Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)
1919-10-28 / nr. 3503
Anul al doisprezecelea No. 31 fi I bami ABONAMENTE / In țară ... . un an 60 Lei . . șea se luni 80 Lei In pir ăin State . . un an 100 Lei . . sease luni 50 Lei In număr vechi. 40 Bani _ ____ă ii'■Talifi'iiinitii ••iffii’r pir â_ EDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA EDGARD fîULNET No. 2 (Vită-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: IHreelia jBl/23. 1 ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COI *8, 2 STRADA ACADEMIEI No. 17 Se prim», direct la Ad*îni«r*Hai: Redacția ți Administrația 40/2.1 și 2/11 » Și U t0*te A^e*rule 1 ■ ■ .Hr-Vriznv tiTiS ■ .midi -Mi•.‘.Urau..t ANUNCIURI COMERCIALE Se prim*» direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate .rie 1933 I *||îiâKI ^ess%iâ - T11A O ITP mh fi 4MI Irf • fi # • % % fi«spiH íMÍlir NoWa . Sfe rip 811Hs § wf. ? îf. Iii f |#ii4f mmbi1 I. ^ £ Mfe»‘tilSSSs. ti -‘ISLi-1 Partidele politice atunci erűnd sunt adevărate organisme sociale prin care se făuresc destinele muri ocaiiu și să ajute «evoluția lui, an •ud trecut la care fiului trecut la care trebue să tină, pentru că tot ceea ce ele fac în prezent are legătura cu ceea ce au făcut in trecut. Un partid politic nu este o întreprindere, precum nu e o simplă tichtoare de persoane. E ce,via mai mult E o față « «spiritului public dominant într’o epocă, fiei de aceea partidele politice oglindesc o convingere cu sfințenie aplicată în activ iatea a. Pentru că trecutul face parete integrantă din viața actuală a unui partid serios, de aceea el trebue să aibă o tradiție și oricât ar fi de înaintat în concepții, partidul trebue să aibă conștiința trecutului și să prețuistepa actele sale din trecut. In țara noastră, partidul liberal, facându-sa totdeauna purtătorul de cuvânt al ideilor noi, și al având cuvânt altur generoase a:« m -ai járte ,ic sau poate să se depărteze, daci o generație nu poate să se ții de legea heredităței cari îi i mă calitățile sau scăderii? o:: au trăit înainte de ea, și i-a naștere. Trecutul purtării.Unui liberal primă " astfel "respectul trimite, ea ; nici apă cum libereze și imprior dar ce i-am dat inițielului sale, căci istoria, socială a timpului norm este o vie dovadă a chipului cum partidul liberal din primele momente ale manifestări lui a știut să vodască ceva sigur, și a știut să imprime țârei concepțiile lui, I>o!.,răcând trecutul de amămintele silelor, rămâne ea o tfort tunră constantă pentru partidul liberal, concepția egalități prin libertare. Partidul liberal a adus astfel în circulația ideilor sociale aceată concepție fecundă a egalității în dreptcri, prin reaprdul libertății, din a#ßr^S»tT;...Tfr ourrrâ v'erci' nec' tre ca siet modern, constatăm, astfel, cum partidul liberal pune bazele desarobirei clișeelor sociale, chemând pe clăcași alături de sprogjriedsori, spre a regula ar fipietatea pământului, și implicit abolirea privilegiilor de clasă Partidul liberal începe astfel din primele pagini ale vieței lui cu punerea în aplicare a concepției atât de fonemadă în aplicarea ei de mai târziu, a libertății prin egalitate și ființe unitete Și dacă e o taină care explică tăria partidului notru și rolo ce ia jucat în evoluția statului român, o găsim desigur în această convingere în egalitate și liberte th cotă linească, ne oatre a ■ nn 1 pun secre] f, de prețorietate ne tare și care a ■ Știut, să o ridice la rangul de credo politic. Erogrenst și inovator, partidul liberal a știut să fie totdeauna un po'ibi de ordine jbaire să trnipunile căzuințele generoase cu posibilităt 10 ,practica, și a putut astfel să adapteaze mersul înainte cu respectul conștient al nevoilor reale. Și manțion »©istun echilibru dintre idoțiî și real, dintre ceeaee e posibil de făcut cu ceea ce e o năzuință frumoasă, dar irealizabilă pentru moment, el a știut să înscrie în parteeîc ietariei noastre unirea țărilor surori, să facă războiul de dezrobire, să consolideze după război și să dea posibilitatea, unui F’rd, eșt dan sânul acestui pag, tid, și trăind ca o floare aleasă din sam lui, de a face pentru școala poporului ceea ce el a făcut. Aceiași poliică conștientă, în care fapta zilei de «zi, era legată în fapta zilei de ieri, ne-a dus în înfăptuirea visului secular al neamului^nostru, în România dintre Tisa și Nistru, cu Carpații ce unesc ?în, cu »munții ce despart frații. Și în acelaș moment în care visul României Mari devenea realitata, politica d zastra țara în două mari reșitesc și cu îmbu săteni. Mari devenea realisartlidului liberal în același timp cu cele ferme, cu votul obuărtirea nămfritului Vi-oța pute I Partidului Vbt Viața puternică și sănătoasă a partidului liberal ereia asfel în același timp printr’o forța creatoare -ce e una din tainele oricărui succes, o Românie Mare cu o organizare profund democratică în interior. Astăzi când curentele democratice stăpânesc lumea, partidul lilemn.V.