Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-26 / nr. 2053
5 «■! VMu __ ABONAMENTE 1 56C.._. Lij^.^i^Tj^BurnoECT. | ANUNCIURI COMERCIALE "f* ANUNCIURI COMERCIALE * # "gMjjiM bailtot ar5 VVV.........un an 18 Lei .................. gease snni 9 LM 56 CALEA VII C <^ISTRA^ ACADEMIEi 17 BUCUREȘTI Unia Mrp 7 pe 0 coloană în pagina III ...................50 bani l V|AT|| In străinătate .... un an 30 Lei ........ șease luni 13 Lei REDACȚIA: TEUFON 13/47 ^ ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/33 Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV ...................30 bani f 11 AJCXIA» Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .............. 50 bani % Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .....................30 bani t L Inserți și reclame pagina III linia ............................... 2 Lei Infshiimii'*” Abonamentele incep la 1 $115 ale fiecărei luni MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA Inserți și reclame pagina III linia .............................. 2 Lei I ,trTM RaIdUL PaRiS-CairO URUI,OüHT(X) ȘI MECANICUL SAU ROUX (XX) PE CÎMPUL DE AVIAȚIE DE LA NP POD ROM. Reforma agrară și adversarii ei Reforma preconizată de noi pentru deslegarea chestiunei agrare, e atît de potrivită timpului și împrejurărilor prin cari trecem, că adversarii ei nu i-au putut opune pină azi un singur argument serios și convingător. In deosebi partidul conservator, care își face o platformă din combaterea reformei, e cu desăvârșire desorientat. Acei cari vorbesc în numele lui nu se înțeleg între dînșii. D. Paul Grecianu propune, in locul exproprierei, arendășia pe termen lung; d. Hiotul combate, punând inainte vânzarea proprietăților statului și a bunurilor de mină moartă; iar d. Filipescu, nemulțumit de amîndoi, susține ideia de a se răspampara datoria,s. potecarä ,a proprietăței rurale; ■spre a se revinde țăranilor păminturile cari reprezintă valoarea acestei datorii. Acest amestec de soluții comtrazicătoare, această zăpăceală dovedește că partidul conservator, desființat politicește, și-a pierdut și substratul de idei pe cari se reazămă doctrina lui. Cu toate acestea vom face partidului conservator onorurile unei ultime discuțiuni, care va fi, pentru dînsul, o disențiune funerară. Vom examina, pe find, soluțiunile preconizate în numele lui. D. Paul Greciartu susține arendășia pe termen lung în locul exproprierei. O arendășie pe termen lung, cu caracter obligatoriu stabilit prin lege, este și ea o știrbire a dreptului de proprietate, fiindcă ia proprietarului putința de a dispune, oricînd și cum vrea, de patrimoniul său. Dar o asemenea soluție, care nu salvează principiul proprietăței inviolabile, are marele cusur de a crea proprietarului și proprietăței o servitute, fără a mai vorbi de neajunsurile pe cari le prezintă sistemul arendășiei. Mai simplă, anai dreaptă și mai practică e soluțiunea noastră: exproprierea parțială, căci făcând pe țărani stăpînitori de pământ, desleagă și pe proprietari de orice servitute. Pe calea indicată de noi, armonia socială cîștigă, căci vom avea la sate proprietăți cu interese concordante, pe cînd sistemul arendășiei, nu înlătură conflictele sociale dintre proprietari și arendași. Trecem la soluția d-lui Hiotu. D. Hiotu recunoaște slăbiciunea tezei d-lui Grecianu și, neputind tăgădui necesitatea de a se împroprietări țăranii, cere ca împroprietărirea să se facă din domeniul Statului și al bunurilor