Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)
1908-10-28 / nr. 349
anul n No.m ^ e* am ifts . . . V ( W1» $f StrSlfUUU . . i . . jgj ao !•) «Hiinwt.!« fu««pta ți fi *» fied/it fuWl. Pentru priojl si învbateri praful Hbortfen: * RE&âOȚIA? Î6, Oklft* Victoriei, S3, «•. #*Out*sHTELSFGN 13/îTT aotr——.vtzssssssS ZIAR DE DIMINEAȚA / Liberalism economic ori socialism de stat? Evoluția făcută de d. Nicu Filipescu, de la conservatismul de doctrină la liberalismul economic, este fără îndoială un fapt politic interesant. Interesant, atât pentru situația considerabilă ce-o ocupă d. Filipescu în politica conservatoare, și în genere în mișcarea politică a țărei, cât și prin adânca seriozitate ce caracterizează această evoluție. Nu poate fi indiferent nici odată ce cugetă o personalitate de importanța d-lui Filipescu, și nici ușor nu se poate lua aceia ce pentru d-sa e un act de conștiință. Dealtmin trelea, e drept de-a recunoaște că d. Filipescu nu este un partizan cu totul nou al liberalismului economic. D-sa e acela care a combătut cu ultima energie dispozițiunile ocrotitoare ale muncei și lucrătorilor din primitivul proect al legei minelor al d-lui Carp. Tot d-sa e acela care, cam în acelaș timp, a făcut să se traducă în românește și să se răspândească în mii de exemplare o broșură a lui Eugen Richter, cel mai extrem reprezentant al liberalismului economic, care avea pentru socialismul de stat aceiași oroare ca pentru socialismul proletarian și revoluționar. Nou e cel mult cinismul cu care a vorbit d. Filipescu la Dacia, despre manchesterianismul său, și că discursul său a fost mai mult un imn întonat libertăței economice, decât o motivare ale acestei libertăți. Ai crede, după entuziasmul liric cu care a vorbit fostul ministru de domenii despre liberalismul economic, că abia acum a citit apologia liberului joc a forțelor economice a lui Bastiat, care are scuza istorică de a fi fost scrisă acum 60 de ani, când nu eșise încă la iveală toate frumusețile regimului manchesterian. încolo, d. Filipescu n’a făcut decât să desăvârșească o evoluție de mult începută, și care l-a pus în măsură de mult să combată în modul cel mai hotărât, socialismul de stat al d-lui Carp. Ne întrebăm însă, care este situația d-lui Carp, care până una alta e șeful partidului conservator, față de înrolarea entuziastă a d-lui Filipescu și a întreg tineretului conservator ce-l urmează pe acesta, sub steagul liberalismului economic. Consecințe adevăratei doctrine conservatoare, așa cum a fost elaborată de marii cugetători conservatori din apus și aplicată acolo de oamenii de stat conservatori, d. Carp și-a însușit la timp ultima și cea mai înaltă formulă a acestei doctrine, adoptând fără rezervă socialismul de stat, pe care l-a afirmat și apărat, cu caracteristica sa francheță agresivă, împotriva nimănui altuia, decât în contra lui Alexandru Lahovari, în Camera de la 1883, în discuția legei învielilor, al cărei raportor a fost, și pe care și-a bazat toată demonstrațiunea în susținerea legei minelor contra d-lui Filipescu Socialismul de stat n’a fost în viața politică a d-lui Carp un simplu accident, efectul trecător al unei mode, ci, isvorît în mod organic din întreg felul său de a vedea lucrurile și de a înțelege înlănțuirile sociale, i-a servit de călăuză atât îs activitatea sa guvernamentală cât și în cea opoziționistă. La guvern ca și în opoziție, punctul său de vedere era acelaș, în ce privește raporturile economice dintre păturile sociale, statul are un rol de regulator în aceste raporturi, determinat de datoria sa de a nu lăsa nețărmurită concurența dintre cei slabi și cei tari, și de a nu nădăjdui ridicarea claselor muncitoare de la imanenta armonie ce trebue să rezulte din libera desfășurare a antagonismelor sociale. Din această concepție socială a izvorât și concepția sa politică și administrativă. Statul pentru ca să poată îndeplini rolul său de regulator, trebue înarmat cu toate mijloacele