Viitorul, septembrie 1915 (Anul 8, nr. 2714-2743)

1915-09-19 / nr. 2732

loptelea fia. 21732 AB NTS BANI ]n t*r&. ......... un an 18 Lei.......................sease Inni 3 Lei in Btrfiinttste . nn an 86 Lei......................textus Inni 18 Lei Abonamentele încep la 1 £l 15 ale fiec&rei lui REDACTIA STRADA ACADEMIEI Na 19 irt-jt J TELEFON 13/47 si 57/20 ABMINISTRAliA STRADA ACADEMIEI 17 Intri.rea prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Simbate l S Septemvrie ANlinCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina in.......................... bard Linia corn 7 pe o coloană In pagina IV....*"......... an br? Inserţii şi reclame pagina III linia...................””**** * ^5 BANI Pe frontul occidental laptele contrapă Mijite, de o parte şi de ana, prin atacuri şi contra-atacuri. Anglo Francezii caută să exploateze succesele repurtate lângă U Barsală şi un Champagne, relapindu-şi asalturile cu o Înverşunare crescândă. Germanii rezistă cu impetuozitate, aşa că rezultatul cel mai impresionant al luptelor de piuă acuşi sunt marile şi slugeroasele pierderi suferite de ambele părţi. E vădit că ambele tabere sunt angajate latr’o acţiune care poate deveni hotărâtoare şi aceasta lămureşte de ce comandamentele respective pun în joc toate forţele, fizica şi tehnice, de cari dispun. Şi poate zice că cei doi mari beligeranţi aba acum Işi măsoară puterea, sporită de experienţă,Angro-Francezii urmărind îndreptarea situaţiunel creată la începutul războiului, iar Germanii sfortându'se s’o menţină. Ca acela e indicat să nu ne formăm jscicata depă rezultatele, fluctuante, ps cari nl ie compaicâ bu elinele zilnice, cari nu pot oglindi de cât oscilaţiuniie inerente nnei mari acţiuni mortare. Operaţiunile de acum de pe frontul de Vest, cu succesele lor alternante după loc şi timp, sunt mai de grav previdiul unei acţiuni care va fi, de bună seamă, îndelungată; abia după trecerea acestui timp, având rezultate mai amne, ne vom putea forma o opinie Întemeiată, dacă nu definitivă, despre frontul occidental. Fs frontul orienta! operaţiunile mai însemnate 88 desfăşoară la zona focurilor din regiunea Vilnei și Msabarguial și in regiunea fortaretelor din Volhinia. Pe ceilelaite fronturi nimic important. O NOUA ACŢIUNE A „ACŢIONIŞTILOR am denunţat la vreme manopera internek toritor Acţiune! Naţionale, cari, vazînmi-ft întreprinderea în faliment, ii am substituit o alta, sub firmă parlamentară, în speranţa că vor păşi astfel un nou credit în faţa opiniei publice. Trebue să recunoaştem însă că între vechea firmă şi cea nouă există o deosebire în favoarea celeihittii. Acţiunea naţională a fost, cel puţin la începuturile eî, o înjghebare abilă. Ea a căutat, să atragă privinta publică, pimîndu-i înainte idealul naţional. Numai cînd a început să ventileze, cu o frequenţă suspectă, ideia unei schimbări de guvern sau unei cooperări la guvern, opinia publică, înţelegînd că la baza Acţiunei Naţionale prevedea o preocupare de politică internă, *şi-a întors prvirea dela înj ghebarea care, pentru anumite scopurî de partid, nu s’a sfiit să se cu valurile unui politicianism săservească de Idealul unireî tutu- timaş, poporul român va răspunde ror Renmniîor. 