Viitorul, septembrie 1914 (Anul 8, nr. 2356-2385)

1914-09-19 / nr. 2374

-l u r 4 > Aceiași misiune, Alte m­ijloace TM Cu prilejul acțiunei de la Universitate — Ca și opinia publică, firesc intere­­msald fic­ ce'nou post care se face în directă 'legătura cu o situațiuied zi­lei, nte agi, urmărim și noi ■mișcarea uni­v­er­sit­ară­'începută în sala dela u­­niversi­ta­te .și­ transplantată apoi de tribuna politică de la Dacia. O urmăr­im, fără îndoială, cu lua­­­rea aminte la care obligă situațiunea și răspunderile morale ale acestui în­alt corp de îndrumători și lumină­tori ai tineretului nostru universi­tar, — iar dacă pînă­ acum am evitat discuți­unea în jur­ul mișcărei de la U­­ni­voșilele, am făcut-o de teamă ca, sub influenta, celei dinții impresii, să vii păcătuim în înțelesul ce i-am fi put­ut da. Cronicari de fie­ce zi ai vremuri­lor pe cari le trăim, astăzi însă ne socotim destul de lămuriți ca să­ ne permitem oare­cari observațiuni, pe cari vide prilejește de altfel cele mai recente cuvântări ale d-lor profesori E­manoil Antonescu și Tanoviceanu. La­ întrunirea ținută alaltă seară d-nii Antonescu și Tanoviceanu, ins­­pirîndu-se, din pilda universitarilor germani,­ au fixat singuri cu mult acvimojolid mare, foarte mare, al Universităței în viața Statului român. I­. Em. Antonescu spunea la acea­stă întrunire: S’a zis : Ce caută Universitatea în această mișcare? Ceea ce au făcut profesorii germani universitari, fă­când Germania mare — căutăm să facem și noi. Același perfect adevăr l’a afir­mat și d. profesor Tanoviceanu cînd, urinând pe d. Em. Antonescu la tri­bună,­­ Va complectat, adăugind­­ Germania dacă a ajuns unde este astăzi, aceasta se dator­ește universi­tăților sale. Mișcarea noastră, a pro­fesorilor universitari, trebuie privită cu mare respect: noi dorim unitatea națională și nimic­­ mai mult. Fără îndoială, —și toți suntem de acord în această privință, — că Ger­mania r datoare cu un mare tribut de recunoștință Universităților ei. Dar dacă în principiu profesorii noștri universitari s’au inspirat din pilda neîndoios frumoasă a universi­tarilor germani, desigur că nu au putut să uite nici mijloacele prin care Universitățile germane au câști­gat cu activitatea lor dreptul la re­cunoștința care li se dator­esc astăzi. Apostoli conștiincioși și neobosiți ai științei, convinși ma întâi ei în­săși de rolul cultural al misiunei lor­îa o conștiință larg desvoltată a datoriei și a răspunderilor, univer­sitarii germani de ezi și de azi și-au împlinit chemarea numai de pe înălțimea impunătoare a catedrei. Disprețuitori a tot ce ese din ca­drul luminos al preocupării­­ știin­țifice, dînd tineretului pilda datoriei împlinite, au format studențimea germană la o școală, care nu e nici aceia a manifestațiilor de stradă și nici a discursurilor pătimașe de pe tribunele politice ale unor săli gălă­gioase, oare­cari. . La școala, aceasta studențimea ger­mană a învățat să cunoască mulțu­mirea împlinirei datoriei și greuta­tea mare a răspunderilor. Formând asemenea, oameni ori ca și azi, uni­versitarii germani, au jucat rolul con­siderabil care, li se recunoaște în o­­pera națională, căreia se datorește Germania vremurilor voastre. Recunoscînd oportunitatea apro­­pierei în principiu dintre acțiunea Universităților germane cu cea dela noi, suntem însă cu totul îndreptă­țiți să facem rezerve asupra mijloa­celor de cari s’au slujit germanii fa­ță de mijloacele cari se întrebuin­țează la noi. Desigur că și rezultatele nu vor putea fi aceleiași. ........................... » • I > » *1 Am relevat cele două atitudini u­­niversitare, tocmai fiind­ că suntem convinși de bunele intențiuni ale profesorilor noștri. Forma însă, sub care ele se mani­festă, este nepotrivită, cerințelor situ­­ațiunei în care ne găsim. De aceia avem convingerea că a­­ceste constatări cu totul binevoitoa­re—, rezultat al paralelei dintre acțiunea Universităților germane și a­lor voastre, — vor avea cel puțin efectul de a marca pe viitor mai puține absențe de la prelegerile uni­versitare și din partea celor datori să le facă și din partea studenților cari au datoria să le asculte. FOSTUL SULTAN AL MAROC­ULUI LA BORDEAUX Roma, 17 Sept. — Fostul Sultan al Marocului a vizitat ori pe mi­nistrul de externe francez la Bor­deaux. (A. T. I.) EPI­ROTII NU VOR OCUPA VALONA Roma, 17 Sept. — D. Venizelos a declarat formal contelui Bosdo­­ri, ministrul italian la Atena, că epiroții nu vor ocupa Valona. La Atena se cunosc intențiu­nile Ita­liei, cari vor fi respectate de gu­vernul elin. (A. T. I.) SITUAȚIA Pe teatrul operațiunilor militare, mari și crincepe lapt sapt in curs. Francezii și Germanii, cari au pivotat tii­p d­e penă săptămîn­i in jurul cetăței Verdan, sunt pe punctul de a se lucaera într­u luptă al cărei sfîrșit nu mai poate satirzia Beligeranții din ambele tabere fac prevederi in favoarea lor. Nevăruie e că amândoi stăpînesc pozițiuni strategice bine întărite. Pe frontul oriental, are loc în acest moment o încăerare înverșunată între armata rusă și armatele austro-germane. Lupta se dă în Galiția de Vest și în Polonia rusească de Sud Rușii anunță că au succes împotriva austro-germanilor in preajma cetății Przemisi, din Berlin și din Viena se anunță in schim­b că In Polonia rusească armata țarului e bătută și respinsă de pe ambele maluri ale Vistulei. Tot așa Br­­or­i anunță că a fost respinsă armata rusă care, trecîins crestere Carpațiior galițieni, a invadat pe teritorul ungar. Cerul balcanic e posomorit. Turcia a Închis Bardaneisle sus mint că o flotă anglo-franceză evoluează in apropierea lor. Grecii vor să anexeze oficial insulele Epe. La Sofiia se ține un consiliu de coroană In vederea atitudinei viitoare a Bul­gariei. Nu mai puțin demne de relevat sunt știrile care anunță o mișcare a Afganistanilor, Belucistanilor și Perșilor în con­tra Rusiei. Dacâ aceste știri se adeveresc, atunci e evident că emisarii otomani trimiși sâ instigh­eze pe mahomedanii din Asia în contra îripiei lntelegeri înregistrează un început de succes. În acest caz conflagrația își lărgește cadrul și războiul care în esența lui e sin război de firmutațiune economică, va avea g­ruporți s­a ne zguduitoare în regiunile menite a fiin hinterland­econi c ăi marilor­ state europene­ SCENE DIN RĂZBOIU MITRALIERE GERMANE IN ACȚIUNE Leidra amenințată de Zeppelinurl­ăzboiul din sectorul oriental Roma. 17 Sept. — Coresponden­tul ziarului Times telegrafiază din Petrograd că Kaizerul se găsește cu adevărat în Prusia Orientală. Acelaș corespondent afirmă că Sta­tul Major german consideră cîm­pul oriental al războiului ca cel mai important. E vorba de pro­babile debarcări germane pe teri­toriul rusesc cu toate că teh­nici­­competenți cred că această opera­țiune ar fi imposibilă. Cercurile militare engleze cred că Rusia va obliga pe dușmanii săi să se bată în Cracovia și Galiția. (A. T. I.) NEUTRALITATEA TURCIEI Roma, .17 Sept. — Vorbind de atitudinea guvernului otoman, ziarul Popolo Romano socotește că drept răsplată pentru neutra­litatea sa, Turcia cere învoirea E­­uropei la desființarea