Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-28 / nr. 2055
5 bani ABONAMENTE In țară un an 18 Lei .......... șease luni 9 Lei In străinătate .... un an 30 Lei ................. șase luni ÎS Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA ȘIMINISTRAȚIA «CALEA VIDEO ^ISTP^BACADEMIEI 17—bucurești REDACȚIA: TELLEONTIMT^^BiINISTRATIA: TELEFON 22/39 MANUSCRIS IAPOIAZA SSM/... "" ...... ................ ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană i n pagina III .............. ® ®>*a ni Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .................. ® 1%ani Incerți ți reclame pagina III linia ................................ . Lei 15 bani Conflictul Statelor Unite cu Mexicul SUS; LA STÎNGA PREȘEDINTELE MEXICULUI HUERTA; LA DREAPTA: PREȘEDINTELE STATELOR UNITE WILSON. JOS:PALATUL PREȘEDINTELUI ÎN CAPITALA MEXIC. CE NE INVATĂ Aiceine din ITALIA ? LĂRGIREA DREPTULUI DE VOT MOBILIZEAZĂ ALEGERILE ȘI DESCOPERĂ OAMENII NOT Italia a trecut de curînd prin perioada alegerilor legislative, făcute după noua lege electorală, în care sunt chemați la viața politică toți cetățenii italieni. Evident ca cele ce se petrec în Italia pot servi ca orientări, și ca norme interesante pentru noi, unde problema reformei electorale în sensul larg democratic, a eșit din faza dezideratelor, pentru a intră în programul partidului nostru ca o reformă ce în curînd va trebui să fie realizată și aplicată, învățămintele ce se pot scoate din chipul cum decurg alegerile din Italia, sunt destul de încurajatoare pentru noi, și sunt destul de elocvente în sensul moralizărei vieței cetățenești. Găsim nemerit astfel a utiliza amănuntele pe cari „Le Temps“, le dă cu privire la modul cum se fac alegerile acolo. Ceea ce este pitoresc în alegerile italiene sunt moravurile cari se introduc, în cari se utilizează reclama cea mai americană (cinema, reclame ilustrate, alergări de auto, etc.). Desigur, însă, că sunt de preferat pentru morala publică, moravuri de reclamă americană, decit corupțiunea electorală. Și tocmai cumpărările de alegeri au devenit imposibile în unul sistem de vot, unde mulțimea alegătorilor face imposibilă venalitatea. „Cred — spune corespondentul bine informatului „Le Temps“ —că de aci încolo va trebui să se considere corupția electorală ca o amintire a vizatei de piatră“... „electorul în acest fericit an a rezolvit dificila problemă de-a se lăsa să fie cumpărat, fără a se vinde“, căci cheltuelile pe cari candidații le fac nu servesc decit a se face ei cunoscuți, iar nu spre a cumpără conștiințele alegătorilor. Dar încă un rezultat, foarte îmbucurător, al votului universal din Italia a fost isbînda în alegeri a o mulțime de oameni noi. „Mari proprietari sau șefi de industrie, obișnuiți să considere colegiul lor ca un fief, și cari se odihneau fericiți, pe situația lor invulnerabilă, au văzut cum se topește cp untul tradiționala lor majoritate, în timp ce un necunoscut din ajun se trezea deputat“. ,Aitci-dată guvernul era pretutindeni, și mai ales in provinciile meridionale, stăpînul necontestat al alegerilor. Contribuabilul tremurînd, care vedea cum debarcă în orașul său o mulțime de funcționari și de agenți, cunoscuți și necunoscuți, era convins, că printr’un misterios și subtil mijloc, ochii lor Infailibili ar ceti buletinul său de vot, și ajungea la urmă nesigur, grăbindu-se să arunce in văzul tutulor numele candidatului agreat de prefect, pentru ca să stea în buni termeni cu poliția“. Pe măsură ce numărul alegătorilor se mărește, secretul votului și libertatea hotărârilor se realizează. Dar mai este încă ceva. Pe lingă moralitatea alegerilor, câștigată prin sistemul chemării tuturor la vot, mai