Viitorul, mai 1916 (Anul 10, nr. 2954-2982)
1916-05-03 / nr. 2954
< SITUAȚIA Se cunoaște azi textul răspunsului Statelor Unite la ultima notă a Germaniei. Răspunsul e sobru și concis—o adevărată inovație în materie de note diplomatice. Guvernul din Washington ia act de declarația Germaniei că nu va întinde războiul submarin la vasele de comerț, exprimându-i convingerea că guvernul din Berlin nu va stărui să condiționeze aplicarea acestei declarații de cursul sau rezultatul tratativelor diplomatice dintre Statele Unite și vre o altă putere beligerantă. Guvernul american enunță cu acest prilej maxima că răspunderea pentru nesocotirea drepturilor neutrilor, e de natură individuală și nu comună, ceva absolut și nu relativ. Cum însă guvernul german susține că la blocujul foametei pe care i-l face Anglia, el trebue să răspundă cu torpilarea vaselor de comerț care duc merinde Angliei, e des presupus că discuția între Germania și Statele Unite nu sa încheiat încă, controversa nefiind elucidată. In legătură cu această întreagă chestiune se anunță pe ziua de est că submarinele au scufundat alte trei vase comerciale. In ce privește operațiunile de pe uscat, sunt de relevat luptele din sectoarele kurlandeze și câteva atacuri din regiunea Verdun. . . Cu privire la situația de la cota 304, o depeșă din Paris ,arată că Germanii n’au ocupat de cât mai multe contra- spante ale acestei cote, dar că creasta se află în mâinile francezilor. Germanii susțin însă stăruitor că au ocupat și creasta și mai semnalează și ocuparea unei pozițiuni la sud de Thiaumont, la 6 km., de Verdun. Francezii resistă însă cu putere la Douaumont-Vaux, și la Cumières. FORȚA ROMÂNIEI: Patriotismul celor mulți . In momente grele în care viitorul apare înnourat, scepticismul, o formă a brazărei, își face mai multe ori drum. Cînd pericolele sînt mari, cînd succesul e r condiționat de prea mulți factori, cel cînd viata nu e ușoară și comodă, cerînd abnegații personale, sacrificii mari și mari energii, i atunci îndoiala își poate face aparitiunea, și atunci în suflete se strezesc bănueli triste și griji desincurajatoare. Prin astfel de momente grele, Susceptibile de toate îndoelile, am trecut și trecem încă, și de aceea au putut să se formuleze de către unii și în unele clipe, păreri sceptice cu privire la patriotismul nostru. Spirite prea grăbite, și inteligente vii dar repezi, au fost ispitite să creadă, că sub aparența frivolității, uneori indiferenței, și alteori întîmplătorului egoism al unora, că țara noastră ar cunoaște mai puțin ca altele, acel cor unanim de jertfe reanu fac tăria unui stat. Erau înclinați să creadă astfel, i și în parte era justificată credința lor, atunci cînd își mărgineau perspectiva mentală, asupra unui ' olt numai din viața noastră pulică, asupra coltului format de uni din politicianii romînî. Pe ,drept cuvînt în momentul cînd Europa era un altar de jertfe și înd viața individuală se topea cu strîta nobil entusiasm în viața neamului întreg, și pe vremea cînd politicianismul făcuse loc celui mai sincer și mai cald patriotism harmonic și unificator, numai la Sici, se făceau chestiuni de parid cînd țara își trăia clipele hotărîtoare; numai la noi se exploatau și se exploatează greutățile inerente vremurilor pentru a false... opoziție ! Privind aceste manifestațiuni ,Scări aduceau pe un plan nou, o veche istorie țesută de atîtea intrigi boereștî pentru Scaunul dom]®tesc dintr’o mică țară ©ereușită de sveeinî rău-voitorî — privind aceste căderi ale vieței publice — puteau Încolți tristele gînduri și scepticele păreri referitoare la puterea ’de jertfă și la avîntul sincer patriotic dela noi. Aceste gînduri, însă, erau a ținea