Viitorul, noiembrie 1912 (Anul 6, nr. 1703-1730)
1912-11-03 / nr. 1703
f> iar depozitul de lemne „LA POLITIQUE“ APĂRĂM gg ADMINISTRAȚIA D-LUI DOBRESCU. N’am mai reveni asupra modului cum a înțeles d-l Dobrescu să rezolve chestiunea depozitului comunal de Iemne, pentru populația nevoiașe a Capitalei, dacă presa guvernamentală nu ar stărui în a aduce laude nemeritate fostului primar al Capitalei, pentru această chestiune. • La Politiquet laudă prevederea d-lui Dobrescu, susținând că a fost o adevărată bine-facere pentru populația săracă a orașului acel faimos depozit de lemne. Siliți suntem dar a reveni asupra acestei chestiuni, arătînd că inculia, incapacitatea și favoritismul au redus la aproape nimic foloasele pe cari le-ar fi putut aduce depozitul comunal de lemne. La Politique, care găsește prilej să critice și pt această chestie trecuta administrație comunală liberală, uită să spună că întreaga organizare se datorește partidului liberal, și lui Al. Constantinescu, fost ministru de Domenii și d-lui Vintilă Brătianu, fostul primar al Capitalei. Administrația liberală luase toate măsurile pentru a împiedica fraudele sau acaparările; astfel sub nici un cuvînt, nimeni nu putea să ia dintr’o singură dată mai mult de 500 kgf. de lemne. Cei cu adevărat nevoiași se mulțumeau cu această cantitate, și cînd, o sfîrșeau, veneau și luau din nou. Cu un control riguros, s’a ajuns la rezultatul ca lemnele să fie luate numai de oameni un adevăr săraci. Ce-a făcut d-l Dobrescu ! A abrogat măsura aceasta, așa că favoriții regimului și oameni cari dispuneau de mijloace materiale însemnate, au acaparat toată cantitatea de lemne, luînd cite 3—4—5 mii de kilograme deodată, și mai mult, iar săracii adevărați nu s’au putut înfrupta. Acum, lemnele din depozit s’au sfirșit, si săracii le plătesc cu 5 lei suta de kilograme, din tirg. Acesta e rezultatul conducerei d-lui Dobrescu. De aceea La Politique a fost foarte rău inspirată cind a crezut că-i poate aduce elogii. Ia revista de ieri cu titlul «Rominitt și interesele statelor balcanice, s’a strecurat o eroare care schimbă cu totul sensul unei fraze . In loc de: «spre folosul progresului lor și progresului nostru pe toate terenurile nu numai naționale, să se citească: «muncei naționale». HOTE Houl doliu ostășesc In timp ce viețile se ating pe cîmpul morței și al gloriei dincolo de Dunăre,— și se sting pentru ca din moarte să iasă viața neamului lor, — la noi vieți ostășești dispar fără glorie, înghițite de valuri. Mai deunăzi, zece ofițeri și numeroși soldați își găsiră moartea în Dunăre ; cu totul recent alți 49 de soldați se scufundă în fața orașului Călărași ! Durerea noastră este cu atît mai profundă cu cît avem conștiința dezastrului inutil. Viața ostășească este închinată morței, dar morței ca o condiție de triumf pentru ideea sfintă a țarei. A muri nu pentru un scop înalt, ci pentru o regretabilă neglijență, este o rușine, un păcat și o crimă... Cind noi insuflam tinerilor dragostea de oștire, cind spunem mamei ce rămîne să plîngă acasă că pe feciorul ei l’a luat în oaste, că trebue să se ducă acolo căci țara îl chiamă și Sfatul îl protege, noi cu toții avem convingerea că viața ostășească e cu adevărat apărată. Penibilul accident din fața orașului Călărași putea fi prevăzut, căci avem știri date de persoane competente că șalupele noastre sunt în stare proastă, neîngrijite, nereparate, și astfel oricînd expuse la accidente