Viitorul, august 1913 (Anul 7, nr. 1967-1997)

1913-08-05 / nr. 1971

A­»și a» s«a«610a— No, K bani ABONAMENTE In țtrL . • . . an an 18 Lei..............geam Iani 9 Lei In străinătate . . an an 30 Lei..............geam­ lani 13 La Abonamentele încep la 1 $1 IS ale fie­cărei fani REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTAȚIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina III Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV Inserții­­i reclame pagina III linia . . . t • 60 bani 80 buri 2 lei Luni B August tOi# MM* fr» « , Rugăciune Ini Alah Sultanul Me­hmed al V, care a avut nenorocul să plătească greșelile predecesorului său, _ a găsit sa^încetoe^DSă se^aute*vinovații totdeauna consolare in nenorocirile sale In rugăciuni către Alah. Eri se rugă pentru înfringerile sale­^i să Se aplic­­ate, astăzi mulțumește lui Alah că i-a redat Adrianopole, cetatea sfintă. Ilustrația noastră reprezintă pe sultan intorcîndu-se de la moschee. IMTRIGELE Intrigele pe calea publicității sunt lucru atît de obicinuit astăzi la unele ziare, nicit nimeni nu le mai bagă în seamă ; totuși sunt unele care nu se pot trece cu vede­rea, căci atunci s’ar întâmpla și cu dînsele ceea ce să zice despre ca­lomnie, „calomniază mereu, căci tot va rămînea ceva“. Astfel Epoca, în două numere pe zína încearcă o asemenea intrigă; în numărul de la 4 August anunță chiar cu litere mari „Conflictul Costinescu-I. Brătianu“. Conflict și conflicte sunt destule în partidul conservator, dar în partidul n­ațional-liberal nu e ab­solut nici unul. Și pentru ce ar fi la liberali ? Epoca repetă, ceea ce mai scrisese o dată, că „Guvernul a propus d-lui Costinescu și numai d-sale să facă parte ca membru al delegațiunei romînești (în negocierile pentru pace). „Propunerea aceasta a măgulit atît de mult pe fruntașul liberal în cit răspunsul său a echivalat a­­proape cu o primire, condiționată numai de aprobarea d-lui Ionel Brătianu. „Complesența d-lui Costinescu a supărat însă atît de mult pe șeful liberalilor în cit“... etc. Iată conflictul Fi bine, fiindcă sunt provocat de un ziar conservator, ba chiar de el două, căci și Conservatorul a încercat intriga, voiu smmne ceea ce ar fi trebuit să rămînă în mar­ginea convorbirilor particulare. In lipsa d-lui Ion Brătianu, care se afla ca ofițer reservist la arma­tă peste Dunăre, "d. prim ministru s’a adresat mie, arătîndu-mi că do­rința Regelui și a guvernului este ca și partidul național-liberal să ia parte la negocierile de pace, pentru ca toate partidele politice ale țării să fie partașe la săvârși­rea unui act istoric de așa mare însemnătate. N’am stat la îndoială să declar d­ lui Maiorescu că aprob cu totul acest bun gînd și bun simțimînt al M. S. Regelui și al guvernului, și am convenit împreună să scriu de îndată d-lui I. Brătianu, șeful partidului, comunicîndu-i propu­nerea ce ni se făcuse, părerea mea că este bine s’o primim și rugîn­­du-l să vină de îndată la Bucu­rești să facă parte din delegațiu­nea României în Conferința pen­tru pace. Domnul Maiorescu a bi­nevoit a se oferi singur să trimită scrisoarea mea printr-un curier special cu automobilul la d. Bră­tianu, de­oarece delegațiunea tre­buia să fie îndată constituită. Deci este neexact că guvernul mi-a propus mie și numai mie, cum zice Epoca, să fac parte din delegațiunea României. D. Maio­rescu a propus aceasta partidului liberal, care nu putea să fie repre­­zintat cu autoritate decit de șeful său, și propunerea și rugămintea adresată de mine d-lui Brătianu de a veni în acest scop la Bucu­­rești, a fost trimisă de însuși d. Maiorescu d-lui Brătianu. Nici prin gînd nu mi-a trecut, cum o afirmă Epoca, să cer aprobarea șefului partidului ca