de mină moartă. Cine i-a spus d-lui Hiotu că acest domeniu va fi un fel de noi bime tangere ! De bună seamă că el va fi împărțit, dar tot atît de evident că el nu ajunge spre a se îndestula nevoile mari și multiple ale țărănimei. D.Hiotu ne mai pune înainte terenurile inundabile azi, cultivabile mîine. Desigur că nu noi, cari aim venit eu legeă îmbunătățirilor funciare, am putut pierde din vedere aceste terenuri. Dar punerea lor în valoare cere timp și nevoile țărănimei sunt urgente. Apoi aceste terenuri constitue o rezervă pentru nevoile viitoare. E dar necesar să se preceadă la exproprierea marilor proprietăți cultivabile azi. In ce privește soluțiunea d-lui Filipescu, am arătat ori că ea se întoarce tocmai în contra proprietăței pe care d. Filipescu vrea s’o apere. Cu o singură deosebire, d. Filipescu lovește tocmai in proprietatea cea mai interesantă a oamenilor muncitori, cari își cultivă pămîntul, cari se îndatorează spre ai putea cultiva, pe cînd proprietatea acumulată prin moștenire și care aparține de regulă unor proprietari leneși și absenteiști, e ferită de orice atingere. Dar și așa cum e formulată, soluțiunea d-lui Filipescu e o expropriere deghizată, așa că din atitudiinea corifeului conservator trebue sa reținem faptul important: că admite principiul exproprierei, discutindu-i numai modalitatea aplicărei. Cînd d. Filipescu se va convinge că soluțiunea noastră francă, echitabilă, cu o dreaptă despăgubire, e superioară celeia, ocolitoare, a exproprierei pe calea rascumpurftrei proprietăților ipotecate, îl vom avea poate alături de noi. Dar adversarii soluției noastre mai iau o atitudine — și aci d-mi Grecianu." Hiotu și Filipescu merg mină în mină. Ei slăvesc virtuțile unei bune gospodării individuale susținind că dacă țăranul ar lucra mai mult și mai rațional, n’ar fi nevoie de nici un fel de expropriere. Susținem și noi că țăranul, are prea puțini, stast lucrătoare și recunoaștim că o cultură rațională, cu o bună selecțiune a cerealelor și cu o vînzare ordonată, ar fi de dorit. Dar oare Cu atîta se poate îmbunătăți starea țărănimei noastre ? Țărănimea noastră nu suferă doar de cusururi individuale, ci de o plagă socială. Vicisitudinile ei istorice i-au răpit pămîntul pe care îl lucra și soarta ei nu se va îmbunătăți decit, prin desființarea privilegiilor feodale ale boierimei, printre cari figurează și dreptul de a poseda cit mai mult pămînt, chiar într’o măsură care zdruncină echilibrul social. Stabilind acest echilibru, partidul liberal va dezășui însă’și existența noastră națională. Ne mai rămâne să spunem un cuvînt despre o altă acuzare ce ni se aduce: aceia că lovim în proprietatea rurală și că menajăm proprietatea urbană și averile mobiliare. Fabius intei Mmm Se împlinește o jumătate de veac de la moartea marelui patriot și poet Eri, 24 Octombrie, s’au împlinit, zi cu zi, cincizeci de ani dela moartea lui Andrei Mureșanu, patriotul care a luptat o viată întreagă pentru cauza națională a Romînilor din Ardeal, poetul inspirat, care a dat rominismului întreg imnul „Deșteaptă-te Romíné. Se cuvine ca, lăsînd pentru o clipă deoparte „actualitatea“, să ne întoarcem cu sufletul și cu gîndul la amintirea pilduitoare a vietei lui Andrei Mureșanu. .... Educat la școala iluștrilor Barmitiu și Cipariu, într’o vreme cînd cultura și știința romînească erau la începuturile lor — Andrei Mureșanu începu să scrie versuri pe la 1839. Și nu **cer „artă pentru artă“ acest