este și selecția largă ce se face între candidați. Multe energii ascunse, multe inteligențe de seamă, spirite clare, conștiințe cinstite, și voințe ferme, cari rămîneau pină acuma în umbră și necunoscute, grație sistemului stricit în care numai unii puteau fi favorizați, prin o lărgire a sistemului electoral, cei necunoscuți, oamenii noni și oameni de valoare — cunoscuți in cercuri locale — pot intra în parlament, introducând astfel curente noi și energii virgine în viața politică. Acestea fiind rezultatele pe care le dă în Italia aplicarea unui sistem de vot generos și democratic, înțelegem, că aceleași rezultate se pot obține și la noi, unde comunitatea de rasă, stabilește atîtea apropieri. Chemarea numărului mare de cetățeni la viața politică și participarea straturilor profunde la viața de stat va avea și o altă concluzie : Partidele politice vor trebui să evolueze din ce în ce spre un democratism sincer. Un partid politic nu mai poate rămîne amorțit în formele vechi, în anumite concepte arhaice, pentru că cei mulți nu au fetișismul archeologic, și nu sunt admiratori ai vechilor dogme folositoare unei nobilimi sociale. Reformele largi electorale aduc astfel un curent de evoluție democratică în organizarea partidelor politice. Școalele din SIstra MINISTERUL INSTRUCȚIEI ARE O POLITICĂ DE CONFUZIE ȘI EZITARE •Nehotărîrea și zăpăceala care domnește la ministerul instrucțiunei publice a dat naștere unei chestiuni școlare în teritoriul ocupat, dăunătoare atît intereselor culturale în general, cit și ale intereselor naționale românești în special. Iată, de pildă, confuzia extraordinară ce domnește la Silistra. Din ziua de 15 Octombrie, în urma așa zisei,înțelegeri“ avute între delegații comunităței școlare locale și autoritățile superioare, acestea au deschis școlile primare și secundare. După vre-o săptămînă însă, printr’o adresă din partea revizoratului școlar, li se pune în vedere să închidă imediat școlile, deoarece comunitățile nu se conformaseră legii de organizare a învățământului particular. Dar tocmai aci e confuziunea. Noi am arătat la timp ce credem asupra organizărei învățămîntului din cadrilater, care ar trebui instituit ca un învățămînt de stat. Nu ne mai repetăm. Domnii de la ministerul instrucției, în frunte cu d. Dissescu, n’au avut însă nici o politică hotărîtă, ci au creat o situație confuză. După ce műn „înțelegere“ cu reprezentanții comunității școlare au îngăduit deschiderea școalelor cu caracter particular, acum vin și se închid. Nu era mult, mai cuminte șc mai echitabil ca, înainte de deschiderea cursurilor, să se stabilească un regim serios și bine hotărît de funcționare, pentru ca pe de oparte să nu se dea loc la nemulțumiri, iar pe de alta să nu se creeze această stare de confuziune ? In chestia aceasta a învățămîntuui public din teritoriile cucerite s’a procedat deci cu aceiași ușurință și ipsă de directivă, precisă, ca și în chestiile pur administrative. Cînd e vorba de chestii așa de însemnate, n’ajung numai excursiile de plăcere și banchetele cu toasturi... distrate. . . Salubritatea capitalei Chestiunea stărei de necurățenie în care se află străzile Capitalei a fost în fine discutată și în consiliul comunal, singurul loc unde n’a fost discutată pînă azi. Chestiunea a fost ridicată de un consilier comunal iar primarul a răspuns. Răspunzând, primarul n’a tăgăduit starea de murdărie în care se găsește Capitala, dar... a invocat circumstanțe atenuante. S’a plîns de cetățeni, pă nu string gunoaiele, a criticat ne antreprenorii de Construcție ale căror căruțe, cern pe străzi nisip și praf de cărămidă și, în fine a mărturisit că nu are un serviciu de măturători, fiindcă cu