nenorocite. Cazul acesta devine de o gravitate excepțională. Nu deplîngem numai pe cei ce au pierit în valuri, dar ne îngrijimi de soarta celor ce au rămas, ne temem și de alte nenorociri, dacă măsuri urgente nu se vor lua pentru ca militarii noștri să fie apărați, pentru ca viețile soldaților să nu fie expuse a pieri inutil, fără glorie, și fără frumusețea ce înconjură o moarte pentru țară. Oștirea noastră ne este scumpă, o iubim și o considerăm ca un zid al vieței noastre a tuturor; și iată de ce moartea recentă a celor 60 de grăniceri ne înduioșează și ne mînie... Ne înduioșează pentru că loviturile aduse oștirei, răsună penibil în sufletul nostru . Ne mînie, căci avem convingerea că pierderea atîtor vieți putea fi evitată cu mai multă prudență, cu mai mută grije de viața celor înrolați sub steag pentru a fi copii apărați, iar nu victime ale neprevederei... Petronius BULETIN ZiiMm RAZBOIUL, filmul Ferdinand și prințul moștenitor Boris intrînd victorioși în Mustafa-Pașa, însoțiți de înaltul cler și de armată. PENTRU ȚARA... I DIN VICTORIILE BULGARILOR " + In momente grei vantațile de par a servi idealul . Țările tinere sunt expuse, i mai mult decît cele bătrîne, a suferi de pasiuni politice. Conștiința vieței cetățenești la astfel de state e plină de entuziasmul ce-i dă energia necheltuită, și cei ce intră în politică, după ce generații întregi de strămoși au trăit în asuprire, se răzbună printr’un exces de expansiune și de luptă, de toate impusele tăceri ale vremurilor de aservire. , Romînia nu putea să facă excepție de la această regulă comuna a evoluției statelor. A cunoscut și ea patima politică, dusă uneori pînâ la regretabila luptă personală, pînă la animozitatea care acoperă cu invidie și ură pornirile înalte și dezinteresate ale sufletului. Este o lipsă de patriotism, evident, In acest fel de a înțelege luptele politice, deoarece idealul politic trebue să fie de a servi țara In chip întreg și a economisi forțele naționale, iar nu a calomnia, a slabi, a deprecia opera și munca adversarilor cari sunt și trebue să fie soldații aceluiași ideal suprem național. Dar lipsa aceasta de patriotism trebue pusă mai mult pe seama unei exuberanțe tinerești, cum spuneam la începutul articolului nostru. Patriotismul nostru nu-1 arătăm adeseori în luptele politice normale, dar e de ajuns ca fulgerile vremurilor grele să străbată cerul, pentru ca cutele ascunse ale sufletului nostru să se trezească, pentru ca în inimile noastre să se descopere acel patriotism latent care unește pe conservator de liberal, și care face din fiecare din noi farîma de forță ce susține neamul întreg. Și un astfel de moment de reculegere, de Înălțare, un astfel de moment în care pasiunile politice tac și trebue să tacă, este tocmai momentul actual. Știm ceea ce vedem că se întîmpla; ne dăm seama de disechilibru ce se petrece cind din lumea europeană e aproape să dispară un imperiu ce șase secole speriase, stapînise și robise; înțelegem gravitatea schimbului de la o formulă: formula statuluiquo, la realitatea constelațiilor altor state naționale. Dar ce va fi dincolo de ceeace este? Ce se ascunde între culise, pe cînd scena e ocupată de marea tragedie a războiului?