Viața, iulie 1941 (Anul 1, nr. 91-121)

1941-07-22 / nr. 112

Anul I. No. 112 — 1941 — MarL' a&£ UtUe S94I !: V IW ' I t v ^ i..llvn.L • ^ i; .. »ne a mi ■ Str. In >. An hel Saligny No. 2 T‘ol^em P.V7Z. mi$T' II IS I ’“Ä*; T • ***** '* Trib. Ilfov No. 65-9» =" = Ll VIU K C P K C ßK 111 U l»ndior dc fcoc no«. Vor­bind sa spuse despre războiul Crucii și al Luminii, care ne-a în­frățit în jertfa de sânge cu vr — ,ii Marelui Fuehrer, d. Mihai Anto­­nescu, vicepreședintele Consiliului de miniștri, a salutat armatele desro­bitoare și pe d. general Antonescu, c .e «a redeschis cu spada drum nou în istorie pentru A­eamul pră­vălit și a desspicat, in luptă, alături de soldații săi, luminiș de viață nouă, în care vom intra prin acea­stă Vrabită». Ne am scos acum din inimă fierul nedreptății și glia lui Alexandru­ I­­ Bun, și a lui Ferdinand întregi­­torul de Neam își recapătă liberta­tea, căci a noastră este Basarabia, pământ românesc, apărat de Ștefan cel Mare la cetatea Chiliei, în ță­râna căreia a picurat, din rana că­pătată de Domn în luptă, sângele domnesc, punând ca o psesie sfântă a drepturilor noastre. Al nostru este pământul dintre Prut și Nistru, acoperit pe vremuri de codrii nepătrunși. Al nostru este fiindcă țăranul moldovean a trebuit să facă o sforțare de veacuri, ca să-i transforme pădurile în cel mai bo­gat grânar al Europei ideea­­ obligațiunii imperioase,­­ spunea marele apostol al românis­mului N. Iorga, — de a pune în va­le ■e terenurile rămase, necultivate, era atât de înrădăcinată în conștiin­ța rasei de agricultori mascați de aer, încât în 1681, Gheorghe Duca, Domnul Moldovei, primind de la Sultan în stăpânire partea din U­­ci­­~a care era supusă Imperiului Ot­oman, noul stăpânilor porunci să se procedeze îndată la defrișat,­ și, alături d’s primele câmpuri ar­­te­ aguse numeroase cirezi de vite, care iăia Basarabia erau trimise până la Dan­­ig și de acolo, inflimuente, apro­vizionau cele mai însemnate piețe europene. Soldații voevozilor moldoveni ce luptară în Basarabia, au fost împro­prietăriți aci și totdeauna au fost gata să lupte sar­ steagurile zimbru­lui moldovenesc. «Sufletul țăranului român creează din instinct, chiar în clipele cele mei dureroase ale vieții lui, frumu­sețe», — spunea N. Iorga. Această frumusețe o găsim în ar­monia modestă a casator basarabene în costume, covoare, ceramică, ,t<ină și în uneltele țăranului nostru,­­a finetă lucrate. Deasemeni, în muzică și în poesie, suntem pe linia unei arte milenare, specific românești. Tot ceea ce este artă în Basarabia, poartă pecetea spiritului românitor. Așa este originala construcție a ce­­tății Hothrului, biserica Sf. Vasile din Orh­eiu, ogginele gotice ce s­e des­chid în alternări de piatră cu cără­midă, la unele cetăți ce amintesc domnia ambițioasă a Îuv Petru Ra­­reș, și în toate acele mici biserici din sate, construcții armonioase ea însuși sufletul moldovenesc, De o parte, urmele barbariei rusești, de altă parte, cinci sute de ani de viață curat românească, sub stăpânirea voevozilor Moldovei, veacuri de glo­­rie în apărarea Europei împotriva Tătarilor și de desvăltare­a seculară a­ familiilor moldovene de luptă bur;, care au făcut a fi cele mai încord.'