leafa de cincizeci lei pe lună nu vrea nimeni să se angajeze măturător. Toate bune.Dar ni se pare că avem o poliție comunală cu atribuția de a obliga pe cetățeni să păstreze curățenia; ni se pare că se pot alcătui regulamente privitoare la transportul materialelor de construcție, și nu se mai pare că atunci cînd o gospodărie comunală constată că nu găsește personal, fiindcă lefurile sunt prea mici are datoria de a mări aceste lefuri, ca serviciul public să imufere. E evident că eu lipsa de brate și eu scumpetea vieței să nu vrea nici omul cel mai de rînd să se mulțumească cu un salar de 50 lei pe lună. Dar asta nu constitue o scuză pentru administrația care are datoria să țină Capitala în stare de curățenie. Continuînd sistemul pe care d. Gr. Cantacuzino îl scuză și îl explică, salubritatea Capitalei e amenințată și cînd vor izbucni epidemiile inevitabile se va cheltui mai mult, dar fără folos și prea tîrziu. SCOȚIENE UN CE EXTRAORIGAH Pentru prima oară în Romînia s'a ales în Chilia Veche un consiliu comunal socialist. Intr’o chilie și încă veche să se găsească atîtia oameni cu idei noi, aceasta nu e ceva comun ! NEMURITOR D. Const. Disescu și-a pus numele pe soclul monumentului așezat la mormîntul lui I. Heliade Rădulescu. E singurul mijloc prin care d. Dissescu poate trece la nemurire. coincidente D. Take Ionescu călătorește în Atena. Din întîmplare se află acolo și d. Fermo, reporter, care își petrece orele libere scriind Memorialul călătoriei ministrului român. EXPLIAȚI» UNESC«LATO*ll D. Take Ionescu, aducîndu-și aminte că marele Demostene a fost inimicul lui Filip, s’a dus în patria grecului pentru a culege arta de-a combate pe celalt Filipescu! CONTRAST Pe cînd d. Take Ionescu e primit cu alaiu la Atena, d. C. C. Arion se plimbă slingher prin gangurile Abratorului de la Burdujeni. E aceasta un simbol al situației celor două partide în colaborareu doi Directori D. Boucher, noul director al Operei din Paris, a fost secretar de prefectură, inginer, fabricant de parfumuri, poet, editor, librar și musicalit. D. Davila a fost numai polițist, crupier, și suspect autor dramatic, înainte de a fi director. Franțuzii ne întrec în toate! UN RĂSPUNS întrebat de ce a ținut să mai prezideze citeva zile consiliul de miniștri, d. Al. Marghiloman a răspuns: „ Foarte simplu Sunt omul neplăcerilor și al Plăcerilor sentimentale . .• & Cia Cu mmmonosii LA SCHITUL I .TĂLUGARITE DE LA STMINEȘTI D. Dissescu e. -thgtti. O recunoaște prin interviul acordat unui ziar de seară, căruia i confirmă și’i explică demisia d-sr. din guvern. Nu suntem dispus să punem, nici o clipă, la îndoială ^?esența Excelentei dela fyistruct *publică. Dar cum știrea a avocat senzație într’o oarecareradă cu No. 7 și în alte străzi cari nu sunt la cunoștința noastră, — și <iăm pe d. Disescu să scuze aceasă vinovată lipsă de informațiuni, ținem să explicăm cauzele cari au provocat oboseala celui mai lucrativ dintre miniștri. Să fie dar spre ștința tuturor, că Excelența sa, uitînd, și un moment exploatările în litiu,fa artelor din care și-a făcut un postolat al carierei d-sale ministeriale și mai ales... extra-ministeriale, i -a îndreptat activitatea, că ori ce a știui care și-a făcut din canoane o d'.de specialitate, spre lumea cucerită a mînăstirilor de.... călugărițe deocamdată, unde’l reclamau obligaiunile d-sale de ministru al cultelor. A redeschis sțhul de la Sărăcinești și, ca orice părinte gelos de operile sale, d, Discs I a procedat în persoană la instahrea călugărițelor, din vechiul scrim va înțelege oricine, că această talare a călugărițelor a pricinui d-lui Disescu o oboseală fizică și orală, care întrece cu mult pe acesia tuturor