de acțiune și intervențiune și să nu sufere nici o țărmurire a autorității sale. Toată viața politică a d-lui Carp stă și cade cu acest sistem de gândire și acțiune socială. Convertitu s-a acum și d. Carp la teoria liberalismului economic, care lasă totul la discreția jocului nivelator al forțelor sociale, în care nu mai crede azi pe deplin nici chiar Yves Guyot, ultimul economist manchesterian ? Iată ce e tot atât deteresant de știut, ca și convertirea d-lui Filipescu la principiul laissez faire laissez passer, despre care a vorbit cu lirismul unui prim amor, m- Scrisori din Serbia — situația — Belgrad, 22 Octombrie.—Dela proclamarea anexiunei Bosniei și Herzegovinei, nu este zi în Serbia ca să nu se ție câte un meeting, ori câte vre-o manifestație națională în contra acestui act. Pe noi n’are decât să ne bucure patriotismul Sârbilor. O violare a drepturilor unui popor, a aspirațiilor sale seculare, atrage simpatia tuturor. Călătoria întreprinsă de oamenii politici ai Serbiei prin străinătate, la marile puteri, ca să se dispue împotriva anexărei Bosniei și Herzegovinei, este cât se poate de lăudabilă. Entusiasmul e frumos și înălțător în unele momente, dar de cele mai multe ori strică cauza în loc s’o servească. In acest din urmă caz se găsesc Sârbii. Prințul moștenitor George, împreună cu delegația ce s’a dus la Petersburg, credem că n'a putut să reușească la nimic. Toate promisiunile ce le-ar fi dat Țarul, toate condoleanțele ce le-ar fi exprimat, ca un pretins părinte al slavilor de pretutindeni, sunt niște pure cuvinte de etichetă, al căror rezultat nu poate fi decât nul. D. Mitovanovici, fost ministru s a dus la Londra, pentru aceași misiune. Rezultatul nu credem să fie satisfăcător. Tot așa și cu celelalte misiuni. Cât privește agitația de stradă,ca să atragă atenția Europei, ea nu pare ceva serios și Europa nu prea se impresionează. Sârbii în aceste zilnice manifestații mai comit încă un păcat de neertat: atacă pe lângă Austria și pe vecinii lor Bulgari. Presa din Sofia nu se lasă mai prejos. „ Vecerna Fosta“ simpatizează cu mișcarea Sârbilor în contra Austriei care a călcat tratatul de la Berlin, tratat care a adus așa de mare rău Bulgarilor, împărțindu-i în două, sfâșiindu-i o aluzie la marea Bulgarie, creată prin tratatul de la San Stefano). Pericolul balcanic de unde va isbucni criza e tot Bulgaria, Bulgaria ambițioasă și mândră de trecutul și de încrederea în sine. Rusia nu va ajuta pe Sârbi, căci ea cea dintâi a fost care în conferința secretă din Reichstag cu Austria a cedat la anexarea Bosniei și Herzegovinei,și ceea ce e mai rău, la congresul din Berlin, delegații ruși nu au protestat de loc în contra ocupării Bosniei și Nerzegovinei, căci în acest congres lordul Salisbury a declarat următoarele: „Provinciile Bosnia și Herzegovina vor fi ocupate și administrate de Austro-Ungaria. Numai un singur delegat turc a fost împotriva acestei încălcări. Cum vedem, puterile consfințiseră la ceea ce astăzi a făcut Austria, căci nu era de crezut nici odată, că după o ocupație de 30 ani, în urma atâtor silințe și atâtor cheltueli, Austria să fi consimțit să cedeze Provinciile ocupate, chiar cu riscul unui război. Tot zgomotul ce fac sârbii în jurul actului îndeplinit, e zadarnic. Dinastia și diplomații Sârbi sunt convinși de acest lucru și pare că văd pericolul în care ar cădea într'un eventual război cu Austria. Poporul este chemat la tăcere. Entuziasmul a mai Încetat și va înceta cu totul, dar vorbele psalmistului: au strigat tn contra unei nedreptăți ca e&’și miatue auf letal ! Di formt fț f*W*virnnt aa/pw _nea, Noul ministru de externe al Germaniei Dăm azi portretul d-lui Kiderlen-Waechter, fostul ministru al Germaniei la București, actualmente chemat la Berlin să Înlocuiască pe d. de Schoen, care a demisionat din postul de ministru de externe al Germaniei. NOUTĂȚI In sfârșit odată cu venirea noului regim în Turcia, domnia „bacșișului“ s’a terminat. In