poet al neamului romînesc, ci exprima într’o formă desăvîrșită pentru acele vremuri, însăși năzuințele sufletului umul popor. Punctul culminant al carierei sale a fost imnul ,Desterdăte Romíne“ scris la 1848,o bucată patriotică ce a însemnat începutul unei ere noi de lupte, în viata atît de zbuciumată a poporului român din Ardeal. Învățător, pedagog, poet și literat, Andrei Mureșanu și-a închinat viata întreagă unui ideal scump oricărei inimi românești. Dacă sunt cincizeci de ani de la moartea lui Mureșanu, opera lui, departe de a muri, însufletește și înaltă și acum inimele generatiunilor românești către același ideal sfînt.... Și dacă Deșteaptă-te Romíne“ ar fi fost singura operă a vietei lui Mureșanu, — atît de bogată în mari acțiuni românești — și încă memoria lui ar trebui cinstită cu ceva mai multă pietate și atențiune. Un popor care-si cinsteste apostolii, se înaltă pe sine însusi... -XX PROBLEMA LOCUINȚEI CAPITALA E ÎNCONJURATA DE UN INFL PE LOCUINȚE NES \ NATO ASL, APPARATE CUIBURI DE INFECȚIE spune D ml I. f. C’ STINTS'*U - Unii din bărbații cari au studiat în amănunt și cu deosebită pătrundere și perseverență chestiunea a fSI de însemnată și vecinie la , ordinea zilei a locuinței, este desigur d. dr. I. E. Costinescu. Incă de pe vremea cînd distinsul nostru amic ocupa demnitatea de consilier al Capitalei, d-sa s’a ocupat de aproape de chestiunea aceasta și de atunci necontenit ea a făcut obiectul preocupărilor sale. Administrator-delegat al soc. comunale pentru construire de locuințe eftine și sănătoase, la a cărei înființare a contribuit într’o largă măsură, d-sa desvoltă în această calitate o rodnică activitate de fiece clipă; a luat parte, cu mijloace personale, la toate congresele internaționale ale locuințelor ieftine, adunînd un material bogat de date, și coordonînd soluțiunile la cari s’a ajuns in statele apusene în această chestie. Așa fiind, cuvântul d-sale în discutiunea acestei probleme atît de însemnate are o valoare netăgăduită, și contribuțiuniile pe cari le aduce la studiul ei atît de complex merită să fie cunoscute pe larg. Iată de ce vom rezuma, în cîteva articole, părerile d-lui dr. Costinescu asupra felului cum ar trebui rezolvată chestia în Capitala noastră, înainte de toate d-sa stabilește că cea mai strânsă legătură există între casă și starea fizică și morală a omului. Statisticele orașelor mari învederează că mortalitatea crește pînă la 50 și 60 la mie pentru casele insalubre și scade pînă la 15 la mie pentru casele sănătoase. „Mai toate boalele zice d-lul Costinescu, — și în special tuberculoza se întind cu o repeziciune uimitoare în casa murdară, lipsită de aer și lumină a sărmanului. In urma datelor adunate astăzi în toate orașele mari și chiar în Capitala noastră, se cunosc casele, străzile și cartierele cu focare continue de epidemii. Unele din aceste case sunt adevărate pepiniere de cimitir“. D-rul Costinescu crede că, după cum comuna are datoria de a se ocupa de străzi, de apă, canale și lumină, e datoare să se intereseze de aproape și să intervie în chestiunea locuinței. Analizând tendința firească a Românului de a deveni proprietar, deși în principiu această dispoziție a populației noastre e un bine, — d-sa constată că în practică ea nu dă rezultate favorabile, prin faptul că cei mulți nu au mijloacele necesare pentru a-și putea clădi o casă igienică, și ajungem să vedem ceea ce s’a făcut în tot ocolul IV și o parte din ocolul al