.e sforțări, ca să reziste în cetățile lui Ștefan cel Mare... Basarabia este a noastră... Noi am creeat până și pământul ei roditor, poesia și arta ei este românească, datinile noastre sunt ale ei... Basarabia a revenit la sânul Pa­triei mame, după suferință a căror imagine ne-ar sfâșia fara încetare inima, dar bucuria revederii între frații de acelaș sânge, ne face să ne umplem de acum sufletul numai de nădejdea zilelor de mâine. «Pământ sfânt, spunea d. Mihai Antonescu, în care dorm ctnori veciniciei noastre, pământ cald de sângele ultimilor desrenturi ax 10 el ne deschide azi pridvor­u» de istorie nouă, cu boli*­­' mari de veac nou»... Străinul din­e d lai­e­ral I Antonescu găsesc ecou în rândurile bunilor români Scrisoarea d-lui vice-președinte al Consiliului către d. C. ilaroflid STIMATE DOMNULE GAU ’Am primit scrisoarea Do­­vestind con­stituirea Ligii pentru despoltarea econo­miei naționale și apelul Ligii către țară. Știu câtă râvnă ați pus pentru înte­­meerea acesei noi organizații economice. Vă exprim, nu numai marea satisfac­ție de a vă vedea izbutită strădania, dar Și cea mai caldă felicitare pentru ac­țiunea de. In măsura in care viața economica se transformă și economia de răsboi im­pune sistemul economiilor dirijate sau formule continentale de unitate econo­mică, vechile așezări trebue să se adap­teze, pentru ca între economia privată și acțiunea Statului să se poată organiza cea mai strânsă colaborare. De altfel Statul nou, Statul impus de nevoile Europei, cred că va fi un sis­­tem tehnic de organizare a inițiativelor private și de coordonare a tuturor pute­rilor naționale, prin metode practice de disciplină a muncii, a producției și a intereselor profesionale ci nu Statu­tul retoric de coheziuni abstracte. Intr’o asemenea stuctură nouă a vie­ții economice și a Statului, interesele private trebuesc coordonate pe plan na­țional și internațional, iar Statul trebue sa se slujească de organismele astfel cre­­iate, pentru a despolta funcțiunile sale. Liga ce au­ întemeiat, urmărind să in­­făptuiască planificarea activității și conlucrarea factorilor de producție, ca și organizarea colaborării economice in­ternaționale, devine o expresie natura­lă a acestor formațiuni noi, pe care le impune viața statelor și desvoltarea eco­nomică de azi. Urmărind, în acelaș­imp, să desvol­­tați legăturile e­conomice cu Italia și Germania, prin această Ligă înfăptuiți nu numai o amplificare a legăturilor po­litice, pe care le-a așezat Generalul An­tonescu față de puterile Axei, dar îm­pliniți u­n mare act de realism economic. Fiindcă geografia determină viața po­poarelor, dacă ele vor să-și dea o ordine economică durabilă. Reconstruirea economică a Europei întregi, reorganizarea Europei Centrale și întemeerea Bazinului Dunărean ,e n nr­m­­ă o.. . și mai­­ larg să asigure o propulsie nouă vieții eco­nomice din acest sector, acestea sunt obiective, de care depinde prosperita­tea noastră economică. Sunt convins că Liga de­ va contribui la această re­a­runcere și va sluji țara, ajutând astfel strădania Generalului Antonescu și a guvernului său. Primiți, vă rog, expresiunea deosebi­­tei mele considerațiuni. țis­­ul­HAI ANTONESCU Vicepreședintele Consiliului de Miniștri. Liga pentru desvoltarea Economiei Naționale . Țara noastră trăește vremuri excep­ționale. Evenimentele petrecute în ultimul timp ne impun hotărîri ferme, o disci­plină de fer și o pregătire amănuntă tu pentru întărirea, refacerea și desvolta­rea noastră viitoare. In domeniul economic aceasta în­seamnă ridicarea nivelului de viață a a——w ce maamak.