Veselia, 1923 (Anul 31, nr. 1-51)

1923-03-22 / nr. 11

7 — No. ri. V £ 5 £ L S Cronica săptâmânei Mutre şi citlte Madam Constituţia e o persoana simandicoasă care a luat parte la toată viaţa politica a poporului ro­mân din ultimele decenii. De o mo­ralitate nu prea scrupuloasă, s’a în­treţinut cu toţii şefii de guvern care a’au perindat prin ţară, probabil ca­­teă-i mulţumească pe toţi pentru a­­prinsele declaraţii de dragoste făcute în opoziţie. Dar negreşit — tot atâ­tea tratări au fost înregistrate de cei căzuţi în... neputinţă, adică de la Pu­tere. Dragostea ce au nutrit-o bărba­ţii noştri politici pentru madam Cons­tituţia se ved­e dintrim fapt mărunt. De îndată ce se înhăita cu un alt pre­tendent, fostul viitor ţipă pe toate că­rările că ,,s’a violat Constituţia”. Dacă putea fi şi asta o supărare şi mai ales, o vorbă potrivită! Fapt este că din aceste repetate ,,violări” madam Constituţia a dat naştere la o sumă incalculabilă de legi, care legitime, care naturale, multe'­născute moarte, altele schiloa­­de, toate făcând concurenţă mutre­lor din tablourile hidoase care aco­­per pă­reţii şcoalelor, reprezintând ,,copii pociţi din părinţi bolnavi". Ceeace însă, n’a împiedicat-o pe „mama legilor” să-şi continue mese­ria. Său întâmplat lucruri cu adevărat incestuoase. Fii primilor amanţi ai doamnei, au venit şi ei la rându-le să cucerească graţiile bătrânei­ Echivo­cu! a durat până la răsboi, când baba a intrat la fund. După război s’a sim­­ţit că nu mai merge. Nu de alta, dar erau prea mulţi pretendenţi, şi poate în al doilea rând, era scandalos. Atunci s-au gândit, cei interesaţi la o soluţie: refacerea virgin­it faţei bol­navei doamne Constituţie. Pentru a­­ceastă operaţie partidul de la cârmă a însărcinat pe un cuvios profesor de drept, care s’a apucat de treabă fără să recurgă şi la asistenţa medicală (oferită în cazul de faţă de doctorii Lupu şi Vaida-Voivod.) Se pare că Profesorul n’a reuşit să schimbe ana­tomia cucoanei, nici măcar ..pe ici pe colo în punctele esenţiale” ci s’a mulţumit să-i dea o spoială nouă, lu­cru ce a nemulţumit profund pe cei doi doctori refugiaţi. In special diho­nia, cea mare a fost — cum să-i zicem mărului discordiei?—a fost când s’a ajuns la....subsol". Doctorii ţipă sus şi tare că numai ei cunosc chestiunea pe când bătrânul profesor nare ce-i face. Afacerea e deocamdată in sus­pensie şi se aşteaptă ca onorabilul profesor să pună punctul pe i. În afară de cei doi doctori, mai sunt nemulţumiţi şi alţi bărbaţi poli­tici, care ar deţi­tmii să fie naşii no­uei Constituţii. Poate că nu ele alta, dar tot chestia cu subsolul, bat-o s’o bată. Fiindcă e lege,­­odată vede na­sul subsolul finei" și nu face să piac dă ocazia 1 Te. L. B»timpul Un cap uitat. Un actor vestit se duse intro zi să trază pe un cunoscut politician. Aces­ta zărindu-1 pe fereastră, puse pe ser­­vitorul său să-i spună că nu este a­casă. — Foarte bine, uragul meu, zise ac­torul, spune stăpânului tău că am fost și că în viitor ar face bine să nu-și mai lase capul acasă.