1 cm încrederea-i neclintită că inte-Constatindu-şi eşecul, iniţiatorii resele sale mari nu-şi vor putea Acţiune! Nationale s’au prezentat găsi apărarea^ de cît pe temelia opiniei publice sub alt ipos- indestructibilă a legăturei dintre stas. Dar sr vede că decepţia încer- Tron şi Ţară. ^ cată cu Acţiunea Naţională i-a a- 0 0 0 °~ crit întru atîta, în cît dela începutu 1 nemei lor întreprinderi şii-au mamifastat fără înconjur adevăratele preocupări. La prima întrunire a ,,parlamentarilor" de la Bulevard, un orator a cerut cu stăruinţă consuatinat unui guvern naţional. Această cerere, formulată prea pe şleau, a îndemnat pe Un alt orator : ^adevăratul conducă- Puţin comun e acest „fapt divers“, tor al mişcărei, s’o amendeze cu Două femei au înebunit subit şi şilămurirea că o asemenea cerere multaneu in timpul ca se aflau în poete fi formulată de un membru convorbire ocultă şi mistică (susţinător!) al partidului la gudestinul, descifrat de locoul dibaci al în înţelesul lor material şi con- triumfat vvem, nu însă de un membru al o unei ghicitoare în cafea ! Scena opoziţiei. Cu alte cuvinte, prin ceasta tragică în desnodamint, unsub-înţeles. Opoziţia să nu facă dioolă în motivarea ei sufleteascererea, dar să profite de realiza- că, s’a petrecut orl în Capitală. rea eî. | Qe trebue eă se fi petrecut, în Cum că aceasta e preoctparia creerul anemiat şi pueril, al celor constantă a celor din fruntea fe două femei, pentru ea o prevestire luritelor ligi naţionale, reese din în eafea să le sdruncine într’atîta cuvintele „Epoceî“ care, în număr- • sistemul lor nervos? «•«/“ rfi ^ S,e i Litimipierea aceasta ne arată ost- între formă și fond, între iouj-Zi „LZ'L M.cilam.eMaputwcer.tarmecil«,. tate și UM. Pe deoparte »» -A« fără 8 operat»? ri e ?ată, fără multa procedee, preconizînd să se strige M. S. Regelui, pe un ton cominatoriu, ,JSire, fă-ţi datorial“ înţelegem bine rostul nouei acţiuni propovăduite. Ea ar avea, • A. I - ■ ......... Da fapt divers CUlită •uiD puroi, Xl 14^1 ,. , I , . . toate ale doftorului“! Un moralist dunea claselor populate cu eleve norme bune de via necunoscuţi de protedon, de mulţi ţă... El adoarme. Dar ce puternic !ce sunt! ecou are minciuna şi escrocheria! Contradicţiile sociale însă se îmbrăcată în haina ghicitorieî! răzbună. Acea dintre deziderat Cîtă crezare are cuvîntul fale al pedagogic şi şcoli ruine şi neîncăprezicătoarelor chiromancierelor, pătoare, se răzbună prin efectele mediocre ce le da mnvaţămintul nostru secundar, cu toată valeadiplomatelor în ştiinţe oculte, şi elevele lui Mehmet-Aii ? Puţin comunul fapt divers ne dovedeşte că în lume forma mistică a judecăteî, haina ocailtistă şi tainica previziune are mai multă de oţul partefului liberal ar fi cerut ■ ) ” ALT !Î. . cer mase reauee ca număr ae o de asemeni constituirea unui ase- ÂSl^ NiLS^nd^s61 leVÎ’ S,i pe de ^ 000 ^ ------------------ A ^te aT^oS nrez ^rvat, ba chiar s’a agravat situa minți „Epoceî“ că ideia, constituirei unui guvern naţional în 1913 a fost enunţată de un conducâtor al cabinetului de colaborare de atunei şi că în toate manifestările partidului liberal, fie prin presa lui, fie prin discursuri politice, nu se poate găsi urma unei asemenea, cereri, ca fiind formulată de partidul liberal. Dar să nu întîrziem pe domoniul amintirilor, ci să revenim repede la domeniul, mai palpitant al actualităței. Ea a doua întrunire a parlamen+nriTor acţionişti, doi oratori, Convinşi de experienţă că atacuri- Ir îw' contra romín zadarnice, au schimbat frontul, în(tr»«nf-î#«te In adresa Capului Sfatului. Unul din aceşti oratori, aducând mentalitatea sim — c-.g m-r.