Viitorul, decembrie 1915 (Anul 9, nr. 2805-2832)
1915-12-01 / nr. 2805
/Inul »Ioptenea Mo. 2805 BANI ABONAMENTE In tară..........un an 18 Lei .... șease luni 9 Lei in străinătate un an 36 Lei.........șase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 Intrare prin pasaj;. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 SITUAȚIA Evenimentul de actualitate al operațiunilor militare sunt luptele de pe malurile Vardarului, dintre trupele bulgare și cele anglo-franceze. Comunicatele din Londra și Paris afirmă că retragerea acestor trupe se face metodic pe când Agenția din Sofia anunță că trupele bulgare le urmăresc în goană, capturînd prizonieri și material de război. Indiferent de modalitate, faptul e că trupele debarcate la Salonic nu au putut opera joncțiunea cu armata sîrbească și că acuma sunt nevoite să se retragă pină la granița grecească. Urmărirea lor de către Bulgari, pe teritoriul grecesc, depinde acum de atitudinea guvernului din Atena. Dacă aceasta nu consimte ca o porțiune a teritoriului grec să devină câmp de bătaie, e probabil că Bulgarii vor sta opriți la granița de lângă Ghevgheli, dar în acest caz și trupele anglo-franceze vor sta imobilizate în regiunea Salonicului. Acțiunea ulterioară a acestor trupe formează tocmai unul din obiectele conferințelor militare de la Paris. • • De pe frontul occidental Francezii anunță respingerea unui atac german în direcția localității Sant-Souplet. La rîndul lor Germanii anunță respingerea unui atac francez la nord-est de Louain. * * . . .r Buletinele de pe frontul oriental seamnalează operațiuni în regiuni unde multă vreme a domnit liniștea Așa din Petrograd se comunică că austro-germanii au încercat o acțiune la vest de Tarnopol, în Galiția. Acțiunea a fost zădărnicită prin respingerea austro-germanilor spre tranșeele lor. Iar din Berlin se semnalează respingerea cu mari pierderi a unui atac rusesc la nord de Kovel. SüaäyTi» 'iiiiu i„ «i —ii«iiiiiiiim iiir'r SPORTUL INTERPELĂRILOR f De la deschiderea Corpurilor Domnitoare, membrii unei fracțiuni a opoziției parlamentare se dedau la un nou sport foarte ciudat: ei anunță în fiecare zi cite una sau mai multe interpelări asuspra unor chestiuni despre cari ■ știu bine că unele nu comportă un răspuns, iar altele sunt de n ■natură la cari nici nu Se poate răspunde. In vremuri normale, acest gen de interpelări, cari cad ca o cascadă, ar fi un sport inofensiv, cel mult, daca ar merita numele unui act de obstructionism, necesar, uneori, în regimul parlamentar. Dar pe vremurile de azi, când fiecare clipă are greutățile și răspunderile ei, a practica un asemenea sport, fără uni scop decit de a tulbura spiritele, este un act de inconștiență care trebue veștejit. Vremurile de azi simt destul de agitate și de grele, ca să nu le mai agravăm cu bună știință și cu intenții bine calculate. In mijlocul furtunei ce s’a abătut asupra Europei, datoria fiecărui patriot e să-și încordeze toate sforțările mintei și inimei, ca țara și neamul lui să iasă cu cit mai mari foloase din zguduirea generală. Dar spre a atinge acest țel, trebue mult cumpănire și multă liniște conducătorilor, ca ei să-și călăuzească țara și neamul cu vigilentă și dibăcie. O reculegere generală se impune deci o reculegere care in țări ca Franța a fost numită „Uniunea sfîntă.