inspecțiilor din cadrii ei. Această regulă pe care Excelaia sa a trebuit s-o pună în person>, printre călugărițele dela Sărăcești, noi credem că ar fi fost de natură să obosească nu numai v<* d. Disescu, ci întreg guvernul de elaborare. In tot cazul... colaborarea trebue să fi fost foarte bine reprezintată de d. Disescu la Sărăcinești, cită vreme d-sa s’a întors atît de obosit încit să simtă nevoia ca să se retragă din guvern. Dar cum ingratitudinea d-lui Maiorescu mai reține pe d. Disescu în guvern pînă la 1 Decembrie, e vorba să se asigure Excelenței o cură de fortifiante, ca să poată rezista obligațiunilor ministeriale și extraministeriale. Deocamdată d. Disescu fredonează distrat: Călugărul din vechiul schit, De-un gînd obscen a... obosit... Cînd l’am văzut, l’aii întrebat: Preasfinte ce ți sîntîmplat!... Ca interview, atît îți cer. Eu te știam la mini her Ce cauți azi în verbul schit?... El mi-a răspuns: „ Sunt rimă ’n „it“ D. Kokovzef, primul ministru rus, care se află la Paris, a primit pe un redactor al ziarului „IIC Teinis“, căruia i-a făcut interesante declarațiuni asupra problemelor pendinte în politica internațională. Primul ministru rus s-a declarat optimist în chestia albaneză, care a fost regulată la Londra, și a adăugat că problema granițelor albaneze e un lucru secundar. Declarația aceasta arată că Rusia nu va face caz de atitudinea ei în chestia albaneză și că se va ralia la cererile Austriei și Italiei, pe cari le susține și Germania. Mai gravă îi pare d-lui Kokowzel neînțelegerea turco-grecească și primul ministru rus exprimă,părerea că pentru simplificarea acestui diferend e nevoie întîi de evacuarea Albaniei, pentru ca Turcia să nu aibă ce specula. Această declarație confirmă și mai mult părerea că Rusia nu va fi intrasigentă în chestia albaneză. Foarte importantă e și declarația d-lui Kokonzer în ce privește problema armenească. Primul ministru rus a recunoscut că chestiunea reformelor în Armenia nu e nici coaptă, nici grabnică. Aceasta dovedește că nu s’a ajuns încă la nici o înțelegere între Puteri în ce privește Asia Mică și aceasta e de cel mai bun augur pentru Turcia. După declaratiile recente ale d-lui Sasanof, declarațiile d-lui Kokonzes arată că dinspre Rusia bate vintul păcei. AUSTRIA FEDERALA La Viena s’a constituit societatea ,„Grossösterreich“ al cărei program politic este desființarea dualismului austro-ungar și constituirea Austriei mari prin federațiunea națiunilor autonome din monarhia habsburgică. Președintele în discursul program pe care la ținut, s'a ocupat și de politica externă a monarhiei criticând în mod aspru politica contelui Berchtold, care a înstrăinat Romînia de Austria. Oratorul a arătat apoi că cu prilejul permutărei prințului Fürstenberg de la București la Madrid, unii au avut intențiunea de a trimite la București pe Ștefan Ugron reprezentantul acelei națiuni, care asuprește și persecută in modul cel mai crud populația romînească Numirea contelui Ottokar Czernin, intimul lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austriac, n'a fost desigur pe placul contelui Berchtold și a lui Tisza. Numirea aceasta arată însă că s’a recunoscut necesitatea de-a se repara greșelile comise față de Romînia. INCIDENTELE DELA FRONTIERA SIREO-BULGARÄ Oficiosul „Allgemeine Zeitung“ din Viena, scrie: Ministrul de interne, Protici, a făcut în Scupcina declarația surprinzătoare, că Constituția sîrbească va fi aplicată în teritoriile noui, macedonene și albaneze, numai peste 10 ani. Se știe însă că nu de mult puterile cerînd Serbiei garanții relative la ocrotirea minorităților naționale și religioase în teritoriile ocupate, guvernul sîrbesc a declarat solemn, că