Capitulați­­unilor. (A. T. 1.) Situația pe front, occidental Roma,, ,17 Sept. — Se anință din Paris că situațiunea este nes­chimbată pe linia franceză în re­giunea Pont-a-Mousson Apremont (Meuse) și în regiunea St. Michel, Sauteurs la nord de Spada și îre părtea de sud a Mon­se l­a sud de Verdun. Francezii ar fi făcut oei mai mulți prizonieri germani. (A. T I.) ______ LUPTE NAVALE LANG­A KIAO­ CEAU Roma, 17 Sept. — Se anunța din Tokio că Duminica trecută au fost bătuți germanii la 5 mile de Kiao-Ueau. Trei năvi germa­ne au fost bombardate c­u tunu­rile de către aripa stingă japo­neză. (A. T. 1.) Kaiserul i-a comanda trupelor contra rușilor Roma, 17 Sept. — Se telegrafia­­ză din Petrograd că Kaiser­ul a luat comanda trupelor ce operea­ză contra armatei dinspre Visim și Grodno. O mare luptă s-a înce­put de Sîmbătă pe un front de o sută de kilometri lângă Niemen. Cele două aripi ale armatei ruse se reazimă pe pozițiunile de la Os­sovicz și Druskenski. Continuă bom­bardarea la Ossovicz și acțiunea foarte violentă pe frontul Silesiei. (A. T. I.) O BARCA CU PESCARI SCU­FUNDATA Roma, 17 Seipt. — O barcă cu opt pescari s’a scufundat ori pe coasta Adriaticei lingă Sen­igallia lovinduse de o mină care a ex­plodat. (A. T. I.) ȘTIRI NECONFIRMATE Roma, 17 Sept. — Nu s’a pri ■m­­i­t nici o confirmare de la Du­­nzzo că Buran Iddin ar fi fost ■des Prinț al Albaniei. (A. T. I.) Situația germanilor e bună pe sectorul occidental Roma, 17 Sept. — Messager a­­­flă din Berlin că un critic mi­it­ar scrie în Lokal Anzeiger că „Rezultatele obținute pînă acum de u­iatele germane pe sectorul oc­­cidental sunt cu­ se poate de bine ac­ luarea localității Camp des Domains și a trecătoarei Meusei și atacul fortului Parodies vor folosi la învăluirea pozițiunilor inamice. Același critic cercetând rezul­tatele obținute pînă acum de arti­leria germană, pune în evidență­­ superioritatea ei față de artileria franceză. Criticul militar al zia­rului Mirage Berliner Zeitung scrie că­ silințele franceze de a înconjura aripa stânga germana tran­­sbului, de vreme ce sfortu­rile germane de a rupe linia Var­­di­n-Toul au avut succes. Actuala întrerupere a operațiunilor în­seamnă că cele două armate își adună forțele pentru ciocnirea de­cisivă. (A. T. I.)■ Situația pe Frontul Franco-German — COMUNICAT OFICIAL — Paris 17 Septembrie. — Comuni­catul oficial din 28/9 ora 23 spune: La aripa noastră dreaptă situația este iar oră bila­. La centru, trupele franceze au rezistat cu succes la Hauts de Meuse. 1­a Woëvre, o cea­ță deasă a suspendat de fapt ope­rațiunile militar­e. Pe aripa noas­tră dreaptă în Loren­a și Vosgi si­tuația e neschimbată. (Havas) * Paris 17 Septembrie. — Nimic nou în situația generală. Domneș­te o liniște relativă d­e o parte a frontului. Pe drumul dintre Cam­brai la Arras, inimicul ne-a atacat și a fost respins în spre Maricourt, la nord de acel drum. La sudul a­­pei Somme inimicul ne-a atacat cu violență la Lihious și la Champion. Aceste două localități au rămas în mina noastră. Progrese s’au făcut iarăș spre nord-est de Soissons. Si­tuația e neschimbată pe aripa dreaptă. londra amenintats é Zeppelinuri Berlin 17 Septembrie. — Berli­ner Tagblatt află din Haga că un aviator belgian eminent a fost che­mat din Anvers la Londra și ar fi declarat că sunt puține speranțe ca bombardarea Londrei de Zeppeli­­nuri să fie împedecată. (K. K. T. Correspondenz Bureau). * In cercurile militare din Berlin se vorbește serios de un atac al dirigenbrelor Zeppelin împotriva Londrei. Se spune astfel că zboru­rile