Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-26 / nr. 2053

5 «■! V­Mu __ ABONAMENTE 1 56C.._. Lij^.^i^Tj^BurnoECT. | ANUNCIURI COMERCIALE "f* ANUNCIURI COMERCIALE * # "gMjjiM b­ail­­to­t ar5 VVV.........un an 18 Lei .................. gease snni 9 LM 56 CA­LEA VII C <^I­STRA^ ACADEMIEi 17 BUCUREȘTI Unia Mrp 7 pe 0 coloană în pagina III ...................50 bani l V|AT|| In străinătate .... un an 30 Lei ........ șease luni 13 Lei REDACȚIA: TEUFON 13/47 ^ ADMINISTRAȚI­A: TELEFON 22/33 Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV ...................30 bani f 11 AJCXIA» Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .............. 50 bani % Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .....................30 bani t L Inserți și reclame pagina III linia ............................... 2 Lei I­nfshiimii'*” Abonamentele incep la 1 $1­15 ale fie­cărei luni MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA Inserți și reclame pagina III linia .............................. 2 Lei I ,trTM RaIdUL PaRiS-CairO URUI,OüHT(X) ȘI MECANI­CUL SAU ROUX (XX) PE CÎM­­PUL DE AVIAȚIE DE LA N­P POD ROM. Reforma agrară și adversarii ei Reforma preconizată de noi pen­tru deslegarea chestiunei agrare, e atît de potrivită timpului și împre­jurărilor prin cari trecem, că ad­versarii ei nu i-au putut opune pi­nă azi un singur argument serios și convingător. In deosebi par­tidul conservator, care își face o platformă din combaterea reformei, e cu desăvârșire desorientat. Acei cari vorbesc în numele lui nu se în­țeleg între dînșii. D. Paul Grecianu propune, in locul exproprierei, a­­rendășia pe termen lung; d. Hiotu­l combate, punând­ inainte vânzarea proprietăților statului și a bunuri­lor de mină moartă; iar d. Filipes­­cu, nemulțumit de amîndoi, susține ideia de a se răspampara­ datoria,s­­. potecarä ,a proprietăței rurale; ■spre a se revinde țăranilor păm­inturile cari reprezintă valoarea acestei da­torii. Acest amestec de soluții com­trazicătoare, această­­ zăpăceală do­­­­vedește că partidul conservator, desființat politicește, și-a pierdut și substratul de idei pe cari se rează­­m­ă doctrina lui. Cu toate acestea vom face parti­dului conservator onorurile unei ul­time discuțiuni, care va fi, pentru dînsul, o disențiune funerară. Vom examina, pe find, soluțiunile pre­conizate în numele lui. D. Paul G­reciartu susține arendă­­șia pe termen lung în locul expro­­prierei. O arendășie pe termen lung, cu caracter obligatoriu stabilit prin lege, este și ea o­­ știrbire a dreptu­lui de proprietate, fiindcă ia pro­prietarului putința de a dispune, ori­cînd și cum vrea, de patrimoniul său. Dar o asemenea soluție, care nu salvează principiul proprietăței inviolabile, are marele cusur de a crea proprietarului și proprietăței o servitute, fără a mai vorbi de ne­ajunsurile pe cari le prezintă siste­mul arendășiei. Mai simplă, anai dreaptă și mai practică e soluțiunea noastră: exproprierea parțială, căci făcând pe țărani stăpînitori de pă­mânt, desleagă și pe proprietari de ori­ce servitute. Pe calea indicată de noi, armonia socială cîștigă, căci vom avea la sate proprietăți cu interese concordante, pe cînd siste­mul arendășiei, nu înlătură conflic­tele sociale dintre proprietari și a­­rendași. Trecem la soluția d-lui Hiotu. D. Hiotu r­ecunoaște slăbiciunea tezei d-lui Grecianu și, neputind tăgădui necesitatea de a se împroprietări țăranii, cere ca împroprietărirea să se facă din domeniul Statului și al bunurilor de mină moartă. Cine i-a