Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-28 / nr. 2055

5 bani ABONAMENTE In țară un an 18 Lei .......... șease luni 9 Lei In străinătate .... un an 30 Lei ................. ș­ase luni ÎS Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA ȘIMINISTRAȚIA «CALEA VIDEO ^I­STP^BACADEMIEI 17—bucurești REDACȚIA: TELLEONTIMT^^BiINISTRATIA: TELEFON 22/39 MANUSCRIS I­APOIAZA SSM/... "" ...... ................ ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană i n pagina III .............. ® ®>*a ni Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .................. ® 1%ani Incerți ți reclame pagina III linia ................................ . Lei 1­5 bani Conflictul Statelor­ Unite cu Mexicul SUS; LA STÎNGA PREȘEDINTELE MEXI­CULUI HUERTA; LA DREAPTA: PREȘEDIN­TELE STATELOR UNI­TE WILSON. JOS:PALATUL PRE­ȘEDINTELUI ÎN CAPI­TALA MEXIC. CE NE IN­VATĂ Aiceine din ITALIA ? LĂRGIREA DREPTULUI DE VOT MOBILIZEAZĂ ALE­GERILE ȘI DESCOPERĂ OAMENII NOT Italia a trecut de curînd prin pe­rioada alegerilor legislative, făcute după noua lege electorală, în care sunt chemați la viața politică toți cetățenii italieni. Evident ca cele ce se petrec în Italia pot servi ca orientări, și ca norme interesante pentru noi, un­de problema reformei electorale în sensul larg democratic, a eșit din faza dezideratelor, pentru a intră în programul partidului nostru ca o reformă ce în curînd va trebui să fie realizată și aplicată, învățămintele ce se pot scoate din chipul cum decurg alegerile din Italia, sunt destul de încuraja­toare pentru noi, și sunt destul de elocvente în sensul moralizărei vie­­ței cetățenești. Găsim nemerit ast­fel a utiliza amănuntele pe cari „Le Temps“, le dă cu privire­ la modul cum se fac alegerile acolo. Ceea ce este pitoresc în alegerile italiene sunt moravurile cari se in­troduc, în cari se utilizează recla­ma cea mai americană (cinema, re­clame ilustrate, alergări de auto, etc.). Desigur, însă, că sunt de pre­ferat pentru morala publică, mo­ravuri de reclamă americană, de­cit corupțiunea­ electorală. Și toc­mai cumpărările de alegeri au de­venit imposibile în unul sistem de vot, unde mulțimea alegătorilor face­ imposibilă venalitatea. „Cred — spun­e corespondentul bine infor­matului „Le Temps“ —că de aci încolo va trebui să se considere corupția electorală ca o amintire a vizatei de piatră“... „electorul în acest fericit an a rezolvit dificila problemă de-a se lăsa să fie cum­părat, fără­ a se vinde“, căci chel­tuelile pe cari candidații le fac nu servesc decit a se­­ face ei cunos­cuți, iar nu sp­re­ a cumpără conș­tiințele alegătorilor. Dar încă u­n rezultat, foarte îm­bucurător, al votului universal din Italia a fost isbînda în alegeri a o mulțime de oameni noi. „Mari proprietari sau șefi de­­ industrie, obișnuiți să considere colegiul lor ca un fief, și cari se odihneau feri­ciți, pe situația lor invulnerabilă, au văzut cum se topește cp untul tradiționala lor majoritate, în timp ce un necunoscut din ajun se tre­zea deputat“. ,Aitci-dată guvernul era pretu­tindeni, și mai ales in provinciile meridionale, stăpînul necontestat al alegerilor. Contribuabilul tremu­rînd, care vedea cum debarcă în orașul său o mulțime de funcțio­nari și de agenți, cunoscuți și necu­noscuți, era convins, că printr’un misterios și subtil mijloc, ochii lor Infailibili ar ceti buletinul său de vot, și ajungea la urmă nesigur, grăbindu-se să arunce in văzul tu­­tulor numele candidatului agreat de prefect, pentru ca să stea în buni termeni cu poliția“. Pe măsură ce numărul alegăto­rilor se mărește, secretul votului și libertatea hotărârilor se reali­zează. Dar mai este încă ceva. Pe lin­gă moralitatea alegerilor, câștigată prin sistemul chemării tuturor la vot, mai este și