se efectuiază cu exactitate ma­tematica. Cu ajutorul busolei chiar pe cea­ță, zeppelinurile vor putea ajunge de­asupra Londrei. Tocmai ceea ce se cred­ea că va împiedica, zborurile adică, ceața, de pe Marea Nordului și de la­ Londra — se spune că va ajuta acum la atacul ce-l vor da aviatorii ger­mani capitalei Angliei. In adevăr, pe ceață baloanele vor putea zbura neturburate de tirul trupelor en­gleze și odata fixat pe harta­ avia­tică punctul unde se află Londra ele vor arunca bombe cari vor pri­­cinui mari pagube orașului, DE CE­ AU FOST închise Dardand de Constantino­pole 17 Sept. — O no­tă oficioasă, în scop de a­ justifica închiderea desăvîrșită a Dar­da­­ne­lelor, constată că flotele engleză și franceză încrucișează de câtva timp în fața intriniei Dardanelelor, unde vizitează, percheziționează vasele care ies sau­ intră ceea ce pricinueș­­te o atingere la libertatea naviga­ției în Dardanele. Guvernul oto­man s’a văzut prin, urmare silit nu închidă Dardanelele și nu le va re­deschide de­cît după ce flotele sus zise se vor îndepărta și când situa­ția­ anormală de acum va fi schim­bată. Ofensiva germană contra­­ Inversului respinsă Petrograd, 17 Sept. — Germanii au încercat o ofensivă energică în contra Anversului, dar au fost res­pinși pretutindeni. Orașele Alost și Malines sunt bom­bardate­­ cu­ înverșunare— luptele din Belgia Un comunicat german asupra bombardării catedralelor Berlin, 17 Sept. — Se telegra­­fiasă din Bruxelles că, în luptele de lngă Malines, artileria, de ase­diu germană a primit ordinul de a nu trage asupra orașului spre a feri catedrala, dar belgienii nu au fost atât de prudenți și au a­­runcat obuze de calibru mare asu­pra orașului Malines din fortul Waellem, situat la nord de Bru­xelles, orașul­ Malines fiind ocu­pat de germani Comandantul trupelor germa­ne care asediază Anvers, în scop de a avertiza guvernul belgian, a trimis miniștrilor Statelor­ Unite și al Spaniei, la Bruxelles, comu­nicatul următor : Atâta timp cît autoritățile militare belgiene nu vor întreb­ui­nța monumentele ar­tistice și mai ales turnurile bise­ricilor p­e­ aru scopuri militare, tupele ger­mane vor căuta să fe­ream de b­ombsardare aceste e­­dificii cît va fi cu putință cu for­ța enormă, a pricciselor moder­ne. (G­olffbureau ) ’ In „Romîniiul“ din Arad d. Al. Ciura publică un articol vibrant de emoțiune în care se glorifică al nostru Vlaicu, după trecerea unui an, care a trecut ca­ o zi, de la neaș­teptata-i moarte... „Se împlinește anul... Ne-aducem așa de bine aminte de­­ Duminica aceea, cu soare de to­am­­­­­nă timpurie, cînd serbările „Aso­ciației“ au fost ceru­te de vestea fatailă. Aurel Vlaicu, șoim­ii Ar­dealului, care s’a ridicat din că­suța modestă țărănească a satului Binținți pînă sus, la culmile atin­se de așa puțini muritori geniali, s’a prăbușit din înălțime, lăsînd în Jale un neam întreg. Ne-aducem aminte de depeșa la­conică, de impresia ei zguduitoare, de opintirea noastră zadarnică, de a nu crede în șirele grozave. Aș­teptam, în tot momentul, o rectifi­care, care să ne asigure, că știrea nu e adevărată în întregimea ei, că Vlaicu al nostiu a suferit un ac­cident, că e rănit chiar, — dar că îl vom vedea iarăș, planînd deasupra­­ capetelor noastre, ca un simbol dă­­i­nător de nădejdi“. 