treilea al Capitalei. „Este un adevărat inel de locuințe insalubre care înconjoară Bucureștiul, și din nenorocire acest inel cuprinde aproximativ o jumătate din suprafața orașului“, spune d-rul Costinescu. Cu elocința precisă și convingătoare a faptelor văzute, d-sa ne descrie pe larg aceste locuințe nesănătoase, adevărate cuiburi de mizerie. In numerele viitoare vom reproduce părerile judicioase ale d-rului Costinescu asupra mijloacelor prin cari s’ar putea schimba starea de azi a locuințelor, arătînd și activitatea societăței locuințelor ieftine. In sfîrșit, vom publica interesantele impresiuni pe cari d-sa nu ]i f-a făgăduit, asupra ultimului congres al locuințelor, ținut la Haga. -------------ovo—-------— Aurel Marcu On cartei împotriva podgorenilor FALsIFICATORII DE VINURI Se cunoaște chestiunea falsificatorilor de vinuri Fiind prinși asupra operațiunei falsificărei vinurilor, au fost dați in judecată. Acești falsificatori, cari sunt totdeodată și angrosiști de vinuri, au căutat să scape de liturile legei și prin toate chipurile și toate presiunile posibile au încercat să mușamalizeze afacerea. Cei ce stăruiț’” însă pentru mușamalizare, s-au lovit de agitația podgorenilor cari se vedeau aproape ruinați din cauza operațiunilor neomenești ale acestor negustori angrosiști, și cari au cerut cu btăiniintă pedepsirea celor vinovați.Pentru a se răzbuna, angrosiștii falsificatori de Primiri s-au hotărât sa-i boicoteze pe podgoreni. In acest scap toți angrosiștii s-au cartelat și au dat delegațiune numai unuia sau doi dintre ei să facă cumpărăturile de vinuri din anul acesta de la podgoreni pentru ca, înlăturînd concidente, să poată cumpăra vinurile ci prețuri derizorii. Astfel, deși la Pane ii și Odobești se găsesc cantități considerabile de vinuri și de b Iuitate foarte bună, chiar mai bună poate decit cea de anul trecut, totuși pină acum, nu s-au prezentat, in aceste două regiuni, de fii de cumpărători. La Odobești nu s-a prezentat decit un singur angrosist — un oarecare Waisman — iar la Panciu tot unai singur anume Colin. Ambii acești angrosiști oferă podgorenilor vreturi ridicole pentru productiunea lor. Așa_ la Odobești nu se oferă podgorenilor țărani de cît maximum 2.50 lei decalitrUr de vin iar proprietarilor podgoreni mai mari, pentru calitățile cele mai superioare de vinuri nu se oferă de cît A lei decalitrul de vin. Aceleași prețuri se oferă și în regiunea Panciu. Natural că podgorenilor nu le convin aceste prețuri ridicole pentru că, dacă le-ar accepta, ar însemna să-și vîndă productiunea cu pierdere. Așa fiind, podgorenii se găsesc în situațiunea, sau să se ruineze, sau să rămînă cu productiunea nevîndută. In fața acestei situatiuni credem că a sosit timpul ca podgorenii să se gîndească reios la înființarea sindicatului, dezmipărarea și desfacerea vinurilor pentru a putea scăpa de ealamitatea angrosiștilor cari îi speculează„ â chip neomenos. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE SI CONENTARII - Camera ungară a fost iarăși teatrul unui scandal din care parlamentarii maghiari și-au făcut o specialitate în Europa. De astă dată Camera a fost convocată din inițiativa șefilor opoziției care au voit să interpeleze guvernul asupra panamalelor și panambelelor la ordinea zilei. Bineînțeles că de la primele desbateri, obstrucția și-a făcut vînt. Cu toate acestea e de notat un progres- Deputații opoziționiști nu s’au mai servit de felurite unelte-anexe, ca: tinere, clopote, tobe, trompete. Au făcut zgomot numai cu mijloacele lor naturale: zbierând, cîntînd, bătînd cu pumnii în pupitre. Bineînțeles că garda parlamentară, instituită de Tisza, și-a făcut apariția în pas gimnastic. Dar și aci e de notat un progres. Deputații cari trebuia dați afară, n’au mai așteptat să fie luați de guler, ci au plecat singuri. Și astfel ședința s’a ridicat, ca scenele să reînceapă la prima ocazie. Căci un parlament maghiar fără scandal, ar fi ea și o Academie în care s’ar discuta cu zgomot. Așezămintele trebue doar să’și aibă rostul lor. Academiile să fie calme și parlamentul ungar un fel de circiumă. Dar mai presus de obstrucție, zarvă și gardă parlamentară, ceia ce caracterizează faza actusă a Ungariei e sistemul de jaf și corupție care se traduce prin tot felul de panamale și panambele. Ungaria are doar privilegiul de a poseda în persoana lui Lucacz pe „panamistul cel mai mare al veacului și al Europei". Pe seama lui Lucacz, acuzat că a favorizat o bancă particulară care i-a dat bani pentru alegeri, s-a mai descoperit un alt matrapazlîc, săvârșit cu ocazia încuviințărei unui tripou la Budapesta. Azi se vorbește de oarecari subsidii pe cari Tisza le-a plătit unui gazetar francez ca să laude guvernul ungar în presa din Paris. Mîine cine știe ce țară se va mai descoperi. Ungaria nu mai e numai țara violențelor politice, a exploatării economice și a asupririlor de tot felul. A ajuns și patria tuturor turnitudinilor. Și națiunea maghiară, care se confundă cu însuși statul ungar, vrea să călăuzească celelalte națiuni de sub coroana Sfîntului Ștefan. E foarte lămurit de ce aceste națiuni nu vor să primească asemenea călăuză. APROPRIEREA AUSTROFRANCEZĂ Cercurile diplomatice vieneze urmăresc cu mult interes discuțiunile presei franceze relativ la acțiunea începută de senatorul Deionehe în interesul unei apropieri între Franța și Austro-Ungaria, acțiune care e sprijinită și de devienceau. In acelaș timp s’a început o acțiune pentru stabilirea unei apropieri între Rusia și Austro - Ungaria. Inițiatorii acestei mișcări spun că relațiunile dintre Franța și Austro-Ungaria nu vor putea deveni amicale decit atunci cînd se va produce o apropiere între Rusia și monarhia habsburgică. Pentru a realiza această apropiere se proecteaza vizita unui mare duce rus la Viena. REORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A BULGARIEI Bulgaria a fost pînă acum împărțită în 12 județe și 66 de plăși. Prin anexarea teritorului Tracia, Bulgaria va fi împărțită în 14 județe și 87 de plăși. Tracia va fi împărțită în două mari districte: Strumița care va cuprinde plășile Strumița, Gornia Djemaia, Mehonia, Nevrokop, Meini, și Petrici, iar al doilea județ Gumuldjhia, Xanthi, Pasmalkii Ortakeui, Sofla, Zenidje, Dedagaci Egri Dere, Dari Dere și Kukus- Kavak. In afară de acestea, districtul Denel va fi alipit județului Filipopol, iar districtele Kirdjali și Mustafa pașa județului Stara Zagora. Districtele Vasilko și Malko Tîrnovo vor fi alipite județului Burgas. Guvernul bulgar proiectează diferite îmbunătățiri care trebuiesc aduse în organizarea nouilor ținuturi. Aceste îmbunătățiri vor începe a fi introduse de îndată ce ordinea va fi restabilită , situația se va limpezi. REORGANIZAREA ARMATEI TURCEȘTI A apărut tradeaua Sultanului privitoare la contractul de angajament al misiunii militare germane însărcinată cu instrucțiunea armatei otomane. Cercurile în ținte dau mare