selecția largă ce se face între candidați. Multe ener­gii ascunse, multe inteligențe de seamă, spirite clare, conștiințe cin­stite, și voințe ferm­e, cari rămîneau­ pină acuma în umbră și necuno­scute, grație­ sistem­u­lui stricit în care numai unii puteau fi favori­zați, prin o lărgire a sistemului electoral, cei necunoscuți, oamenii noni și oameni de valoare — cuno­scuți in cercuri locale — pot intra în parlament, introducând astfel curente no­i și energii virgine în viața politică. Acestea fiind rezultatele pe care le dă în Italia aplicarea unui sis­tem de vot generos și democratic, înțelegem, că aceleași rezultate se pot obține și la noi, unde comuni­tatea de ra­să, stabilește atîtea a­­propieri. Chemarea numărului mare de cetățeni la viața politică și parti­ciparea straturilor profunde la viața de stat va avea și­ o altă con­cluzie : Partidele politice vor trebui să evolueze din ce în ce spre un de­mocratism sincer. Un partid poli­tic nu mai poate rămîne amorțit în formele vechi, în anumite con­cepte arhaice, pentru că cei mulți nu au fetișismul archeologic, și nu sunt admiratori ai vechilor dogme folositoare unei nobilimi sociale. Reformele largi electorale aduc astfel un curent de evoluție demo­cratică în organizarea partidelor politice. Școalele din SI­stra MINISTERUL INSTRUCȚIEI ARE O POLITICĂ DE CON­FUZIE ȘI EZITARE •Nehotărîrea și zăpăceala care domnește la ministerul instrucțiu­­nei publice a dat naștere unei ches­tiuni școlare în teritoriul ocupat, dăunătoare atît intereselor cultura­le în general, cit și ale intereselor naționale românești în special. Iată, de pildă, confuzia extra­or­­dinară ce domnește la Silistra. Din ziua de 15 Octombrie, în urma așa zisei­­,înțelegeri“ avute între delega­ții comunităței școlare locale și au­toritățile superioare, acestea au des­chis școlile primare și secundare. După vre-o săptămînă însă, prin­­tr’o adresă din partea revizoratului școlar, li se pune în vedere să închi­dă imediat școlile, deoarece comu­nitățile nu se conformaseră legii de organizare a învățământului parti­cular. Dar tocmai aci e confuziunea. Noi am arătat la timp ce credem asupra organizărei învățăm­întului din ca­­drilater, care ar trebui instituit ca un învățămînt de stat. Nu ne mai repetăm. Domnii de la ministerul instrucției, în frunte cu d. Dissescu, n’au avut însă nici o politică hotă­­rîtă, ci au creat o situație confuză. După ce műn „înțelegere“ cu re­prezentanții comunității școlare au îngăduit deschiderea școalelor cu caracter particular, acum vin și se închid. Nu era mult, mai cuminte șc mai echitabil ca, înainte de deschiderea cursurilor, să se stabilească un re­gim serios și bine h­otărît de func­ționare, pentru ca pe de oparte să nu se dea loc la nemulțumiri,­ iar pe de alta să nu se creeze această stare de confuziune ? In chestia aceasta a învățămîntu­­ui public din teritoriile cucerite s’a procedat deci cu aceiași ușurință și ipsă de directivă, precisă, ca și în chestiile pur administrative. Cînd e vorba­ de chestii așa de însemna­te,­ n’ajung numai excursiile de plă­cere și banchetele cu­ toasturi... dis­trate. . . Salubritatea capitalei Chestiunea stărei de necurățenie în care se află străzile Capitalei a fost în fine discutată și în consiliul co­munal, singurul loc unde n’a fost discutată pînă azi. Chestiunea a fost ridicată de un consilier comu­nal iar primarul a răspuns. Răs­punzând, primarul n’a tăgăduit sta­rea de murdărie în care se găsește Capitala, dar... a invocat circum­stanțe atenuante. S’a plîns de cetă­țeni, pă nu string gunoaiele, a cri­ticat ne antreprenorii de Construc­ție ale­ căror căruțe, cern pe străzi nisip și praf de cărămidă și, în fine a­­ mărturisit că nu are un serviciu de măturători, fiind­că cu leafa de cinci­zeci lei pe lună nu vrea nimeni să se angajeze măturător. Toate bu­ne.