Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)
1915-01-15 / nr. 2488
Anul al optale a — Mo. 24SS 5 mi— abonamente BAUL j In țară................... un an 18 Lei......................șease luni 9 Lei In străinătate___un an 86 Lei..................f1. * case luni 18 Lei Abonamentele incep la 1 și 15 ale fiecarei luni REDACȚIA I. ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. 19 I CALEA" VICTORIEI No. 56 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III........................ 50 bani intrarea prin pasagr. Imobiliara si Intrare ei prin Academiei 17 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV......................... 30 bani TELEFON 13/47 și 57/2011 TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina III linia................. ...........2 Lei SITUAȚIA Dacă operațiile militare de până aceia au infirmat vechea ipoteză după care un războiu general european avea să fie scurt și vertiginos, au confirmat in ««h’mSnsa? simîzieni fusaie în sursui ostilităților și anume că războiul european va fi lung și silitor. Nu numai rezistența vitejească a soldaților și întinderea fronturilor prelungesc lupta; nu numai dificultățile de transport sau condițiile atmosferice aduc o întrerupere a operațiilor, însăși natura luptelor, dintre cari cele mai multe se dau din tranșee, și prezența pe fronturi întinse a unor armate uriașe Îngreuiază războiul și I Încetinește mersul. Asistăm de cinci luni, pe teatrul războiului apusean, la încercări repetate de a se sparge frontal și la sforțări desperate de a se Învălui flancuri — operații zadarnice, cu jertfe zadarnice. Pe teatrul de războiu răsăritean se desfășoară aceleași scene. Numărul luptătorilor la răsărit și la apus e atât de mare că chiar o despicare de front e vremelnică, findcă linia de bătaie se reconstituie repede, învingătorul nu e numai ca nu’și poate exploata succesul, dar trebue să fie cu deosebire circumspect, ca aripele armatei temporar Învinse să nu'l prindă ca într'un clește, întinderea zonelor de luptă și mulțimea luptătorilor mai permit și schimbări de front cari necesitează dislocarea inamicului in așa chip că succesul dobândit de dlosui într’o parte devine relativ, fără aplicare și înrmurire asupra operațiilor ulterioare. Toate acestea, cari mai sunt legate și de mari cheltueli, transformă războiul în uzură și le prelungesc un chip silitor pentru beligeranți. Cu cât mai monotonă situația câmpurilor de luptă, cu atât mai alarmantă e pentru Statele angajate In conflict In jurul unor manifestațiuni recente r Ziarul nostru — încă de la începutul conflictului general — ținind seamă și de gravitatea evenimentelor și de marile interese romînești, pe cari le avem de apărost. S'a străduit în a face să se înțeleagă — de toți — cît de adine dăunătoare pot fi acțiunei Statu țt, iui, vorbele și gesturile prea pripite. "Actuala situațiune internațional, prin însemnatele ei urmări,creasă fatal — mai ales în Statele interesate — o atmosferă puțin priucioasă unei aprecieri obiective prostului, intereselor și atitudinii țărilor rămase în afară de conflictul general.Statele beligerante sunt ușor determinate să privească atît rostul cit și acțiunea eventuală a puterilor neutre, numai prim prisma propriilor lor interese. Tocmai pentru aceasta, repetăm, am propovăduit, încă de la început, o circumspecțiune în vorbe și în acțiuni, circumspecțiune care ieste — fără îndoială — de esența însăși a unui patriotism luminat și prevăzător. După discuțiunile, urmate în ziarele diferitelor State beligerante asupra înțelesului, și însemnătăței Cuvintelor sau acțiunei unora, sau altora din oamenii noștri politici, găsim în numerile recente ale ziarelor franceze articole în care se discută asupra atitudinei viitoare a Romîniei, interpretîndu-se cuvintele rostite la un banchet din Paris de unele personalități române, călătorind în străinătate. Nimeni — desigur — nu poate fi oprit să-și manifeste nici părerile personale, nici sentimentele în cursul evenimentelor actuale sau viitoare, ori cît de grave ar fi ele. Totuși finind seamă tocmai de la starea de spirit caracteristică, din țările prinse deja în lupta mare