calomnii la adresa poporului Milioanele de suflete romînești, cari nu fac politică, și fieari nu rîvnesc „guvernul naționnal“, aceștia nu știu decât să iubească fără emfază și fără declamații, bucata de pămînt smulsă /vrăjmașilor de veacuri, cu prețul sângelui vărsat al strămoșilor notri. Aceste suflete curate și întregi, au creiat Romînia de azi, precum vor creia și Romînia de mîine, cu ■acea putere minunată ce o formează conștiința de rasă, și iubirea de neam. * Și dacă ar fi nevoe de încă o dovadă a acestui patriotism cuminte, neîntinat de patimi politicise, am găsi-o în chiar modul cum p’a efectuat și realizat împrumutul nostru național. . Desigur au fost mulți bogați gări au subscris, spre cinstea lor,* sume mari de bani. Lucrul acesta e aproape firesc și era de așteptat. Dar paralel cu subscrierile „milionarilor“, am avut înălțătorul spectacol al acelor subscriitori, cari se îngrămădeau la ghișeele băncilor, pentru a ajunge mai curînd la casă, pentru a putea să plece mai de grabă la fabrică, la birou, la micul negoț, unde erau așteptați. E de ajune să se știe, de altfel că Băncile populare, cari string cum string albinele mierea, prisosul de bani al muncei țărănești, au depus sume mari de bani la împrumutul național, și că unele din cele mai modeste societăți, asociații, „case de ajutor“ formate din oameni nevoiași, au subscris sume globale relativ mari. Aceasta dovedește că cei mici, și cei mulți, știri să facă toate jertfele și să ia, în toate împrejurările oricît de grele ar fi, hotărârile cele mai conforme cu interesele generale ale țarei, împrumutul național a fost astfel, încă o fericită unitate de măsură a spiritului de solidaritate etnică, ce animă sufletele romînești. Această convingere este ea însăși o forță morală care va avea multă influență în conducerea destinelor țărei noastre.o opo— NOTE M. S. Regina și Presa Sindicatul ziariștilor romîni, un sindicat format de intelectuali care își sorb viața modest pentru un progres social de care beneficiază cel din urmă, avea în persoana augustă a Carmen Sylve! pe preșidenta lui. Dragostea defunctei Regine pentru manifestările culturale, o indicau să fie patroană augustă a unei bresle de muncitori intelectuali. Moartea, însă, a pus înghețata ei străpînire pe sufletul tînăr al Reginei Elisavete, și în aceste momente Sindicatul ziariștilor și-a aruncat respectuos privirea spre ccea care a urmat Carmen Sylve la Tron, nu numai prin puterea unei succesiuni legale, dar și-a urmait cu un suflet tot așa de mare și tot așa de înțelegător al tuturor aspectelor intelectuale romînești. M. S. Regina Maria este Ea însăși o intelectuală, o inimă care înțelege palpitul celorlalte, ea și toate laturile frumoase ale Romînieinului, și de acea ași patronare a sindicatului ziariștilor, a apărut în ochii lor ca ceva necesar și ca ceva inerent meseriei lor... S’au adresat astfel respectuos spre Acea Regină care e atât de aproape de orice manifestare culturală ori artistică, și au rugat-o să primească a fi Presidenta lor. M. S. Regina a binevoit să accepte, și Sindicatul presei va avea astfel în locul Carmen Sylver, răpiriă la cer, pe M. S. Regina Maria, ca presidentă, pe M. S. Regina Maria care duce cu atâta succes mai departe tradițiile unui Tron, vatră a tuturor mișcărilor artistice, și izvor al tuturor operilor culturale și naționale romînești t Petronius Să trecem Sena, pentru a ajunge la al doilea „teatru francez" . puțini o treceau în timpul lui Antoine, din ce în ce mai mulți se aventurează azi. Odeonul nu mai e pustiu și ticsit, ca un imens imobil ce nu găsește chiriași. „Să salvăm Odeonul“ strigase în primăvara un al doilea Astru ©, d. P. Gavault, autor de piese ce