­­Dar ni se pare că avem o poliție comunală cu atribuția de a obliga pe cetățeni să păstreze curățenia; ni se pare că se pot alcătui regula­mente privitoare la transportul ma­terialelor de construcț­ie, și nu se mai pare că atunci cînd o gospodă­rie comunală constată că nu găseș­te personal, fiindcă lefurile sunt prea mici are datoria de a mări a­­ceste lefuri, ca serviciul public să im­­ufere. E evident că eu lipsa de brate și eu scumpetea vieței să nu vrea nici omul cel mai de rînd să se­ mulțumească cu un salar de 50 lei pe lună. Dar asta nu constitue o scuză pentru administrația care a­­re datoria să țină Capitala în stare de curățenie. Continuînd sistemul pe care d. Gr. Cantacuzino îl scuză și îl explică, salubritatea Capitalei e amenințată și cînd vor izbucni e­pidemii­le inevitabile se va cheltui mai mult, dar fără folos și prea tîrziu. SCOȚIENE UN CE EXTRAORIGAH Pentru prima­ oară în Romînia s'a ales în Chilia­ Veche un consiliu co­munal socialist. Intr’o chilie și încă veche să se găsească atîtia oameni cu idei noi, aceasta nu e ceva co­mun ! NEMURITOR D. Const. Disescu și-a pus numele pe soclul monumentului așezat la mormîntul lui I. Heliade Rădules­cu. E singurul mijloc prin care d. Dis­sescu poate trece la nemurire. coincidente D. Take Ionescu călătorește în A­­tena. Din întîmplare se află acolo și d. Fermo, reporter, care își petre­ce orele libere scriind Memorialul călătoriei ministrului român. EXPL­IAȚI» UNES­C«LATO*ll D. Take Ionescu, aducîndu-și a­­minte că marele Demostene a fost inimicul lui Filip, s’a dus în patria grecului pentru a culege arta de-a combate pe celalt Filip­escu! CONTRAST Pe cînd d. Take Ionescu e primit cu alaiu la Atena, d. C. C. Arion se plimbă slingher prin gangurile A­­bratorului de la Burdujeni. E aceas­ta un simbol al situației celor două partide în colaborar­e­u doi Directori D. Boucher, noul director al Ope­rei din Paris, a fost secretar de pre­fectură, inginer, fabricant de par­­fumuri, poet, editor, librar și mu­sicalit. D. Davila a fost numai polițist, crupier, și suspect autor dramatic, înainte de a fi director. Franțuzii ne întrec în toate! UN RĂSPUNS întrebat de ce a ținut să mai pre­zideze cite­va zile consiliul de mi­niștri, d. Al. Marghiloman a răs­puns: „ Foarte simplu Sunt omul ne­plăcerilor și al Plăcerilor sentimen­tale . .• & C­ia Cu mmmon­osii LA SCHITUL I .T­ĂLUGA­­RITE DE LA S­T­MINEȘTI D. Dissescu e. -thgtti. O recunoaș­te prin intervi­­­ul acordat unui ziar de seară, cărui­a i confirmă și’i explică demisia d-sr. din guvern. Nu suntem dispus să punem, nici o clipă, la îndoială ^?esența Exce­lentei dela fyistruct *publică. Dar cum știrea a avocat senza­ție într’o oare­care­­­radă cu No. 7 și în alte străzi cari nu­ sunt la cunoș­tința noastră, — și­­ <iăm pe d. Di­sescu să scuze aceas­ă vinovată lip­să de informațiuni,­­ ținem să ex­plicăm cauzele cari au provocat o­­boseala celui mai lucrativ dintre miniștri. Să fie dar spre ști­nța tuturor, că Excelența sa, uitînd, și un moment exploatările în litiu,fa artelor din care și-a făcut un postolat al ca­rierei d-sale ministeriale și mai ales... extra-ministeriale, i -a îndreptat ac­tivitatea, că ori ce a­­ știui care și-a fă­cut din canoane o d'.d­e specialitate, spre lumea cucerit­­ă a mînăstiri­­lor de.... călugărițe d­eocamdată, un­­de’l reclamau obliga­­iunile d-sale de ministru al cultelor. A redeschis sțhu­­­l de la Sărăci­­nești și, ca ori­ce părinte gelos de o­­perile sale, d, Discs I a procedat în persoană la instahrea călugărițe­lor, din vechiul scrim va înțelege ori­cine, că această talare a călu­gărițelor a pricinui d-lui Disescu o oboseală fizică și orală, care în­trece