spus d-lui Hiotu că acest domeniu va fi un fel de noi bi­me tangere ! De bună seamă că el va fi împărțit, dar tot atît de evident că el nu ajunge spre a se îndestula nevoile mari și multiple ale țărănimei. D.Hiotu ne mai pune înainte te­renurile inundabile azi, cultivabile mîine. De­sigur că nu noi, cari aim venit eu legeă îmbunătățirilor funciare, am putut pierde din vedere aceste terenuri. Dar punerea lor în valoa­re cere timp și nevoile țărănimei sunt urgente. Apoi aceste terenuri constitue o rezervă pentru nevoile viitoare. E dar necesar să se precea­dă la exproprierea marilor proprie­tăți cultivabile azi. In ce privește soluțiunea d-lui Fi­­lipescu, am arătat ori că ea se în­toarce tocmai în contra proprietăței pe care d. Filipescu vrea s’o apere. Cu o singură deosebire, d. Filipescu lovește tocmai in proprietatea cea mai interesantă­ a oamenilor mun­citori, cari își cultivă pămîntul, cari se îndatorează spre ai putea cultiva, pe cînd proprietatea acumu­lată prin moștenire și care aparți­ne de regulă unor proprietari leneși și absenteiști, e ferită de ori­ce a­tingere. Dar și așa cum e formula­­tă, soluțiunea d-lui Filipescu e o expropriere deghizată, așa că din atitudiinea corifeului conservator trebue sa reținem faptul important: că admite principiul exproprierei, discutindu-i numai modalitatea a­­pli­cărei. Cînd d. Filipescu se va con­vinge că soluțiunea noastră francă, echitabilă, cu o dreaptă despăgubi­re, e superioară celeia, ocolitoare, a exproprierei pe calea rascumpurft­­rei proprietăților ipotecate, îl vom avea poate alături de noi. Dar adversarii soluției noastre mai iau o atitudine — și aci d-mi Grecianu." Hiotu și Filipescu merg mină în mină. Ei slăvesc virtuțile unei bune gospodării­­ individuale susținind că dacă țăranul ar lucra mai mult și mai rațional, n’ar fi ne­voie de nici un fel de expropriere. Susținem și noi că țăranul, are prea puțini, stast lucrătoare și recunoaștim că o cultură rațională, cu­ o bună se­­lecțiune a cerealelor și cu o vînzare ordonată, ar fi de dorit. Dar oare Cu atîta se poate îmbunătăți starea țărănimei noastre ? Țărănimea noa­stră nu suferă doar de cusururi in­dividuale, ci de o plagă socială. Vi­cisitudinile ei istorice i-au răpit pă­­mîntul pe care îl lucra și soarta ei nu se va îmbunătăți de­cit, prin des­ființarea privilegiilor feodale ale boierimei, printre cari figurează și dreptul de a poseda cit mai mult pămînt, chiar într’o măsură care zdruncină echilibrul social. Stabi­lind acest echilibru, partidul liberal va d­ezășui însă’și existența noas­tră națională. Ne mai rămâne să spunem un cu­­vînt despre o altă acuzare ce ni se aduce: aceia că lovim în proprieta­tea rurală și că menajăm proprieta­tea urbană și averile mobiliare. Fabius intei Mmm Se împlinește o jumătate de veac de la moartea marelui­­ patriot și poet Eri, 24 Octombrie, s’au împlinit, zi cu zi, cinci­zeci de ani dela moar­tea lui Andrei Mureșanu, patriotul care a luptat o viată întreagă pentru cauza națională a Romînilor din Ardeal, poetul inspirat, care a dat rominismului întreg imnul „Deș­­teaptă-te Romíné. Se cuvine ca, lăsînd pentru o cli­pă deoparte „actualitatea“, să ne în­toarcem cu sufletul și cu gîndul la amintirea pilduitoare a vietei lui Andrei Mu­reșanu. .... Educat la școala iluștrilor Barmi­­tiu și Cipariu, într’o vreme cînd cultura și știința romînească erau la începuturile lor — Andrei Mure­­șanu începu să scrie versuri pe la 1839. Și nu **cer „artă pentru artă“ acest poet al neamului romînesc, ci