adevăr „Jurnalul Oficial“ publică o notă a direcțiunei generale a contribuțiunilor indirecte prin care se spune că direcțiunea generală a luat cele mai riguroase măsuri ca nici un amploiat de vamă să nu mai ceară „bacșiș“. Comercianții din Paris au întemeiat de curând „o ligă de protecțiune socială“, care să-i ocrotească față de progresul din zi în zi mai amenințător al criminalității pe deoparte, iar pe alta față de neputința puterilor organizate ale Statului de a reprima excesele. Institutorii cu titlu definitiv Următorii institutori, cari au reușit la examenul de difinitivat din anul curent, au fost numiți definitivi la catedrele ce ocupă: Petrovici Ecaterina, institutoare la școala de băeți Câmpina, Cristea Elisabeta, institutoare la școala de fete Isacea, Georgescu N. Ioan, institutor la școala de băeți Oltenița, Sachelarie Victoria, institutoare la școala No. 5 de fete din Ploești, Căplescu Caliopi, institutoare la școala No. 8 de fete Brăila, Danielopol Maria, institutoare la școala de băeți Mizil, Rădulescu Maria, institutoare la școala de fete Mizil, Șoimaru N. Maria, institutoare la școala No. 1 de băeți Călărași, Climena Elena, institutoare la școala No. 2 de fete Tulcea, Boldescu Evdochia, institutoare la școala No. 2 de băieți Giurgiu, Dragomirescu Ioan, institutor la școala No. 1 de băeți Huși, Bogdănescu Aurelia, institutoare la școala de băeți Hârlău, Arsenescu Cătălin, institutor la școla de băeți Medigia, Ștefănescu Margareta, institutoare la școala de băeți Herța, Antoniu Sarutina, institutoare la școala de băeți Alexandria. De asemenea au fost numiți cu titlu definitiv un număr de 162 învățători, din diferite comune ale țării. Numele acestor învățători au fost publicate în „Monitorul Oficial“ de eri. NOTE POLITICE D. Take Ionescu ține să pună mereu în evidență că este intr'un permanent contact cu massele partidului său și că înțelege să se inspire în toate împrejurările de la ele, în conducerea partidului. Cum se face atunci, că nici până azi n’a pus încă in pozițiune pe conservatorii-democrați din Capitală de a se pronunța asupra candidaturei de la colegiul 2 de Cameră, care le-ar fi cea mai simpatică ? Ori are de gând să candideze ă-sa personal aci în Capitală, ~~ pentru ca Mișcarea d-sale politică să se dovedească în totul o mișcare bulangistă. De ce insă n'are curajul s'o declare din vremea . Prima conferință a ligei de propagandă conservatoare a avut de obiect chestia Dunării. A doua, pe care o va desvolta dnul C. Bacalbașa, e privitoare la chestia cârciumarilor. Ne am mira că a treia conferință să nu se refere la măcelari și brutari. Liga de propagandă conservatoare este o creațiune electorală destul de banală.f La întrinirea din AIJ zliu a d-lui I. Th. Florescu, la care d nul Bădărău a refuzat să vie, spunând că ține să meargă întâi la o întrunire a d-lui căpitan Christescu, șeful partidului conservator-democrat a declarat că nu vrea să înece burghezia orășenească in mulțimea de la sate. Să vedem cum se vor împăca cu declarația aceasta, care este un categoric non possumum opus, idei colegiului unic, elementele democratice din partidul takiat. Chestia agrară in Rusia In Duma rusească s’au început desbaterile asupra reformelor agrare. Proectul de lege al guvernului cere schimbarea legei proprietății comune și împroprietărirea individuală a țăranilor. Cadeții și representanții clasei inteligente din Rusia s’au declarat pe față în contra acestui proect. Proprietatea în comun, care s’a dovedit atâta de dăunătoare desvoltării economice, nu numai în Rusia, ci în toate statele europene, trebue, după părerea lor, menținută ca o instituțiune democratică. Cadeții și peste tot opoziția crede că poporul rusesc sunt cu dânșii. Sunt însă temeri că în cazul când proectul de lege nu va fi votat, Duma se va disolva. Deputații țăranilor nu și-au spus încă părerile lor în această chestie. In ce privește proectul guvernului, Octobriștii au propus câteva modificări, susținând însă necesitatea Introducerii proprietății individuale. Discuțiile abia începute vor ținea probabil două sau trei săptămâni. Urmărirea acestor discuții prezintă cu atât mai mult interes, cu cât e vorba de niște reforme de la care depinde, în mare parte, viitorul Rusiei.