însemnătate acestei misiuni care permite reorganifizarea complectă a armatei otomane, restabilirea disciplinei și depărtarea tuturor ofițerilor cari fac politică. Generalul șef al misiunei va avea puteri nu numai în armată, ci și asupra școalelor militare. Atașatul militar german a plecat la Berlin spre a ratifica coitr actul de angajament și va raporta guvernului otoman propunerii guvernului german asupra alegatrii ofițerilor. COMITET ITALO-SPANIOL, Președintele Senatului spaniol, a convocat pe mai mulți senatori, deputați, artiști și publiciști la o întrunire cu scopul de a se întemeia un comitet ispano-italic, menit să desvolte raporturile industriale comerciale, intelectuale și artistice între Italia și Spania. Această veste e primită cu entusiasm de toate ziarele din Madrid ca și de cercurile politice și artistice spaniole. TAINA VOCAȚIUNEI GÎNDURI SUGERATE DE NUMIREA LUI ROUGER CA DRECTOR AL OPEREI DIN PARIS Pedagogii cari sínt savanții cei mai optimiști, pentru că au căutat să influențeze natura copilului, pe vremea cînd legile acestea naturi erau aproape necunoscute, au pus mult accent pe vocațiune, pe acea putere ce se relevă de la început în om, pe o directivă care apare ades în prima perioadă a copilăriei. Multe exemple, ar proba că de copil, un mare om și-a arătat vocațiunea, chemarea, și o anumită pornire și specializare a minței. Mozart la 6 ani a compus celebra Ave Maria; John Stuart Mill era savant pe cind alți copii nu știu să vorbească bine; și în familia celebră a celor 300 de Bach,, muzicanți mari și mică, nu puțini au fost aceia cari au excelat în arta cîntecului la o vîrstă în care alți copii practică sportul zmeului. Dar alături cu aceste exemple mari și clasice, este alte cazuri în care bărbatul a cotrazis pe copil, în care maturitatea a pus altă semnătura pe-o viață ce nici nu putea fi bănuită în copilărie. Oare în Sehliemann se putea observa tendința acelui mare desmomiîntător al Troei homerice? Și în păzitorul de gîște care îl chema Fichte cine ar fi putut ghici pe filosoful continuator al lui Kant? Dar aceste cazuri ar putea fi explicate prin o insuficiență a celor ce au fost în contact cu acești oameni mari? Alte exempple, însă, ne dovedesc că adevărata vocațiune este ascunsă chiar și propriului suflet al celui ce-o are. Exemple caracteristice și noi sînt următoarele două luate din lumea artistică franceză. Unul e Antoine. Funcționar mic la o bancă, apoi la compania de gaz, pînă aproape de 30 ani, el însuși nu putea crede că în el stau ascunse calitățile celui mai bun merteur en scene, celui mai nou actor. Noul director a Operei din Paris, Rouger a fost fabricant de parfumuri, a fost elev distins și apoi absolvent al școalei politechnice — începînd ca și Taine, și ea veselul Armand Silvestre prin a fi matematic înainte de arhitect al cuvintelor, — apoi librar, poet și funcționar — dar ceea ce trăia mai viu în sufletul său, ceea ce era mai intim legat cu firea lui, nu era nici negustoria, nici calculele algebrice, nici armonia rimelor, nici înclinarea spre tacticoasa birocrație, ci numai lumea sunetelor, și abila conducere a sirenelor și a tenorilor fericiți. In Rouger, toată lumea care se ocupă de muzică în Franța vede speranța unei învieri a marei opere care ddădea sub vechia direcție din zi șii zi. Vocațiunea astfel există: «Iar ea e adesea ori un mister; ea se relevă în împrejurări neprevăzute; e scînteia electrică ce nu se produce decit în