1 Totuși Vlaicu a murit de abm­e rea, în cea mai sinistră ,dintre ne­norociri, dar și în cea mai înălță­toare, pentru­ un soldat al datoriei, în timpul unui mers ce voia să­­ fie triumfal, peste Carpați, peste mun­ții cari ori­cît sunt de înalți nu reușesc să despartă pe fii aceluiași neam! Astăzi Vlaicu e aproape uitat, căci cum zice d. Ciura : „Amintirea lui Vlaicu nu s’a stins în sufletul nostru, dar chipul lui apare mai șters în valurile de fum, ce țișnesc amenințătoare din atîtea guri de tunuri, la cele pat­ru vînturi, dela malul Senei­ la Sibe­ria și dela malul Nevei pînă din­colo de Dunărea de jos...“ Și această amintire nu trebue să fie din acelea care să s­e șteargă ușor, căci față de Manele lui Vlai­­cu suntem datori, cu deosebite o­­bligațiuni sufletești, din care ra­țiunea noastră caută să lămureas­că pe cîteva. Mai întâia Vlaicu a fost unul din acele spirite rare în neamul româ­­nesc, care au putut să lucreze ac­tiv și spontanen, așa că să preiese combinatului noni. A fost tipul inventatorului. Și astfel de spiri­te creatoare, noi Românii n’am a­­vu­t multe. Vlaicu a perfecționat aparatul său de sburaj, pînă a fă­cut aproape unul cu totul nou, iar intimii lui afirmă că ereenul lui Vlaicu muncea ca să născocească felurite aparate, instrumente, adap­tări, etc. -cari fac din industria de azi o zeiță a confortului și­ a bu­nului traiu. Vlaieu, în al doilea rîn­d a fost un mare român. Printre atîtea ta­lente, de muzicanți, de executanți, de cîntăreți, de artiști ce rîvne de a-și face un­ nume și-o avere cît de departe de țara lor,,lui Vlaieu dacă i s’ar fi oferit Edenul păimîntesc pentru a-și vinde brevetul, sau a fi pilotul altui neam, n’ar fi făcut-o, chiar dacă pentru aceasta, ar fi tre­buit să se întoarcă iarăși la casa lui de țăran sărac din Ardeal! Și în al doilea rând, momentele grozave ale prezentului sunt din cele cari ne evocă cu mai multă in­tensitate figura bărbătească și via­ța d­e jertfit a celui ce un an a pus uitarea pe mormîntu­l neașteptat In aceste momente de bărbătești îndemnuri, de reculegeri naționa­le, de soldați eroici­, pasărea ce nu mai este, care știa să sboare așa de bine d­ așa de ușor, ar fi fost un simlx­r puternic de înălțare națio­nală, de mîndrie patriotică. Vlaicu, însă, a murit cum mar eroii. Dar noi, cai­i îi supra­viețuim­ fără să fi avut meritele lui, se cu­vine să nu-1 uităm, să nu-1 ștergem cu ușurință din cugetele noastre, — din cugetele noastre care de multe ori totuși — sunt leneșe să păstreze amintiri ce ar trebui se fie scumpe! HOTE­l aniversare Ce datorăm lui Vlaicu UN INIMOS ARTICOL DIN „ROMANUL“ ARDE­LEAN, NE EVOCA OBLIGAȚIILE NOASTRE ------------- 0X0----------­np TAUSA> LUPTELE AUSTRIEI UN COMUNICAT VIENEZ Viena, 17 Septembrie. — Comu­nicat oficial. — înaltul comanda­ment a publicat ordinea de zi ur­mătoare . Situația ne e favorabilă nouă precum și armatei aliate ger­mană. Ofensiva rusească în Gali­­ția e pe punctul de a fi nimicită, împreună cu trupele germane vom învinge și vom nimici din nou pe dușman, bătut de curînd lingă Krasnik și Zamnosc, precum și la In­stersberg și Tannenberg. In­ Franța, grosul forțelor ger­mane a pătruns în z­id iresistibil în teritoriul dușmanului și o ma­re victorie germană e iminentă. Pe cîmpul de războiu balcanic, luptăm de asemenea pe teritoriul dumanului. Rezistența sîrbilor a început să slăbească­ nem­ultumi­­­i, râsvrătiri, mizeria și foametea amenință în interior pe sîrbi, pe cînd monarhia și imperiul ger­man sînt uniți și cu o deplină în­credere, vom continua pînă la sfîr­șit acest războiu care ne-a fost impus într-un mod criminal. Iată adevărul despre situația și trebue să fie comunicată tuturor ofițerilor spre a fi comunicată sol­daților în limba lor maternă. (K. K. T. Korrespondenz Bureau. (Ss) Arh­iducele Frederic. Germanii nu respectă savoul familiei Poincare Petrograd 17 Sept. — Se tele­graf­iază din Nabécourt (districtul Meuse) că germanii au fracturat e­roul familiei Președintelui Poincaré, și că apoi au îngropat, a­­colo pe morții lor. ­n jurul bombardatei orașului Gattaro de către francezi Flota austriacă n’a distrus nici un vas francez Bordeaux. 