fac „rețetă“ pe bulevarde, i-a succedat; ce adevărată e vorba că nimeni nu-l neinlocuiba“ pe lume. Antoine a lui 1914 H. Bernstein, și Odeonul a fost salvat, dar nu de Bernstein, care a soldat la Salonic, ci de... războiu. Antoine s’a... ruinat, și-a îngropat templul și iluziile, ca plecaii, și,—o, ironie supremă^—toată lumea e acum mulțumită, ca’n scena finală dintr’o operetă. Direcția actuală a Odeonului e ca mamele econoame ce’n loc să svîrle hainele purtate ale copiilor, le întoarce pe dos, le înădește, face din două vechi una „nouă“; și cum haine, decoruri, rămăsese multe de la Antoine, spectacolele actuale ale Odeonului, au cu ce să se înfățișeze ochilor lumea, ce sînt aceste spectacole ? Sînt atîtea mîncăruri „bune“, ce știe să prepare o patroană de „pensiune de familie“ car a cunoaște gusturile clienților, fără să se gândească la ale ei proprii. Poftim Saxdou, poftim Coppée și Zola, și Murger, Moliére, Corneille, ori Labiche ori Riebepin, nu se poate să nu-ți convină o farfurie din toată listă. Trupa lui Gavamir e numai muncă, viață, entuziasm.... Mă duc regulat să-i aplaud pe inimoșii artiști ce mi reînvesc, fără să se repete, lecturi uitate din autori care m’au încîntat ca licean, care de cele mai multe ori și azi mă încântă. Printre acești tineri am plăcerea să salut, iar, un compatriot, ieri debutant, azi fruntaș: Yonnel (Ionel, cu ortografia românească), îl urmăresc, și mă gândesc la De Max, la Liciu, la marele Mănolescu, la poporul nostru care a dăruit deja scenei atâtea talente. Nu vă puteți închipui ce plăcut e să constați, în fața bogățiilor străine, că astfel de bogății nu lipsesc cu totul țarei tale. Să vă invit prin teatrele de foburg ? Mărturisesc că gust, acolo, aproape aceeaș plăcere ca, pe vremuri, când eram copil, la reprezentațiile de circ; un istoric le-ar putea interpreta ca imagini ale debuturilor artei; psicologul va găsi dovezi de tradiționalism: poporul a rămas credincios lui D’Artagnani, mușchenărilor, eroilor din Monte-Cristo. Prin teatrele de „bulevard“ nu vom întârzia decât ca să înregistrăm un „fenomen“: înnainte, ele ne ofereau umeri și pulpe de artiste neobosite în reclamă, adrese de croitori și modiste, exhibițiuni de covoare, argintării, obiecte de toaletă sau de salon, ar fi zis un Botin care se agită, și vorbitor... Piesa ? Un pretext pentru toată mascarada asta menită să seducă pe străinii cu buzunarele pline... înainte !... Și azi ? Fiindcă sîntem la teatru, schimbare de decor. Mă ’ntreb numai dacă „fenomenul“ ru o să rămîe, pe urmă, tui accident, în vieata teatrală, ca’n acea a Parisului stingerea luminei ori închiderea cafenelelor la zece și jumătate seara... De „bulevard“, ori de aiurea, am observat însă că cele mai multe teatre Scrisori din Franța Dinaod p teatrele Parisii afișează piese „vesele“ . Gazul e interesant, ca psihologie a publicului; desigur, zilele pe care le trăim sunt destul de eroice, ca să nu mai avem nevoe de ficțiunile poeților, fie ele ori cât de admirabile; și apoi, să facem cheful „permisionarilor“; eroii vor să râdă cu-sei copiii noștri răsfățați? Siropuri, plesnitori, musicute... Eroii vor să râdă... Feydeau, Hennequin, Tristan, Berthaud, agreabili bufoni, își oferă bunele servicii și sacul cu glume; veți găsi printre ele care poartă date îndepărtate, ca articolele uitate prin marele magazine și descoperite cu prilejul inventarului. „Desgropați, desgropați“, e cuvântul de ordine al directorilor de teatre. De multe ori ai plăcerea să constați că „morții“ sânt mai „vii“ decl cei presupuși cu vieață... „Desgropați“. Un articol, însă, care „nu se cere“ e teatrul „militar“, „patriotic“, ici colo câte o piesă de acest soi recomandă localul