exprima într’o formă desăvîrșită pentru acele vremuri, însă­și nă­zuințele­ sufletului umul popor. Punctul culminant al carierei sa­le a­ fost imnul ,Desterdă­te Romí­ne“ scris la 1848,o bucată patriotică ce a însemnat începutul unei ere noi de lupte, în viata atît de zbuciu­mată a poporului român din Ardeal. Învățător, pedagog, poet și lite­rat, Andrei Mureșanu și-a închinat viata întreagă unui ideal scump ori­cărei ini­m­i românești. Dacă sunt cinci­zeci de ani de la moartea lui Mureșanu, opera lui, de­parte de a muri, îns­ufletește și în­altă și acum inimele generatiunilor românești către același ideal sfînt.... Și dacă Deșteaptă-te Romíne“ ar fi fost singura operă a vietei lui Mu­reșanu, — atît de bogată în mari ac­țiuni românești — și încă memoria lui ar trebui cinstită cu ceva mai multă pietate și atențiune. Un po­por care-si cinsteste apostolii, se în­altă pe sine însu­si... -XX­ PROBLEMA LOCUINȚEI CAPITALA E ÎNCONJURATA DE UN INFL PE LOCUINȚE NES \ NATO ASL, APPARATE CUIBURI DE INFECȚIE spune D ml I. f. C’ STINTS'*U - Unii­ din bărbații cari au studiat în amănunt și cu deosebită pătrun­dere și perseverență chestiunea a­ fSI de­­ însemnată și vecinie la , ordi­nea zilei a locuinței,­ este desigur d. dr. I. E. Costinescu. Incă de pe vre­mea cînd distinsul nostru amic o­­cupa demnitatea de consilier al Ca­pitalei, d-sa s’a ocupat de aproape de chestiunea aceasta și de atunci necontenit ea a făcut obiectul preo­cupărilor sale. Administrator-dele­­gat al soc. comunale pentru cons­truire de locuințe eftine și sănătoa­se, la a cărei înființare a contribuit într’o largă măsură, d-sa desvoltă în această calitate o rodnică activi­tate de fie­ce clipă; a luat parte, cu mijloace personale, la toate con­gresele internaționale ale locuințe­lor ieftine, adunînd un material bo­gat de date, și coordonînd soluțiu­­nile la cari s’a ajuns in statele apu­sene în această chestie. Așa fiind, cuvântul d-sale în dis­­cutiunea acestei probleme atît de însemnate are o valoare netăgădui­tă, și contribuțiuniile pe cari le adu­ce la studiul ei atît de complex me­rită să fie cunoscute pe larg. Iată de ce vom rezuma, în cîte­va articole, părerile d-lui dr. Costines­­cu asupra felului cum ar trebui re­zolvată chestia în Capitala noastră, înainte de toate d-sa stabilește că cea mai strânsă legătură există în­tre casă și starea fizică și morală a omului. Statisticele orașelor mari învederează că mortalitatea crește pînă la 50 și 60 la­ mie pentru casele insalubre și scade pînă la 15 la mie pentru casele sănătoase. „Mai toate boalele zice d-lul Cos­­tinescu, — și în special tuberculoza se întind cu o repeziciune uimi­toare în casa murdară, lipsită de aer și lumină a sărmanului. In ur­ma datelor adunate astăzi în toate orașele mari și chiar în Cap­it­al­a noastră, se cunosc casele, străzile și cartierele cu focare continue de epidemii. Unele din aceste case sunt adevărate pepiniere de cimitir“. D-rul Costinescu crede că, după cum comuna are datoria de a se o­­cupa de străzi, de apă, canale și lu­mină, e datoare să se intereseze de aproape și să intervie în chestiunea locuinței. Analizând tendința firească a Ro­mânului de a deveni proprietar,­­ deși în principiu această dispoziție a populației noastre e un bine, — d-sa constată că în practică ea nu dă rezultate favorabile, prin faptul că cei mulți nu au mijloacele nece­sare pentru a-și putea clădi o casă igienică, și ajungem să vedem ceea ce s’a făcut în tot ocolul IV și o parte din ocolul al treilea al