+ ry r%lţ$£-CO n WhprţÎ* flV% în care trăește, a vorbit de întrup?10 COT}, pe lingă farmecul că sunt anunțate, au ș% meritul de a li se cunoaste de mai înainte scopul. Celalalt orator, ale cărui manifestațiuni, desordonate sunt în deohs'^ cunoscute, voind să pară mai imbtil si maî îndemănatec, după ce a arătat că ..nu poate să simte român^te dvut un om năul melt Ali fă cut şi crescut aci în ţară“, a cerut făcută după canonul logic, după normele obişnuite. O prevedere a viioruluî făcută după date precise. Daci odată nu se va bucura de crezarea acordată ghicire! mincinoase prin mijlocul necinstit al privire! în palmă. Să nu ne npire, astfel, faptul că meseria de ghicitoare e rentabilă. Sanda simplicirtasl Şi, dacă s’ar găsi o formă a autoriităţeî publice care să oprească un comarţ ce se întemeiază pe exploatarea credulităţii şi naivităţii, să fim siguri, că această măsură ar provoca nu numai o mare indignare, dar ar crea o reclamă gratuită ..elevelor lui Mehmett Ali!“. Petronius. —o o o o-----------—. LUPTELE BSARULETEin ajutorul celor nevoiaşi Un obuz german de 150 mm, explodind lingă un tun francez de 155 mm. Tunul francez executa trageri repezi împotriva germanilor, cînd obuzul dușman se arătă. Servanţii s’au aruncat la pămînt, în afară de unul care a rămas la postul său. Obuzul a explodat la 50 de metri, tunul francez nu fusese reperat și ochitorul tunului german greșise locul ascunzătoarei lui. O PROBLEMA DE STAT Şcoala secundară CONTRADICŢIA DINTRE LOCAL Şl METODA S’a scris şi s’a vorbit iu dea. . june despre problema strpra-popu în gîndul iniţiatorilor, darul de a , perturba spiritele şi de a creia .V in mrS rind chiar dacă n’ar atmosferă prielnică întreprinderi-' P , . ,- 5 - • lor de tot felul. flatura cealalta, adica nemeene-Se înşală însă amar propăvădui- ■ rea în şcoale, din pricină de lipsă tarii nouei acţiuni, de locuri disponibile, problema a-Poporul român a dovedit în toa-1 glomeraţiei şcolare din Bucureşti, le timpurile, în cele furtunoase ca ar trebui să inspire o mare grije şi în cele liniştite, o desăvârşită tutulor profesorilor, ca şi părinţimatueritate de ufcw«*'’ ”-f“r'’-ilor •izi. în mijlocul evenimentelor is-. fa alte vorbe chkx dacă n’ar « SÄSÄ'J: fi rama» 760 de eievî. gâturilor sale cu Dinastia, care îl «tiţia cîţi sunt înscrişi constatu esc reprezintă un, Trecut de propăşire din pericol pedagogic. De ce aşi înălţare şi un Viitor de alte iz ceasta? bînzi şi fapte mari. Pentrucă întregul nostru învă-De aceia, la încercarea cvtormţămînt, inspirat de cele mai noui ’ natele actuale, ci aceia cari de a întina splendoarea Coroanei metode pedagogice se întemeiază mează azi în liceele statului, dar facem e din cele mai practice. armă nouă Din forma juîţe astăzi pe lecţmnî active, adică cere o; ar dori să aibă o instrucţiune şi o Dar cu toţii trebue să convenim într’adevăr este nouă, primele sub permanentă conlucrare între pro- educaţiune de elită. Dealtfel, placă anomalia şcolilor secundare marine însă au fost construite înfesori şi elevi. Metodele euristice, ea ar putea fi ceva mai majorată insuficiente şi supra-populate că din secolul al 16-lea, aplicaţiile intuitive, învăţarea de cît la pensionatele în fiinţă, trebue să înceteze într’o ţară de- 1 Cred interesant să dau cîteva da limbilor străine prin uz, după pentru ea concurenţa să nu existe, metodul firesc, toate aceste căi A doua obiecţiune: Statul dede instrucţiune şi educaţiunemocratic nu poate creia şcoli alor generaţii ce se ridică, sufletească a elevilor, nu sunt ristocratice. Răspundem: Nu poa altceva de cît o colaborare între ■ t.