nu este nevoie de asemenea garanții, căci Constituția sîrbească asigură pe deplin interesele minorităților. După cum se vede, deci, declarația ministrului de interne sîrbe în flagrantă disonanță cu angajamentul anterior al guvernului sîrbesc, competente din Sofia. Deasemenea se desminte svonul că ministrul dee externe bulgar, d. Ghenadieff, plecînd în străinătate ar fi purtătorul unei asemenea cereri. E drept că guvernul bulgar n’a renunțat la dorința unei revizuiri și că mai curînd sau mai tîrziu își va manifesta această dorință. NEGOCIERILE TEDO-GRECE Ziarul italian „Tribuna“ din Roma află din Atena, că acolo se speră că delegatul turc Sade Eddinen, care a plecat la Constantinopol, spre a cere guvernului său instrucțiuni privitoare la ultimele chestiuni pendințe, se va întoarce în Grecia cu niște propuneri mulțumitoare, dat fiind și spiritul conciliant de care guvernul elen a dat dovezi. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE SI COMENTARII - „Südslavische Korrespondenz“ află din Sofia, că zilele trecute au avut loc nouă incidente la frontiera bulgaro-sîrbă. Populația din satele mărginașe se refugiază în interiorul țării. Guvernul bulgar primește numeroase cereri de a lua măsuri contra bandelor sîrbești. Alte știri semnalează o mișcare foarte suspectă la frontiera sîrbească. Toate garnizoanele sîrbești au primit trupe de ajutor, iar în unele părți a fost adusă artileria. Ziarul ,Jnevnik“ din Sofia, declară că relațiile bulgaro-sîrbe se încordează mereu din cauza provocărilor sîrbești. In cazul cînd incidentele se vor repeta, guvernul bulgar e decis să trimită trupe la frontieră. . Un număr al revistei „Flacăra“ este închinat pisicei unui animal care are cele mai literare obiceiuri, căci orice pisică e contemplativă, e leneșă, și sfîrie, calități distinctive ale literaților. Dar în afară de reflexiunile ce din punct dle vedere literar se pot evoca în jurul muzicantei de pe coperișuri, sunt unele constatări de ordin psihologic cari pot fi făcuți în jurul dragostei de animale. Un foiletonist care a avut idea să scrie în volume savante în loc să-și exfolieze gîndurile ca Max Nondain, un savant foiletonist. Cesare Lombroso a susținut că iubirea de animale e un semn de degenerare. Nu e vorba, printre neratii cărora le-au plăcut cîini, pisicele, papagali sau maimuțele, sînt nume ca Lord Byron, ori Bismarck O astfel de „degenerare“ câne n’ar vrea să o aibă?Insă iubirea de animale este un semn de superioritate intelectuală căci cine are putința să iubească desinteresat, nu e un om de rînd. Un om căruia îi plac pisicele ori cîinii e apoi un observator, căci numai cine observă pînă și cele mai mici mișcări, cele mai neînsemnate acte, ale animalelor domestice se poate iubi. Sufletul animalelor e mai complex decit îl cred cei superficiali. Un cîine înțelege cînd stăpînul e vesel, ori trist, simpatizează cu bucuriile lui, are păreri de rău și o memorie care e departe de-a fi pasivă, de-a fi mecanică. Lingușitor cînd vrea, clinele dovedește că are putința de a-și slănini puterile lui sufletești. A-l iubi, deci, înseamnă a fi însuți un om care nu treci prin lume fără să-i observim* • 1 țj 1 • I • I livLIți 11 IA 1 11111a? 1 il I cl öc*“Snexete Maților Puteri pentru I^’1' | nuanțele colturile ei ciudate și palcuirea tratatului de pace din Bu 1 pitările sufletelor mici și mărunte, eurești, se desminte in cercurile! Petronius. REVIZUIREA TRATATULUI DE LA BUCUREȘTI Se anunță din Sofia: Știrea răspândită de unele ziare străine, că guvernul bulgar ar fi adresat o CONSTITUȚIA TN NOTTTLE teritorii sîrbești UN TEMPLU AL ȘTIINȚEI INSTITUTUL „PASTEUR“ ÎȘI VA SERBA ÎN CURÂND UN SFERT DE VEAC DE EXISTENȚA E