—iată ceea ce momentan nu putem ști, nu putem înțelege, și nu putem rezolvi. Și nesiguranța zilei de mîine, anxietatea așteptărilor, complicațiile diplomatice, nesiguranța primirei a ceea ce ni se cuvine, și grija de-a nu fi nevoiți să stricam amiciții cu state pe cari jertfele noastre le-au creat,—toate acestea pun în suflet nota gravă, nota desinteresată a sacrificiilor ce ni se vor cere, și pe cari suntem gata să le dăm. Ochii noștri se înalță spre drapelul ce poartă în cutele lui destinul nostru al tuturor , și sufletele se îndreaptă spre Regele care simbolizează, pentru noi, trecutul de jertfe, și viitorul ce voim să ni-l închipuim cît mai frumos și mai înălțător. Ne despart pe noi concepții de stat și idei politice, ne despart sisteme de guvern și feluri de luptă, dar ne unesc laolaltă iubirea de țară și respectul de Rebele ce dă o formă plastică ideei eterice și sublime a Pariei de ieri, de azi și de totdeauna, OR. TĂUȘAN. bani In țară...............un an 18 Lei..................șease luni 9 Lei In străinătate .. un an 30 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOTI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI— STRADA ACADEMIEI17—BUCUREȘTI REDACTIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA : TELEFON 2213. MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :.....................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 30 bani Inserții și reclame pagina III linia ......... 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENȚIA EMIL MEIBERT ECOURI apărut o carte curioasă dat fiind calitatea autorului ei. Fostul vicar al bisericei Saint-Germainl’Auxerrois, a scris un gros volum despre falimentul științelor : «La faillite des religions». legările pentru primul parlament chinez vor trebui să dea 601 de deputați și 274 senatori. Senatorii sunt aleși de parlamentele provinciale. Deputații sunt aleși de toți cetățenii cu 21 ani, locuind de doui ani cel puțin în cercul electoral, și plătind cal puțin 2 yeni ca impozit pe luni După un ziar unguresc, administrația militară austro-ungară ar avea intenția de a cumpăra 12.000 de automobile pantru a servi ca tren de echipagiu. Războiul din Balcani ar fi dovedit utilitatea automobilelor. Ice-amiralul Le Pord, prefect maritim în Gherburg a interzis militarilor să asiste la piesa Bagnes d'Afrique ca avînd un caracter antimilitarist. A pus patrule la ușile teatrului pentru a opri intrarea militarilor. Ziarul Nazione din Florența scria «Sfirșitul tratatului triplei alianțe cade în 1914; nu e deci nici o urgență de a asuma de pe acuma angajamente- Ceea ce se petrece in Balcani ne silește să fim de o prudență extremă». Consiliul de administrație al școalei de științe politice din Paris a încredința lui Pinon, catedra de politica contemporană, ocupată de ani de zile de regretatul economist și sociolog Anatole Leroy-Beaulieu, III ? Ji» bani ^■IS |í v- , - ÎNVĂȚĂMINTELE RĂZBOIULUI Armată de paradă Pentru ce au fost bătuți Turcii. E ziuaj Selamlîkului. Trăsura cu cai albi a sultanului ese din Ildiz Kiosk și, un trup liniștit, trece printre cele două rînduri de soldați cu fesuri roșii. Un strigăt gutural aspru salută ivirea padișahului. Înainte și in urma trăsurii galopează ofițeri acoperiți în aur. Toți par a fi generali. Hamalii, vinzătorii de zaharicale, derbedeii turci privesc încîntați spectacolul. Ochii lor, ca și ai străinilor, se opresc mai ales asupra soldaților. Tunici ajustate, cizme lustruite, arme lucitoare în mini. Un străin care trece își zice : «Ce forță trebue să fie această armată care, la valoarea legendară a soldaților, adaugă perfecția unui armament. «Omul bolnav» nu e așa de