— profesori şi elevi. S’au dus timpurile acelea în care lecţiile se făceau ex cathedra, profesorul vorbind ore rotonde, sau dictînd, iar elevii ascultînd pasiv şi înmagazinând în chip inert o sumă de cunoştinţe date de-a gata. Dar dacă timpurile acelea aparţin epocei patriarhale şi vechi din rea profesorilor şi a manualelor existente. Dar, în al doilea rînd, lipsa de putere de cît judicata cumpănii, scoate secundare erei axă în Capitală maî ales, următoarele anomalii aproape comice: Cerem, mereu, ca copiii să înveţe carte, socotind pe drept cuvînt că învăţămîntul liceal este nu un lux, ci o necesitate, într’o ţară democratică în care votul universal, va fi azîmîine înfăptuit; şi, pe de altă parte, statul, reprezentantul concret al formei democratice de guvernământ, nu creiază şcoli suficiente pentru a da posibilitatea copiilor să se lumineze. Şi astfel de 25 de ani, dacă nu şi de maî mult timp, statul nu a crezut necesar să creeze în Bucureşti, nici o şcoală secundară — ultima fiind liceul Lazăr, — deşi atît numărul locuitorilor, cit şi dorinţa de învăţătură este şi unul şi cealalta mult mai mare ca acuma un sfert de veac! Credem că o seduţie care ar putea împăca bugetul statului cu nevoile învăţămlntului ar fi crearea unui mare liceu cu plată. In el ar intra toţi fii oamenilor cu dare de njînă, cari ar voi să dea copii la o educaţie cât se poate de îngrijită. Prevedem aci două obiecţiuni: Prima, Statul va trebui să facă, pară şi susceptibilitatea unora, concurenţă institutelor private, răspundem: Concurenţa n’ar exista, deoarece în liceul statului ar intra in elevii din pensie ar Un triumf al civilizaţiei Respectul drepturilor internafaptelor cari învrăjbesc naţiunile — relaţiunilor cari întocmesc condiţiunî de viaţă superioară, relaţiuni bazate pe dreptul ginţilor şi alte norme de conducere rezultate din convieţuirea civilizată a popoarelor. In mijlocul celei maî cumplite distrugeri, cînd viaţa individuală nu preţuieşte decît ca funcţiune din totul ce constitue puterea naţiunei, — se respectă totuşi dreptul te crei a şcoli pentru fii de boeri; dar este dator chiar, pentru case de a nu fi crezuţi vrednici de a figura în corpul profesoral al şcoalei secundare cu plată. Şi acuma o mărturisire finală: Nu ştim dacă propunerea ce-o cret ar fi trebuit să se schimbe, muritor de războiu. Protesteile, împentru a face posibilă realizarea potriva culcarei acestor drepturi metodelor noul de predare şi de şi apărările cari le-au adresat laeducaţie, căci cam este posibil unei întregi statele beligerante aa face lecţii noui, cînd clasele au r°tă tocmai înrădăcinarea^ respecdîte 70-80 elevi, pe care un pro-! tu^ ce se datorese, în afara fesor nici nu-i jwate cunoaşte? \ lată, deci, prima contradicţie retili fiecăruia dacă nu în fapt cel pu-\l~ v + lA a« fin în. mrimiriMi. t(\f*vnnî menim « 66 zatoctre. Dela indivizi la popoare, relaţiunile continuă a fi păstrate în războesc. Suferinţa a născut între răniţii prizonieri şi populaţia duşmană un raport liniştit şi aproape amical. O altă pildă a respectului drepturilor internaţionale este