^să ■p? populației întregi prin creșterea pro­ducției agricole și industriale, precum și printr’o mai bună comercializare. Cum vom putea realiza acest progres economic cât mai complect și cât mai repede? Desigur, în primul rând muncind mai mult și organizând munca noastră (Continuare in pag. 2 ai CRIPTE LC LO­R­C­­N­I 0­5 C DIN NOU VICTORIA... Eu, la Curtea de Argeș, la Bran și pretutindeni, ț­ara a îngenunchiat pentru odihna sufletelor Marilor ei Regi Credem, din ce ii ce cu o mai ho i urâtă convingere, că neamul aces­ta românesc a început să-și scalde­­ gândurile în mai toate răsăriturile care îi îmbrățișează jertfele, că și-a găsit calea unitară de perfectă fra­ternizare sufletească care îi arată luminile unui nou destin și că, în­­sfârșit, nu-și mai caută umbrele tre­cutului. Credem convinși și neînduplecați acest lucru, pentru că, iată, ziua de cri­me adeverește într’o coincidență căreia îi găsim și harul divin, că lupta noastră este întovărășită de un fanatism al conștiințelor care aduce și un fatalism al optimismului pierdut în smârcurile nimicurilor de până mai ori. Credem la fel de dârzi, că umbrele care ne-au blestemat și care ne-au vegheat mustrător păcatele și ne-au blestemat, cu siguranță, cumplit ru­ginile cedărilor noastre, — se întorc astăzi, în cântecul acesta sfânt și eliberator cădelnițat de tămâia mor­ților nu cuceritori ci PĂSTRĂTORI ai hotarelor legiuite și Parafate cu sângele mereu marelui nostru tre­cut, în mormintele lor liniștite, cu surâsul pe buze și cu certitudinea unei trădări care a fost spălate. Răsbunarea cerută de trecut și im­pusă de prezent pentru construirea temeinică a viitorului, a venit tămă­duitoare pentru toate orgiiile și toa­te vitegiile care le aveam acolo în țarinele apărate de furtuni, cu toate furtunile care sunt în ele. Istoria nu ne putea fi obligată cu tremurul lașității noastre și nici cu abilitatea genul seniunilor noastre. Ea are un tempo viu, de baladă minunată, de epopee dinamică ea cere sacrificii și caractere, acțiune și viziune, temeritate și azon, — un vid, indiferent de ce fel de natură ar fi . Pentru că istorih nu este numai un tezaur în care am strâns toate ves­tigiile trecu­tului, ci o permanentă mișcare de valori morale și fizice Pentru care trecutul este numai un îndemn și nu o consolare pentru e­­ventm­atele deșertăciuni ale unui pre­zent ingrat. Dacă­­ în [UNK] cripte ne găsim paten­tele unui suflet care argumentează chiar­ uriaș — drepturile noastre, nicăeri mi scrie însă și inima nu te poate ajuta și nimeni nu-ți justifică aceste drepturi, dacă nu porți auten­ticitateai­­ trăirii mereu vii, mereu creatoare. Și criptele de cri, parcă ne-au spus mai bine decât oricine, mai mult de­cât oricând, că ele sunt, în sfârșit, fe­ricite. Criptele lor, ale domnitorilor în­­tregitori de țară- Regele Ferdinand și Regina Maria.« A fost, cri, parastas, pentru noi,­ na sufletelor lor, — s’au plecat frun­țile și s’au închinat inimile pentru și lângă mormintele lor pe care le cău­tăm astăzi înfiorați de vreja învă­țămintelor lor, di clipele acestea mari și simbolicetetîrc sau adunai toate, fericite, în coincidență divină, pentru a fi acolo... » Până astăzi, somnul lor întrerupt mereu de vinurile zădărniciilor noastre, n’a avut liniște. Nu putea fi liniștit în cripta lui nici Regele Ferdinand, care a intrat în Alba-Iulia ridicând buzduganul marei uniri și reîntregiri, nu putea fi liniștită nici Regina Maria, «Ma­ma răniților», care a mângâiat frun­ților unor eroi cari au fost trădați. Neliniștea lor ne stăruia în sufe­­te, ca o inevitabilă dojana, cu o tir­a­n­i­că stăru­ință. Era atunci când trădasem atât de mult Curtea de Argeș... Eri, acolo și sem­nul unei zile de vară, lângă copacii aceia bătrâni și trecutul acela de aur, lângă cerul curat ca și sufletele mormintelor pe care le străgnește, Regele și Regina și-au strâns din nou gândurile și, așa ca mai înainte, de-a pus față în față cu ale țării. -Da, am avut dreptate, numai morții și nu defilările, ne-au adus o­­noarea». Așa