bolnav cit se zice și va îngropa pe mulți alții ce par sănătoși. Dar iată că disprețuiții ghiauri din țările balcanice, sfidînd pe stăpina lor seculară se unesc și pornesc la războiu. Turcii sunt siguri că într’o singură bătălie îi vor zdrobi. Și această greșeală enormă o fac și marile Puteri ale Europei, aceleași mari Puteri cari cheltuesc mult cu întreținerea de străluciți atașați miltari la Constantinopol. Și cînd această armată așa de strălucită în aparență, a fost chemați să’și îndeplinească rolul pentru care fusese presată, iluzia calităților ei se topi de odată. Infrîngerile veniră una după alta și adevărul crud apăru. Destăinuirile corespondenților de războiu, a marilor ziare europene, oameni competenți cari au asistat de aproape la toate războaele moderne sunt uimitoare. Lipsesc ofițerii Un an înaintea războiului, Mahmud Șefket Pașa a vrut să organizeze armata. Și a făcut aceasta izgonind pe toți ofițerii și subofițerii pe cari el îi socotea incapabili. In acelaș timp însă mărea numărul soldaților. Astfel, în ajunul războiului armata nu avea ofițeri. Numeroase batalioane de cite opt sute de oameni sunt comandate de căpitani, cari nu au sub ordinele lor decit trei sau patru ofițeri. Pe lingă aceasta, valoarea ofițerilor superiori era sub mediocră. In actuala campanie au făcut greșeli așa de elementare, încît au putut fi observate de la Constantinopole și au fost trimiși înaintea consiliului de războiu. Pierderea bătăliei da la Kirk Klasse se datorește manevrei greșite a generalului, prințul Aziz. Armata nu făcuse manevre. Sub vechiul regim turcesc, doborît de-abia de cîțiva ani, armata nu făcea manevre. Sultanul Abdul Hamid nu voia să întrunească o masă de oameni prea mare, temîndu-se că va porni împotriva lui. Astfel ofițerii superiori nu s’au putut deprinde cu conducerea marilor unități de trupe, soldații n’au fost antrenați și n’au fost deprinși cu mînuirea armelor moderne. Ei nu aveau idee de puterea artileriei de astăzi și se credeau tot pe vremea tunurilor cu tragerea înceată și apropiată. De aceea, cînd obuzele artileriei bulgărești cădeau în mijlocul batalioanelor otomane, fără să se vadă de unde au pornit, soldații au fost ade inspăimîntați, inați, crezînd in intervenția unei puteri supranaturale, au fost cuprinși de panică și au fugit din luptă. Trupele fără legătură. Corpurile de armată care trebue să lucreze în cea mai complectă concordanță, erau izolate, din pricina lipsei mijloacelor de comunicație. Nici telegraf, nici telefon de campanie. Se citează cazuri tipice. O ștafetă lui Muktar Pașa a căutat trei zile pe generalisimul Nazim, pentru a-i înmîna o depeșă urgența. Șeful cenzurii, maiorul Wassi-Bey, a căutat două zile, fără rezultat, statul major al lui Abdulah Pașa. * Și dacă mai adăugăm la aceste cauze, lipsa desăvîrșită a serviciului de aprovizionare, care a făcut caoldații să rămînă alte trei zile fără hrană și să lupte flăminzi, dezastrul armatei turcești se explică. E. Ce. Patrache la Viena CE-A TRATAT CU ÎMPĂRATUL AUSTRIEI Sunt informat ci între Ce. Petrache și împăratul Austro-Ungariei a avut loc la Viena următoarea convorbire cu privire la pretențiile Romîniei în Balcani: împăratul: Ce pretenții aveți d-v ? Ce. Petrache : Fierul roșu 1 . . Împăratul: Nu ’nțeleg . . . Vreau să cunosc care sunt precis năzuințele de față de evenimentele din Turcia . . . Cc. Petrache: Am înțeles, Majestate, că doar nu sunt gogomanul de Titu ... Repet: pretenția noastră este Fierul roșu ! Împăratul: Fierul roșu contra cui? Contra Turcilor sau Bulgarilor? Cc. Petrache, Contra Brătienilor ! Desființarea societății comunale de tramvaie, lichidarea Băncii Naționale, închiderea Creditului rural, ridicarea grajdurilor lui Marghiloman la rangul de instituție de Stat... Împăratul. Mă iertați, domnule Carp, eu vream să vă întreb ce pretenție aveți în Macedonia ? Petrache (uimit): Unde ? Împăratul: In Macedonia ! Dc. Petrache: Regret, Majestate, dar nu cunosc acest nume ! Împăratul: Cum se poate ? D-v. care sînteți prieten bun cu eminentul geograf, d-l Mehedinți, să nu știți că Macedonia e o provincie unde trăesc atîți Romîni! Cc. Petrache: A, înțelegi Vreți vorbiți de Hecuba ! • Împăratul: De Macedonia, domnule Carp ! Cc. Petrache: De Hecuba, Majestate. Dar Hecuba nu ne interesează. Și nu ne interesează nici Rominii din Transilvania, nici cei din Bucovina, nici cei din Basarabia. Pe mine personal mă interesează numai starea atmosferică. Împăratul: Sînteți astronom? Cc. Petrache: Nu, sunt moșier și țiu foarte mult să-mi încasez cîștiurile la vreme. Acesta este programul meu ! Împăratul: Și alt ideal nu aveți ? Cc. Petrache: Ba da: Țiu ca șef al partidului conservator să nu ajungă niciodată Take Ionescu 1... Împăratul. Dar de Bulgari, ce credeți ? Ce. Petrache , Ce Bulgari, Majestate? De asta ne arde nouă ani ? Bulgari ! Rahat cu perje ! Satul arde și baba se piaptănă ! E o primejdie mult mai mare care ne îngrijește actualmente pe noi Rominii. Împăratul : Care? Cc. Petrache : Takismul ! Bulgarii ce pot să ne ia? Dobroga : Două județe. Take vrea să ne ia însă toată țara, adică treizeci și două de județe ! Asta nu e glumă. Majestate 1 Bulgari ar putea să ne ia, în cazul cel mai grav, prestigiul moral ! Dar ce e asta ? Nimic ! Vax ! Take ne ia toate prefecturile, toți, deputații, toți comisarii ! Asta n’o vom tolera niciodată ! Împăratul: Și ce vreți dv., excelență ? Cc. Petrache : Intervenția străină. Majestate, pentru restabilirea statului-quo. Împăratul: In Balcani ? Cc. Petrache: Nu, in partidul conservator, impăratul, înțeleg ! D-v. faceți politica „omului bolnav”. I Cc Petrache : En bolnav ? 1 Asta o insultă, Majestate ! Și Cc. Petrache eși trîntind ușa Hoffburgului 1 gfredeliș. SITUAȚIA UNTEIUIATIKIMA După unele versiuni, s ar da o luptă crincenă la Ceatalgea ; după altele au loc negocieri de pace între Turcia și statele balcanice, fără mijlocirea Puterilor. Aceste versiuni contradictorii în aparență, sunt totuși adevărate. Ele răspund perfect de bine situațiunea din Balcani. Turcia e bătută, dar nu e încă definitiv biruită. Ea încearcă să continue lupta, dar în același timp, știindu-și partida militară și diplomatică pierdută de mai înainte, ea caută de pe acum să pună bazele unei păci, înainte de a figura ca definitiv biruită. Statele balcanice se află mutatis mutandis, in aceiași situațiune. Ele sunt biruitoare, dar n’au mea victoria anală.Ele mai știu că chiar de ar avea-o, n’ar putea obține mai mult decît leau adus biruințele de pînă acum. De aceia, primind lupta cu Turcii, sunt gata să încheie și pace. Situația e clar aceasta. Comandanții militari fac pregătiri de războiu, iar diplomații fac pregătiri de pace. Dar însuși faptul că încep a se face pregătiri de pace e un semn bun, căci războiul pare a fi ajuns la un punct mort Ceea ce mai contribue la liniștirea Europei e știrea că intre Serbia și