Í REDEȘTEPTAREA SLAVA O puternică fierbere politică sguduie Rusia în acest moment. Vechile tradițiuni balcanice prind iarăși viață. Desfăcută de Austria, Rusia umblă a și recuceri autonomia orientală. Apelurile la solidaritatea slavă pornite din Belgrad și Cetinje sânt primite în societatea rusească cu un entusiasm febril. In presa nici o notă discordantă, în culoarele Dumei, disentimentele politice trec pe al doilea plan. Cauza slavă se identifică cu cauza rusească. De aceea, credem interesant a da mai la vale traducerea unui caracteristic articol apărut într'un mare ziar francez: Nemulțumirea provocată pretutindeni în Rusia de eșecul personal al lui Iswolsky va aduce desigur căderea lui, însă satisfacția dată imperiului, cu prețul intereselor compromise printr’o manevră greșită, e slabă. Și apoi opinia publică rusă nu se va mulțumi cu o jertfă care răzbună trecutul fără să asigure viitorul. După cum se întâmplă în cele mai multe crize în care sentimentul public stăpânește politica, măsurile luate pe jumătate ajung curând impopulare : iritațiunii născută dintr’o jignire prea mare a amorului propriu îi trebuesc satisfacții serioase. De aci redeșteptarea generală a ideei slave, al cărei stindard totdeauna l’a purtat imperiul rus și pentru care cei mai mulți dintre oamenii de stat au luptat fără preget. De data asta mișcarea nu'i de origină guvernamentală. Ea î și are rădăcinele în comunitatea aspirațiunilor cari se înalță, cum spun versurile poetului Lollar: „Din Athos pănă’n Pomerania, din câmpiile Sileziei până în câmpia Kosovei, pretutindeni pe unde trăește ideea noastră, în toată patria noastră imensă, pământul Slavilor“. Dacă pangermanismul nu-i o vorbă goală, panslavismul care, o clipă, fusese eclipsat, tinde să devie din nou o putere mare și, în această neașteptată manifestare de reînviere, cei neluați în seamă ocupă primele rânduri. Aceasta’i contra-partea entuziasmului revoluționar. Anarhia, prin excesele și sterilitatea ei,a sfârșit prin a epuiza prea lungul credit ce i-1 acorda un popor generos, idealist și pe care-l atrăgea vârtejul prăpastiei sociale.n vremea fanatismul și farmecul teoriilor de destrucțiune nihilistă scade, obligația armatelor ruse de a părăsi Extremul Orient, pierderea oricărui debușeu nou în Asia centrală și la golful Persic, îndreaptă năzuințele către țări mai apropiate. Rusia umilită se părea că trebue să intre într’una din acele perioade de reculegere, pe care le caută bucuroasă după grozavele suferințe ale unui război nenorocit, din care a eșit ruinată; deodată, parcă printr-o comoțiune electrică, ea și-a adunat mânia dinaintea unei amenințări în care vedea un adevărat atentat la tradițiunile cele mai vechi și mai sfinte ale sale. Astfel un ziar, care menajează cu patimă curentele grație cărora și-a creiat succesul. Novoie Vremja, profită de susceptibilitățile sufletului rus pentru a le întoarce ascuțișul spre alcani. „Flota germană, zice ziarul acesta, amenință Salon’eul și tinde de acolo către Constantinopol și Asia Mică. Aceasta e o amenințare pentru Cacauz și pentru Crmeea. Rusia e nevoită de interesele sale vitale din Sud, de a sprijini moralmente pe Sârbi. Refuzând de a recunoaște anexarea, ea-și va mări prestigiul vinevant și va lua poziție lămurită în politica internațională“. Iată, dar, diversiunea găsită și e probabil că Duma se va aduna sub impresiunea unei mari datorii de mândrie și de solidaritate slavă spre a le îndeplini cu strălucire. Ea este de acum dispusă să meargă mai repede decât ministerul: e sigur că acțiunea austriacă are reputație urâtă în Rusia din ziua când sprijinul lui Nicolae I salvă imperiul Habsburgilor, pentru