anumite feluri de contact; e aspectul cel mai nou al unei vechi tendințe ce zăcea în suflet, și care ar fi rămas pentru totdeauna necunoscută, dacă o fericită împrejurare nu o scotea la lumină, nu-o punea în curentul vieței pipăite. Să nu avem astfel pretențiunea că putem cunoaște pe un om, că putem prevedea ceea ce are să fie judecind după ceea ce a fost. In fiecare din noi stă nu numai floarea albastră a idealului cîntat de poeți, stă și puterea latentă nebănuită a unei vocațiuni de viitor. --------------exo------------— SCOȚIENE XPROPPURE D. Filipescu e adversarul expromierilor și cînd, colo l-a expropriat pe d. Take Ionescu de o idee pe care acesta a enunțat-o în 1907. PROCES RE CONTILAVIAȚIE D. Take Ionescu va da în judecată pe d. Filipescu pentru că i-a luat ideia răscumpărărei datoriei hipotecare a proprietăței rurale. D. Take Ionescu se va prevala de legea asupra brevetelor de invențiune. 0 CELEBRITATE Faima țărei noastre crește în străinătate. Amicul d-lui Gr. Cantacuzino, baronul de Marcan e urmărit de parchetul din Paris, pentru numeroase isprăvi. Avem faliții noștri, chiar și peste graniță, SRH... LA D. T. 10 »SCU „Cu o modestie care ar trebui sa fie umilitoare pentru toți aceia cari nu se sfiesc să-și atribuie în publu merite reale sau închipuite d. Maiorescu, a refuzat să se pue în evidentă meritele d-sale reale și chiar în ultima călătorie a evitat ori și cu întîlnire sau vizită,...“ Articolașul e iscălit Br. D. Tale lonescu ar putea exclama ca și Cezar: „Și tu Br (ute) fiul meu", mă lovești! DINU MILIARD. Const Mille anunță că va publica în „Dimineața" anticul său roman: Dinu Milion. D. Miile e un comerciant eminent. Vrea să profite de vil va stîrnită în jurul numelui Million, ca să asigure un succes romanului d-sale. Dar lumea știe că Million nu e Dinu. V0 ° S‘TUL Tribunalul din Paris a condamnat pe o vînzătoare de portocale fiindcă a vopsit aceste fructe ca să pară mai, coapte. Acelaș tribunal nu va condamna desigur femeile cari își vopsesc fața ba să pară mai puțin coapt. Scott & Cia HOTE TIRANUL VREME! Timpurile noastre se mindresește o cucerire care e mai mare decit a lui Narxoleon și decit a lui Cesarie se mîndresc cu o cucerire asupra însăși sufletului nostru:, libertate și Mindria aceasta nu ar trebui să fie pea mult trîmbițată. E posibil ta azi să nu mai existe tirani, să se mai fie acele lettres de cachet carii permiteau monarhilor sa crimee pe un nevinovat în închisoare, să os naiființeze arestări în masă, să li arderi pe rug pentru o părere sau alții Totuși e o tiranie care a rățpăt, în secolul nostru de Übeltat«! E tirania „biletului de recomendare“. Forma aceasta de intervenții este tiranică și pentru cel ce o prienește și pentru cel ce o dă, este tip ,bin pentru societate. Dar după cum oamenii acceptă Corvada cât* filer de visită ca felicitări, sau tortura corsetului, ori a miinuecriei boș tine, tot astfel se acceptă corespondenjta biletului de recomandare cu o necesitate, ca o fatalitate fată de care nu poți scăpa. Candidați la burse, la slujbe, la premii, la onoșturi, tineri imberbi și bărbați retretînd timpurile cînd erau vii, berbi, — femei, domnișoare ,globi, văduve tragice, toate tipurile, toate vîrstele, desprinse dîn bibliotecă lui Balzac recurg la biletul de rm comendare, la salvatorul bilet de recomandare. Cine are curajul să rupă cu acest obicei«, să zică un rit energic la cei ce vin cu zîmbetul pe Hpc să-ți ceară „un mic bilet, de