Capi­talei. „Este un adevărat inel de locuin­țe insalubre care­ înconjoară Bucu­­reștiul, și din nenorocire acest inel cuprinde aproximativ o jumătate din suprafața orașului“, spune d-rul Costinescu. Cu elocința precisă și convingă­toare a faptelor văzute, d-sa ne des­crie pe larg aceste locuințe nesănă­toase, adevărate cuiburi de mizerie. In numerele viitoare vom repro­duce părerile judicioase ale d-rului Costinescu asupra mijloacelor prin cari s’ar putea schimba starea de azi a locuințelor, arătînd și activi­tatea societăței locuințelor ieftine. In sfîrșit, vom publica interesantele impresiuni pe cari d-sa nu ]i f-a făgă­duit, asupra ultimului congres al locuințelor, ținut la Haga. -------------ovo—-------— Aurel Marcu On cartei împotriva podgorenilor FALsIFICATORII DE VI­­NURI Se cunoaște chestiunea falsifica­torilor de vinuri Fiind prinși asu­pra operați­unei falsi­ficărei vinuri­lor, au fost dați in judecată. Acești falsificatori, cari sunt totdeodată și angrosiști de vinuri, au căutat să scape de liturile legei și prin toate chipurile și toate presiunile posibile au încercat să mușamalizeze aface­rea. Cei ce stărui­ț’” însă pentru mu­șamalizare, s-au lovit de agitația podgorenilor cari se vedeau aproa­pe ruinați din cauza operațiunilor neomenești ale acestor negustori an­grosiști, și cari au­ cerut cu btăiniin­tă pedepsirea celor vinovați.Pentru a se răzbuna, angrosiștii falsificatori de Primiri s-au hotărât sa-i boicoteze pe podgoreni. In a­­cest scap toți angrosiștii s-au car­telat și au dat­ delegațiune numai u­­nuia sau doi dintre ei să facă cum­părăturile de vinuri din anul aces­ta de la podgoreni pentru ca, înlă­­turînd concid­ente, să poată cumpă­ra vinurile ci prețuri derizorii. Astfel, de­și la Pane ii și Odobești se găsesc cantități considerabile de vinuri și de b­­ Iuitate foarte bună, chiar mai bună poate de­cit cea de anul trecut, to­tuși pină acum, nu s-au prezentat, in aceste două re­giuni, de­­ fii de­ cumpărători. La Odobești nu s-a prezentat de­cit un singur angrosist — un oare­care Waisman — iar la Panciu tot unai singur anume Colin. Ambii a­­cești angrosiști oferă podgorenilor vreturi ridicole pentru productiunea lor. Așa_ la Odobești nu se oferă podgorenilor țărani de cît maximum 2.50 lei decalitrU­r de vin iar proprie­tarilor podgoreni mai mari, pentru calitățile c­ele mai superioare de vi­nuri nu se oferă de cît A lei decali­­trul de vin. Aceleași prețuri se ofe­ră și în regiunea Panciu. Natural că podgorenilor nu le convin aceste prețuri ridicole pen­tru că, dacă le-ar accepta, ar însem­na să-și vîndă productiunea cu pier­dere. Așa fiind, podgorenii se găsesc în situațiunea, sau să se ruineze, sau să rămînă cu productiunea nevîn­­dută. In fața acestei situatiuni credem că a sosit tim­pul ca podgorenii să se gîndească re­ios la înființarea sindicatului, de­z­mipărarea și des­facerea vinurilor pentru a putea scăpa de ea­lamitatea angrosiștilor cari îi speculează„ â­ ch­ip neomenos. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE SI CONENTARII - Camera ungară a fost iarăși tea­trul unui scandal din care parla­mentarii maghiari și-au făcut o specialitate în Europa. De astă da­tă Camera a fost convocată din inițiativa șefilor opoziției care au voit să interpeleze guvernul asu­pra panamalelor și panamb­elelor la ordinea zilei. Bine­înțeles că de la primele desbateri, obstrucția și-a făcut vînt­. Cu toate acestea e de notat un progres- Deputații opozi­ționiști nu s’au mai serv­it de fe­lurite unelte-anexe, ca: tinere, clo­­pote, tobe, trompete. Au făcut zgo­mot numai cu mijloacele lor natu­rale: zbierând, cîntînd, bătînd cu pumnii în pupitre. Bine­înțeles că garda parlamentară, instituită de Tisza, și-a făcut apariția în pas gimnastic. Dar și aci e de notat un progres. Deputații cari trebuia dați afară, n’au mai așteptat să fie lu­ați de guler, ci au plecat singuri. Și astfel ședința s’a ridicat, ca sce­nele să reînceapă la prima ocazie. Căci un parlament maghiar fără scandal, ar fi ea și o Academie în ca­re s’ar discuta cu zgomot. Așeză­­mintele trebue doar să’și aibă ros­tul lor. Academiile să fie calme și­ parlamentul ungar un fel de cir­ciumă. Dar mai presus de obstrucție, zarvă și gardă parlamentară, ceia ce caracterizează faza actusă a Un­gariei e sistemul de jaf și corupție care se traduce prin tot felul de panamale și panamb­ele. Ungaria are doar privilegiul de a poseda în persoana lui Lucacz pe „pana­­mistul cel mai mare al veacului și al Europei". Pe seama lui Lucacz, acuzat că a favorizat o bancă par­­­ticulară care i-a dat bani pentru alegeri, s-a mai descoperit un alt matrapazlîc, săvârșit cu ocazia în­­cuviințărei unui tripou la Buda­pesta. Azi se vorbește de oarecari subsidii pe cari Tisza le-a plătit unui gazetar francez ca să laude guvernul ungar în presa din Paris. Mîine cine știe ce țară se va mai descoperi. Ungaria nu mai e numai țara violențelor politice, a exploatării economice și a asupririlor de tot felul. A ajuns și patria tuturor tur­nitudinilor. Și națiunea maghiară, care se confundă cu însu­și statul ungar, vrea să călăuzească cele­lalte națiuni de sub coroana Sfîn­­tului Ștefan. E foarte lămurit de ce aceste na­țiuni nu vor să primească aseme­nea călăuză. APROPRIEREA AUSTRO­FRANCEZĂ Cercurile diplomatice vieneze urmăresc cu mult interes discuțiu­­nile presei franceze relativ la ac­țiunea începută de senatorul De­­i­onehe în interesul unei apropieri între Franța și Austro-Ungaria, acțiune care e sprijinită și de de­vien­ceau. In acelaș timp s’a înce­put o acțiune pentru stabilirea u­­nei apropieri între Rusia și Aus­tro - Ungaria. Inițiatorii acestei mișcări spun că relațiunile dintre Franța și Austro-Ungaria nu vor putea deveni amicale decit atunci cînd se va produce o apropiere în­tre Rusia și monarhia habsbur­­gică. Pentru a realiza această apro­piere se proecteaza vizita unui ma­re duce rus la Viena. REORGANIZARE­A ADMINI­STRATIVA A BULGARIEI Bulgaria a fost pînă acum îm­părțită în 12 județe și 66 de plăși. Prin anexarea teritorului Tracia, Bulgaria va fi împărțită în 14 ju­dețe și 87 de plăși. Tracia va fi împărțită în două mari districte: Strumița care va cuprinde plășile Strumița, Gornia Djemaia, Mehonia, Nevrokop, Mei­ni, și Petrici, iar al doilea județ Gumuldjhia, Xanthi, Pasmalkii Ortakeui, Sofla, Zenidje, Dedagaci Egri Dere, Dari Dere și Kukus- Kavak. In afară de acestea, districtul Denel va fi alipit județului Fili­­popol, iar districtele Ki­­rdjali și Mustafa pașa județului Stara­ Zago­­ra. Districtele Vasilko și Malko Tîrnovo vor fi alipite județului Burgas. Guvernul bulgar proiectează di­ferite îmbunătățiri care trebuiesc aduse în organizarea nouilor ținu­turi. Aceste îmbunătățiri vor înce­pe a fi introduse de îndată ce or­dinea va fi restabilită , situația se va limpezi. REORGANIZAREA ARMA­TEI TURCEȘTI A apărut tradeaua Sultanului privitoare la­ contractul de anga­jament al misiunii militare germa­ne însărcinată cu instrucțiunea ar­matei otomane. Cercurile în­ ținte dau mare însemnătate acest­­ei