“ iar un târî ca Germania, a primit numele de „Pacea civică“. Dar o reculegere prin unirea sufletelor impune tăcerea patimilor și alungarea preoutpurilor egoiste. Cine se abate de la acest drum, care e azi indicat tuturor Națiunilor — beligerante sau nu — e un rău patriot, fiindcă slăbește puterea de acțiune a neamului său. Privind faptele prin această prismă, nu putem considera avalanșa interpelărilor de la Senat și Cameră de cit ca o aaManerea fi sterilă. Sterilă fiindcă nu duce la scopul urmărit de interpelatori, rea, fiindcă tulbură și înveninează sufletul national. Cu un cavalerism care ar trebui să fie ținut în seamă, guvernul a declarat, da la începutul sesiunei parlamentare, că sunt interpelări la care nu va putea răspunde și altele — cari nu merită un răspuns. Deci acei membri ai opozițiimei cari, cunoscând hotărîrea și intențiunile guvernului, continuă totuși să-i pună asemenea, întrebăr l, nu-și îndeplinesc nici datoria de parlamentari, nici pe cea de buni români. * Ei nu sunt decât oameni de partid cari, pe aceste vremuri de abnegație generală, nu au uitat interesele lor de partid. Ei interpelează guvernul, tocmai fiindcă știu că guvernul nu le va răspunde. O tăcere și o rezervă impuse de necesități superioare, ei vor, s-o exploateze în scop politic. Dar tocmai acesta e un motiv ca guvernul să persevereze în atitudinea lui. Oameni cari poartă pe umeri cea mai mare răspundere din care pot fi date unor bărbați de Stat, nu pot cădea în lațul unor mreje politice și nu pot, mai ales, nesocoti interesele superioare ale țarei Dacă ușurința poate conveni unei opoziții incomștiente de rolul ei adevărat, oamenii de guvern trebue să simtă toată greutatea sarcinei lor. --------------poo------------ ■ ■ [UNK] [UNK]* UN „ATENTAT" contra ATENEULUI? Am fost printre cei dintni, în vremuri mai bune și total liniștite decît cele de azi, cari am propus ca oficialitatea noastră să e exmploazeze frumusețea Ateneului presat din obolul public, prin pictura frescei comemorative. Cu chipul acesta sala mare a Ateneului s’ar fi împodobit artisticește, și în același timp s’ar fi dat putința unei serii de pictori romini să-și arate talentul lor. Dar se svonește că în locul proiectatei fresce se va ridica o serie de balcoane. Contra acestei măsuri ,I. O. G. Lecca se ridică, și prin coloanele „Nouei Reviste Rominte“ denunță „atentatul“ contra Ateneului. Nu împărtășim alarma cLlui Lecca. Dacă locul gol rezervat frescei i este greu de împlinit în mod cuviincios, — atunci este mult mai bine ca acolo în "locul gol și inutilizabil să se ridice o serie de balcoane, — cari incontestabil vor produce un bun cîștig instituției. Dar aud obiecția: Ateneul nu trebue să râvnească la cîștigul material! De ce nu? Și oare împăcînd estetica cu câștigul nu se pot face lucruri durabile? Și mai este ceva: Din pricina puținelor locuri ce se găsesc în marea sală a Ateneului, prețul lor este scump, ceea ce face ca la atît de interesantele și educativele orchestre simfonice, cei cu venituri modeste să nu poată asista, căci stalurile de 1 leu sunt atît de puține incit a le găsi la vreme e un mare noroc! Nu e oare atunci mai util ca sala Ateneului să fie mai încăpătoare și, deci, mai aceesibilă publicului? Și cine trebue să se plîngă de o modernizare a unei săli, menite a adăposti concertele educative? Transformarea sălii Ateneului, dacă se va realiza, va însemna așa un pas înainte spre popularizarea artei." Procesul e cîștigat. Petrondus -ooo— ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Marți 1 Decambgfai I SI S ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. , Inserții și reclame pagina III linia.......... . . 50 bani 30 bani . . . 