au vorbit morții și gândurile ni s’au închinat. Regele Ferdinand, zibitor de Țară nouă și mare, Regina Maria, balsam de răni și mamă a poporului, după gemetele surde pe care noi, surzi și orbi, nu le-am ascultat, au vorbit cu poporul în chiar ziua victoriei noui­­lor noastre jertfe, a fost divin. Țara care a greșit, a ascultat și a jurat să nu le mai păteze mormin­tele, să nu le mai obosească găndu­­rile curate, să nu le mai trezească curățenia somnului, care nu se nu­mește moarte ci vieață dincolo de moarte. Ștefan cel Mare ca și Mihai Vi­teazul ne mai vorbesc și astăzi și ce altă mai bună dovadă de indestructi­­­bilelor noastre drepturi avem, de­cât luptele lor? Primii luptători și primii ctitori de românism ai acestui veac care se cere strălucitor pretutindeni acolo un­de a fost cântat imnul jertfei. Re­­gele Ferdinand și Regina Maria, sunt icoanele la care, unitatea noas­tră sufletească și unitatea noastră geografică, construite de ei,­­ tre­bue să se închine. Regele și Regina au plâns ori cu poporul. Au fost lacrimi de bucurie și de mari speranțe, de legământ tainic care s’a făcut în toate cătunele pe întinsul marei Românii, atunci când clopotele Curții de Argeș au prins să sune prima bucurie, după un an de chinuri, a Regilor reîntregători... Victor Costi și Popescu Festivitățile din Căniială Țara întreagă și-a plecat ieri, fruntea în amintirea Marelui Re­ge Ferdinand cel Loial întregito­rul și a neuitatei Regina Maria­ cu toate bisericile din București și din țară, s’au oficiat parastasuri pentru pomenirea lor. Preoții și învățătorii satelor au preamărit pesonalitatea, opera și însemnăta­tea lor în istoria contimporană a României, drum de realizări cari au dus la în­­făptuirea României Mari.­­­­ T­­aș întreg, a fost întotdeauna a­­lături de Armata Sa, atât la bucurii cât și la dureri. Tot astăzi, sunt trei ani de când Regina Maria se odihnește lângă Marele Rege la Curtea de Argeș. Viața ei pilduitoare, alături de cei slabi și necăjiți a lăsat o urmă nef­i­ arm în inimile tuturor,­­ îngrijind pe răniți, îmbărbătând și ajutând pe cei nenorociți a trăit viața poporului ei.­­ Un Rege Mare și o Regin cu sub­fier de aur, și-a închinat viața popo­­ru­lu­i LOR, împletindu-și munca pen­tru binele și progresul României. Acum, când neamul românesc lup­­­tă pentru redobândirea granițelor sale firești, spiritul LOR. veghează asupra noastră Se cuvine, ca toți, cu recunoștiință și smerenie să ne plecăm în fața­ mormintelor Marelui nostru Rege Ferdinand I­ și neuitatei noastre Re­gine Maria. D. General Antonescu la parastasul de la C. de Argeș Membrii Guvernului după Parastasul de la Patriarhie Slujba de la Patriarhie la București, a avut loc, la Sfân­ta Patriarhie, un serviciu religios, la care au luat parte membrii gu­vernului, în frunte cu d. profesor Mihai A. Antonescu, vice-președin­­te și președinte ad-interim al con­siliului de miniștri și reprezentanții autorităților militare și civile. O companie de onoare cu drapel și muzică a dat onorul. D. profesor Mihai A. Antonescu, vice președinte al consiliului, înso­țit de d. general I. Iacobici a tre­cut în revistă compania de onoa­re, după care cei prezenți au pri­mit defilarea trupei. Cuvântarea d-lui general Iosif Iacobici Cu această ocazie, d. general Io­sif Iacobici, ministrul apărării na­ționale, a rostit următoarea cuvân­tare: Se împlinesc astăzi și ani de când Regele Ferdinand I s’a dus dintre noi. Amintirea Regelui întregitor al Neamului Românesc, va rămâne vie în suferul tuturor Românilor, pen­tru că prin iscusita și dreapta Sa conducere, ne-am văzut idealul na­țional