să fac eu par­te din delegațiunea Romîniei. Voi adăuga că dacă d. Brătianu ar fi avut acest gînd n’ași fi primit, pentru că numai d-sa putea să re­prezinte partidul cu autoritate și cu pregătirea trebuincioasă. Nu numai eu, dar toți principa­lii partidului, ce se aflau în acel moment in București, au cugetat­­ astfel. Primind răspunsul d-lui Brătianu, p­ăn ci o ne spunea că fiind »cum în termecnul militar nu poate lua parte la nici un act po­litic, am preferat în unanimitate să nu delegăm pe nimeni la Con­ferința păcei, mai bine decit să deliberăm fără prezența d-sale, după cum ne propunea prin răs­punsul d-sale. Eu, care prin vîrsta mea am do­bândit dreptul să zic că știu cum să menține puterea și coesiunea unui partid politic, n’ași fi consim­țit nici o dată la altă soluțiune. Cei cari caută să introducă in­trigi între mine și șeful partidu­lui, își perd timpul în zadar: re­­lațiunile mele cu Ion I. Brătianu, ca om și ca șef de partid, vor ră­mânea cele mai cordiale câ­ timp voi mai avea de trăit. A doua intrigă, întreprinsă tot prin Epoca, aceasta între partidul liberal și mine și tot anunțată cu litere mari. Liberalii ar fi supărați, zice E­­poca, pentru că eu ași fi zis în in­­terviewul dat unui corespondent srăin, că legea agrară este eluda­tă, o literă moartă. Mai întîiu, în supărările dintre liberali ce caută să se mestice con­servatorii de la Epoca, să le lase pe seama noastră și să-și vadă mai bine, nu numai de supărările, dar și de adîncile desbinări dintre con­servatori. Apoi, cine știe cum să face un interview, prin întrebări și răs­punsuri scurte, nu caută într’nsul un studiu complect, ci observații schițate în repeziciune. Cînd voi fi vorbit de litera moartă m’am referit negreșit la dispozițiunile eludate din legea agrară, căci știu mai bine decit plăsmuitorii intri­gilor că din fericire nu toate dis­pozitiunile din legea agară au pu­tut să fie eludate. Sunt multe, ca­re numai prin complicitatea gu­vernului și a agenților lui pot să fie știrbite în favoarea partizani­lor politici, și sunt mai multe în­că, pe care țăranii le cunosc acum atît de bine, nicit nu mai îndrăz­nește nimeni să le violeze. Voi pu­ne o singură întrebare: unde mai este odiosul rusfert, care îndoia în greutate toate învielile . Liberalii ar mai fi supărați, zi­ce Epoca, pentru că în același in­terview eu ași fi preconizat „în­­cetățenirea în massă a evreilor“. Eu am vorbit de încetățenirea Evreilor cari au făcut armata și a­­dăugăm: „în viitor toti evreii­ ro­­mini ar putea veni treptat la ce­tățenie“. Incetățenire „în massă este a­­ceasta“? Ce ceream eu pentru încetățe­­nire ! ! Să fie evrei-romîni, adică ro­mânizați, stabiliți de mai multe ge­neratii în tară, limba românească să fie limba lor maternă, iar nu jargonul șvabo-galițian, cu care ne-au venit din Galiția și din Po­lonia, I­ să facă pe lângă aceasta ser­viciul militar efectiv, și prin a­­ceasta să devină cetățeni. Cine ar susține, în scop de a țe­se intrigi, că aceasta este „încetă­­țenire în masă“, ar fi de rea-cre­­dință și cu aceia nu să discută. E. COSTINESCU -oxo- Demobilizarea Avem o critică de făcut în ce privește demobilizarea. Din ordi­nul statului major, direcția căilor ferate a oprit din nou ori­ce trans­port de mărfuri, rezervînd toate vagoanele pentru transportul tru­pelor. In principiu nu avem nimic de zis contra acestei măsuri. E bine și drept ca trupele să se întoarcă acasă cu drumul de fier, nu fă­­cînd marșuri pe jos. Dar s’ar fi pu­tut ajunge la această soluțiune, fă­ră a se opri dintr’o dată și pentru mai multe­ săptămini ori­ce trafic pe căile ferate. Trupele ar putea fi duse acasă, tot cu trenul, dar în grupe mai mici. E adevărat că în acest mod, o