de astăzi, este bine ca vorbele noastre ale tuturor să ne fie cu îngrijire cumpănite. Altfel ele pot da naștere la comentarii, al căror înțeles s’ar putea întîmpla să depășească cu mult intențiunile sau gîndurile acelora cari le-am rostit. La banchetul care a avut loc în Paris, în discursurile pronunțate de unii oameni politici romîni, s'a insistat îndeajuns asupra lipsei de oficialitate a acțiunei lor, acțiune cu un caracter pur particular. Și totuși comentariile ce au urmat în presa franceză, întrec fără îndoială gîndurile D-lor Diamandy și Cantacuzino. Atmosfera încărcată de griji a Statelor în luptă explică desigur mat această tendință. ‘Ar fi de prisos să insistăm asupra faptului că acțiunea unui Stat, 1 — Öls ßätui permanente interese. trebuesc să facă obiectul preocupării de fiecare minut a factorilor cu răspundere — nu poate fi angajată decît de organele, cari au în alcătuirea Statului și dreptul și putința s'o facă. Revenind la sfatul, pe care însăși împedea înțelegere a însemnătăței evenimentelor actuale, ne îndreptățea să-l dăm,, constatăm încă odată toată temeinicia lui. Indicarea de mai înainte de către personalități particulare — oricare ar fi însemnătatea lor — a atitudinei unui Stat și fixarea chiar a epocei, în care această atitudine trebue să ia ființă este cu neputință căci ar dovedi nu numai temeritate, dar și lipsă de grijă pentru impresiunea de puțină seriozitate, pe care o astfel de atitudine ar putea-o proecta asupra țărei însăși. Dar tocmai posibilitatea uor eronate interpretări, ne silește pe toți la o cît mai mare circumspecțiune. -oxo- Răsuri luate DE STATELE EUROPENE CU PRIVIRE LA CEREALE. In cîteva articole precedente,, d. Vintilă I. Brătiiannu, a pus în evidentă nevoia de a 8e lua măsuri în ce privește exportul produselor noastre. Im numărul nostru de ori am publicat decretul Consiliului Federal elvețian relativ la organizarea importului cerealelor. Iată acum ce citim în ziarul italian „Corriere della Sera" : „Tribuna ocupîndu-se de prorbirea exportatiunei hotărîtă de guvern, aduce la cunoștință că după ce ministerul de finanțe, pentru a înfrîna speculațiunea, a suspendat la 13 Noembrie exportat iunie a orezului, s’au primit la minister cereri de derogare dela dispozițiuunea luată, pentru 8 milioane de quintali de orez, cantitate stabilită superioară productiunei nationale. Nici una din aceste cereri n’a fost ’Înaltă, în corosiderați lume, la toate s’a răspuns în bloc printrun comunicat din 4 Ianuarie, care reconfirma proibițiunea. Pentru celelalte mărfuri a căror exportațiune este oprită, strictețea absolută a proibițiunei este temperată prin derogări excepționale, pentru a nu lovii fără necesitate în activitatea industrială și comercială a tarei, derogări care n’au nici un caracter de favoare pentru anumite case comerciale, ci cari sunt dictate mai mult ,în vederea de a avantaja anumite ramuri de industrie și comerț, astfel încît se excladă orice posibilitate de interes personal. Și aceste derogări propuse de Comisiunea Consultativă sunt inspirate din concepțiunea de a asigura țarei furniturile de cari are nevoie, potrivit unui oportun și rațional sistem de ,Jout des“, urmat de toate celelalte națiuni“, ------ „ ,. . . | --- _ 1 ORA MESEI UN PLUTON DE CAVALERIȘTI BELGIENI SERVINDU-SE DE O BUCĂTĂRIE MOBILA GERMANA Istoricul trebue să fie imparțial. Formula lui, sine ira et studio o găsim în Tacit, și Tacit nu este totuși din vremea noastră, atît de savantă. Cu atît mai mult cuvînt, cultura noastră trebue să ne dea obiectivitatea acea care distinge mintea clară, de cea robită pasiunilor, și să creeze o istorie „fără ură și fără părtinire“. La lumina acestui principiu, care domină și morala și știința, trebue să recunoaștem că atît Germanii cît și Francezii, dovedesc în felul lor de-a se lupta, în chipul cum se îngrijesc chiar și de cei ce nu luptă, în modul cum se manifestă strîns uniți în jurul aceluiași ideal, că sunt națiuni cari merită respectul, și cari pot servi, mai ales națiunilor a căror tinerețe le face să fie nedesvoltate, ca exemple vrednice de imitat. Mai presus de toate domină solidaritatea. Deasupra doliului