împlinit. Cârmuirea Sa a fost un nesfârșit Parastasul de trei ani pentru Regina Maria iWare­statea Sa Regele, Regina Mamă Elena și Arhiducesa Ioana au participat la solemnitatea dela Bran Eri la ora 32 a. m. la Bran, în­­tr’o atmosferă de înaltă reculegere, în mijlocul naturei feerice, s'a fă­cut creștineasca pomenire a trei ani a sufletului Celei ce a rămas neui­tata noastră regină, Maria. La ora 12 fără un sfert sosesc M­­S. Regele și M. S. Regina Mamă Elena. Pe treptele minunatului cas­tel, unde și-a avut reședința marea regină a tuturor românilor, în în­tâmpinarea Pratestăților Lor au ieșit: A. S. S. Arhiducesa Ileana, îmbrăcată în ie, fotă țărănească și cu o bogată maramă de doliu, A. S. I. Arhiducele Anton și micul arhiduce Ștefan îmbrăcat în costum național. De față mai sunt d-un­ general adjutant Zwiedineck, mini­strul colonizărilor, insp. Paul Do­­brescu, director de cabinet, căp. dr. Stoian, simnarul orașului, precum și numeroși localnici și țărani ve­niți din toate părțile să salute cu entuziasta urale pe Suveran. In frunte cu M. S. Regele cei de față trec șoseaua, paste podul de pe «Apa Turcului», îndreptându-se spre bi­sericuța de lemn, așezată într'o li­vadă, de un dâmb lin, sub defileul «Măgurei». Acolo sus, în fund — în­­lăuntru­l micuței capele săpată în stâncă ce domina preajma — odih­nește de veci inima Reginei. Slujba parastasului se face în bi­sericuța bătrână de peste patru su­te de ani, adusă aci în 1932 și re­făcută întocmai piesă cu piesă, du­pă însăși dorința și sub suprave­gherea Reginei Maria. E un mic monument de veche artă arhitectu­rală românească, construcție din bușteni, cu streașină joasă, cu tin­dă pătrată la intrare și având de jur împrejur un parmăelâc ca ace­la al caselor țărănești. Gustul ales al Suveranei a desco­perit bisericuța aceasta într’o co­munnă, Lujerul, din județul Mureș Turda și Ea a ținut să o pună în valoare, așezând-o în cadrul încân­tătoarei pajiști de pe dâmbul din i­­mediata vecinătate a Castelului. Suveranul, Regina Mamă și A. S. S. Arhiducesa sărută, în ușa bi­sericei. Evanghelia întinsă odată cu binecuvântarea preoților. Serviciul divin îl oficiază păr. Lascu și păr. Tătulea. Membrii Familiei Regale împart apoi pomeni și ajutoare femeilor nevoiașe din Bran, care s’au orân­duit în așteptare, la intrarea sfân­­tului lăcaș. Urcă apoi treptele că­tre capela din stâncă. Aci preoții își înalță glasurile în pioasă rugă­ciune, îngenunchind laolaltă cu Au­­guștii urmași ai defunctei, în fața urnei sacre, în adâncă evocare. Lângă inima Reginei străjuesc, în glastre, discreți colțunași porto­calii și o varietate rară de crini albi Sufletul mândru al Celei evoca­te licăre coborât în candelele roșii iar fumul care o clipă tăm­âiază aerul conturându-se ca o prezență aevea, îmbătătoare, ga pierde din nou în faguri subțiri spre cer, încet, pe gânduri, tânăra­ noatta .Continuare în pag. T £­ u- Sârva Ura condamnatlaiy­rte K •w'lilC u r ssidiwialasD Saff.'m­a a ‘irosi . scraäasmsai ați IS3S, la șase 9^mi înebăsoa­­r­e, pentru­ acțiune, cessu­­nistă, C­artea Marțială a C ®“ «m .Tidamentului 2 Terito­rial» l-a condamnat, in »Știa « staiokin­­atic la Constanța, să mersft­­­­ană iluminatul azielec­trice din acel oraș, p­atri­­a 5' reperată de avioanele inamice. Sentința de executori la moarte s’a executat în­ ziua de 19 Iulie 1941, © r« fi­x”,45. f. „ (Din­­ 4 i­unie 1341, la moarte, jusstițiu ■ îndemn' 9a acțiune cu caracter de­ uneltire contra ordinei existente 3« stat, constând din aceia că în ziua sae 22 iunie 1941, a ar­utat să determine patru indivizi, in caz de a? -tfî­

Next