misiuni care permite reorganifi­zarea complectă a armatei otoma­­ne, restabilirea disciplinei și de­părtarea tuturor ofițerilor cari fac politică. Generalul șef al misiunei va avea puteri nu numai în ar­mată, ci și asupra­ școalelor mili­tare. Atașatul militar german a plecat la Berlin spre a ratifica coi­­tr actul de angajament și va raport­­a guvernului otoman propunerii guvernului german asupra alegat­­rii ofițerilor. COMITET ITALO-SPANIOL, Președintele Senatului spaniol, a convocat pe mai mulți senatori, deputați, artiști și publiciști la o întrunire cu scopul de a se înte­meia un comitet ispano-italic, me­nit să desvolte raporturile indus­triale comerciale, intelectuale și artistice între Italia și Spania. A­­ceastă veste e primită cu entu­­siasm de toate ziarele din Madrid ca și de cercurile politice și artis­tice spaniole. TAINA VOCAȚIUNEI GÎNDURI SUGERATE DE NUMIREA LUI ROUGER CA D­RECTOR AL OPEREI DIN PARIS Pedagogii cari­­ sínt savanții cei mai optimiști, pentru că au căutat să influențeze natura copi­lu­lui, pe vremea cînd legile acestea naturi erau aproape necunoscute, au pus mult accent pe vocațiune, pe acea putere ce se relevă de la început în om, pe­ o directivă care apare ades în prima perioadă a copilăriei. Mul­te exemple, ar proba că de copil, un mare om și-a arătat vocațiunea, chemarea, și o anumită pornire și specializare a minței. Mozart la 6 ani a compus celebra Ave Maria; John Stuart Mill era savant pe cind alți copii nu știu să vorbească bine; și în familia celebră a celor 300 de Bach,, muzicanți mari și mică, nu puțini au fost aceia cari au ex­celat în arta cîntecului la o vîrstă în care alți copii practică sportul zmeului. Dar alături cu aceste exemple mari și clasice, este alte cazuri în care bărbatul a cotrazis pe copil, în care maturitatea a pus altă semnătura pe-o viață ce nici nu putea­ fi bănuită­ în copilărie. Oare în Sehliemann se putea observa tendința acelui mare desmomiîntă­­­tor al Troei homerice? Și în păzi­torul de gîște care îl chema Fichte cine ar fi putut ghici pe filosoful continuator al lui Kant? Dar aceste­ cazuri ar putea fi ex­plicate prin o insuficiență a celor ce au fost în­ contact cu acești oa­meni mari? Alte exempple, însă, ne dovedesc că adevărata­ vocațiune este ascun­să chiar și propriului suflet al ce­lui ce-o are. Exemple caracteris­tice și noi sînt următoarele două luate din lumea artistică franceză. Unul e Antoine. Funcționar mic la o bancă, apoi la compania de gaz, pînă aproape de 30 ani, el în­suși nu putea crede că în el stau ascunse calitățile celui mai bun m­erteur en scene, celui mai nou ac­­tor. Noul director a Operei din Pa­ris, Rouger a fost fabricant de parfumuri, a fost elev distins și apoi absolvent al școalei politech­­nice — începînd ca și Taine, și ea veselul Armand Silvestre prin a fi matematic înainte de arhitect al cu­vintelor, — apoi librar, poet și func­ționar — dar ceea ce trăia mai viu în sufletul său, ceea ce era mai in­tim legat cu firea lui, nu era nici negustoria, nici calculele algebrice, nici armonia­ rimelor, nici înclina­rea spre tacticoasa bi­rocrație, ci numai lumea sunetelor, și abila conducere a sirenelor și­ a tenorilor fericiți. In Rouger, toată lumea care se ocupă­ de muzică în Franța vede speranța­ unei învieri a m­arei opere care dd­ădea sub vechia di­recție din zi șii zi. Vocațiunea astfel există: «Iar ea e adesea ori un mister; ea se relevă în împrejurări neprevăzute; e scîn­­teia electrică ce nu se produce de­cit în anumite