ca azil pentru cei ce suferă de insomnie. Patriotismul se afirmă azi în acțiune. Actualitatea, grozava actualitate, apare totuși pe scenă, apare sau cu masca ironiei, sau cu grații de ingenuă. Pentru ironie, adresați-vă lui Max Dearly, spectacolul său de lasă meditați... Bouffes parisiens ie o adaptare din englezește, ce oferă interesul unei drame „polițiste“: ce vreți ? Est e englez, e un detectiv a la Nik Kariter ce-și’ servește și el patria curătind’o de spioni. Gît despire grațiile de ingenuă, despre poesia ușoară și primăvăratecă, fiți buni și asistați la reprezentarea lui le poilne simpla s poveste de dragoste a unui soldat cu „nașa“ sa de război, care-i scrie scrisori sentimentale, care-i trimite bomboane, biscuiți, și flanelă, pe front, care-i devine soție; veți vedea o plăcută încercare de reprezentare a vietei ostășești din aceste vremuri: ofițerii ce fraternisează cu soldații, care suferă în comun fără să se plîngă, nu însă și fără să surîdă... Veți găsi, prin urmare, prilej de meditare asupra multor lucruri... sau veți găsi prilej de a ride și chiar de a vă înduioșa... Muzica Vă va ajuta, căci piesa e cu cântece. Apropiați, în sfârșit, le poflți de spectacolul de la Apollo, și meditați și asupra acestui punct: opereta, trebue să fie neapărat monopolul Viennei ? Să nu vedem, oare, zorile renaștere! acestui gen teatral, ce înainte de războiu se importa de peste hotare ? Vă las Pompiliu Părtăne» Orașul ce în imaginația obosită a occidentalilor ar pare ca și o viziune (din „O mie și una de Nopp“ piatra nestimată a Mesopo,farmiei și una, din localitățile sfinte ale Islamului asiatic, constitue în momentul de față obiectivul principal către care tind marile operațiuni anglo-rusești ce se desfășoară pe malurile Tigrului și de-a lungul frontierei persane. Celebritatea istorică a orașului Bagdasi nu datează de ori de chlar tări. Ea se confundă cu viața șirăvechilor popoare care au locuit acestă regiune fertilă în care savanții vremurilor noastre au stabilit unul din leagănele primei civilizații. Astăzi după câteva mii de ani, Bagdadul preocupă din nou — deși din alte puncte de ședere — detenia și curiozitatea celor care de la câteva mii de kim. depărtare urmăresc desfășurarea evenimentelor din preajma orașului. Importanța lui în momentele de față ne-o indică însăși luptele pe care cele trei mari popoare învrăjbite o dau pentru posesiunea acestei chei a golfului persic. Nu știm cine vor fi stăpînitorii eî de mîine. Cera ce știm însă este că efortul desfășurat aci, cetit de apărătorii Bagdeítului cit și de cei care tind să-l cucerească formează una din paginile cele mai pasionante ale războiului actual. Fatalismul oriental luptă aci cu perseverența britanică și cu potopul slav, cari pînă azi, este drept că nu și-au ajuns scopuri dar au reușit în parte să amenință una din cele mai faimoase religie ale gloriei islamice.KOH-Y-NOOR. în fiecare zi BAGDATUU... O STRADA DIN BAGDAT Împrumutul austro-mnpr tiiăm un mare împrumut în condițiuni care sufără și încă în favoarea lor — comparație cu condițiunile împrumutului unui mare Stat, cu o viață economică foarte veche și foarte desvoltată, încă odată ni se arată astfel în ce chip strălucit împrumutul național consfințește progresiva și repedea noastră desvoltare economică numai în jumătate de veac de viață independentă și de politică luminană de conștiința adevăratelor noastre interese. . C. P. Aproape deodată cu împrumutul cum, am fost în măsură să esccintemul Statului român s’ți emis și în monarhia vecină un împrumut de războiu, care e al i-lea la număr după cete emise pînă acum. E interesantă o comparație între condițiunile celor două împrumuturi, care s'a