abia un sfert de veac de cînd turbarea câinilor transmisă oamenilor era un flagel pentru omenire. Un om mușcat de un câine turbat era menit pietrei în chinurile cele mai atroce și în condițiuni cari adăugau tragediei un ce degradant, îmi amintesc și azi, cum un profesor al meu, avînd nenorocirea de a fi mușcat de un cîine turbat, provocase o comiperațiune generală în micul orășel unde profesa. II compătimeam noi elevii, îl compătimeau colegii, îl compătimeau toți locuitorii orășelului. Dar deodată aflarăm cu toții, că în urma unei depeși venite din Iași, profesorul fu trimis la Paris, la un institut, care ne fu cunoscut sub numele de ..Institutul Pasteur“, de unde profesorul se întoarse vindecat după citeva luni. Senzația vindecărei fu și mai mare ca acea a nenorocirei. Micul orășel de provincie și mica noastră lume școlară luă astfel cunoștință de existența „Institutului Pasteur“ din Paris. Tot astfel a aflat de această existență și restul lumei profane, căci lumei profane îi trebue un fapt senzațional, accesibil percepției sale simpliste, ca, să ia cunoștință de descoperirile științei. Cu toate acestea Pasteur își făcuse un nume în știință cu mult înainte de a fi descoperit leacul contra turbărei. Prima lui mare lucrare științifică a fost descoperirea secretului fermentației vinului și a herei, în urma cărei descoperiri industriile respective au tras foloase enorme. Studiind fermentația, Pasteur a descoperit lumea „mieilor infiniți“ a „microbilor“. Studiind microbii folositori și cei dăunători, născători de boale, Pasteur a creiat o nouă știință: bacteriologia. Această nouă știință a adus servicii incalculabile medicinei. Grație el a luat naștere antisepsia care a pus capăt unei serii de infecțiuni cunoscută înainte sub numele de ..putreziciunea de spital“. Mulțumită antisepsiei, rănile nu se mai infectează, iar o mulțime de boli microbiene, care înainte făceau ravagii, au fost înfrânate. Cînd Pasteur și-a făcut descoperirile senzaționale, un entuziasm indescriptibil a cuprins toată lumea. Academia de știință din Paris a luat inițiativa unei subscriptiuni internationale pentru creiarea unui institut în care să ssi facă cercetări asupra boalelor infectioase. Subscripția a avut un succes strălucit. In scurt timp s’a adunat două milioane și jumătate și cu acești bani s’a pus in 1888, bazele Institutului Pasteur. Institutul a fost pus, bine Înțeles, sub direcția lui Pasteur, care l-a dirijat pînă în 1895, cînd maistrul a murit. Dar maiștrii se înconjurase de o pleiadă de colaboratori eminenți cari: Duelaux, Roux, Metehnieof, Nolard, Grandier, cari i-au continuat oprta. Dintre toți colaboratorii direcți ai lui Pasteur, mai sunt în viață juimas Roux și'••tehnicos. Emulii lui Pasteur au continuat cu succes opera maestrului. Grație lucrărilor lor febra puerperală nu mai face ravagii, difteria a fost biruită. Emulii lui Pasteur au descoperit seruri contra brînzei, a tetanosului, a ciumei, a disenteriei, a meningitei cerebro-spinale. Azi se lucrează cu osîrdie la institutul Pasteur pentru găsirea leacului contra tuberculozei; dar acest rău fiind general, îi trebue Institutului mijloace financiare pe cari nu le are încă. Totuși, trebue notat, că „Institutul Pasteur“ e unul din cele mai bogat înzestrate instituțiuni științifice. In afară de subscripția de două milioane jumătate a mai primit în cursul timpului alte două milioane dintr’o subscripție făcută de ziarul „Figaro“, două milioane jumătate de la baroneasa de Hirseh și douăzeci de milioane de la marele Mecenat Osiris. Azi directorii Institutului așteaptă o nouă donațiune pentru a putea organiza cercetări pe domeniul ftiziei pulmonare. Ei speră poate cu