Viața Studențească, ianuarie-martie 1986 (Anul 31, nr. 1-12)

1986-01-15 / nr. 2

ANUL XXX­­ Nr. 2 (1078) MIERCURI, 15 IANUARIE 198* 12 PAGINI: 2 La „întreaga țară prețuiește în mod deosebit activitatea remarcabilă pe care o desfășurați pe tărîmul științei și tehnolo­giei, contribuția de mare însemnătate pe care o aduceți — ca eminent om de știință de renume mondial — la dezvoltarea și înflorirea gîndirii științifice a învățămintului și culturii românești, la unirea și organizarea forțelor din aceste importante sectoare de activitate în vederea asigurării progresului multilateral al patriei socialiste, a îmbogățirii vieții spirituale și lărgirii orizon­­­­tului de cunoaștere și cultură al întregului popor“. (Din Scrisoarea Comitetului Politic Executiv al C.C al P.C.R., adresată tovarășei ELENA CEAUȘESCU) SUB SEMNUL DE LUMINA AL EPOCII NICOLAE CEAUSESCU 20 de ani de invățămint superior la Craiova Moment de referința in isto­ria poporului român. Congresul al IX-lea al partidului a deschis Olteniei porțile împlinirii unui vis drag - crearea unei univer­sități în Craiova, prevedere pro­gramatică a Revoluției din 1848,­­înscrisă și în Proclamație de la Islaz. „Universitatea pe care au do­rit-o cei din 1848 este in curs de realizare - spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la întil­­nirea cu cadrele didactice uni­versitare, intelectuali și studenți din Craiova. Conducerea parti­dului­­ a acordat prin luarea a­­cestei hotâriri o mare încredere cadrelor didactice din Oltenia­. Prin integrarea intr-o singură instituție de invățămint superior a facultăților de profil agrono­mic, pedagogic, tehnic și medi­cal, Universitatea din Craiova a inaugurat o structură originală, opțiune ce s-a dovedit corectă. In 1975, la Marea adunare populară prilejuită de deschi­derea noului an de invățămint la Craiova — eveniment marcînd recunoașterea Craiovei drept un centru universitar puternic — to­varășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta : „Am dorit, de fapt, prin aceasta, să sărbătorim noua U­­niversitate din Craiova. Mențio­nez că mi-au produs bucurie constatările făcute astăzi in le­gătură cu felul in care se des­fășoară procesul de invățămint in Universitate*. Cele două decenii ce dij tre­­c de la înființarea Universi­­au confirmat justețea în­miii acordate, încredere­a­­. ..g prin realizări de excep­ Craiova demonstrindu-și­­ nălucit virtuțile de cetate uni­versitară, creatoare de valori u­mane și științifice. Peste 23 de mii de specialiști formați aici in acești 20 de ani au impus, prin pregătirea dovedită în întreprin­deri, institute de cercetare, cli­nici și școli, în unități agricole de pe întreg cuprinsul țării, ca­litatea școlii superioare craiove­­ne, specialiști cărora li se vor alătura și cei 8678 de studenți în acest an la cursurile de zi, seral și fără frecvență. Tineri ce se pregătesc, în prezent, în cele 8 facultăți ale Universității - Filologie, Științe ale Naturii, Ști­ințe Economice, Medicină, Elec­trotehnică, Mecanică, Agricultu­ră, Horticultura avînd la dispo­ziție condiții de viață și instrui­re cu generozitate asigurate de conducerea de partid și de stat - 57 de amfiteatre și săli de curs, 47 săli de seminar, 253 de laboratoare, 19 săli de lectură, 3 săli de gimnastică, o biblioto­­tecă centrală și 8 biblioteci de specialitate în profilul facultăți­lor, dotate cu peste 640.000 de volume și publicații, o grădină botanică, o stațiune didactică experimentală de circa 2000 de hectare care cuprinde toate sec­toarele agricole și horticole ne­cesare unei instruiri moderne, un centru de calcul, 3 ateliere de microproducție, 12 cămine cu 5000 de locuri, 4 cantine, bază materială ce se îmbogă­țește continuu printr-o susținută activitate de autodotare. „Universitatea­­ din Craiova va juca desigur un rol important in dezvoltarea invățămintului su­perior și științei in întreaga ța­ră, spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, in 1966, deziderat, devenit astăzi, după două de­cenii, o realitate impresionantă. Cercetarea științifică este pen­tru Universitate un termen esen­țial de definire, forțele creatoa­re unindu-și eforturile în rezolva­rea