Veselia, 1910 (Anul 18, nr. 1-52)

1910-01-08 / nr. 1

V­­­eri, 8 Ianuarie. 1910- POVEŞTI DE BOBOTEAZĂ O şedinţă spiritistă Era pe la 10 ceasuri. In ajunul Bobotezei... Mă trântisem pe pat şi mă gân­deam la legenda care circula în po­por, că în ajunul Bobotezei fetele care-şi pune busuioc sub perne, ori cari stau între două oglinzi într’o o­­daie Întunecată, își visează, ori văd norocul.... In odaie era cald, eram obosit.... pleoapele mi se Inch­ideau... * Tu ești, mă Traene. tocmai eram că'.mă culc.r. ce-i veste? — Ascultă... O să-ți propun ceva. Cred c’o să accepți... — „Cum nu! numai să nu fie ceva imposibil.....“ — .,I-ascultă... eu am decis să fac cu­ încă câţi­va băeţî o şedinţă...Vrei să iei şi tu parte? E ceva interesant!“ — ,,Ce fel de şedinţă?“ — O şedinţă de... „spiritism“. — „Taci din gură!... Te-ai apucat de prostii? — „Ce prostii, mă. E ceva adevărat.“ După o pauză de câteva minute, reluă..... — „Tu crezi în spirit?“ — „Eu? nu cred! E o minciună“... — „Nu crezi?! Hai cu mine la şe­dinţă şi o să te convingi când s’o manifesta spiritul asupra ta“.... — „Taci dom’le din gură... Nu se poate! Ce vreţi să-mi tăiaţi mie go­goşi?" — „Hai şi o să te convingi... Să ne ghicească norocul de Bobotează. Eî bine m’a scos din fire afară cu şedinţa lui şi m'am gândit că nu pierd nimic. Multe am mai încercat şi o s'o încerc şi pe asta că n’o fi foc. — „Hai!“ Pe drum îmi tot istorisea cum a văzut el spiritul, l’a fotografiat, cum i-a tăiat părul fratelui său şi i-a tras palme (ca să m'aştept şi eu la una ca asta)..... De­odată prietenul meu se opri şi zise „aici“. Eram în faţa unei case modeste din strada Călăraşilor. Intrarăm în curte; apoi prietenul meu mă con­duse într’un antreu puţin luminat de o lămpuţă; la uşă ne întâmpinară încă patru băeţî cu cari făcui cu­noştinţa. In corpore merserăm pe sală şi intrarăm într’o cameră cu perdelile lăsate şi luminată uşor de o larm­S rin nAw)«... TM lezarăm în linişte pe câte un scaun împrejurul unei mese pe care era o bucată de carton şi un pahar. Ne-am legat bine de mâini unul de altul. Auziam vorbindu-se de mediu şi ziceau că mediul este chiar Tra­­ian.... In fine lampa se stinge. Ce întu­­nerec!..... De-abia mai vedeam o umbră nea­gră a tânărului din faţa lu­ea. De­odată vocea răsunătoare a lui Traian invocând spiritul C. S. ră­sună misterios în tăcerea mormân­­tală care domnea în odaie... Tresar puţin... ....Linişte... încă odată răsună a­­ceeiaşi voce... iar linişte... O trozni­­tură puternică în masă mă făcu să , tresar... Da! Eram puţin convins... era spiritul. Un curent rece îmi trecu prin corp, apoi urmă altul cald şi totuşi mă îndoiam! Acum mă gân­deam la vorbele prietenului meu „Nu crezi? O să te convingi când s’o ma­nifesta spiritul asupra ta“.... Tresă­ri!... încă o trosnitură mult mai pu­­■ ternică... Glasul lui Traian răsună din nou — „Spirite te rog manifes­­tează-te la cel ce nu crede în tine“. Cu groază observ spre ușă o umbră neagră.... se apropie... o deslușesc maî bine; e cu părul despletit... Se apropie maî mult... iat-o lângă mine ...Un fior îmi trece prin tot corpul... nu mai îmi dau seama de mine în­­su­mi... am încremenit. O văd... ri­dică mâna și trasc.... îmi trage o palmă, apoi alta, alta, alta; palmele i curgeau. N’aveam putere să fac ni­mic. Când să-mi descleştez mâinile,­­ dar par’că în­adins mă ţineaţi mai tare de mână... O sforţare mai puternică şi iată­­mă cu mâinile descleştate... Fanto­ma se depărtează puţin... Mă recu­lesei... Mă repezii asupra eî... Un strigăt făcu ca odaia să răsune lugubru... Ceî dinprejur se alarmară... N’am vrut să ştiu de nimic ! Am luat „spi­ritul“ de păr şi l’am sgâlţâit; spiri­tul ţipa. Dar recunoscui o voce dulce de o fată... Voiam să-mi răz­bun... II mai dădui câte­va şi os­tenii... Ea ţipă cât o luă gura : „Iartă­­mă, mamă ! Iartă-mă, mamă !