ce cernește inimile, se întinde consolația conștiinței că omul nu e singur, că alături de el stau alții, stăm toți ceilalți cari să-l ajute. Exemple? Dar „nu avem decît greutatea alegerei“ cum se zice in franțuzește. Iată cite-vain Franța „Liga drepturilor Omului“ a cerut guvernului să publice, lista militarilor morți. Vor plînge mamele, vor plînge soțiile? Liga ne asigură : „Poate fi sigur cineva că Franța, care a arătat de la începutul ostilităților o seninătate minunată, va păstra în durerea sa discrețiunea patriotică ce convine unei nobile țări“. Dar pentru ca durerea individuală să nu se manifeste e nevoe de solicitudinea taturor pe lingă mama ce plînge. Această solicitudine nu lipsește în Franța, acolo unde se iau inițiative discrete, pentru ca nici „stelele“ nici actorii obișnuiți să cîștige sute de mii de lei să nu sufere vre-o jenă... în luxul lor. Și iată cum s’a procedat. S’a înfințat o „casă de credit“ care va da „împrumuturi pe onoare“ marilor artiști. După ce va trece războiul ei vor restitui sumele luate, „pe cuvînt de onoare“. E un fel de ajutor elegant și discret, care ridică pe cel ce primește și înalță pe cei ce dau... Și acuma în Germania. Exista acolo— și acolo!— un comitet de ajutor în timp de războiu, Kriegshilfe. El a strîns în mai puțin de o lună suma de șase milioane și jumătate. Și subscripțiile curg... Căci hecatombele omenești nu mai încetează, deși aproape hainele de doliu au dispărut. De ce ? „Pentru că — spune o femeie din popor — nu e bine acuma sa ne arătam durerea noatră“ De altfel guvernul a dat ordonanțe — și care gihettiiii ascultă de o ordonanță a guvernului ? — în sensul ca cei rămași acasă să nu poarte un doliu prea întristător. In aceste momente durerile individuale trebue să dispară față de bucuriile sau suferințele națiunei întregi. Și pierderile omenești nu sunt mici. „Robert Bosch, un mare negustor din Stuttgart anunță pe pagina a patra din Schivoebische Kranik moartea a 60 din funcționarii săi, căzuți pe câmpiile de onoare“. Toate aceste admirabile dovezi de jertfă patriotică spun cu o elocvență ce nu stă numai în cuvinte frumos înșiruite, că la marile popoare din apus, spiritul de solidaritate este esența vieței naționale. Ceea ce se face acolo este însăși istoria omenirei intrate pe calea celui mai puternic naționalism. Căci este un fapt pe care mintea obișnuită cu cercetarea fenomenelor sociale trebue să-l înregistreze și anume că dintr’un simplu sentiment, patriotismul a devenit un principiu de stat, o bază pe care se edifică organizațiile etnice din zilele noastre. Cu atît mai mult cuvint se impune, deci, ca exemplele magnifice de jertfă, de avînt, de desinteresare egoistă și de altruistă solidaritate, pe cari ni le dau marele state cu o cultură consolidată de vechimea trecutului lor, să fie pentru națiunile mai tinere, și mai de curînd intrate pe scena vastă a lumei istorice, atîtea spornice îndrumări și tot atîtea stimulații pentru acte eroice și acte naționale ! Gr. T. EXEMPLE EDIFICATOARE DOI GIGANȚI: Poporul francez, poporul german MARILE NEAMURI IN LUPTA DAU DOVADA ENERGIEI LOR MORALE Dacă războiul a aureolat numele multor generali, cari se bucură astăzi de simpatia lumei întregi, înfringerile de pe cîmpul de luptă a tîrît în lumea durerii pe alții cari au plătit cu propria lor situațiune efecul suferit de trupele de sub comanda lor. Balanța războiului niciodată nu va putea rămîne în echilibru; deoparte sau de alta o nouă victorie sau înfringere vine să aplece cumpăna judecăței omenești și orată cu aceasta se hotărăște și soarta conducătorilor. Primul general care a căzut jertfa acestei legi fatale a fost din rîndurile francezilor, chiar la începutul războiului, după lupta de la Mulhouse care s-a sfîrșit cu perderi de peste 30.000 de oameni pentru Franța. Se spunea că generalul nu era vinovat ci că trupa sa, în înfrigurarea luptei de revanșă, nu mai asculta de ordinele sale. Mai puțin norocos ca generalul francez, — care are cel puțin scuza ce va aduce o frumoasă legendă — a fost generalul austriac Potiorek, care a fost înlocuit de la comandamentul său, în urma înfringerilor din Serbia. Războiul