ma­re parte din trupe ar fi rămas mai mult timp dealungul Dunărei. Dar aceasta, în loc de a fi un inconve­nient, ar fi, dimpotrivă, un avan­taj, căci ar fi o carantină foarte salutară. Modalitatea preconizată de noi prezintă deci un îndoit folos: n’ar întrerupe dintr’o dată tot traficul economic, de altă parte ar fi un mijloc de apărare mai eficace con­tra holerei. Sfi se pedepsească vinovații In curia serviciului de apro­vizionare și a celui sanitar al armatei, a secerat multe vieți de ostași Cu toată dorința ce am avea de a fi pe placul unor căpetenii — mai mult administrative — ale armatei, de a înceta campania contra modu­lui dezastros cum și-au făcut dato­ria, în actuala campanie, serviciile de intendență și cel sanitar ale ar­matei, nu putem păstra tăcerea fiindcă faptele cari ni se aduc la cu­noștință sunt de o gravitate atît de excepțională incit ar fi o crimă în­grozitoare a păstra tăcerea și a mu­­șamaliza niste acte cari au avut drept consecință secerarea atîtor vieți de bravi ostași. Cînd s’a declarat războiul, toată lumea se aștepta că oștirea noastră va suferi pierderi. Nimeni nu-și în­chipuia că nu vor fi lupte și nimeni nu se gîndea că ducîndu-se în răz­­boiu mulți dintre cei plecați nu vor fi secerați de gloanțe. In fata fata­litătei cu toți ne-am fi plecat cape­tele și am fi primit soarta așa cum ne-ar fi fost desemnată. Atunci însă f­ind bravii noștri os­tași, nu mor de gloanțe, nu se pră­­nădesc în lupte, ci cad cu sutele de boală și din cauza lipsei de hrană, se schimbă lucrurile. Atunci nu mai putem privi lucrurile cu resemna­re, ci cu toată indignarea sufletelor aplice fără cruțare ,pedep­sele ce le merită. Nu trebue să existe nici un menajament. Cangrena tre­­buește arsă cu fierul roșu, căci nu­mai pedepsirea cu strășnicie a unor fapte care au costat atîtea vrep de voinici, va face ca în viitor repeta­rea lor să nu mai fie posibila. o Și pentru ca să nu se creada ca ducem campanie fără de a ne bizui pe probe, în numărul de mime vom divulga o serie de fapte ale inten­dentei militare și ale serviciului sa­nitar al armatei, care vor umple de indignare pină si pe cei cari mea mai stau la îndoială, daca nu trebue să ia apărarea acestor doua servi­cii, atît de mult vinovate. im­m AU PROTECȚIE D. Luzzati susține că Evreii noș­tri nu se bucu­­r de nici o protec­ție în țara noastră. Dacă se bucură sau nu, — nu știu un lucru e sigur însă: protecție au Evreii noștri și încă­ o protecție ma­re, — protecția d-lui Bădărău. Că această protecție mai mult ii costă de­cit îi bucură, —cred, in schimb ea bucură pe ministrul lu­crărilor publice. Iată deci, că E­­vreii noștri nu se pot plinge nici de protecție, nici de bucurie. O LACUNA O lacună enormă există în tratatul de pace de la București: nu sa de­limitat Palestina noastră internă. De aceea, eu cred că acest tratat trebue revizuit de urgență într-o conferință europeană, care va urma să se tie la.... Ierusalim. Sfredelus FOLOASELE HOLEREI O SCRISOARE A D-LUI PROFESOR D­ R. SION Primim din partea d-lui dr. Sion următoarea scrisoare: Domnule Director. Sunt mai multe luni de­ zile de cînd, tot prin coloanele dv. bine­­primitoare, am atras atenția Prin­țului Primar — Efor ce ne admi­nistrează, asupra modului execra­bil cum se îndeplinesc unele servi­cii de salubritate pentru cari con­tribuabilii plătesc în special comu­nei. Am mers și mai departe. Am dobîndit ca să se comunice din partea consiliului de Igienă, d-lui Primar, absolută necesitate ca d-sa să intervie. După lege, asemenea interveniri, creează obligațiune pentru Primar. Numai cîteva mii de lei și puțină bunăvoință și res­pect de lege din partea Primaru­lui se cereau pentru îndreptarea relelor ce