drept cuvînt, că în ziua cînd Institutul va împlini douăzeci și cinci de ani de existență, această donațiune îi va veni. ■-----------------0X0--------------------DE LA FRAȚI EPISCOPiil JG SliOnul CHESTIA N’A FOST DEFINITIV REZOLVATĂ DE SF. SCAUN Cu toate că episcopul maghiar de la Hadjudoroeh a fost și instalat, se pare că chestiunea legitimităței și oportunităței înființărei acestei noi episcopii maghiare, care a rupt din sinul bisericei gr. cat. romíne un număr de 75 comune n’a fost definitiv rezolvată, și Sf. Scaun de la Roma nu s-a spus încă ultimul cuvînt în această chestiune. De altfel episcopii romîni gr. catolici, ori cit de dureros loviți de Bula papală care a ordonat înființarea acestei episcopii, n’au pierdut nădejdea cu totul,într’o schimbare a atitudinei Sf. Scaun. Episcopii romîni greco-catolici trimeseseră un memoriu la Roma, prin care cereau schimbarea bulei papale privitoare la episcopia de Hadjudorogh în sensul ca toate comunele cu populația în majoritate romînească să rămînă în dicezele române. Memoriul n’a fost rezolvit pînă acum și episcopul de Gherla, dr. Vasile Hossu, prezentîndu-se în audientă la papa, a repetat cererea episcopilor romîni. Pe urmă s’a prezentat la cardinalul Benedect Enrico, directorul seminarului „Propaganda fide“ cu care a avut o discuție amănunțită asupra chestiunei. Cardinalul a făgăduit că va veni în curînd în Ungaria și va vizita pe mitropolitul din Blaj, pentru a se convinge personal de starea înenirilor și a raporta Papei HOTE ANIMALELE ÎN LITERATURA Un mare semn de întrebare în literatura romînă -I.U PRILEJUL SCRISOAREI D-LUI I. ANGII FIL Alexandru Odobescu Revista literară „Flacăra“ publică în ultimul ei număr, următoarea scrisoare a poetului D. Anghel: Domnule Director, Profesiunea de necrofor literar, mi-a displăcut întotdeauna. O spun aceasta pentru că am găsit că e ceva macabru în gestul lui Hamlet care, ținînd tidva mucegăită a lui Jerick în mină, face reflexii mai mult sau mai puțin atrăgătoare asupra soartei ce ne așteaptă. Oricum, desgropările slujesc de multe ori pentru a putea lumina un adevăr, un punct care a rămas obscur, o presupunere neașteptată. Fiind așa, cu făgăduința de a nu 4 £cidiva, Imi veți da voie și mie să desmormîntez o chestie veche, e vorba de activitatea literară, atât de diversă în manifestațiile ei, a lui Alexandru Odobescu. Istoricii literari, de la 1895, cînd a murit, marele scriitor, și pînă in vremile de față, făcînd bilanțul activităței lui, nu pomenesc nici ținuit și nicăiri de veleitățile teatrale pe cari acest autor le-ar fi avut Fiind în măsură de a’i lumina sau cel puțin de a le pune un fir conducător la îndemînă, le fac cunoscut următoarele: Intre hârtiile, actele și diverse corespondențe ce au rămas după jurisconsultul și omul de stat, care a fost Eugen Stătescu, sunt două sau mai multe scrisori, scrise de Odobescu probabil din vremea când funcționa ca prim-secretar de legație la Paris, adică prin anii 1882-85, în cari el spune că lucrează la două piese de teatru, cari-1 ocupă și cari-i iau aproape toată vremea. Cuvintele cu cari se exprimă autorul, bineînțeles că nu le pot preciza, izvorul însă din care am această știre este cert, fiindu-mi spuse de o persoană în care am toată încrederea, — însuși fratele meu, care a citit aceste scrisori, fiind rugat să claseze hîrtiile rămase după răposatul Stătescu. Fiind sigur că aceste prețioase mărturii despre activitatea teatrală a lui Odobescu există încă, acum cînd mi-am făcut această pioasă datorie, trec hîrlețul celor obișnuiți cu astfel de exhumațiuni, urîndu-le să facă cele ce vor crede de cuviință. Primiți, vă rog, ele. l D. Angliei Din cele publicate mal w*