problemelor ridicate de programele naționale prioritare de cercetare științifică, la care facultățile Universității participă prin studii și cercetări privind valorificarea unor noi surse de energie și materii prime, folosi­rea unor tehnologii moderne pentru refolosirea materiale­lor, utilizarea de înlocuitori, re­ducerea consumurilor de materii prime, combustibili și energie, elaborarea de tehnologii de produse noi și modernizarea tehnologiilor existente în indus­trie și agricultură, realizarea de noi dispozitive, aparate și insta­lații în vederea reducerii impor­turilor și economisirii de materii prime și energie, obținerea unor soiuri noi, hibrizi și linii noi de plante cu însușiri agroproductive superioare, valorificarea superi­oară a fondului funciar și re­darea în circuitul agricol a te­renurilor degradate de industrie, studii și cercetări in domeniul medicinii, fizicii, chimiei, mate­maticii etc. Și din nou cifre e­­dificatoare, impresionante prin dinamica pe care o reprezintă: față de 1981 când Universitatea a încheiat 115 contracte de cercetare cu o valoare de 5.141.000 lei. în 1985 s-au fi­nalizat 194 contracte de cerce­tare cu o valoare de 17.842.000 lei. Cuvinte, date, cifre , imagini ale unei vocații împlinite. Craio­va universitară trăiește astăzi, la două decenii de la crearea sa, o intensă viață științifică, cultural-artistică racordată ferm la pulsul viu, dinamic al vieții universitare, științifice, culturale a țării. EMINESCU „A fi biu e-o fericire TM“ Cum va fi fost, cină in lume a fost, vocea poetului ? Limpede, rari, profundă, stranie ? Numele lui — răcoros adaos la eternitate. Numele lui, nume plural, nume­ popor. Țintă sublimi, semn al celei mai vaste îmbrățișări, pe care cuvintele limbii române au râvnit s-o atingă vreodată și au reușit. Numele lui — miez pur al duhului acestui pămint apărat de cuvinte. Am căutat și am găsit copilul care nu s-a împotrivit să audă împreună cu mine vocea poetului, așa cum este ea, cînd în lume este poezia, nesecată blîndețe, sferă de ne­trunchiat, ea însăși nume, nume plural, nume-popor. Se cu­vine să avem și avem lingă noi, mereu, ca pe o grijă de preț, ființa copilului cuminte, a urmașului, care nu se îm­potrivește să asculte și nu pune deoparte, aricii de tandru nu fragedă nepăsarea lui, cartea acestei voci luminoase de marmură clară. Această vie fericire de a fi viu și a stră­bate timpul ne aparține. Această fericire de a fi unu și a călca cu valurile și cu vunturile ținutul fertil al sufletelor noastre încercate ! Cu­ de lat să miște­ un fluviu ale apei lui revolte — spune poetul. Și vedem întrebarea lui coborind din trecut — co­loană fluidă, statornică in aurie albia Dunării noastre. Cu­ limba română — este răspunsul. Cu­ limba română mișcă fluviul viu care suntem­ ! Cu­ cernerea geniului in fiecare, peste priveliștea sfintă și eternă a patriei noastre ! Cu­ vocea poetului iradiază din carte, sferă de nesfărâmat, și ne însuflețește cu lumină. Muma își deschide sufletul și naște un poet. Fericirea ii mișcă buzele ei șlefuite de cuvinte, de toate cuvintele pe care i le va inspira cu fiecare bătaie a inimii ei, fiului ei. Dulce limbă, miracol stăpinit, fără de care numele nostru, pluralul nostru, ființa poporului nostru s-ar fi risipit ! Ge­niul tău, dens tezaur in care fiecare am fost scăldați și in care ne vom scălda la infinit urmașii. Și ei devin ființe ale eternității, vocile noastre intr-un timp al nostru și al tu­turor, ținindu-ne vii și apărați în fața lumii celei pline de intimpu­ri. Constanța BUZEA A fi riu e-o fericire. Să te datini, somn să n-ai Izvorind copil subțire Din înmiresmatul rai Cu care din cer zizindu-­ Să impodobești pămintul. Să fi fiu, să nu te sperii De vreun val pierit pe prund, Ale norilor imperii Oglindindu-le-n străfund. Aiu de liniște cuminte Rugăminte de cuvinte. Daca-aș ști să trec cu tine. Să mă-ntuneci, să mă mintui De puterile-mi puține. Să-mi fii frate cum pâmintu­l. Fericirea fără seamăn — A fi uiu cu riul geamăn. Dar ce suntem­, dar ce sunt Mai nimic, o umbră numa Strinsă-n piept în locul sfint Unde tace-nchisâ muma Ca-ntr-un plutitor veșmint. Ca lumina-ntr-un cuvînt

Next