semnalam. Lucrurile continuau însă exact ca și mai înainte de intervenirile noastre. Exemple aveam în fieca­re zi pe stradă. Am fost așa de naiv, ca să cred totuși, că ordine trbuie să se fi dat, dar că ele nu vor fi fost urmate de oamenii pri­măriei. De aceea nu m’am dat în­lături de a cercea în toate părțile. Am văzut că îmi făcusem prea bună ideie de mentalitatea, de spi­ritul de ordine și de legalitate, de înțelegerea pentru cele mai ele­mentare date de igienă publică a d-lui Primar. Nu se dăduse nici un ordin, cu toată intervenirea Con­siliului de Igienă. De aceea birou­rile continuau exact ca mai înain­te. Și continuă și azi. Printre rețele ale căror îndrep­tare o ceream în numele igienei pu­blice, era și astuparea gropilor, măcar al celor din quartierele ce­le mai însemnate. Și citam ca e­­xemplu o groapă — făcută chiar de Primărie prin lucrările sale— în fața Facultății de Medicină. Credeți da­­că de atunci s’a depus măcar o mină de păm­înt în acea groapă? — Neam! Ba s’a depus ceva. A devenit de­pozitul de murdării, de animale moarte etc. din întregul quartier. Acum în timpul din urmă, copii din mahala făcuse acolo privată publică. Trec pe lingă acea groa­pă în fiecare zi pe jos, spre a mer­ge la Facultate chiar acum în va­canție căci îmi am acolo Labora­­toriul. Ei bine, de la Podul Sf. E­­lefterie și pînă la Facultate tre­bue să-mi țin batista la nas. Cum vi se pare că azi, în ziua de 2 August, trecînd, ca de obi­ceiu, la Facultate, am găsit 6 că­ruțe deale Primăriei descărcăm pămînt în zisa groapă! Am spus unuia dintre căruțași: — Bine că v’ați îndurat! — Ne-a dat ordin s’o astupăm, că „cică vine Holera“. — Aceasta a fost răspunsul căruțașului. La începutul timpurilor moder­ne, medicii, academiile, consiliile de igienă, facultățile etc., în pus­tiu propovăduiau în Europă măsu­rile și instituțiile de igienă publi­că. Nimeni nu-i asculta. Oamenii cei mai luminați erau prea puțin luminați pentru a pricepe chiar puținul ce se cerea atunci pentru igiena publică. Numai la ivirea unei epidemii foarte omorîtoare, se putea dobîndi de la administra­­tiuni ceva îndreptări. Noi, în is­toria epidemiologiei, recunoaștem marilor epidemii acest merit de a fi contribuit la realizarea unor reale progrese de edilitate sanita­ră. Ei, dar asta e acum de domeniul istoriei. Aceasta a fost la începu­tul timpurilor moderne sau­ in plin ev mediu. In Europa. Spuneți cititorilor dv. că in Ro­mânia, că în București, gratie u­­nei neroade alcătuiri politice, ie nevoie, să suferim din cînd în cînd, chiar în secolul al XX, ad­­ministratiuni comunale conduse de Prinți, pe cari Holera doară ii deșteaptă din princiara lor beati­tudine. Holeră, bine ai venit! Dr. V. SION «—---------xx-------—. prof BULETIN ZILNIC Situația internațională "ÎS^K^i8,ssaMg~'" “ ?*???** — FAPTE SI COMENTARII — Germania se va asocia la orice dem­ers diplomatic menit să facă pe Turci să evacueze Tracia. Așa sună un comunicat oficios din Ber­lin. Prin urmare la o acțiune mi­litară contra Turciei, Germania t­­­i va consimți. Hotărârea aceasta explică de ce nu există acord în­tre Puteri pe tema Adrianopolu­­lui și de ce Turcii nu se mișcă din Tracia. Dar nu numai Germania are o atitudine favorabilă Turciei. Fran­ța ajută și ea pe Turci în alt mod: se procură bani. De curînd Regia tutunurilor turcești ,care e în ma­re parte o administrație franceză, a avansat sume mari de bani Por­ter. Guvernul rus s-a formalizat pe urma acestui ajutor financiar și a și făcut o intervenție la Paris. Gu­vernul francez a răspuns că n’are nici un mijloc de a opri Regia tu­tunurilor turcești care e o între­prindere particulară de a avansa bani guvernului turcesc. Din toate acestea se vede că și constrîngerea financiară a Tur­ciei va rămîne o vorbă goală.