cu mult pe ace­si­a tuturor in­specțiilor din cadri­i­ ei. Această re­gulă pe care Excela­ia sa a trebuit s-o pună în per­son­­>, printre călu­gărițele dela Sărăc­ești, noi cre­dem că ar fi fost de natură să obo­sească nu numai v<* d. Disescu, ci întreg guvernul de elaborare. In tot cazul... colaborarea trebue să fi fost foarte bine reprezintată de d. Disescu la Sărăcinești, cită vre­me d-sa s’a întors atît de obosit în­cit să simtă nevoia ca să se retra­gă din guvern. Dar cum ingratitudinea d-lu­i Ma­­iorescu mai reține pe d. Disescu în guvern pînă la 1 Decembrie, e vor­ba să se asigure Excelenței o cură de fortifiante, ca să­­ poată rezista o­­bligațiunilor ministeriale și extra­­ministeriale. Deocamdată d. Disescu fredonea­ză distrat: Călugărul din vechiul schit, De-un gînd obscen a... obosit... Cînd l’am văzut, l’ai­i întrebat: Prea­sfinte ce ți sîntîmplat!... Ca interview, atît îți cer. Eu te știam la mini her Ce cauți azi în­­ verb­ul schit?... El mi-a răspuns: „ Sunt rimă ’n „it“ D. Kokovzef, primul ministru rus, care se află la Paris, a primit pe un redactor al ziarului „IIC Teinis“, căruia i-a făcut interesan­te declarațiuni asupra probleme­lor pendinte în politica interna­țională. Primul ministru rus s-a declarat optimist în chestia albaneză, care a fost regulată la Londra, și a a­dăugat că problema granițelor al­baneze e un lucru secundar. Decla­rația aceasta arată că Rusia nu va face caz de atitudinea ei în chestia albaneză și că se va ralia la cere­rile Austriei și Italiei, pe cari le susține și Germania. Mai gravă îi pare d-lui Kokowzel neînțelegerea turco-grecească și primul ministru rus exprimă,părerea că pentru sim­plificarea acestui diferend e nevoie întîi de evacuarea Albaniei, pen­tru ca Turcia să nu aibă ce spe­cula. Această declarație confirmă și mai mult părerea că Rusia nu va fi intrasigentă în chestia albaneză. Foarte importantă e și declarația d-lui Kokonzer în ce privește pro­blema armenească. Primul minis­tru rus a recunoscut că chestiunea reformelor în Armenia nu e nici coaptă, nici grabnică. Aceasta do­vedește că nu s’a ajuns încă la nici o înțelegere între Puteri în ce privește Asia Mică și aceasta e de cel mai bun augur pentru Tur­cia. După dec­laratiile recente ale d-lui Sasanof, declarațiile d-lui Kokonzes arată că din­spre Rusia bate vin­tul păcei. AUSTRIA FEDERALA La Viena s’a constituit societatea ,„Grossösterreich“ al cărei program politic este desființarea dualismu­lui austro-ungar și constituirea Austriei mari prin federațiunea națiunilor autonome din monarhia habsburgică. Președintele în discursul pro­gram pe care la ținut, s'a ocupat și de politica externă a monarhiei criticând în mod aspru politica contelui Berchtold, care a înstrăi­nat Romînia de Austria. Oratorul a arătat apoi că cu pri­lejul permutărei prințului Fürs­tenberg de la București la Madrid, unii au avut intențiunea de a tri­mite la București pe Ștefan Ugron reprezentantul acelei națiuni, care asuprește și persecută in modul cel mai crud populația romînească Numirea contelui Ottokar Czernin, intimul lui Franz Ferdinand, moș­tenitorul tronului austriac, n'a fost desigur pe placul contelui Berch­told și­ a lui Tisza.