european a avut până acum puține bătălii al căror rezultat a putut fi contat cu mai mult sau mai puțin hotărîtor, în vederea succesului final. Dintre aceste lupte este aceea care s'a sfîrșit cu ocuparea Lembergului. Victoria rusească a adus cu sine însăși schimbarea comandamentului general, deși acest post era ocupat de un membru al casei imperiale. După Lemberg, arhiducele Frederic de Austria s’a retras și cu el odată generalul von Auffenberg — încă două victorii ale legei care conduce brațele balanței războiului. Arhiducele Frederic, duce de Teschen, s’a născut la A iunie 1850 la Sedovitz. General de infanterie inspector general de armată, comandant șef al landwehrului, arhiducele este căsătorit cu primei pase, Isabela de Crop și avea cele mai strînse legături cu casa imperială. Cu toate acestea a trebuit sa părăsească comanda generală a armatei după lupta de la Lemberg, care a însemnat primul succes al forțelor rusești și a atras luarea aminte a lumei întregi asupra războiului pe frontul oriental. Styx. IN FIECARE ZI Balanța războiului ARHIDUCELE FREDERIC «Joi 15 Iama ari© ISIS REGENERAREA SATELOR VREMURI 10UI OAMENI NOUI — Rolul cercurilor culturale la sate — Din minunatul program de activitate extra-școlară și extra-bisericească la sate, locul de frunte pentru formarea caracterelor și redeșteptarea conștiinței naționale îl ocupă cercurile culturale de la sate. Rolul acestor cercuri, din punct de vedere cultural și social, este de cea mai mare însemnătate pentru viața sătenilor noștri. Cercurile culturale au menirea de a lumina mintea asupra tuturor chestiunilor de la ordinea zilei,de a călăuzi pe săteni în viața lor de toate zilele , de a le arăta drepturile și datoriile lor de cetățeni, de a le infiltra în suflet vechile virtuți strămoșești. De aceste simtiminte nobile și patriotice a fost însuflețit marele Spiru Haret cînd a întemeiat cercurile culturale de la sate, aceste mici focare de lumină și adevăr, răspândite azi in cele mai depărtate și întunecate sate din țară. Din punct de vedere al educațiunei naționale și a ridicărei morale, sociale, culturale și economice a poporului român, Spiru Haret și partidul liberal, în numele și cu sprijinul căruia a lucrat ilustrul dispărut, va ocupa cea mai frumoasă pagină in istoria Romîniei moderne.* Au fost mlemente penibile nu tocmai depărtate, cînd activitatea luminătorilor de la sate cari luptau din tot sufletul lor curat și cinstit pentru indicarea culturală și cea economică a poporului—era aspru criticată de acei cari vedeau cu ochi răi deșteptarea țărănimei și scoaterea ei din mizeria cumplită în care zăcea de latîta amar devreme. Au fost timpuri cînd acțiunea aceasta patriotică, atrăgea după dînsa ura și prigoana puternicilor zilei, învățătorii, acești luminători ai satelor și îndrumători ai țărănimei, au avut mult de suferit de pe urma activităței lor extrașcolare. învățătorii, de clte ori vroiau să-și îndeplinească frumoasa lor chemare, erau împiedicați. Dacă nu se supuneau, ci se hotărau cu tot dinadinsul să-și ducă mai departe opera lor patriotică — însuflețiți de acea iubire de neam care îi onorează — erau asvîrliți în cine știe ce colț de țară și adesea chiar destituiți din învățământ. Așa erau răsplătiți acești adevărați dar modești apostoli ai satelor. Să sperăm că acele vremuri au trecut pentru totdeauna și că de aci înainte activitatea culturală și economică de la sate nu va mai fi stingherită. Cu atît mai mult avem această nădejde, cu cit au început să vadă pînă și cei mai retrograzi și întunecați la minte roadele binefăcătoare ale mișcărei economice și culturale i de la sate, pornită și dusă cu atîta avânt și abnegațiune de către luminătorii poporului. Pentru ca mișcarea de la sate să poată da cu adevărat roadele așteptate și dorite de toți, este absolută nevoe să conlucreze laolaltă toate elementele luminate de la sate. Despre învățători, în majoritatea cazurilor, putem spune că își fac toată datoria. După ei vin preoții, a căror activitate însă pe acest teren este foarte redusă cel puțin pînă acum. Se înțelege de la sine că atâta nu-i de ajuns pentru ca succesul să fie desăvârșit. Este