­­ Turcii au nimerit bine punînd din nou săpînire pe Tracia. E treaba Bulgariei să-i alunge de acolo. Dar cum Bulgaria n’o va putea. Turcii vor rămîne la A­­drianopol. CRITEȚ ȘI SFATURI LA­­­­ ADRESA­ AUSTRIEI „Berliner Tageblatt“ a publicat de curînd un articol interesant și semnificativ, cu privire la politica Austriei. Inșirînd păcatele comise de conducătorii împărăției habs­­burgice, autorul articolului din ziarul german, observă cu multă dreptate că greșita îndrumare a politicei externe austriace își are izvorul în politica internă a împă­rației într’adevăr, care putea fi politica Austriei față de Sîrbii din Serbia, cînd față de Sîrbii din mo­narhie se duce o politică de încă­tușare și robire ? Ce fel de politică putea să ducă Austria față de Ro­­mînia, cînd față de Romînii feri­citei monarhii dualiste Ungurii a­­veau mînă liberă să le închidă școa­lele și să le pîngărească bisericile. Care putea fi sinceritatea Austriei față de statele înconjurătoare, cînd toate au conaționali asupriți în împărăția Dunărei albastre ? Și ce valoare putea să aibă o alianță în­tre Austria și Italia, între Austria și Romînia și ce încredere puteau să aibă în insistențele interesate ale Austriei Sîrbii din regatul lor liber, cînd politica Vienei și a Pes­tei strălucea prin cea mai despă­­țată și funestă operă de împilare națională . Iată de unde se trage falimentul politicei internaționale a împără­ției habsburgice și de ce bătrînul monarh al Austro-Ungariei trăește acum, la adunci bătrînețe, decepția izolării din toate părțile. Și cu atît mai mare trebue să fie această­ decepție, cu cit i-a fost dat să audă pînă și din gura împăratu­lui Wilhelm reproșul făcut moște­nitorului tronului austriac că prea mult zîngănește cu sabia germană. RAPORTURILE DINTRE GER­­MANIA ȘI ROMÎNIA „Neus Freie Presse“ scrie­: „Se știe de multă vreme că Aus­­tro-Ungaria și Germania sunt în divergențe de păreri în ce privește politica ce trebuiau să urmeze față de al doilea războiu balcanic. Schimbul de telegrame dintre regele Carol și împăratul Wilhelm a pus în lumină această neînțele­gere. Acest schimb de telegrame e mult mai important decit orice triumf ar fi repurtat Austria în chestia revizuirei. Regele Carol a declarat că pacea e definitivă. In telegrama de răspuns împă­ratul n’a vorbit, ce e drept lhrifti despre „definitiv“, dar fiecare cu­­vînt al telegramei sale dovedește că împărtășește și el această pă*­rere.­­ Din aceste telegrame e totuși t­*­șor să tragi anumite concluziuni ! Romînia vrea să dovedească că vrea să rămîie alături de tripla a­­lianță, dar nu mai caută puna­ tul de sprijin la Jena—cum făcu* se pînă acum, — ci la Berlin. De zece luni Austro-Ungaria nu­ s’a gîndit decit la prestigiu. Ne în­­trebăm dacă acest schimb de tele­­grame e în favoarea acestui pres­tigiu și e oare un dfung pentru noi dacă Germania face declarații al căror înțeles e îndreptat contra po­liticei noastre în Orient . Or, cînd regele Carol își întinde brațul sprei Berlin dovedind că e în deplină ar­­monie politică cu împăratul Wil­­helm, dar nu se împacă cu politi­ca monarhiei austriace, dovedește tocmai contrariul“. HOTE Unde e doctorul Botescu? E o întrebare și­ o esclamație pe care toată lumea o face, indiferent de credințe politice, și indiferent de aceste credințe de­oarece sunt tim­puri cînd pînă și Romînii uită poli­tica în fata mortei. Acuma holera nu ne mai amenin­ță, ea a încetat să ne terorizeze, de­oarece o avem de fapt fără să ne mai așteptăm dintr’o zi într’alta: „Este sau nu este !