“ De­odată se aprinse şi lampa... Traian se repede asupra mea... „Ce-aî avut cu sor-mea, daţi băeţî“. Nu mai am putut să zic nici un cuvînt că se şi repeziră asupră-mî şi-mî curau cât puteau. Atunci mă repezii repede, îmi luai pălăria, mai căpătai câţi-va pumni în spinare, şi „sbughio“ ne use «rara... Când m'am văzut afară în stradă am respirat maî uşor. Mi-era cald... Mă încălziseră golanii. M’am deşteptat. Fusese un vis... Iar bătaia erau sgâlţâielile servitoa­rei care mă deştepta ca să mă des­­brac, să dorm ca oamenii. Costică Bulgaroctonu ---»­ y Iubitei Să’ţî cânt? O, ce-aşî putea ca să-ţi mai cânt Gând vezi c'am jale ’n buzunar, — Şi gol e chiar şi cel pahar Şi nu beau­ par’c’aşî fi un sfânt! Să cânt ! Azi zău că nu mai am curaj. De spazmul ăsta mohorât, — Mai bine ar fi ca în mormânt Să’mî car de-acum al meu bagaj! Şi cum să cânt?.. Când jalea astă­zi nu-î un cânt, — Vibrând din strune nu-s parale... Mă duc la Iţic de pe vale Demi-paltonul să mi-1 vând ! Căci din cânt... Atâta dor mi-a mai rămas Din tot ce am maî scump şi efl... Mă duc, mă duc apoi sa-1 bea Şi-atunci... să-ţi cânte viul glas !.. VESELIA Moda do iarisft 1909—1910 E. G. DeladorGalaţY *-----------------------­ UN MOŞ AJUORÂMATIC Trecuse ziua onomastică a „studi­­antei“ mele mamzella Niculina şi cu ea uitasem şi de manevreala lui musiu (!) tatu-su. Era ’n ajunul Crăciunului. Ce-mi pusei eu în gând !.. Ia sa dau o raită cu câţi­va colegi de-ai mei pe la... dulcineea­ mea. Zis şi făcut. Cu şapca pe-o ure­che cu gulerul man­ alei ridicat în­­tr'un fel de semi­ veselie, mă „în­făţoşai“ la... dânsa singur căci cel­lalţî n’au voit. Deschid poarta, haţ ! un câine sărise la mine apucându­­mă de mania şi trăgând de ea mă răsuci de-a chindia ’n loc... Măi bi­nişor, maî răfi scăpai şi de acest „don vardist“ al „studianteî“ mele. intrat în curte mă prezint în faţa uşeî şi încep când cu basul când cu „subţire“ să cânt din „ostramen­­tul“ meu puţin cam răguşit: „Bună dimineaţa la Moş-Ajun“, Dădu D-zeu şi isprăvi cântecul... Ce mă gândiam eu acum stând dir­­dîind de frig în faţa uşeî: dulcineea mea o să iasă căci treime să'm! cunoască „gama“ maî ales că cân­tai „pe-a da­­­sea“ (alta nu ştiu ! Parol d'honer)!.. Ah! Doamne! mă încălzi par’că când auzii scârţîind o uşă... întune­ric în curte nu era aşa de mare căci în faţa uşii era un felinar... şi eu mă gândeam c’am s’o pot „perfect“ vedea. Ne ! încet uşa se deschise... şi... făr’să ştiă cum, mă găsii între pum­nii lui musiu ta­ t-su ; şi cară-i ne­nicule, bătea toba mai bine ca ăl maî bun toboşar... dar pe spinarea mea... — Paştele şi dumnezeii! De asta te ţii tu mă găliganule ! Na mă, sa­­tură-te ! (şi-mi cară dom’le nişte ca­­taplazme încât felinarul nu-l mai vedeam de loc iar în faţa mea dan­sau mii de stele de toate culorile.) Din gură-î da mereu : — Mă tu! cartoafă stricată ! *) Poama la tat­lu! De te maî prind vre­odată să ştii că-ţi rup ciolanele; hait car’te ! — şi-mî mai trase câ­te­va curele... gratis... Cum scăpai din mâna lui... ţinte pânză să nu te rupi! — sfârleazâ am eşit din curtea dulcinee, căci tat-su pahonţul dracului — mă în­călzise şi de data asta, muindu-mî oasele ca un adevărat chirurg ; — chirurgiei’ar D-zeu să-l chirurgiască că rau m­ a maî manevrat. N’am avut timp nici să-î strig : — Schimbă macaza !.. Dar și eu i-am făcut-o lui de vre-o câte­ va ori. Prin ajunul Anului Nou i-am lipit pe casă bilete­le în­chiriat. Aceste bilete le lipeam pe poarta lui musiv tatăl „ei“ (acuma ştiţi de cine-i vorba) şi, netam-nesam îi veneau câte unul . — Ce casă aveţi de închiriat?! Vezi No. 49 din “Veselia».— «Amin­­tiri din şcoală» Rodisianu. No. 1. —3-

Next