2 Lei PRIZONIERilLA LUCRU SOLDAȚI RUȘI PRISONIERI, TĂIND LEMNE LA O CHERESTEA DIN MUNȚII HARZ, IN GERMANIA Se împlinește tinail 0e când Papa Benedict XV a încercat pe lângă statele beligerante o intervenție în sensul ca, cu prilejul sărbătorilor Crăciunului, ea se acorde creștinilor cari luptă pe toate fronturile un armistițiu, în timpul căruia să-și poată aminti de Dumnezeu... Autoritatea spirituală a Sf. Scaun nu a putut fi însă destul de puternică pentru ca să învingă considerațiunile strategice și tactice ale etatelor-majoare, — și intervențiuniea aceasta n’a avut nici un fel de succes. De atunci, considerând ca o intervenție care nu e mai bine înainte asigurată de un rezultat favorabil e de natură să știrbească autoritatea Sf. Scaun, Papa Benedict XVI a abținut să se mai amestece în mod direct în conflictul care însângerează Europa. Așa au trecut sărbătorile Paștilor trecute, și nu s'a mai făcut născă o intervenție de acest fel. Apoi Papa a dat unui ziarist francez un interview în care atitudinea absolut neutrală pe care o lua, a nemulțumit întrucîtva unele din cercurile catolice din Franța. In urmă interviewul a fost dezmințit de un comunicat oficial al secretariatului Vaticanului. Acum de curînd, Benedict XV a dat din nou un interview, de astă-dată unui ziarist italian, d. Paolo Cappa, directorul ziarului V Avvenire d’Italia. Nu e vorba de o audiență pe care Papa a acondat-o acestui ziarist, care publică impresiile pe cari i le-a lăsat întrevederea ea cu Sf. Părinte. După ce au convorbit despre câteva chestiuni, între altele despre unele fapte petrecute pe vremea cînd actualul Papă era arhiepiecop al Poloniei, în mod firesc convorbirea s’a învârtit în jurul războiului. Iată cum descrie ziaristul italian starea sufletească a Papei: Sufletul suveranului pontif suferă că trebue să asiste la tragedia care însângerează omenirea. Această tragedie se abate asupra tuturor, și asupra a tot ce a creat omul; ea devastează munca a generații întregi și însângerează națiunile. Inima de tată a lui Benedict XV e mișcată pentru toți fiii săi drept-credincioși, în aceiași măsură, și nu aspiră decît să vadă, cît mai curînd ziua în care popoarele și șefii de Stat vor înțelege că e necesar și au datoria de a pune capăt unui conflict care răstoarnă omenirea și legile sale. Benedict XV nu vrea să rostească judecăți asupra războiului sau să stabilească răspunderile. El crede că asemenea judecăți n’ar avea nici un rezultat practic, ci că dimpotrivă ar putea da naștere la noi recriminări și la noi dezordini. Papa se mărginește să deplîngă toate violențele și toată barbaria pe care le-a zămislit războiul actual. Munca, cuceririle științifice ale atâtor ani, și ale atâtor oameni de geniu par a nu fi avut de scop decît a crea noi mijloace de distrugere și de omorîri... Dacă este încă im imposibilitate de a încerca cu succes un apel la pace, Benedict XV se silește, cînd și cum poate, să atenueze în marginile cu putință, ororile războiulii. Inițiativele sale, în această privință, sunt numeroase: fără distincție de religii și naționalitate, Papa s-a îngriji de soarta răniților, a prizonierilor, a invalizilor, a familiilor celor cari lupta. Dar, deasupra tuturor preocupărilor sale, Papa n’are decît o dorință, pe care roagă pe Dumnezeu să i-o împlimească: pacea, o pace inspirată de justiție și de respectul drepturilor tuturor popoarelor fiind-că va fi singura durabilă, — o pace care să îngăduie omenirea să cicatrizeze într’o liniște muncitoare rănile pricinuite de războiu. ...Idei frumoase și înălțătoare, desigur, isvorite din principiile moralei creștine, dar cari sunt, — după cum se pare— foarte departe de a-și găsi în curînd aplicarea. Toate indiciile arată ca războiul e departe de sfîrșit, și că dorințele de pace ale lui Benedict XV vor rămîne simple dorințe, pînă când uriașele interese politice și economice, cari au dat naștere conflagrației generale, nu vor găsi un teren prielnic de acomodare, din însă șî rezultatele războiului. Astfel, cu toată durerea sufletească de care o exprimă, Sf. Părinte nu e în măsură de a întrebuința autoritatea spirituală a Vaticanului pentru ca să grăbească pacea, și e nevoit să se mulțumească cu rolul mai modest de armător al unei infime părți din suferințele create de starea de războiu. Se vorbește din nou de o încercare a Papei ca, cel puțin de sărbătorile Crăciunului cari se apropie, să se primească un scurt armistițiu. E un simplu svon însă, ce pare a nu se confirma pînă acuma. ■---------------OOOO ........