rtA ■oipendare, căci numai pe d-ta și M D-zeu îl am“, ah acela va fi un erou. și eroii nu se întîlnesc cu regularitatea și iuțeala stîlpior dă telegraf numii de pe fereastra glinui vagon ce fac"... Petronius Scrisori din Berlin Stagiunea teatrală UN TEATRU NOU t „DEUTSCHES KtNSTLER-THFATER.54 NOUA DIRECȚIE DELA „LKSS1NG-THEATKR“. PARSIRaL. CARUSO LA OPERA REGALA. — „TANGOPRINZ SSIN LA T1IABA-TEATER. Stagiunea teatrală începută acum se arată bogată nu numai în piese noi, ceea ce ar fi lucru obicinuit, ci și în evenimente artistice de seamă. Un teatru nou: Deutsches Künstler Theater (Sozietät) și-a deschis toamna aceasta porțile în localul, de timpuriu... răposatei Kurfürsten-oper. Noul teatru calcă pe urmele lui Brahm și Reinhardt, prezentîndu-ne piese clasice și moderne cu o înscenare și distribuție aleasă. In repertoriul lui găsim piesele lui Hauptmann Strindberg, ș. a. Moartea lui Otto Brahm, intemeiatorul teatrului liber german, a ridicat chestiunea succesiunei la direcția lui „Lessing-Theater“. Urmașul lui Brahm este astăzi Victor Barnowsky, fostul director la „Kleines Theater“, minuscula scenă de pe Unter den Linden. Frumoasa activitate artistică a lui Barnowsky la „Kleines Theater“, ne făcea să credem că succesiunea lui Brahm va fi în mîini bune. Și într’adevăr cu reprezentarea lui Peer Gynt a lui Ibsen, noul director ne-a dovedit că vrea să urmeze direcția sănătoasă a lui Brahm, care prin renumitele lui cicluri complecte ale pieselor lui Ibsen, a făcut din „Lessing-Theater" una din primele scene ale Germaniei. Un alt eveniment de care se vorbește mult în lumea teatrală este reprezentarea lui „Parsifal“, celebra operă a lui Richard Wagner, care va avea loc în Ianuarie. Pînă acum „Parsifal“ era proprietatea exclusivă a moștenitorilor din Bayreuth, care nu permiteau nici unei alte scene să-l reprezinte. Și astfel ciclurile wagneriane de la Bayreuth, făceau din orășelul acesta locul de întîlnire al snoului de pretutindeni și al muzicanților en state, cari își puteau permite luxul unei călătorii la Bayreuth. La 1 ianuarie 1914, expiră însă termenul de 30 ani de la moartea lui Wagner și astfel întreaga lui operă, inclusiv ...Parsifal“, intră în domeniul public. Nu-i vorbă moștenitorii din Bayreuth, care făceau oarecum speculă din dreptul lor de proprietate, au căutat să obție dela parlament o lege specială prin care să li se prelungească privelegiul pentru „Parsifal“. N’au reușit fie astfel „Parsifal“ va vedea anul acesta lumina rampei pe toate scenele mari din lume. La Berlin sa va reprezenta în acelaș timp la „Opera mare* (Königliches Opernhaus) și la „Deutsches Opernhaus*" noua operă populară din Kharlottenburg. Ambele teatre au început cu mult repetițiile și fac toate pregăti* rile ca să reprezinte „Parsifal“ în* tr’un cadru demn de numele lui Wagner. Caruso care vine în fiecare an la Berlin, la opera Regală, ne-a dat șî acum obicinuitele lui 4 reprezenta*tii (Aida, Bohema, Carmen și Pangliacci). Sunt unii care afirmă că organul minunat al lui Caruso e în descreștere față cu anii precedenți. Cred însă mai degrabă că de vin și nu este Caruso, ci prețurile mari de intrare, care s-au urcat la sume fabuloase din cauza speculanților. Pretențiile publicului cresc în import direct cu prețurile plătite. Șf atunci cînd cineva a plătit 25 sării 30 lei pentru ultimul loc (în balansinul IV), e foarte natural oft nu mai fie mulțumit nici chiar oft Caruffh așteaptă la nud mult.« '