Austria s’a găsit mijlocul unui acord. Pe ziua de azi intrăm sub semnul păcei, deși la orizont se vede iacă roșeața singelui. Această roșeață e in acelaș timp și amurgul războiului și aurora păcei. ROMÂNIA LA CONSTANTINOPOLE Unele ziare berlineze ventiiează ideia ca Puterile să dea României mandatul de a administra vilaietul Constantinopolului și trecerea prin strîmtoarea Dardanelelor. Zorele în chestiune—printre care Vossische Zeitung—declară că asemenea mandat ar fi cea mai buna compensațiune dată României pentru atitudinea ei în răsăritul Europei. NEGOCIAȚIUNILE DE PACE Turcia s'a adresat direct Statelor beligerante în vederea păcei. Ea a luat această hotărîre în urma convingerei ce si-a făcut-o Poarta și comandamentul turcesc că rezistența de la Ceatalgea ar fi inutilă. Inutilă din punctul de vedere militar, fiindcă nu prezintă garanțiile unui succes militar, inutilă din punctul de vedere diplomatic, fiindcă chiar o victorie n'ar putea relua Statelor creștine cuceririle de pină acum. După cum se știe, ceruse întîi Puterilor mijlocirea pentru pace, dar cererea ei n'a fost satisfăcută. Ceea ce o îndemnase să se adreseze întîi Puterilor, n'a fost numai desconsiderarea Statelor creștine din Balcani, ci mai ales convingerea că Puterile se vor arăta mai bine-voitoare Turciei. Dar de curînd Europa a admis ca axiomă ca statele creștine să se bucure de fructul victoriior lor. De cind mai ales primul ministru englez a abandonat definitiv Turcia, cercurile conducătoare din Constantinopol au înțeles că e mai avantajos să negocieze direct cu statele beligerante. Gîndul secret al Turciei e că, tratînd direct cu statele balcanice, și satisfăcindu-le pretențiile, se va evita convocarea unei conferințe europene, unde Puterile mari ar veni și ele cu pretențiile lor. Este însă îndoială dacă această conferință va putea fi evitată. Puterile mari sunt prea mult interesate în rezolvarea chestiei orientului, ca să nu pună la cale această confrință. CONFLICTUL RUSO-CHINEZ Extremul Orient e în preziua unui conflict. Rusia profitînd de faptul că Europa e cu totul absorbită de problema balcanică, a încheiat cu principii mongoli un act politic în virtutea căruia Mongolia trece oarecum sub protectoratul rusesc. China nu poate tolera această știrbire adusă suveranităței sale și e gata să ia armele contra Rusiei, mai ales că știe și imperiul rus angajat inghestia balcanică. Dacă va izbucni un conflict armat între China și Rusia, atunci acest conflict își va avea repercursiunea pe teatrul războiului Oriental. Căci o Rusie angajată în Mongolia nu poate avea mîini libere în Balcani. Austriei i-ar veni desigur la socoteală ca Rusia să fie într’un război cu China, căci în acest caz ea ar putea impune modul ei de a vedea în chestiile balcanice. SOARTA UNUI OM POLITIC In fruntea guvernului turcesc se afla în aceste momente Kiamil Pașa. El va avea să-și dea consimțimîntul la clauzele păcei din Balcani, pace care nu poate fi obținută decit cu o dureroasă amputațiune a Turciei Europene. Soarta acestui om e în adevâr tragică. El a fost în nenumărate ori Mare Vizir, dar de alte ori a fost, a avut să prezideze la cite o nouă nenorocire a Turciei. După războiul ruso-romîno-turc, a fost chemat să conducă Turcia în împrejurările grele ale păcei din San- Stefano. Sub un alt Mare Vizirat al lui s’a întîmplat groaznica masacrare a Armenilor,de care el a fost cu totul străin. Când Austro-Ungaria și-a anexat