— m JURUL RĂZBOIULUI PAPA BENEDICT XV DOREȘTE PACEA — PĂRINTELE CATOLICISMULUI A ÎMPĂRTĂȘIT UNUI ZIARIST MÂHNIREA SA PONTIFICALA PENTRU TRAGEDIA LA CARE ASISTA____ MIR. întemeietorul Rusiei moderne, Petru cel Mare iși pusese drept scop general al politicei sale externe să'si deschidă ,la fereastră" la marea Baltică, de unde să poată privi spre Europa apuseană. Și a isbutit. In veacul trecut Nicolae I a isbutit să deschidă, pentru comerțul rusesc, pentru contactul cu occidentul, o nouă cale, cea prin Bosfor și Dardanele. Tratatul de la Adrianopol a inaugurat această nouă „fereastră Acum însă, tocmai cînd contactul cu Apusul era de un măr tragic, interes pentru, asigurarea, apărării naționale a Rusiei, acum, cele două eșiri la mare se găsesc ferecate cu piedici de neînvins. Oceanul Glacial îngheață și Vladivostocul e departe, la cealaltă extremitate a celui mai întins continent. . Din Octombrie portul "Archanr ghels", unde duce o linie îngustă cu totul insuficientă, e prins de ghețuri. Banchiza e atît de întinsă și de masivă încît nici vasele în special destinate pentru spargerea ghețurilor, nu pot să trează spre port. De aceia Rusia a fost nevoită să-și caute, la singura mare ce i-a rămas deschisă, un alt port pentru a-și menține relațiile cu aliații din apus. Acest port evola pe coasta peninsulei cu acelaș nume, de la oceanul înghețat. Căci nu toată această coastă e înghețată. De la Sviatovio pînă la granița suedeză, la baia Caterina, pe o lungime de 250 killometri de coastă, se simte influența termică a curentului cald Gulf- Stream. Această coastă, numită coasta Murmana, nu este atinsă de banchiză, și rămîne liberă în tot cursul emit. Fiordurile sale sunt un bun adăpost pentru corăbii și chiar dacă apa lor dulce îngheață ușor, vasele spărgătoare de ghiață pot foarte ușor să deschidă drum liber navigației. Linia ferată care să unească acest port cu interiorul Rusiei a început să fie construită. După cum se poate vedea din harta alăturată ea începe de la Petrograd continuă pe linia veche pînă la Ivanka, înconjură lacul Ladoga, se îndreaptă spre Nord prin Petrozavorsk, ajunge la Soroțka pe malul Mărei Albe, urmează coasta mării de la acest oraș, prin Kem pînă la Kandelaskaia și apoi traversează peninsula Kola pînă la orașul Kola și Baia Katerina, unde marea e totdeauna liberă de ghețuri. Lungimea totală a liniei e de 1200 km. Construcția ei se face într-un teren de câmpie, brăzdat însă de lacuri și mlaștini. însemnătatea acestei linii ar fi capitală pentru urmarea campaniei de către armatele Tarului. Nu se poate prevedea însă cînd linia va fi terminată.*ta E. IN FIECARE ZI „O fereastră la mare 99 CRIZA MĂRFuRILOR de manufactură — Lipsa acestor mărfuri se simte tot mai mult . Pe piața Capitalei se simte din ce în ce o tot mai mare lipsă a mărfurilor de manufactură, în special a țesăturilor de bumbac, Germania, de unde se importau în mare majoritate aceste mărfuri, în fața imposibilităția de a și procura materia primă pe de o parte, iar pe de alta în fața necesităților tot mai mari ale armatei, s’a văzut silită să prohibească, toate fabricatele de bumbac, atît țesăturile cît și firile. Produsele acestea se importau in țara noastră îndestul de însemnată cantitate. In fața acestei împrejurări, comercianții noștri de manufactură, s’au văzut siliți să se