a fi răsplătit în urmă cu răceala și uitarea, cari au făcut celebră ingratitudinea politicianilor dela Viena. Oricare ar fi primejdia pentru pace dintr’o reîntoarcere în favoarea ideei slave, oricare ar fi nesiguranța ori imprudența unei campanii susceptibile de a deveni repede războinică, înainte ca armată rusă să se reconstruiască, trebue să ținem seamă de un fapt al cărui răsunet poate fi incalculabil. Vedem aci în orice caz un bine, căci alianța franceză va deveni pentru Rusia din ce în ce o forță necesară: după cum cea mai mare primejdie ar fi consecința slăbirii sale, tot ceea ce o întărește e prețuit de noi. Rămâne să punem de acord în mod mai serios și mai practic decât în ultimii ani aranjamentele și alianța noastră.Srrnrrj „i.|),i 1111. jlJIUU.M")!■' Marti 28 Octombre (18 Noiembrie) 1908 mmemim comenciale aüÉÉnBSiat-mnii dasrnp f pe seetcmat în p*g. m . 40 B*ntdam v» « nWf in»arfL(n; ț ț*9»m* Uni«........................ 3 Lel AW«#M"8til $ i^wrrtlufifî* 9* prim*» ta Admtala«Ésstóak Agsnp* * Public*«« o*u» vi#*** « «*=asÄ«ÄÄ tälüfon « 0% București. pentru cavaleria germană 1 Ministerul de război al Germaniei va înzestra cavaleria cu un nou model de carabină (1908), care va prezenta mai multe avantagii față de cea veche. In primul rând raza focului va fi mărită, astfel ca să se poată susține lupta cu infanteria, căci până acum bătaia carabinelor era de o 1200 m. față de 2000 m. ai infanteriei. Ca o consecință a acestei modificări fiecare cavalerist va avea 100 cartușe în loc de 40 și va lupta chiar și pe jos în cazuri de atac din partea pedeștrilor. In legătură cu aceste ameliorări de armament se vor aduce mai multe modificări uniformei cavaleriei și se va introduce sistemul bretelelor pentru purtarea armei. Probabil că, cu timpul, conform necesităților și mai ales cerințelor celor competenți în materie, se vor amenaja noile carabine pentru a li se putea aplica eventual și baionetă. Pentru toate aceste modificări de introdus în armamentul și echipamentul cavaleriei, ministerul de război german va cere deschiderea mai multor credite extraordinare la întocmirea noului budget. Ce vor Croații? Marele regat croat Zilele acestea Croații au ținut o mare adunare la Zagreb, la care au luat parte și peste o mie de Bosniaci și Dalmațieni. Adunarea a fost condusă de președintele partidului starc evieian, Iosif Frank. In discursul său de deschidere, Franck a făcut o dare de seamă despre desfășurarea ultimelor evenimente arătând că nici un stat nu are mai multe interese de apărat decât Croația. Privirile tuturor oamenilor politici sunt îndreptate înspre această țară, de la atitudinea căreia depinde în mare parte rezolvarea crizei balcanice. Austri-Ungaria a anexat Bosnia și Herțegovina. Acesta este primul pas spre îndeplinirea idealului poporului Croat. S’au realizat în felul acesta punctele esențiale din programul partidului stato evreian. Dar idealul Croaților este independența complectă a țării lor și unirea cu Bosnia și Herțegovina. In această direcțiune trebue să-și dezvolte activitatea la fiecare patriot adevărat. După Franek luă cuvântul profesorul Bosniac, care discută anexarea Bosniei din punctul de vedere al Croaților. Noi, zise Bosniac, înțelegem foarte bine că rezolvarea chestia Bosniei va avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării chestiei croate. Trebue să luptăm deci ca drepturile Croației asupra Bosniei și Herțegovinei să fie respectată. Partidul nostru a sprijinit todeauna interesele Bosniei. Interesele acestor provincii sunt și ale noastre. Trebue să convingem pe conducătorii destinelor monarhiei că numai prin anexarea Bosniei și Herțegovinei la Croația, prin întemeerea unui mare stat croat sub domnia casei de Habsburg, pacea și progresul monarhei vor fi asigurate. Deputatul Blegovici, într’un lung discurs a protestat cu toată energia în contra luptei, pe care au început Sârbii. Aceștia zise ei au organizat bande cu ajutorul cărora