deci nevoe ca toți învățătorii și piloții să-și dea tributul lor întreg și necondiționat. In afară de aceste două elemente mai sunt atîția alți factori importanți în viața satelor, — unii chiar luminoși și cu mai multă autoritate decât piloții și învățătorii •— cari sunt datori să dea concursul lor. Aceștia sunt mierdiciii, judecătorii și ajutorii lor, administratorii de plasă, veterinarii, primarii și notarii, agenții sanitari și moașele, precum și toți oamenii luminați din sate. Numai cu conlucrarea, în deplină înțelegere, a tuturor acestor elemente se va putea face o operă bună, durabilă și folositoare pentru înălțarea morală, culturală, socială și economică a poporului. Gh. N. C. TOT ASIGURARILE" DE RAZBOIU — CITITORII NE COMUNICA O MULȚIME DE FAPTE NOI IN CHESTIA MODULUI CUM SOCIETĂȚILE DE ASIGURARE PRIVESC PROBLEMA RISCULUI DE RAZBOIU — "Cele cîteva articole pe cari le-am publicat în chestiunea asigurărilor față de eventualitatea unui războiu au fost primite cu multă simpatie de public. Mullți din cititorii noștri ne-au trimis o mulțime de comunicări de fapte noi. Vom rezuma mai jos pe cele mai importante, spre a servi la lămurirea cît mai desăvîrșită a problemei. înainte de toate, un foarte mare număr de asigurați se află într’o situație extrem de curioasă față de societățile de asigurare, de pe urma mobilizării din 1913. E vorba de toți aceia cari din neglijentă sau din pricina ignoranței elanselor numeroase din contractul dor de asigurare, au omis de a înștiința societatea despre participarea lor la așa zisa campanie. In adevăr, două din societățile mai vechi deja noi pretind, pentru a pune din nou în vigoare asigurarea după campanie, o nouă examinare medicală a asiguratului, revizuindu-și astfel riscurile în interesul lor. Tuturor asiguraților, oricît de vechi, cari din cine știe ce Împrejurări anterioare campaniei li s’a înrăutățit starea sănătăței, le refuză punerea din nou în vigoare a asigurărei, oferindu-le faimoasa primă de răscumpărare de care am vorbit. Faptul de a fi continuat cu plata primelor după războiu mui pune de la sine din nou în vigoare asigurarea, dacă nu a fost înștiințată societatea despre participarea la campanie, așa că toți asigurații sus menționați plătesc primele degeaba și în caz de moarte, chiar în timp de pace, societatea poate legalmenta refuza plata sumei asigurată. Spre deosebire de aceste societăți mai vechi și mai bogate, societățile mai noi nu suspendă în timp de războiu contractele de asigurare ci numai reduc obligațiunile societății la valoarea rezervei matematice, pentru cazul montei asiguratului în războiu; odată, acesta trecut asigurarea reintră în vigoare în deplinătatea ei. O a doua chestiune interesantă este următoarea: O societate de acelea cu comdițiuni ceva mai favorabile la aceia primă pentru cazul de războiu și pentru asigurările cu plata imediată a capitalului și pentru cele de zestre, ceea ce este o evidentă nedreptate. In adevăr la o asigurare de zestre, societatea, în caz de moarte a asiguratului, plătește suma asigurată numai la împlinirea termenului convenit de 15 sau 20 ani; o sumă de 10.000 lei de plată peste 15 ani valorează însă azi numai 5 mii lei și deci numai asupra acestei sume ar trebui încasată prima de războiu sau mai exact asupra acestei sume (valoarea scontata a capitalului asigurat pe termenul cît mai e pînă la epoca exigibilității lui) după ce s-a scăzut valoarea rezervei matematice a poliței. Un cititor al nostru cerind lămuriri societății, i s-a răspuns că e prea complicat să facă această deosebire între asigurări și că e mai Co mod să încaseze și asupra asigurărilor de zestre tot prima enormă de la asigurările cu plata imediată a capitalului. Cititorul ne spune că părerea lui este că lenea de a gândi și ignoranța funcționarilor superiori ai acestor societăți este adesea o cauză mai adevărată a acestor nedreptăți, decit lăcomia de cîștig a societăților! Și, cînd te gîndești că ei se apără contra tendințelor de monopolizare acuzînd de aceste defecte birocrația statului și lăudînd iuțeala lor și priceperea lor de a se adapta ușor nevoilor clienților. Dar nu am terminat. --0X0-