“ Acuma ia din nenorocire, este. Providența care totdeauna a fost mama bună față de noi, ne va fi și de data aceasta a­­părătoare, în ciuda științei oficiale. Dar ceea ce e evident e faptul că niciodată capitala nu a fost mai murdară decit acuma. Și vești urî­te le primim din toate părțile . Pă­subri de proprietarii cu curți pesti­lențiale, birturi murdare, în fine pretutindeni semnele celei mai mari slăbiciuni, celei mai nefaste acțiuni edilitare dictate numai de un mes­chin politicianism. Și în fața iminentului și imensu­lui pericol, care amenință deopotri­vă și pe conservatori, ca și pe liberali pe socialiști ca și pe naționaliști, un singur glas trebue să fie : „Unde e d-nul Botescu ?“ Se simte nevoia mai mult decât ori și cînd a unui om care să unească energia cu știința, dorința de a face bine tuturor, fără slăbiciunea măruntă de a face bine unuia în dauna altora, un om de ca­racter și de inimă, un medic și un administrator. O astfel de plurifor­mă energie era concentrată în d-rul Botescu, a cărui activitate în aceste momente ar fi coincidat cu salvarea unnui oraș cu 300.000 locuitori... Unde e d-rul Botescu V‘ iată un a­­devărat „crre du coeur“ al tuturor celor ce sunt convinși că în actua­lele moravuri romînești, numai un neobosit și neinfluențat control poa­te scăpa Capitala, Petronius. •­r­t Captivitatea fostului noui U ci Strei ÎMPREUNA cu doi ofițeri, maiorul bulgar CEAVOF, ÎȘI PETRECE CAPTIVITATE ÎNTR’UN SAT DE PE VALEA BUZĂULUI Intr’un sat ascuns în munții Bu­zăului, nu departe de Penteleu, aș­tept, la un mic canton, sosirea tre­nului de exploatare forestieră a societăței Goetz. Pentru liniștea și tăcerea de aici, cari contrastea­ză așa de mult cu viata plină de zgomot, și agitație a Capitalei, so­sirea micului tren ia o însem­năta­te deosebită, deoarece el înfățișea­ză legătura cu restul lumii deoa­rece el e aducătorul de vești, atît de nerăbdător așteptate astăzi, cînd fiecare zi pe care o trăim poa­te fi o zi istorică. O șuerătură ascuțită repetată de ecoul pădurilor, vestește apropie­rea trenului, care sosește îndată, alcătuit dintr-o mașină mică și un singur vagon „clasa“ unu zic lo­calnicii. Un vechi camarad de școa­lă, azi doctorand veterinar, se co­boară și-mi spune: „Știi, am ve­nit împreună cu comandantul Si­­listrei și doi ofițeri bulgari. Sunt prizonieri și stau la Cislău, unde sunt detașat și eu“. Pe cînd vorbeam, se coborîră din tren și prizonierii. Doi, în uni­formă bulgărească de infanterie, maiorul Cearoff, fostul coman­dant al cetății Silistra și locotenen­tul Rusincoff, staturi masive, iar al treilea mic și slăbuț, în haine civile, sublocotenentul Ivanoff, din grăniceri. împreună cu ei se coboară și d. căpitan Starostescu, din cavalerie, comandantul depo­zitului Cislău, sub paza căruia sunt dați ofițerii bulgari. După câte­va minute de oprire, în care timp se adunase întreg sa­tul ca să vadă pe „bulgarii prinși în război, de-ai noștri“, trenul por­nește înapoi, prin o ploae toren­­țală, cu toți cei ce veniseră în es­­cursiune. M’am urcat și eu în tren și acolo, cu multă bunăvoință, d. căpitan Starostescu îmi da urmă­toarele lămuriri despre prizonieri: Au venit la Cislău în ziua de 9 Iulie și vor rămîne aici, probabil pînă la sfârșitul războiului. Eu i-am socotit ca pe niște militari ce mi-au cerut ospitalitate și de a­­ceea am căutat să le fac viața cit mai suportabilă. De altfel ordine­le ce aveam nu contraziceau do­rința mea. De la început s’au sta­bilit relații bune între noi, ofițe­rii romîni și prizonieri, relații ce se întăresc din zi în zi. Cum doi o­­fițeri bulgari vorbesc nemțește, iar al treilea sublocotenentul Iva­­nos, franțuzește, ne-am putut re­pede înțelege. Maiorul Ceavoff om cu o cultu­ră superioară, era comandantul reginei Silistra cînd trupele noas­tre, reg. 6 roșiori și reg. 