şi atitudinea pe care popoare mari şi puternice o au faţă de protestele neutrilor atunci cînd interesele lor au fost lezate. Sunt țări mici — cum e de pildă Danemarca — în apropierea imediată a teatrelor de luptă, așezată chiar în drumul flotelor anglo-germano-ruse. Ori de cîte orî apele sale teritoriale au fost violate, fiecare dragm a cîte puteri interesate s’au grăbit să ceară scuze. Pentru apărarea drepturilor internaţionale, regele Danemarcei a avut iniţiativa unei conferinţî vrgeştî care s’a ţinut încă de mult la Malmoe. Indiferent dacă respectul drepturilor neutrilor cu forţe mai reduse, de către puternicii zilei este un calcul, în principiu acest respect consfinţeşte reguli internaţionale stabilite, constituind precedente de neştirbit în faţa omenirei civilizate. Civilizaţia repurtează astfel un triumf pe vremuri cînd sentimentul milei şi al frăţietăţei, au adormit de o camdată în suflete. Styx. Regele Cristian al Danemarcei , vărul regelui Constantin al Greciei Două măsuri luate de Ministerul domeniilor Fată cu starea de lucruri de azi,, suta de kilograme iar destul de gravă, fată cu scumpe oraşe din provincie au U^reUlază *** de TM*Lt cinci lei suta traiul celor nevoiaşi, celor sărmani, orî ce măsură care ar putea veni m ajutorul acestora este operă de adevărată binefacere. O asemenea măsură s’a luat deu uşurarea traiului unei claste de oa . 9 ° mare mle8mr® in uneîe ajuns . Acelaşi lucru , am putea spune şi despre peşte. Deşi în măsură mai mică, totuşî procurarea peştelui în cormiţiunile arătate mai sus va fire, - ---------- pentru hrana Ier. Fără îndoială că asemenea măsuri salutare s’ar putea estinde şi s’ar putea lua şi pentru alţi slujbaşi miei şi lucrători din servicii!«meni nevoiaşi. Iată în adevăr despre ce este vorba. D. dr. C. Angelescu, ministrul lucrărilor publice, a cărui solicitu-j Statului. cu n ose IP ă”' r’^ p- în Hi t indeobște j In acest scop ar avea datoria sf veni în aintm-nl ^1 * ar ' intervie primăriile orașelor ca și vnssuisssssisurss. g£ sm'ti““nie «-o*» teT^ conÎf,i1rff/A^e“U?“ierrele- Nu trebne scăpat din vedere ceee J Al Punctintirf8, Sa 1Q^?S Clî ce este mal interesant și mal salt Î^nltÂÎ?^ne8e»i m‘nistrul iar în toate aceste măsuri, limn n «o 1 x9 - ( ra®nlIl°r) de a se Cu cît o parte, cît de mică, din po ir, i * “ir 111. fa^oareasl ui ba și pulafiunea nevoiașă va fi mai în In lemf d/fo 91ranTie f %}\S,e destulată cu anumite lucruri de pr t]eTMe±° n^ Pădurile Stătu-|ma necesitate. Cu atît aceste li. n^minictrl p t ' jdurî vor fi mal accesibile pentr _ ’ , , • -b'°,r ‘r J1 - 1T?g?cu’ toată lumea lipsită de mijloace si nu s a dat mq odată m laturi cmd . fiderite mă8"ră. pea-1 Dacă'prin urmare atîtea farniT r înr^ r*,Jy,V a avea lemne dela Stat pentrea o ocaziune bine venită de fel a ajuta pe cei nevoiaşi. In consecinţă, în urma dispoziţiu mei luată de d-sa, Ministerul domeniilor va procura slujbaşilor mici şi lucrătorilor dela căile ferate lemne din pădurile statului cu preţuri foarte modeste, precum şi peşte proaspăt, cu preţurile cu care se vinde an gros la Brăila şi Galaţi. Iată deci o măsură care va fi un ajutor real şi o mare uşurare pentru aceşti oameni. In vreme de iarnă, lemnele de foc, după hrană, sânt cel mai important capital pentru orice gospodărie, fie chiar redusă la cea mai lecţiunea necesară progresului să eyPre8i®- Căci fără lemne. .