Viaţa Românească, 1949 (Anul 2, nr. 1-12)

1949 / nr. 7-8

74 VIAŢA ROMÂNEASCĂ cerul — scrie unul din prietenii lui Petőfi, romancierul Mauriciu Jókai — şi ajungând la zenit, a rămas acolo, sus, nu a pierit, nu s’a prăbuşit. . .». Din Octomvrie 1844 până în Aprilie 1846 Petőfi a publicat cinci volume de poezii. Şi în 1846 poetul nu avea decât 23 de ani. Dar reacţiunea porneşte la atac. «Atacurile —­spune Gyula Illyés —care la sfârşitul anului 1844 nu erau decât nişte împuşcături răzleţe, se transformă pe la mijlocul anului viitor într’un foc susţinut. Niciun scriitor maghiar nu a avut de înfruntat atacuri atât de violente şi de susţinute — nici măcar Ady Endre. Dar atacurile acestea au dus totuşi la un rezultat bun, fiindcă ele l-au silit pe poet să stea mereu treaz pe poziţie, fapt care i-a grăbit desvoltarea »• Adversarii îl ponegresc, un fost coleg de şcoală, scriitor lipsit de orice talent, nu uită niciodată să adauge la numele de Petőfi şi numele de « Petrovici », ca o poreclă desonoranta. Atacul este preluat şi de unele reviste literare. Pre­tutindeni se simte mâna duşmanului, a reacţionarilor feudali, care au recu­noscut numaidecât în Petőfi pe duşmanul lor de moarte. Poetul, mai întâi mirat, apoi dezamăgit, părăseşte Budapesta şi se retrage în provincie. Aici creează poeziile din seria « Norii », poezii care oglindesc epoca de pesimism, din viaţa poetului. Dar Petőfi găsi repede soluţia. El înţelese limpede că există mai multe feluri de maghiari: unii, majoritatea hotărîtoare—poporul,alţii—­­reacţiunea care era împotriva desfiinţării privilegiilor.Şi soluţia a găsit-o în luptă. Un cercetător al operei lui Petőfi scrie că cuvântul « libertate » se întâlneşte de 196 de ori în opera poetului. Până şi poeziile sale erotice oglindesc dragostea pentru libertate. Şi cuvântul acesta are la Petőfi o cu totul altă însemnătate decât la înaintaşii săi. Când Berzsenyi, Kölcsey şi alţii vorbeau în versurile lor despre libertate, ei se gândeau la independenţa naţională pe care Ungaria o pierduse la 1526. Şi Petöfi dorea eliberarea Ungariei. Numai că pentru el cuvântul « libertate » însemna în acelaşi timp, pe lângă independenţa naţională, şi lupta poporului asuprit împotriva asupritorilor. Iată două strofe dintr’o poezie intitulată « Dacă Dumnezeu ».. . scrisă în 1846: « Să cânte ciocârlia bătăliei, Cea trâmbiţă, voios, înflăcărat. Şi să-mi răsară ’n pieptul gol şi mie Un trandafir de moarte, ’nsângerat. Şi de pe voile de voiu cădea ’n ţărână. Sărutul tău de far să mă cinstească, Sărutul tău, o, scumpă Libertate, Cea mai frumoasă pajură cerească !» Dorul acesta de a lupta şi viziunea morţii pentru scumpa lui patrie, re­prezintă un leit motiv. « Să mori pentru prinosul omenirii E jertfă şi e har de mângâieri Şi moartea asta-i mult mai fericită.

Next