1 Ialomi­ța, au pătruns în Silistra. Cum intrarea armatei s’a făcut pe la 3 noaptea, garnizoana Silis­­trei, care era compusă numai din­­tr’un batalion, n’a avut timpul să se retragă deși avea ordin în acest sens. Maiorul a fost prins de ro­șiori, împreună cu locot. Rusincoff și trimis în țară. Acum atît dîn­­sul cit și ceilalți ofițeri primesc leafa gradului lor. Cea mai mare pare din bani îi trimit în Bulga­ria unde au familii. Postul coman­dant al Silistrei are 6 fete... La Cislău ofițerii locuesc într’o casă din sat și mănîncă împreună că noi, la popotă. Sunt quasi-liberi cu voe să se plimbe neînsoțiți, ori­unde, numai să nu întîrze prea mult. Supravegherea pe care o exercit e foarte discretă și trebue să recunosc­ că prizonierii n’au a­buzat nici­oda­tă de această liber­­tate. Am stat mult de vorbă cu­ maiorul, care de la început ne-a arătat surprinderea și mulțumirea sa pentru bunele condiții, în cari sunt ținuți. Odată l-am întrebat» „Dacă eu ași fi fost prizonierul d­­tale m’ai fi tratat tot așa“ ? Ma­iorul a rămas un moment nehotă­­rit, apoi a răspuns „Și Bulgarii sunt civilizați“. Tonul răspunsu­lui era însă negativ“. • * Sublocotenentul Ivanov apro­­piindu-se am intrat în vorbă cu dînsul. E funcționar la o bancă din Var­na, însurat cu un copil numai de o lună, pe care nu l-a văzut încă și pe care l-a botezat, prin tele­­graf, zilele trecute. Sublocotenen­tul rezervist la grăniceri, era co­mandantul graniței, începînd din fața Garaomerului și pînă la țăr­mul mării. După ce mi-a confir­mat toate cele spuse de d. căpitani Starostescu, în privința tratamen­tului, mi-a povestit cum a fost cap­turat. Știam îmi spune, că între Ro­mînia și Bulgaria se urmează tra­tative diplomatice și primisem chiar ordin, ca îndată ce acestea vor fi rupte, să ne retragem, fă­ră luptă, spre interiorul țării. In ziua de 28 Iunie un sublocotenent român, care comanda postul din cealaltă parte a graniței, a venit în vizită la pichetul meu și vor­bind de situația externă dînsul îmi afirma că nu crede să fie răz­boi între bulgari și romîni. Totuși, aflasem că mai multe trupe româ­ne se adună la graniță, dar nu cre­deam ca războiul să înceapă așa de repede. In noaptea de 28 iunie, dormeam­ cînd, pe la orele 2 după miezul nopții, un sergent vine și mă scoa­lă: „soldații romîni trec granița!. Nici n’am apucat să-mi încing sabia, și auzii afară: „nu trage, nu trage. Sentinelile bulgare sur­prinse se predau grănicerilor ro­mîni. ”Amenințat și eu de o baio­netă am predat sabia tocmai sub­locotenentului, ce-mi făcuse vizi­tă ziua. Privindu-i întrebător și mirat, acesta mi-a răspuns : „Așa e războiul. Noi am primit ordin astă noapte la ora 11“. Odată prins, am fost trimis la Constan­ța, de acolo la Buzău,, unde m’ar întîlnit cu maiorul Ceavof și loco Rusincoff și apoi la Cislău. Pretu­tindeni populația s’a purtat bine cu noi. Numai în gara Buzău, cînd m’am coborît, un rezervist român văzîndu-mă a zis: „Asta e spion“ și m’a înjurat. După cîteva cuvinte asupra trat­tativelor de pace, micul subloco­­temnent Ivanof a adăugat: „Via­ța noastră exterioară, dragă dom­nule, e cit se poate de bună. Ceea ce avem noi în sufletul nostru,­­ însă dureros“, își fixă apoi privi­rile în vîrful unui deal, făcînd sforțări vădite să nu plîngă. Con­vorbirea noastră se sfîrșise. De alti­fel sosisem în Nehoi, unde prizo­nierii trebuiau să ia trenul nor­mal spre Cislău. Ne-am despărțit cu o strîngere de mină prietenoa­să din parte­r, pentru că simțise că l-am înțeles. Iar fumul alb ce se înalță din­ locomotiva trenului ce-i ducea spre locul de captivitate, scria pe albastrul limpede al cerului: „Vae victis“ „Vai de învinși!“ ERNEST ENE - ---------xx--------------

Next