­­ Numirea aceasta arată însă că s’a recunoscut necesitatea de-a se repara greșelile comise față de Ro­mînia. INCIDENTELE DELA FRON­TIERA SIREO-BULGARÄ Oficiosul „Allgemeine Zeitung“ din Viena, scrie: Ministrul de in­terne, Protici, a făcut în Scupcina declarația surprinzătoare, că Con­stituția sîrbească va fi aplicată în teritoriile noui, macedonene și al­baneze, numai peste 10 ani. Se știe însă că nu de mult puterile cerînd Serbiei garanții relative la ocroti­rea minorităților naționale și reli­gioase în teritoriile ocupate, guver­nul sîrbesc a declarat solemn, că nu este nevoie de asemenea garan­ții, căci Constituția sîrbească asi­gură pe deplin interesele minori­tăților. După cum se vede, deci, declarația ministrului de interne sîrb­e în flagrantă disonanță cu angajamentul anterior al guvernu­lui sîrbesc, competente din Sofia. Deasemenea se desminte svonul că ministrul dee externe bulgar, d. Ghenadieff, ple­cînd în străinătate ar fi purtătorul unei asemenea cereri. E drept că guvernul bulgar n’a renunțat la dorința unei revizuiri și că mai curînd sau mai tîrziu își va mani­festa această dorință. NEGOCIERILE T­EDO-GRECE Ziarul italian „Tribuna“ din Ro­ma află din Atena­, că acolo se spe­ră că delegatul turc Sade Eddinen, care a plecat la Constantinopol, spre a cere guvernului său instruc­țiuni privitoare la ultimele chest­iuni pendințe, se va întoarce în Grecia cu niște propuneri mulțu­mitoare, dat fiind și spiritul con­ciliant de care gu­vernul elen a dat dovezi. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE SI COMENTARII - „Südslavische Korrespondenz“ a­­flă din Sofia, că zilele trecute au avut loc nouă incidente la frontie­ra bulgaro-sîrbă. Populația din sa­tele mărginașe se refugiază în in­teriorul țării. Guvernul bulgar pri­mește numeroase cereri de a lua măsuri contra bandelor sîrbești. Alte știri semnalează o mișcare foarte suspectă la frontiera sîrbea­­scă. Toate garnizoanele sîrbești au primit trupe de ajutor, iar în unele părți a fost adusă artileria. Ziarul ,J­nevnik“ din Sofia, de­clară că relațiile bulgaro-sîrbe se încordează mereu din cauza provo­cărilor sîrbești. In cazul cînd inci­dentele se vor repeta, guvernul bulgar e decis să trimită trupe la frontieră. . Un număr al revistei „Flacăra“ este închinat pisicei­ unui animal care are cele mai literare obiceiuri, căci orice pisică e contemplativă, e le­neșă, și sfîrie, calități distinctive ale literaților. Dar în afară de reflexiunile ce din punct dle vedere literar se pot evoca în jurul muzicantei de pe coperișuri, sunt unele constatări de ordin psihologic cari pot­ fi făcuți în jurul dragostei de animale. Un foiletonist care a avut idea să scrie în volume savante în loc să-și exfolieze gîndurile ca Max Nondain, un savant foiletonist. Ce­­sare Lombroso a susținut că iubi­rea de animale e un semn de dege­nerare. Nu e vorba, printre neratii cărora le-au plăcut cîini, pisi­cele, papagali sau maimuțele, sînt nume ca Lord Byron, ori Bismarck O astfel de „degenerare“ câne n’ar vrea să o aibă?­­Insă iubirea de animale este un semn de superi­ori­tate intelectuală căci cine are putința să iubească desinteresat, nu e un om de rînd. Un om căruia îi plac pisicele ori cîinii e apoi u­n observator, căci nu­mai cine observă pînă și cele mai mici mișcări, cele mai neînsemnate acte, ale animalelor domestice se poate iubi. Sufletul animalelor e mai complex decit îl cred cei su­perficiali. Un cîine înțelege cînd stăpînul e vesel, ori trist, simpati­zează cu bucuriile lui, are păreri de rău și o memorie care e departe de-a fi pasivă, de-a fi mecanică. Lingușitor cînd vrea, clinele dove­dește că are putința de a-și slănini puterile lui sufletești. A-l iubi, deci, înseamnă a fi însuți un om care nu treci prin lume fără să-i observi­­m* • 1 țj 1 • I • I livLI­ți 11 IA 1 11111a? 1 il I cl öc*“S­nexete Maților Puteri pentru I^’1' | nuanțele colturile ei ciudate și pal­­cuirea tratatului de pace din Bu­ 1 pită­rile sufletelor mici și mărunte, eurești, se desminte in cercurile! Petronius. REVIZUIREA TRATATULUI DE LA BUCUREȘTI Se anunță din Sofia: Știrea răs­pândită de unele ziare străine, că guvernul bulgar ar fi adresat o CONSTITUȚIA TN NOTTTLE teritorii sîrbești UN TEMPLU AL ȘTIINȚEI INSTITUTUL „PASTEUR“ ÎȘI VA SERBA ÎN CURÂND UN SFERT DE VEAC DE EXISTENȚA E