feluri de contact; e aspectul cel mai nou al unei vechi tendințe ce zăcea în suflet, și care ar fi rămas pentru totdeauna ne­cunoscută, dacă o fericită împreju­rare nu­ o scotea la lumină, nu-o punea în curentul vieței pipăite. Să nu avem astfel pretențiunea că putem cunoaște pe un om, că pu­tem prevedea ceea ce are să fie judecind după ceea ce a fost. In fie­care din noi stă nu numai floarea al­bastră a idealului cîntat de poeți, stă și puterea latentă nebănuită a unei vocațiuni de viitor. --------------exo------------— SCOȚIEN­E­ ­XPROPPURE D. Filipescu e adversarul expro­­m­ierilor și cînd, colo l-a expropriat pe d. Take Ionescu de o id­ee pe care acesta a enunțat-o în 1907. PROCES RE CONTILAVIAȚIE D. Take Ionescu va da în judecată pe d. Filipescu pentru că i-a luat i­­deia răscumpărărei datoriei hipo­­tecare a proprietăței rurale. D. Take Ionescu se va prevala de legea asupra brevetelor de inven­­țiune. 0 CELEBRITATE Faima țărei noastre crește în străi­nătate. Amicul d-lui Gr. Cantacuzi­­no, baronul de Marcan e urmărit de parchetul din Paris, pentru nume­roase isprăvi. Avem faliții noștri, chiar și pe­ste graniță, SRH... LA D. T. 10 »SCU „Cu o modestie care ar trebui sa fie umilitoare pentru toți aceia cari nu s­e sfiesc să-și atribuie în publu merite reale sau închipuite d. Ma­­iorescu, a refuzat să se pue în evi­dentă meritele d-sale reale și chiar în ultima călătorie a evitat ori și cu întîlnire sau vizită,...“ Articolașul e iscălit Br. D. Tale lonescu ar putea exclama ca și Ce­zar: „Și tu Br­ (ute) fiul meu", mă lovești! DINU MILIAR­D. Const Mille anunță că va pu­blica în „Dimineața" anticul său ro­man: Dinu Milion. D. Miile e un comerciant eminent. Vrea să profite de vil va stîrnită în jurul numelui Million, ca să asigu­re un succes romanului d-sale. Dar lumea știe că Million nu e Dinu. V0 ° S‘TUL Tribunalul din Paris a condam­nat pe o vînzătoare de portocale fi­indcă a vopsit aceste fructe ca să pară mai, coapte. Acelaș tribunal nu va condamna de­sigur femeile cari își vopsesc fața ba să pară mai pu­țin coapt. Scott & C­ia HOTE TIRANUL VREME! Timpurile noastre se min­drese­ște o cucerire care e m­ai mare decit a lui Narxoleon și de­cit a lui Cesarie se mî­ndr­esc cu o cucerire asupra însăși sufletului nostru:, libertate și Mindria aceasta nu ar trebui să fie p­ea mult trîmbițată. E posibil ta azi să nu mai existe tirani, să se mai fie acele lettres de cachet carii permiteau monarhilor sa crim­ee pe un nevinovat în închisoare, să os nai­ființeze arestări în masă, să li arderi pe rug pentru o părere sau­ alții Totuși e o tiranie care a răț­­păt, în secolul nostru de Übeltat«! E tirania „biletului de recomenda­­re“. Forma aceasta de intervenții este tiranică și pen­tru cel ce o prie­nește și­ p­entru cel ce o dă, este tip ,bin pentru societate. Dar după cum oamenii acceptă Corvada cât* filer de visită ca felicitări, sau tor­tura corsetului, ori a miinuecriei boș tine, tot astfel se acceptă corespon­­denjta biletului de recomandare cu­ o necesitate, ca o fatalitate fată de care nu poți scăpa. Candidați la burse, la slujbe, la premii, la onoș­turi, tineri imberbi și bărbați ret­­retînd timpurile cînd erau vii, berbi, — femei, domnișoare ,globi, văduve tragice, toate tipurile, toa­­te vîrstele, desprinse dî­n bibliotecă lui Balzac recurg la biletul de rm comendare, la salvatorul bilet de recomandare. Cine are curajul să rupă cu acest obicei«, să zică un rit energic la cei ce vin cu zîmbetul pe Hp­­c să-ți ceară „un mic bilet, de