vor să ne răpească Bosnia. Este timpul ca să ne gândim și noi la apărarea drepturilor noastre. Vom înființa Rgiuni croate care să fie totdeauna gata de luptă. Vom arăta lumei întregi că Bosnia și Herzegovina sunt provincii croate. Ale noastre au fost în trecut, ale noastre vor fi în viitor, căci nu va fi putere omenească să ne poată încălca drepturile noastre sfinte. Vom înființa legiunile noastre, a căror chemare va fi nu să cucerească, ci să apere drepturile poporului croat. Nu vom năvăli nici în Serbia, nici în Muntenegru. Nici chiar în Croația legiunile noastre nu vor neliniști pe cineva, ci vor veghea ca nimenea să nu se atingă de drepturile noastre. Știm bine, că monarhia Austro-Ungară dispune de forțe considerabile spre a putea respinge un eventual atac strein. Dar noi vrem ca națiunea croată sâ-și apere singură drepturile sale, arătând astfel că este vrednică de aceste drepturi. Legiunile croate vor avea organizație militară. Vom cere de la ministerul de război arme și ofițeri instructori. Se citește apoi manifestul croaților din Bosnia și Herzegovina, în care aceștia declară că armata lor națională, un număr de 150 mii de oameni e gata de luptă. In manifest Herzegovinenii protestează în contra intențiunei guvernului de a declara țara lor de provincie a Austriei, Adunarea a depus apoi următorul jurământ : „Jurăm pe Dumnezeu, pe mormintele strămoșilor noștri, pe gloria și cinstea țării noastre că în sufletul nostru vom păstra cea mai nestrămutată credință țării noastre și vom apăra drepturile ei. Vom lupta pentru mărirea regatului croat apărat prin atâtea lupte. Nu cunoșteam alt stăpân, decât, pe Dumnezeu din ceruri și pe regele nostru iroat, pe purtătorul coroanei țarei noastre. Așa să ne aajute Dumnezeu. Dumnezeu fie eu Creații, noua carabina froane antreposite^l în Iași Dacă sub raportul intelectual Iașii ocupă locul de frunte în rândul orașelor țârei, în schimb sub cel economic este încă la începutul unei desvoltări mai serioase și tocmai acesta este motivul pentru care el a rămas un simplu oraș al luminei. Comerțul și industria, acest nerv care dă viață orașelor și care constitue cel mai abundent, izvor de bogăție a lipsit Iașilor și această sărăcie economică i-a țintuit orice avânt către prosperitate, căci aci se consumă, iar în schimb nu se produce nimic sau aproape nimic. Se pare însă că orizontul începe a se lumina și o eră nouă se ivește pentru progresul economic al acestui oraș. In primul loc alimentarea cu apă a cărei lucrări se activează și cari sunt pe punctul de a fi terminate poate chiar cu mult înainte de termenul stipulat r prin contractul de concesiune, va da prilej pentru înființarea a o sumă de fabrici care vor fi un început îmbucurător și temeinic pentru industrializarea acestui oraș. Cu chipul acesta vom trece din domeniul dorințelor în cel al realitaței și Iașii vor începe o viață cu totul nouă risipindu-se de pe cerul existenței lui acel nour întunecos al asurprizei economice sub care se sbate de decenii. Un alt factor economic care va contribui la dezvoltarea comerțului ieșan sunt antrepozitele de mărfuri și cereale a căror instrucțiune a fost terminată. Intr’adevăr, dacă declararea lașului de zonă liberă a rămas un vis irealizabil, antrepositele vor constitui singurul stimulent al vieței comerciale. Se știe că actualmente dacă un comerciant are sosit în vamă un transport de mărfuri, după sistemul vamal în vigoare el nu poate să le ridice decât pe toate odată. Cum deseori însă comercianții noștri sunt în jenă financiară se întâmplă că aceste mărfuri stau depositate câte 2—3 luni. Inconvenientul este de două ori deținători, căci în primul loc traficul stagnează și comerciantul nu poate face față cerințelor clientelei, iar în al doilea, temporizarea vămui rei cășunează însemnate pagube materiale. Cu înființarea antrepozitelor se pune capăt acestui neajuns deoarece marfa odată depozitată aci, comerciantul are facultatea de a scoate