­­ • A u e‘curtean. Un rege fiind la o­ vânătoare, trase f într'o vulpe și nu o nimeri- Vulpe» o șterse pe aci încolo. — Se vede că nu e emteanâ, zise regele, căci altfel s ar fi prefăcut că •* moartă. N utimi două femei. Un curtezan bătrân sta de vorbă cu o doamnă din lumea mare. In cursei conversației curtezanul zise: — Eu nu cunosc decât două femei, cari au numai calități bune si niciun cusur. — Cum o ctueamă pe cealaltăt tir trebă doamna. După călătoria in Italia. B-na Ion­escu­­ către mama ei. Ce meutt e bărbatul meu... e ceva îngro­zitori La Veneţia a vrut să vană pa­latul dogilor şi pe Rimaldo *„şi când Fam spus să nu tot confunde lagune cu Lugano, se apucă la table d’hote să tot sporovoească de lacul Guaaow *■ Intre pungaşi Pungaş vechiu. Măi Mitruifte, f­emeii ce sunt tot mai moft­uroase în ziua de azi — Aşa-i. Uite, a mea se ţine chiar de capul meu să-i fur un aeroplan. Harnică. — Fiica emile se mărită amim .a cincea oară. — Da... aşa, a fost totdeauna... Iată harnică. I . e 1 Zestrea Miţei — Ediţia II-a — Miţa plângea în casă cu lacrămi de crocodil. In curte mă-sa se ocăra cu madam Cuţit, vecina d’alături. Marghioala, mama Miţei, intrase în­ casă şi căuta o custură de cuţit ru­ginit, să-i facă rivalii In ciudă. Miţa plângea cu sughițuri. — Mamă, astâmpără-te și nu ta mai ocări cu mitocanca aia. N’auzi ce vorbe-mi strigă? In curte madam Cuţit nu mai con­tenea cu ocările: Ce fă ? faci pe cinstita şi ţi-ai vândut fata la găzari? Marghioala îşi mângâia fata cu dragoste’: — Ce proastă eşti tu Mito, d­aci o­ să-ţi iasă ţie zestrea. Apoi eşi afară ţinând custura ’n «j. .lî.VE\i l • — Na ia cuţit, bagăţi-l în burtă, tot ca tine de ruginit.— Huo! ma­dam Cuţit, madam Cuţit! Dar cealaltă făcea clăbuci la gură — Ţi-ai vândut fata la găzari­ță, fir’ai a dracului să fii de chioară! După potolirea scandalului, Mar­ghioala porni prin mahala după mar­tori, vo­ind să-şi dea vecina în jude­cată şi să ceară despăgubiri pentru atingerea cinstei Miţii. — Vai sorax, îi zicea una, pune-mă pe mine martoră să-i arăt eu Cuţi­­toaei cine sunt. — Şi cât zici soro să-i cer pentru olansarea cinstei Miţii mele? — De soro, eu zic că zece mii a­­junge. — Ce face? Poate cinstea fi-ti o , făcând numai atâta, dar a Miţii fac.­ cel puţin treizeci de mii! înainte de începerea procesului, urma să-şi ducă fata la medicul le­­gist, să-i scoată certificatul cum că e fată cinstită. — Nu merg mamă, cum o să mâ dezbrac eu în faţa unui bărbat? Dar mă-sa-i zâmbi eu bunătăţii — Lasă Miţulico, nu mai fi aşa de amărâtă. In viaţa ta o să ai destuii asemenea, ocazii, dar atunci n’o să-ţi mai fie teamă aşa de tare ca acuma. Şi, deoarece fata nu voia să mear­gă cu nici *un preţ, mă-sa o minţi ca doctorul legist cunoaşte fetele cins­tite numai­ după ochi şi numai a tunei Miţa se hotărî să meargă. Când coasa Marghioala intră cu fata ki vizită, medicul legist o ’n­­trebă: — Câți ani are fata ? — Merge i pe 16 ani. — Manei n’ai făcut nimic, e prea­­­are. — Nu, domnule doctor, din contră, mie-mi trebue un certificat cum Ci fata e cuminte. Vai, ce rușine fu pe Mița, mai ales că medicul legist nu se mulţumi nu

Next