„ __- __ j ” ____•_ fără foc m casă, pe timpuri geroase, nu poate trăi nimeni. iQ Și se știe de totî ce scump se vînd timpul ierneî, fără îndoiial ă că pr-' tul acestui combustibil nu va m; puitea să se uree, căci cererea va f mai mică de cât oferta. Dimpotr vă, nici credem că lemnele vor ajunge să se vîndă chiar cu preţu,maî mici decît cele actuale. Ne închipuim ce ar fi dacă s’ lua de către autorităţi’e admistrative miai multe măsuri d acest fel. Toţi speculanţii ar fi pucla locul lor şi s’ar mulţumi s scoată un cîştig cît de modest, nu maî ca să poată trăi, cel puţin fel cu atîţia alţiî cari muncesc di greu şi tot nu pot trăi omeneşte. Populaţiunea ar fi astfel foart mult uşurată în traiul eî de toazilele, căci ar scăpa de cea mnare povară: exploatarea neom,noasă a speculanţilor. Măsurile luate de d-nii miniştri se facă mai în voe, de a creia şi, şcoli cu caracter „de elită“, care să intre toţi cei ce pot plăti, lemnele, nu numai pe vreme de iar IConstantinescu şi Angelescu merit. S’ar putea de altfel, în această nă, dar şi în restul anului. Chiar au să servească de pilda pentru toată şcoală secundară, să intre şi acum lemnele se vînd cu patru feii administraţiile publice din ţară, niî elevi fără plată, aleşi după un criteriu oarecare. ^ O rotaţiune de profesori în şcolile secundare ar face ca să dis SUBMARINELE — Un istoric al primelor încercări di a construi submarine — moeratică unde avîntul spre lute «^upra istoricului descoperire imină este o caracteristică a noui-^stor vase’ a căror Prefectuare a dus la arma grozavă de cari se tem chiar puternicele cuirasate. Primele date le aflăm prin secolul XVI-lea asupra încercărilor — j- ntnp, de construcții sau numai planuri a FT-bAnt L\; celor cari aveau de gînd să construiască vase submarine. Așa în 1580 englezul Bourne, iar în 1624 olandezul Cornelius van Drebbel făcu o preumblare la Londra pe sub apele Tamiseî, cu 12 pasageri La bord, printre cari şi regele Jaoq părta. încercările de atac nu au reuşit, din cauza neîndemîmărsîmuluî ce încăpea singur în submarin şi trebuia să manevreze singur toate aparatele. Fulton, la 1797, fu inventatorul minei submarine, a primului vas cu aburi şi al unui submarin reuşit „Nautilus“. Submarinul lui ca şi animalul care-î împrumutase numele, pe mare calmă plutea, minat de rametentacule, şi de pînze-tentacule. Se strica vremea sau duşmanul era aproape? Rame, pînze intrau în vas, care apei se cufunda»IVasul lui Fulton era lung de 6 m. 50, gros de 2 m. şi putea merge la 7—8 metri adâncime. La suprafaţă mergea cu pînze, sub apă minat de două elice paralele mişcate cu mîna. Pentru afundare, se introducea apă; iluminatul fiind cu luminări consumînd aer, s’a prevăzut o fereastră, un capac de sticlă gr’oasă, care servea şi de intrare; la armament avea două mine. Experienţele s’au făcut la Paris, apoi la Havre şi Brest, stînd afundat 5 ore la o adîncime de 7 metri, străbătînd un drum de 450 metri reîntorcîndu-se la punctul de Si aer plecare, după ce a aruncat în o corabie veche. Totuşî o comisie de învăţaţi cu Inginerul franciz Brun preziltă în 1863 submarinul „Pîongenir care avea forma unei ţigări de fabrică un memoriu, arătînd că gaţia submarină e o imposibilitate şi Fulton fu lăsat singur cu inventia lui. In urmă a încercat să creeze în 1814 un alt submain de 20 m. lungime. Muet (mutul), dar a murit înainte de a-șî vedea visu cu ochii. Intre