17 Sept. — Gazeta Co­loniei a anunțat oficial, la 27 cor. agențiilor presei străine că „fortu­rile din Cattaro au distrus la 19 cor. un mare val de războiu fran­cez , că Austritten au­­ interceptat o telegramă fără fir franceză a­­nunțând un atac al escadrei care s’a și arătat la ora anunțată cu 15 vase mari și 3 miei, că Austriacii așteptând, acest atac foarte bine pregătiți au scufundat, la prima lor salvă, un vas francez punând pe celelalte pe fugă. Ministerul marinei francez des­minte categoric această, știre. Nimic nu poate să fi fost de, natură a permite cir­cula­rea­ acestui svon., Pină astăzi nici un vas francez n’a fost atras de vre­un proectil anti’r,etc. Suntem cu atit Puii îndreptățiți ac a­­i surpriniși de această știre publica­tă de ziarul oficios genuini cu cît e vorba de un fagi ce s’ar fi gel re­cul­­ după acel ziar 10 zile înainte de anunțarea ziar, și că ar fi fost deci vreme ca amiralitatea germană să verifice exactitatea știrei. E vorba însă și de astă dată de una din numeroasele știri min­cinoase făurite la Berlin. -------------exc-----------­ STAREA MORALA a trupelor austro-ungare Niș 17 Septembrie.­­ Prizonie­rii austriaci povestesc că o panică generală s’a întîmplat în rândurile inamice în ziua de 24/9 lingă Gor­­șevo, din cauza că un regiment un­gur complect zăpăcit a luat-o la fugă; a 10-ea parte din efectivul re­gimentului a fost împușcat spre a da celorlalți o pildă. In aceași zi, tut­me­roși soldați din regimentele 51i, 76 și 99 infanterie, s’a îmbătat cu țuică într’un sat ,și apoi certâi­­du-se, au tras focuri de pușcă. In felul acesta, dușmanul a pierdut o mie de soldați. După astfel de In­cidente, își poate închipui ori­cine starea morală a­ trupelor austro­­ungare. (Fresbu­reau). --------------1—exr». .......­­* NUMISMATICA ROMÂNA Puțini sunt aceia câmd la noi s’au ocupat de clasificarea știin­țifică a medaliilor și monedelor, și mai ales puținii sunt aceia cari au avut gustul de-a face colecțiuni de acest fel. Cel ce scrie aceste li­nii a avut fericirea să trăiască de mic copiii în casa tatălui său care era un colecționator pasionat de medalii, și ele aceia nu fără o oa­re­care duioasă melancolie a tim­purilor ce nu mai sunt, citesc re­vista interesantă ce o serie de ama­tori numismați o scot de cât­va timp în București, sub forma unei publicații semestriale și sub îngri­jirea d­-lui Constantin Moisil, pro­fesor secundar și numismat, aju­tor al Academiei Române. Din interesantul număr ultim a­­părut, care conține articole de d-nii M. Șutzu, general P. V. Năs­turel, și C. Moisil, ne-a atras ar­ticolul acestuia din urmă, cu pri­vire la medaliile de pe vremea lui Constantin Brâncovean­u. Aceste medalii,­­despre care ni­se spune că au fost unul din cele 10 capete de acuzare a marelui voevod, de­oarece își gravase chi­pul său pe ele, sunt de-o fi­­neță, și de-o valoare artistică, des­pre care reproducerea grafică sin­gură ne dovedește. Acest­ gust de gravură, artistică unit cu gustul arhitectonic, ce face din Brâncoveanu un adevă­rat factor artistic în progresul estetic ne arată încă odată că țara noastră a avut um trecut cultural, care în mod greșit l’am­ ignorat prea mult. PETRONIUS -0X0-

Next