Bosnia și Herzegovina, iar Bulgaria și-a proclamat independența, Kiamil-Pașa a fost adus la guvern ca să rectifice această îndoită înfrîngere a Turciei. Sub auspiciile lui, Turcia a cerut Italiei Tripolitania și tot el va avea să prezideze la lichidarea Turciei europene. In timpuri normale, cînd ar fi fost nevoie de experiența și luciditatea lui, a fost totdeauna îndepărtat de la guvern și n’a fost chemat decît atunci cînd lucrurile se complicau într’un mod fatal pentru Turcia. Cu toate acestea acest moșneag —are azi 85 de ani—n’a refuzat nici o dată să ia răspunderea puterei și să caute să micșoreze relele provocate de alții. E un mare patriot și nu pe nedrept a fost numit gread old man al Turciei. In orice caz se poate susține că cererea Turciei în vederea pacei a însemnat puțin orizontul, căci o atmosferă e mai puțin încărcată cînd se vorbește de pace decît cînd bubuie tunul. SOARTA CONSTANTINOPOLULUI Nacevici, fostul ministru de externe al Bulgariei, e adversar hotdrîl al intrărei Bulgarilor în Constantinopol. Intrarea noastră in Constantinopol ar da loc unui măcel. Să ne închipuim că pășind victorioși pe străzile Constantinopolului, gloanțele unui turc fanatic ar nimeri un general al nostru. Armata noastră va putea fi atunci împiedicată de la răzbunare ? Nu ne trebue Constantinopolul. Am pornit războiul in numele umanităței si trebue să rdminem in Limitele umanităței. Ne vom opri la porțile Constantinopolului si nu ne vom lăsa timți de o mîndrie periculoasă. In cursul convorbirei sale, Nacevici a mai declarat că e o nevoe absolută ca Turcii să plece pentru totdeauna din Europa. Hai mimia flacanlă! CONSILIUL DE MINIȘTRI, IAR NU COMITETELE POLITICE FIXEAZĂ CANDIDATURILE GUVERNAMENTALE. D. Fiera, bunul amic al conservatorilor ex-carpiști, trebue să fie radios. Are și cuvinte să fie mulțumit tribunul la pensie, care o viață întreagă a agitat chestiunea,candidaturei oficiale“.. In adevăr, ziarele oficioase ne anunță, cu o seninătate extraordinară, că toate candidaturile guvernamentale la apropiatele alegeri nu sunt fixate de comitetele executive ale celor două partide guvernamentale, ci de . . . consiliul de miniștri. După cite știm însă, consiliul de miniștri al țarei are cu totul altă misiune decît aceea de a discuta și fixa candidaturile de partid. Se face deci o confuziune regretabilă. Negreșit, nimeni nu are pretențiunea ca miniștrii, cari sunt oameni politici, să nu-și spună cuvîntul hotăritor, atunci cînd e vorba să se fixeze candidaturile susținute de partidul ai cărui fruntași sunt. Dar această operațiune nu s’a făcut niciodată și nu trebue să se facă în coni uliul de miniștri, care e o instituție de stat, nu de partid. Altfel, ajungem la o confuziune între viața de stat și viața de partid, care denaturează și falsifică regimul nostru constituțional și reprezentativ. După cum consfătuirile majorităților parlamentare nu au niciodată loc în timpul ședințelor oficiale ale Parlamentului, tot astfel consiliul de miniștri, cu corp constituit în stat, nu poate avea misiunea de a fixa candidaturi. E adevărat că trecem prin vremuri excepționale, cari fac să se treacă multe cu vederea. Credem însă că toate au o margine peste care nu se poate trece, și faptul pe care l-am semnalat mai sus are o înrîurire deplorabilă asupra spiritului nostru public. Formele și principiile constituționale trebuesc păstrate, cel puțin în aparență, dacă nu de fapt. __________