rtA ■oipendare, căci numai pe d-ta și M D-zeu îl am“, ah acela va fi un e­rou. și eroii nu se întîln­esc cu re­gularitatea și iuțeala stîlpior dă telegraf num­­ii de pe fereastra gli­nui vagon ce fac"... Petronius Scrisori din Berlin Stagiunea teatrală UN TEATRU NOU t „DEUTSCHES KtNSTLER-THFATER.54 NOUA DIRECȚIE DELA „LKSS1NG-THEATKR“. PARSIRaL. CARUSO LA OPERA REGALA. — „TANGOPRINZ SSIN LA T1IABA-TEATER. Stagiunea teatrală începută acum se arată bogată nu numai în piese noi, ceea ce ar fi lucru obicinuit, ci și în evenimente artistice de seamă. Un teatru nou: Deutsches Küns­tler­ Theater (Sozietät) și-a deschis toamna aceasta porțile în localul, de timpuriu... răposatei Kurfü­rs­­ten-oper. Noul teatru calcă pe ur­mele lui Brahm și Reinhardt, pre­­zentîndu-ne piese clasice și moderne cu o înscenare și distribuție aleasă. In repertoriul lui găsim piesele lui Hauptmann Strindberg, ș. a. Moartea lui Otto Brahm, intem­e­iatorul teatrului liber german, a ri­dicat chestiunea succesiunei la di­recția lui „Lessing-Theater“. Urma­șul lui Brahm este astăzi Victor Barnowsky, fostul director la „Kle­ines Theater“, minuscula scenă de pe Unter den Linden. Frumoasa ac­tivitate artistică a lui Barnowsky la „Kleines Theater“, ne făcea să credem că succesiunea lui Brahm va fi în mîini bune. Și într’adevăr cu reprezentarea lui Peer Gynt a lui Ibsen, noul director ne-a dovedit că vrea să urmeze direcția sănă­toasă a lui Brahm, care prin renu­mitele lui cicluri complecte ale pie­selor lui Ibsen, a făcut din „Les­­sing-Theater" una din primele scene ale Germaniei. Un alt eveniment de care se vor­bește mult în lumea teatrală este reprezentarea lui „Parsifal“, cele­bra operă a lui Richard Wagner, care va avea loc în Ianuarie. Pînă acum „Parsifal“ era proprietatea exclusivă a moștenitorilor din Bay­reuth, care nu permiteau nici unei alte scene să-l reprezinte. Și astfel ciclurile wagneriane de la Bayreuth, făceau din orășelul acesta locul de întîlnire al snoulu­i de pretutindeni și al muzica­nților en state, cari își puteau permite luxul unei călătorii la Bayreuth.­­ La 1 ianuarie 1914, expiră însă termenul de 30 ani de la moartea lui Wagner și astfel întreaga lui ope­­ră, inclusiv ...Parsifal“, intră în do­meniul public. Nu-i vorbă moșteni­­torii din Bayreuth, care făceau oarecum speculă din dreptul lor de proprietate, au căutat să obție dela­ parlament o lege specială prin care să li se prelungească privelegiul pentru „Parsifal“. N’au reușit fie astfel „Parsifal“ va vedea anul a­­cesta lumina rampei pe toate sce­nele mari din lume. La Berlin sa va reprezenta în acelaș timp la „Opera mare* (Königliches Opern­haus) și la „Deutsches Opernhaus*" noua operă populară din Kharlotten­­burg. Ambele teatre au început cu mult repetițiile și fac toate pregăti* rile ca să reprezinte „Parsifal“ în* tr’un cadru demn de numele lui­ Wagner. Caruso care vine în fiecare an la Berlin, la opera Regală, ne-a dat șî acum obicinuitele lui 4 reprezenta*­tii (Aida, Bohema, Carmen și Pan­gliacci). Sunt unii care afirmă că or­­ganul minunat al lui Caruso e în descreștere față cu anii precedenți. Cred însă mai de­grabă că de vin­ și nu este Caruso, ci prețurile mari de intrare, care s-au urcat la sume fa­­buloase din cauza speculanților. Pretențiile publicului cresc în im­­port direct cu prețurile plătite. Șf atunci cînd cineva a plătit 25 sării 30 lei pentru ultimul loc (în balansi­nul IV), e foarte natural oft nu mai fie mulțumit nici chiar oft Caruffh așteaptă la nud mult.« '

Next