întâmplat să fie concomitente, deoarece poate să ne permită a face o paralelă între puterea economică a unei mari împărății și cea a Statului nostru care e la întâia mare operație de această natură. Dobînda calui de-al 4-lea împrumut de războiu austro-unaghărește de 6 %, cu un punct superioară dobînzii cu care s’a emis împrumutul nostru național. Cursul de emisiune variază între 97,20 și 98 pentru suta de valoare nominală a titlului de rentă. Astfel dobînda pe care o plătește Statul austriac este superioară aceleia pe care o plătește Statul român, avîndu-se în vedere cursul de emisiune. Statul nostru plătește 5,94 % pe cînd statul vecin plătește 6,12% dobîndă reală. Din acest punct de vedere Statul nostru a obținut condițiuni superioare. Pentru Amortizarea titlurilor însă monarhia vecină este mai avantajată. Dacă ne gîndim însă la condițiunile în care putea altă dată Statul român să contracteze în vremuri normale împrumuturi în străinătate, nu putem să nu simțim o legitimă mîndrie, constatînd că în vremuri atît de grele ca aceste de, <ta -oo SCOȚIENE OPERAȚIE MACABRA Epoca atacă pe morți. Asta e realizarea politicei de hiene, preconizate de d. Take Ionescu. TALANGA Din istoricul Adevărului“ aflăm că în redacția acestui ziar se găsește o talangă. Destăinuirea era de prisos. Ori ce cireadă are talanga ei. Scott & Ca -OQOCr -ooo- ASPECTE POLITICE La „Cercul de studii al partidului conservator-democrat“, un conferențiar a vorbit — delicată atențiune pentru d. Take Ionesen — despre „trustul și monopolul zahărului“. Dările de seamă incomplecte, ale acestei conferințe, nu ne redau exact înțelesul ei. Avem impresia că oratorul a vorbit contra trustului, dar pentru monopolul lui, de vreme ce a combătut cu energie un monopol eventual al Statului. A vorbit astfel în aplauzele d-lui Take Ionescu, în favoarea căruia n’a uitat să invoace circumstanțe atenuante pentru faimoasa d-sare convențiune din 1906. Venind vorba de monopoluri, d. Take Ionescu și-a amintit că s-a făcut un campion ireductibil al libertăților economice. Și luînd cuvîntul, a perorat frumos și limpede în contra oricărui monopol și în deosebi în contra unui monopol al petrolului. Nu știm ce-l face pe d. Take Ionescu să îndrăgească atît de mult latitudinea capitalurilor străine în industria petrolului din România. Dar o să știm în curînd, fiindcă d. Ionescu a avut bunătatea să anunțe o conferință asupra acestei chestiuni. Atunci o să aflăm și noi ce argumente se pot invoca în favoarea deținerea de căre străini a combustibilului nostru național. Și sperăm că d. Take Ionescu nu se va mărgini la generalitățile și superficialitățile de pînă acum, el va aduce argumente temeinice. O desbattere amplă și în contradictoriu nu poate de cît folosi — vorbim aei de folosul general al tarei. --------------------pool----------- Recolta griului In 1915 — După datele oficiale ale ministerului de domenii — Direcțiunea agriculturei din ministerul de domenii, primind datele definitive asupra recoltei griului în țără, în cursul anului 1915, a întocmit situația definitivă oficială, asupra acestei productioni. Din această situațiune rezultă că în cursul campaniei agricole din 1915, suprafața de teritoriu cultivată cu grân a fost de 1.903.875 hectare. In cursul anului 1914 această suprafață a fost de 2.111.416 hectare, ceea ce, rezultă pentru 1915 un deficit de 207.541 hectare. Din această cauză, precum și din aceea că în anume regiuni ale tarei timpul nefavorabil a influențat asupra productionii grâului, ea a fost întrucîtva inferioară celei din 1914. In ceea ce privește dificilul în întinderea cultivată, el se repartizează în chipul următor : Cele mat mari dificile în întinderea