adreseze pentru mărfurile de care aveau nevoe, pieței engleze. Deși guvernul englez nu a prohibit produsele de țesătorie de bumbac, pentru țările amice și cele neutre, totuși permisele de export se cercetează cu multă scrupulozitate, pentru ca nu cumva mărfurile de manufactură exportate, să ajungă în mod indirect în Germania, Austro-Ungaria sau Turcia, unde se simte mare lipsă de asemenea mărfuri. Din această cauză comercianții noștri, cari au adus mărfuri de manufactură din Anglia, au fost nevoiți să facă o mulțime de formalități, cari cereau cheltueli excepționale și cari, bineînțeles, se adăugau la prețul mărfurilor. In urma acestui fapt, țesăturile de bumbac, în special pe piața Capitalei, au ajuns la o scumpere extraordinară și nemaipomenită pînă acum. Prețurile acestor articole s’au încincit față de cele ce erau acum cîteva luni, așa că o bucată de pînză de bumbac care mai înainte se vindea cu 15—16 lei, azi a ajuns la 70—80 lei. In ultimul timp însă, închizîndu-se și singura cale pe unde puteau fi aduse din Anglia mărfurile de țesături de bumbac, precum și fixele necesare fabricarea în țară a unei părți din pânza trebuitoare consumului intern, și anume calea pe la Salome, mărfurile de pînzărie au început să lipsească aproape cu totul, ne mai găsinduse nici chiar cu prețurile exagerate pe care le arătăm mai sus. Comercianții noștri de manufactură însă, printre care am întreprins o anchetă, speră ca această criză să nu dureze prea mult, bazîndu-se pe următoarele conniderațiuni. Germanii care, după cum am spus, duce lipsa materiei prime necesară industriei și firelor, adică a bumbacului, o dată ce a reușit să deschidă navigația pe Dunăre, în partea Serbiei, va putea să-și aducă imensele cantități de bumbac pe care le are din culturile din Asia Mică, prin Turcia, Bulgaria și apoi pe Dunăre pînă în porturile germane. Deja s’au pornit de la Adana (Asiai) spre Turcia cîteva sute de mii de baloturi cu bumbac, cu destinația pentru Germania. De îndată ce industria germană a țesătoriei și torsului firelor de bumbac, va avea cu îndestulare materia primă necesară, nu numai că va putea satisface trebuințele interne, dar va putea să-și exporteze o însemnată cantitate de asemenea produse. In vederea acestui fapt, mai multe case importatoare dela noi, au și încheiat transacțiile necesare cu casele exportatoare de mărfuri de manufactură din Germania.Așa fiind publicul de la noi, nu are de ce să fie prea mult îngrijat de prețurile exagerate ce se cer actualmente pentru mărfurile de țesături de bumbac, căci aceste prețuri sunt menite ca în scurtă vreme să revină la normal. FEST. » ..... ... OOOO-------------- Săptămâna Iașului CENTENARUL UNEI PIESE ROMANEȘTI. — IAȘUL ȘI TEATRUL LUI CARAGIALE. — SEZONUL TEATRAL. — ACTORII ȘI ARMATA. — O SOCIETATE MUZICALA LA IAȘI.— PICTORII IAȘULUI LA BUCUREȘTI.— JURĂMÂNTUL RECRUȚILOR Teatrul Național din București urmează să sărbătorească zilele acestea centenaril „Scrisoare! Pierdute“ de I. L. Caragiale. Un iubitor de teatru, și mai cu seamă de teatru românesc, d. Basarabeanu, bibliotecarul teatrului național bucureștean, a semnalat acest prim centenar al unei piese romînești. Este o dată festivă pentru istoria însăși a teatrului care nu va trece neobservată, și de care și lașul, cu care Caragiale a avut raporturi strinse, va ține și el poemia. " Teatrul lui Caragiale aparține și scenei ieșene, întrucît pe această scenă s’au reprezentat piesele sale, în acelaș timp cind ele au fost jucate la București. Mai mult decît atîta, comedia „O noapte furtunoasă“ care a căzut la București a fost ridicată la Iași, în teatrul vechiu de la Copou, unde a avut un ansamblu minunat alcătuit din fruntașii actori ai