abia un sfert de veac de cînd turbarea câinilor transmisă oame­nilor era un flagel pentru omenire. Un om mușcat de un câine turbat era menit pietrei în chinurile cele mai atroce și în condițiuni cari a­­dăugau tragediei un ce degradant, îmi amintesc și azi, cum un profe­sor al meu, avînd­­ nenorocirea de a fi mușcat de un cîine turbat, provo­case o comiperațiune generală în mi­cul orășel unde profesa. II compăti­meam noi elevii, îl compătimeau co­legii, îl compătimeau toți locuitorii orășelului. Dar deodată aflarăm cu toții, că în urma unei depeși venite din Iași, profesorul fu trimis la Pa­ris, la un institut, care ne fu cunos­cut sub numele de ..Institutul Pas­teur“, de unde profesorul se întoar­se vindecat după cite­va luni. Senzația vindecărei fu și mai ma­re ca acea a nenorocirei. Micul oră­șel de provincie și mica noastră lu­me școlară luă astfel cunoștință de existența „Institutului Pasteur“ din Paris. Tot astfel a aflat de a­­ceastă existență și restul lumei profane, căci lumei profane îi tre­­bue un fapt senzațional, accesibil percepției sale simpliste, ca, să ia cunoștință de descoperirile științei. Cu toate acestea Pasteur își făcu­se un nume în știință cu­ mult în­ainte de a fi descoperit leacul con­tra turbărei. Prima lui mare lu­crare științifică a fost descoperirea secretului fermentației vinului și a herei, în urma cărei descoperiri in­dustriile respective au tras foloase enorme. Studiind fermentația, Pas­teur a descoperit lumea „mieilor in­finiți“ a „microbilor“. Studiind microbii folositori și cei dăunători, născători de boale, Pas­teur a creiat o nouă știință: bacte­­riologia. Această nouă știință a a­­dus servicii incalculabile medicinei. Grație el a luat naștere antisepsia care a pus capăt unei serii de in­­fecțiuni cunoscută înainte sub nu­mele de ..putreziciunea de spital“. Mulțumită antisepsiei, rănile nu se mai infectează, iar­­ o mulțime de boli microbiene, care înainte făceau ravagii, au fost înfrânate. Cînd Pasteur și-a făcut descoperi­rile senzaționale, un entuziasm in­descriptibil a cuprins toată lumea. Academia de știință din Paris a luat inițiativa unei subscriptiuni internationale pentru creiarea unui institut în care să ssi facă cercetări asupra boalelor infectioase. Sub­scripția a avut un succes strălucit. In scurt timp s’a adunat două mi­lioane și jumătate și cu acești bani s’a pus in 1888, bazele Institutului Pasteur. Institutul a fost pus, bine Înțeles, sub direcția lu­i Pasteur, care l-a dirijat pînă în 1895, cînd mais­trul a murit. Dar maiștrii­ se în­conjurase de o pleiadă de colabora­tori eminenți cari: Duel­aux, Roux, Metehnieof, Nolard, Grandier, cari i-au continuat oprt­a. Dintre toți co­laboratorii direcți ai lui Pasteur, mai sunt în viață juimas Roux și­­'••teh­nicos. Emulii lui Pasteur au continuat cu succes opera maestrului. Grație lucrărilor lor febra puerperală nu mai face ravagii, difteria a fost bi­ruită. Emulii lui Pasteur au desco­perit seruri contra brînzei, a teta­­nosului, a ciumei, a disenteriei, a meningitei cerebro-spinale. Azi se lucrează cu osîrdie la institutul Pas­teur pentru găsirea leacului contra tuberculozei; dar acest rău fiind ge­neral, îi trebue Institutului mijloa­ce financiare pe cari nu le are încă. Totuși, trebue notat, că „Institutul Pasteur“ e unul din cele mai bogat înzestrate instituțiuni științifice. In afară de subscripția de două mili­oane jumătate a mai primit în cur­sul timpului alte două milioane dintr’o subscripție făcută de ziarul „Figaro“, două milioane jumătate de la baroneasa de Hirseh și două­zeci de milioane de la marele Me­cenat Osiris. Azi directorii Institutului așteap­tă o nouă donațiune pentru a putea organiza cercetări pe domeniul ftizi­ei pulmonare. Ei speră poate cu