cultivată, au existat în Moldova și anume în partea cuprinsă între Siret și Prut care a repezentat trei la sută, apoi cîmpia Bărăganului cu 2 și 6 la sută, Dobrogea cu unu și nouă la sută, Muntenia muntoasă ,cu unu la sută șesul Dunării cu zero și nouă la sută și în sfîrșit Moldova muntoasă cu zero și patru la sută. După cum am spus în unele localități dificile, în întinderea cultivată cu grîu a fost provocat de fenomene naturale și anume de seceta care a persistat și care a împiedicat facerea arăturilor iar în alte regiuni din cauza evenimentelor prin care trecem. Concentrările de trupe carl s’au merntinat în tot cursul anului 1915, a sustras delir munca cîmpului ura foarte mare număr de brațe împiedicindu-se astfel de a se face cultivarii de cereale pe întinderile pe cari le-ar fi dorit agricultorii. In ceea ce privește calitatea grîului, deasemenea nu a fost tocmai strălucită în cursul anului 1915 și aceasta tot din cauza timpului neprielnic. In unelte regiuni a persistat o secetă păgubitoare iar în altele ploile prea multe și prea abundente au făcut mult rău cuiturilor de grin. In unele localități însă, atît timpul favorabil cit și muncele făcute la timp, au contribuit ca atît cantitatea cit și dalitatea gemelor să fie excelente, ceea ce a făcut să scadă efectele rele din alte localități și astfel calitatea și cantitatea grînelor din 1915, să fie mulțumitoare. In ceea ce privește însă calitatea griului din 1915, ea a toi superioară celei din 1914. Intr’adevăr, pe când greutatea medie la hectolitru a griului din 1914 a fost numai de 73 kgr., aceea a griului din 1915 a fost de 78 kgr.Greutatea în plus de cinci kilograme la hectolitru, este destul de inșelumilă și ea dovedește că griul, producția 1915, a fost de o calitate superioară cu mult a celui din 1914. Chiar grînele cele mai slabe din recolta anului 1915 n’au fost in greutate inferioară de 75 kgr. la hectolitrui și au fost localități în care griul a trecut peste 80 kgr. în hectolitru. Pe diferite regiuni, calitatea griului, producția 1915, a fost următoarea: Grine de calitate superioară, cu greutate peste 80 kgr. in hegtolitru, în județele Dorohoi, Botoșani, Iași, Roman, Vaslui, Păteii și R.Sărat, în care județe s’a cultivat cu grîu o întindere de 225.251 hectare. Grîne de calitate a ies greutate între 78—80 kgr. Ia hectolitru, în județele Turtova, Tecucî, Covurlui, Suceava, Neamtu, Staevv, Futna,Brăila și Mehedinți, își are s’a cultivat o întindere de 284683 hectare. Grîne de calitate bună, cu greutatea între 76 și 78 kgr. In herdolitru, în județele Buzau, Ialomița, Ilfov, Vlașca, Teleorman, OM, Romanați, Dolj, Gorj, Vîlcea, Argeș,Muscel, Dîmbovița, Prahova, Tulcea, Constanta și Caliacra, județ d m care s’a cultivat, cu grîft o întindere de 1.356.575 hectare. Grîne de calitatea mediocră. Cu greutatea între 74 și 76 kgr. la hectolitru, nu s’au produs decît în județul Durostor în care s’a cultivat o întindere de 37.361 hectare.1 Mep. Săptămâna Iașului REMINISCENȚE DESPRE N. GANE. — IAȘUL ȘI PICTURA.— PICTORII IEȘENI LA BUCUREȘTI.- EXPOZIȚIA DELA BELE-ARTE.- MIRCEȘTII LUI ALEXANDRI IN PICTURA. - ÎNFRUMUSEȚAREA IAȘULUI. — CASA ARTELOR. — ON CSPEL BISERICESC. - SARBATORIREA D-LUI I. BURADA. Ziarele și revistele continuă a publica articole consacrate memoriei ilustrului dispărut Neculae Gane, ale căruia rămășițe pământești au fost conduse la locașul de veci de Iașul întreg. Neculae Gane a fost desigur cea mai senină, mai respectabilă și mai iubită figură din Iași. Activitatea fiai bogată și muliti-laterală vă fi de-a nu prea, o pildă vie și străluciută pentru generațiile cari se vor succede. Va fi interesant a se ști că în anii tineri Neculae Gane a fost