit. Importăm materii r­ine şi „ma­­sini, pe* care industria noastră nu le poate produse şi dăm in schimb produse agricole, vin, turle oleagi­noase, spoturi, ch­r­ctea, anim­ale, prodiga chimice, produse petrolife­re finite, etc. Schimburile de bază cu aceste ţări se fac deci sub semnul reciprocităţii, cu corectivul că­derii."-; ■ ooi: ■••Coate schimburi Înseamnă mai mult un ajutor decât o simplă afacere co­­mercială. Sunt în curs de negociere trata­tive cu Ungaria. Pentru încheierea unui protocol adiţional. Deasemeni, am încheiat un protocol cu Iugo­slavia. Vom rectifica tot printr’un protocol adiţional acordul cu Bul­garia. Operaţii care — după cum a­m­ amintit — sunt necesare pentru adaptarea prevederilor contractuale precedente la nouile situaţii econo­mice respective. Ceea ce rămâne însă de subliniat cu toată tăria, este sinceritatea d« colaborare în care decurg­­cilinibn­­■ile noastre comerciale cu aceste ţări prietene, pentru completarea eciprocă a economiilor nationale, istfe! ca acestea să-și su­roltare din ce în ce m a: ^ e si o independentă­, absolutâ. ^ G. T«.*

Next