drept cuvînt, că în ziua cînd Insti­tutul va împlini două­zeci și cinci de ani de existență, această dona­­țiune îi va veni. ■-----------------0X0--------------------­DE LA FRAȚI EPISCOPiil JG Sl­iOnul CHESTIA N’A FOST DEFI­NITIV REZOLVATĂ DE SF. SCAUN Cu toate că episcopul maghiar de la Hadjudoroeh a fost și instalat, se pare că chestiunea legitimităței și oportunităței înființ­ărei­ acestei noi episcopii maghiare, care a rupt din sinul bisericei gr. cat. romíne un număr de 75 comune n’a fost defini­tiv rezolvată, și Sf. Scaun de la Ro­m­a nu s­-a spus încă ultimul cu­­vînt în această chestiune. De altfel episcopii rom­îni gr. ca­tolici, ori cit de dureros loviți de Bula papală care a ordonat înfiin­țarea acestei episcopii, n’au pierdut nădejdea cu totul,­într’o schimbare a atitudinei Sf. Scaun. Episcopii romîni greco-catolici trimeseseră un memoriu la Roma, prin care cereau schimbarea bulei papale privitoare la episcopia de Hadjudorogh în sensul ca toate co­munele cu populația în majoritate romînească să rămînă în dicezele române. Memoriul n’a fost rezolvit pînă acum și episcopul de Gherla, dr. Va­sile Hossu, prezentîndu-se în audi­entă la papa, a repetat cererea epis­­copilor romîni. Pe urmă s’a prezen­tat la cardinalul Benedect Enrico, directorul seminarului „­Propagan­da fide“ cu care a avut o discuție a­­măn­unțită asupra chestiunei. Cardinalul a făgăduit că va veni în curînd în Ungaria și va vizita pe mitropolitul din Blaj, pentru a se convinge personal de starea în­­enirilor­ și a raporta Papei HOTE ANIMALELE ÎN LITERATURA Un mare semn de întrebare în literatura romînă -I.U PRILEJUL SCRISOAREI D-LUI I­. ANGII FI­L Alexandru Odobescu Revista literară „Flacăra“ publi­că în ultimul ei număr, următoa­rea scrisoare a poetului D. Angh­el: Domnule Director, Profesiunea de necrofor literar, mi-a displăcut întotdeauna. O spun aceasta pentru că am găsit că e ce­va macabru în gestul lui Hamlet care, ținînd tidva mucegăită a lui Jerick în mină, face reflexii mai mult sau mai puțin atrăgătoare a­­supra soartei ce ne așteaptă. Ori­cum, desgropările slujesc de multe ori pentru a putea lumina un ade­văr, un punct care a rămas obscur, o presupunere neașteptată. Fiind așa, cu făgăduința de a nu 4 £cidiva, Imi veți da voie și mie să desmormîntez o chestie veche, e vorba de activitatea literară, atât de diversă în manifestațiile ei, a lui Alexandru Odobescu. Istoricii literari, de la­ 1895, cînd a murit, marele scriitor, și pînă in vremile de față, făcînd bilanțul ac­­tivităței lui, nu pomenesc nici ți­nuit și nicăiri de veleitățile­­ teatra­le pe cari acest autor le-ar fi avut Fiind în măsură­ de a’i lumina sau cel puțin de a le pune un fir conducător la îndemînă, le fac cu­noscut următoarele: Intre hârtiile, actele și diverse corespondențe ce au rămas după jurisconsultul și omul de stat­, ca­re a fost Eugen Stătescu, sunt două sau mai multe scrisori, scrise de Odobescu probabil din vremea când funcționa ca prim-secretar de lega­ție la Paris, adică prin anii 1882-85, în cari el spune că lucrează la două piese de teatru, cari-1 ocupă și cari-i iau aproape toată vremea. Cuvintele cu cari se exprimă au­torul, bineînțeles că­ nu le pot pre­ciza, izvorul însă din care am a­­ceastă știre este cert, fiindu-mi spuse de o persoană în care am toată încrederea, — însuși fratele meu, care a citit aceste scrisori, fiind rugat să claseze hîrtiile ră­mase după răposatul Stătescu. Fiind sigur că aceste prețioase mărturii despre activitatea­ teatra­lă a lui Odobescu există încă, acum cînd mi-am făcut această pioasă datorie, trec hîrlețul celor obișnuiți cu astfel de exhumațiuni, urîndu-le să facă cele ce vor crede de cu­viință. Primiți, vă rog, ele. l D. Angliei Din cele publicate mal w*

Next