acei cari au încercat construirea de submarine a fost și englezul Sonson care se hotărîse să fure pe Napoleon din insula Sf. Elena cu ajutorul unui subnarii lung de o sută de picioare (83 metri). Vasul nu putu fi armat înainte de 5 Maiu 1821, cînd se num Napoleon. In 1824 englezul Shudăm face încercări la Portsmouth iar în 1825 francezul Mont^ery e „Invisible“. La 1853 un alt englez-îul. El inventase un lichid numit Nasmith făcu de aseaueasa încercărî. In 1855 inginerul rus Bauer corstrui un submarin, numit „Drac.: maritim“, ale cărui elice erau mişcate cu mîna, şi care făcu 134 d afundări. Intr’una din ele a dat un concert submarin, cu priteji încoronăreî împăratului Alexandru II: călătorii din submarin, puţin în principiu, tocmai pentru a U,cnmi-esența_ pe aer care curăța nu se răsturna pentru mai tîrziu ««rul viciat din vas. Fu trata meă întreaga noastră alcătuire civili- d* nebim' vmdut dracului și jcmri, ca ori ce mare inventator, in mizerie, ducînd eu el secretul descoperirii, IVeniră apoi încercările francezi^ r±^rmîSe fi război~- lor Fournier și Marsennes în 1630, rea lenversuiată a armatelor — st q « ,«■ , »n^-lwilor Srîn mod, indirect popoarele impră-: tn 17x7 «• A' îi, 1773 Cei !turft admir*, peștii, cari atrași dbite stau în legătură, deși fahren- j dintîi *uwrîn întreLuiBtai în % •! murică dedeau tiro-mile vasului sei ta ar exclwte ori ce po.nbdkdPy hoi f al luî JRushnel în 1773. Va fundat, rte raport liniștit , amical. O pnisul ,c scumTK]ă fiieîn ei ^ intre a da m re multe este schimbul ra-' au yt re imw nia scmmoui ra , în e, cînd, ^ ]a suprafWti emților inftnm făcut prin ajutorul pa 0 jjgj. ţărilor neutre. Fiecare din aceşti laa afară cu pompe de naî O11 ajutorul a don* cârme ori zor tale se afunda, iar «borte erau puse în mişcare de o maşină cu art comprimat. In caz de pericol, partea de d’asupr*, transforma ă în barcă de salvare, ee desfăcea şi elea la suprafaţă. Nu-şî putea însă regula navigabilătatiaa la adinea* făcînd prea mari sărituri. Apoi la 1864 un america® Winau înercă un submarin cu aburi care nu se afunda însă complect Micile submarine David însă, a căror elice era mişcată de oameni reuşiră în războiul american a da cîteva vase la fund. Rusul Drzewieski la 1867 construi primul submarin cu acumulatori, lung de 6 m. Pentru afum dare se introducea apă în interior... iar pentru a- menţine orizontal, se plimba după nevoie nişte greuităţî. Urmă apoi Nordenfeld care începu în 1884 o serie de experienţe cu submarinul său cu aburi, care putea merge şi sub apă tot cu puterea aburilor. Grecia şi Turcia îi cumpărară cteva unităţi, dar ţipu nu era reuşit, nu avea stabilit ah la afundare, se clătina prea mult La 1885 Goubat propuse un submarin lung de 5 m ptru care se afunda cu ajutorul unor pompa automate. Acestea introduceau or scoteau apa afară. Vasul se me® . ţimea la orizontal pompin drapt diărn’m înto’un compartiment sau altul după nevoie ; elicea era răniţi au dus cu el şi o parte din viaţa petrecută în străini care, lâsind la o parte unolj excepţiuni, nă. Vasul «va purtat cu ajutorul lungă de 44 m. şi groasă de 3 m. 6f unei elice manevrate tot cu mîna. Submarinul se apropia de vasul i- , , , , , , „ „ A „ - - -, nimic şi da drumul uni mine ce tren a fost de natură sa inaspreasca buia să explodeze ceva mai în urduşmănia între popoarele ce se nărea submarinul să se poată de-