un paskflnt admirator al artelor frumoase. In amintirile sale de la „Junimea“ el povestește interesante episoade cu privire la pictură și muzică două preocupări ale membrilor „Junimea“. Necolae Gane nu a fost numai un admirator all picturiei ci un distant de talent. Multe tablouri au fost pictate de el însuși. In camera de lucru a marelui dispărut se găsesc și acum mai multe tablouri, peisagii frumoase, zugrăvite de el. Colecționate, aceste tablouri executate de N. Gane, ar deveni obiecte prețioase de artă pentru un muzeu care cândva va putea evoca amintiri din viata marilor dispăruți. Fiind vorba de arte frumoase vom consacra cîtevarinduri picturei ieșene. In primul loc vom arăta că la „Salonul oficial“ ce s’a deschis la București expun lucrări noui pictorii I. Burghele și F. Mateescu profesori la școala de Belle-Arte, precum și tinerii artiști, pictorii O. Briese și Cosmovici și sculptorii Dimitriu-Bîrlad și R. Hette. In cursuil lunei Mai se va deschide la Iași expozițiunea de fine de an organizată de profesorii și elevii școalei de Belle-Arte. Pot expune și ceilalți artiști. Pictorul D. Crudu va expune picturile executate în vara anului trecut la Mircești. In zece tablouri, pictorul Crudu reprezintă peisagiile și locurile pitorești cântate la Mircești de poetul V. Alecsandri. Pe lângă valoarea lor artistică aceste tablouri vor prezintă un interes deosebit prin faptul că în culori reale se zugrăvesc acele minunate priveliști pe gare bardul de la Mircești le-a făcut celebre în opera sa poetică. Vorbeam în ultima cronică de o curundă înfrumusețare a orașului, prin faptul că în cursul acestei veri se va așeza bustul marelui băsmuitor Ion Creangă și se va construi, din donațiunea ÎAidinate Voidanovicz o fîntînă de inimmusețare denumită „Fîntîna Mila“. La aceste lucrări menite să contribue la estetica orașului, mai adăugăm alte două proecte cari, realizalte în vremuri normale, vor aduce Iașului alte două clădiri importante. In primtului loc e vorba de palatul societăței „Cassa Artelor", a cărui suflet este d. doctor Stefan Fossa inițiatorul soeitei tăte.Cu toată criza netibilă, s’au strîns pînă acuma suma t de peste 30.000 lei, urmând ca acționarii să facă celelalte vîrsăminte la primul apel. Actualmente d. dr. Possa și memnbrii consiliului de adiinistrație a „Cassei Artelor“ studiază chestiunea cumpărărea unui teren situat, în centrul orașului, unde urmează să se construiască palatul societății. Palatul „Cassei Artelor“, după cum se vede din titlu, va fi o operă de înfrumusețare a Iașului" — și în acelaș timp locul de întâlniri a tuturor artiștilor și a amatorilor de arte plastice și frumoase. O altă clădire importantă care va contribui la estetica moșului , plănuitul ospeț al clerului. Ideia aparține P. S. S. Mitropolitului Pimen. E vorba ca pe locul vita și al bisericei Sf. Iiie, din str. Alecsandri — în, centrul orașului — să se înalțe un palat în care vor fi găzduiți toți membrii clerului din eparhia Moldovei dari vor veni la Iași, aduși de diferite kitere și In parterul, acestui palat se vor instala magazii în cari se vor desface numai obiecte religioase: icoane, veștminte bisericești, cărți religioase, picturi și tot ce se rerferă la cler și biserică. 1 * A fost întrradevăr solemn momentul depunerii jurământului la cufteia de apel, relataț ieri telefonic. Noulî magisitratiî avansată la curtea apelativă, d-nii G. Sturdzev Al. N. Gane și L. Piled depunîre jurământul, au ținut, impreuina erij colegii lor și cu fruntașii baroului ieșan să sărbătorească mai mult de rit colegial, pe fostul lor coleg d. I. Burada fostul prim-președinte al curții, care și-a regulat drepturile la pensie PSrin» de A Aprilie a. *'