treptat atâta cât are nevoe și mai cu seamă cât îi permit mijloacele financiare. Un alt avantaj de o deosebită importanță este acel al introducerei recipiselor varante, care se eliberează comerciantului ca act doveditor că are depositat în antreposite un stoc de marfă, și în baza căreia el poate găsi banii necesari pentru satisfacerea nevoilor momentului la orice instituțiune financiară și în orice moment, lăsând această recipisă ca gaj. Cu chipul acesta comercianți vor fi scutiți pe viitor de spoiațiunile angrosiștilor, cari prin forța împrejurărilor dețineau în mâinele lor întreaga piață comercială a Iașului și în acelaș timp periclitând orice încercare de avânt și prosperitate. Odată realizat unii dintre marele idealuri, economiștii noștri, precum și toți oamenii de bine cari nutresc frumoasele intențiuni pentru îndrumarea economică a Iașului, sunt deciși a cere și obține transformarea lui într’un porto-franc de uscat, în care mărfurile să poată primi toate transformările cerute de comerț. Această reformă ar fi cununa operei de regenerare economică a capitalei Moldovei, și suntem in măsură de a ști că pentru realizarea ei sunt deciși a stărui cei mai autorizați representanți ai noștri. Inaugurarea nouilor antreposite se va face după toate probabilitățile în primăvară, când se vor instala acolo și biurourile vamale. Ele vor fi legate de traseul C. F. printr’o linie de garaj. Acesta iarăși e un mare avantaj pentru comercianți, deoarece până acum mergea vorba că înainte de a te duce la vamă, trebue să-ți faci testamentul, fiind nevoit a străbate întreg defileul de linii al stației, ba la nevoe a trece chiar pe sub vagoane când altă cale nu-ți era deschisă. Inconvenientul acesta a dat loc în diferite rânduri la numeroase accidente, căzând victimă chiar șeful vămei, dacă nu ne înșelăm, d. Vasilescu. I. Maxim. Noile antrepozite. Omul de fier — poveste franceză — trad. de Virgil Caraivan O dată trăia într'un lac mare din munții Vosgi, un uriaș puternic, care se numia Omul de fier. In nenumărate rânduri, mulți voinici au plecat să se lupte cu dânsul, dar nici unul nu s’a mai întors acasă. Se întâmplase și cu dânșii ceea ce au fost pățit ostașii trimeși să-l prindă viu ori mort. Omul de fier îi aruncase în lac, unde își aflară moartea. Atunci împăratul împărți ștafete în tot cuprinsul împărăției, că va da pe fiica sa de soție și jumătate din țara pe care o stăpânia, aceluia care îi va aduce pe uriaș. Mulți încercară, dar le merseră în deșert. Un oștean însă, un oștean tânăr, luând și el cunoștință de porunca împăratului, se înfățișă înaintea sa, cerând voe pentru câtva timp să părăsească tabăra, căci, zicea el, are de gând să facă o încercare cu uriașul. — Mută-ți gândurile de-acolo, măi băiete, făcu împăratul. Toți vitejii mei au pierit luptând cu Omul de fier, iar tu nici pe departe nu te asemeni lor în vrednicie și putere ! — Măria Ta, dă-mi voe să mă duc, și eu îți voi aduce uriașul. Până atunci poruncește să se facă o trăsură de fier încăpătoare, pentru că voi avea trebuință da dânsa ! împăratul îl lăsă să facă ce-a vroi, și atunci ostașul plecă luând cu dânsul cânele înghite Totul, pe care i-l dăruise o zână care îl botezase. Când ajunseră lângă lac, ostașul făcu semn cânelui, și cânele începu să înghită la apă, de-o vedeai cu ochii cum scade, că în curând rămase locul sec. In mijlocul lacului se afla palatul Omului de fier. Ostașul se apropie fără zgomot, deschise ușa și pătrunse înăuntru, unde găsi pe uriaș dormind fără nici o grijă, știindu-se la adăpost în fundul apei. Fără să-l deștepte, îl legă strașnic cu niște frânghioare, apoi lăsă pe Iughite Totul să străjuiască acolo, iar el alergă în oraș. — Care va să zică te-ai întors, dar ai făcut în calte vre-o pricopseala ji — Maria Ta, ai puțintică răbdare ! Acuma am venit după trăsură ! — Trăsura li gata. Du-te și-e cere la ferărie ! Ostașul ne porni cu trăsura, spre locul unde fusese îscul. D. Virgil Caraivan