Iașului, N. Bălanescu, M. Arceleanu, Atena Georgescu, Elena Lascu Erolschi și Dim. Pruteanu. Marele comic Bălanescu a fost acela care a ridicat „Noaptea Furtunoasă“ rămasă în repertor, și reluată în urmă cu succes și la București. Faptul acesta a dat desigur toată mulțumirea regretatului autor care astfel a păstrat raporuri amicale cu lașul și cu teatrul ieșa. De aceea dacă unele motive au determinat pe Caragiale să oprească, la București, reprezentarea pieselor sale, alte motive l-au făcut ca la Iași să acorde aceste reprezentări și, ceea ce indică dragostea sa pentru teatrul nostru, să renunțe, în scris, la orice tantiemă. De la 1884, adică într’un interval de trei decenii, „Scrisoarea Pierdută“ s’a jucat de o sută de ori la București; nu știm de câte ori a fost jucată la Iași această admirabilă satiră socială. Fapt e că „Scrisoarea Pierdută“ este singura piesă românească care are o sută de reprezentații. Evident că centernarul relevat de d. Basarabeanu trebue sărbătorit în lumea noastră artistică, și lașul va participa și el, măcar cu sufletul, la această festivitate. „ Fiind vorba de teatru, să consacram în cronica de față câteva rânduri teatrului nostru. In două luni de stagiune, reprezentațiile societăței dramatice, au continuat cu succes, în sensul că teatrul național a atras 1 ® fie ce spectacol un public tot mai numeros. S’au jucat câteva premiere și multe reluări din repertoriul vechiu, cari au fost un prilej pentru elementele noastre artistice să In studiu sunt următoarele lucrări dramatice: „Doulourense“, „L’Anomoir“, „învierea“, „Azilul de noapte“ din repertoriul străini și „Bimbașa Sava“ piesa originală a d-lui Ion Peretz profesor universitar și membru în comitetul teatrului național. Pentru a dispune de toate elementele artistice direcțiunea tea*trului a intervenit ca să fie scu* tițî de concentrare artiștii mili* tari. Au obținut această scutiri, artiștii M. Pella, Damira, BotesL și Constantinescu, simpli sold&fE și permisiunea de a juca pe scenă artiștii Braborescu, Boldescu și Calmuschi ofițeri în rezervă. Rămîne acum ca și artistul Pella să apară pe scena teatrale La un concert dat de baritonul ardelean G. P. Văleanu, ieșenii au putut admira, pe lingă acest nou element artistic o societate de muzică care există de cîțiva ani în Iași, dar despre care presa nu s’a prea ocupat. Vorbim de societatea muzicală instalată și școala primară „Vasile Alecsandri“ înființată de cîțiva amatori de muzică, cu reputat*ție, în frunte cu d. T. T. Burada* și dirijată de D L Antoniu Ciolan. Un cor și o orchestră excelente, al* eătnesc această societate de muzică care fără prea multă reclamă contribuesc să desvolte muzici în popor. Infer’adevăr diferitele concerte organizate pînă acum ét această societate au putut fi frag qventate de acea parte a populației care n’a avut posibilitatea să-și cultive gustul muzical. „Societatea muzicală“ după câțiva ani de activitete neîntreruptă și rodnică va putea fi dl mai mult apreciată după ce va p*gifkUiza concertele publice la cari ă'aval să poată participa și acel de ieșeni cari până acum a’a prilejul s’o cunoască. , " * "r\ După expozițiunea de la Atone*a pictorului Octav Băncilă, buc*#reștenii vor avea în curînd prilejul să mai facă cunoștința unor pictori ieșeni de talent. In palatul „Generalei“ vor deschide zilele acestea 6 expozițiuni de pictură pe cari o vor aranja pictorii Paul Sorțescu și I. Cosmovici, foști elevi ai marelui artist Jean Paul Laurens. De asemenea vor mai deschide la București o altă expozițiune de pictură pictorii C. Artachino și P. Mateescu, profesori la școala de Bele-Arte. Intrucît e vorba de succese, pe cari le obțin ieșenii în Capitală, adăugăm faptul că valoroasa mst-