>r.’ nevoe să-și schimbe nici numele, nici titlu, nici programul, căci urmând tradiția, prin chiar aceasta este în curent , cu vremea, și la nivelul aspirațiilor vremea, și nivelul aspirațiilor celor mai îaintate. Față de partidul liberal, avem în partea opusă, un partid care nu se simte stăpân pe el însuși, căci în trecutul lui nu vede o continuioră, șii schimbă numele. vrea că ,0 fosilizat unui titlu nou. ps nnu-i spune nimic. neceva. sinte că a trăit din [urilor moștenite, și sate de idei, își semmna numele, pentru a nu părea că f) fosilizat și e în căutaraț unui titlu nou, psrrn că trecutul nu-i spune nimic. Ba da, îi apune ceva. Îi aduce aminte că a trăit din respectul drepturilor moștenite, și nu din acela al obligațiilor față de țară. îi aduce amine de privilegiile boerești cari au întârziat egalitatea și libertatea cetățenească. Trecutul pentru partidul conservator este astfel un lung șir de fapte, pe care cei de azi le rfmeagă , pe când trecutul Partidului libanal formează, o trfeditie din care ,el își scoate energia de-a lupta înainte pentru neamul nostru. .uite pentru neamul no ■--------'VvrX'J~ nostim. e parte ala a ua el treătat ar fi partidul trecutului, din și al oina. de ei ,e. dur pen it.r f l fii f| A M -.4 w w*‘ '■ âi&ă a • r .;£-i t-.* «f?- *:r.gy >c.n Ziarul „Adevărul“ are cutezanța săi vorbea&eî; do -succesul care lar fi obținut alții la Paris în chestia Banatului. Argxști alții, în frunte cu d-î Take Ionescu au foști din potrivă factorii esențiali ai piedicelor ce nu s‘au pus pentru a obține Banatul întreg. Ei au crezat în străinătate atmosfera nenorocită că tratatul nostru de pace a făcut să vadă tratatule Alianță. Când un bărbat politic are la conștiință o atare vinovăție, este un foarte buun serviciu ce îi face presa ea, atunci când aduce în discuție chestiunea Banatului. Generalul Averescu se apără: „E adevărat că în 1916 am voit să închei pace separată cu Nemții, dar ie o infamie să mi se spună că am scris cu cerneală notița mele prin care mărturiseam acest lucru“. Și altă variantă a apărăției: ..E adevărat că am scris ceea ce s‘a publicat, dar de tnde ați găsit aceste rânduri?“ O astfel de apărare servește de minime ca să înmormânteze pentru totdeauna pe cel ce o întrebuințează.Venera) Averescu afirmă că nu este moaște“. Dacă prin moaște se înțelege ră u iSișitele unui trecut ce trebui respectat, atunci desigur că ei nu merită acest calificativ. «• După ce anunță că „Liga Constituțieiaîâ“ va ține o nouă întrunare publică Duminică în sala Dacia „Dimineața“ adaogă: Rugăm comitetele din provincie să trimită delegați. D-nii Bavică Brătășeanu și C. Mille zadarnic fac apel la Constituționaliștii din provincie. Sala Dacia nu se va umple nici chiar cu întregul partid «ad d-lui Take Ionescu, plus Liga d-l ui general Averescu și fracțiunea revoluționară a d-lui Cocea. •b u ili r* KJ W HBSMOMfeB lie imira tEed Ji wm§3ms&®^wmmsn ăl 11 Ini M nttt ill tei e*d A. . —Pericolul unei miei waBsmaB^SBmtsm. mwi*n >iTii iii BgBi*>**MW63a*BMW Wipsingermaniști și p relativ la complicitatea panger-jck Traniștilor cu pan-rușii, ziarul „La ca Petite République“ din 10 Oct., face vii următoarele juste constatări : di „Cu cât se complică situația în Cunilanda, cu atât politica generalilor ,S pan-ruși apare mai tristă și mai sus- Aspectă. Din Berlin, vine știrea formă ■ r rei unui guvern vest-nislc care ar avea intenția să dea mâna cu Kolceak și Denikin. Generația Bischoff, comandantul diviziei de fier germană a lansat o; .proclamație în dezneanî, în care nu își ascunde de ioc simpatiile sale pentru o RSLsie lmnificata de ofițeri turiști- ro Evident că aceștia din urma ,pot - foarte - ușor să tăgăduiasca oricce complicitate in această exploziune a sentimentelor rusofile, care a izbucnit acum în cercurile pangermaniste. A noastră-i vina daca 110 iutesc cu pasiune ? ar putea să exclame ofițerii ruși. Totuși ne vine greu a crede că junkerii ar urmări cu atâta tenacitate realizarea planului lor de-a se uni cu armatele spaniole, dacă nu’ar aveai siguranța că vor fi bine primiți de acestea. Un nou pericol european Ne aflăm în fața unui real pericol care se mărește văzând cu ochii și care amenință împreuna cu Antanta toate tinerile puteri slave reînviate atât de greu în urma victoriei. Generaliul Bischoff, comandantul diviziei de fier din Curlanda a răspuns de curând la ordinul de evacuare al guvernului german, printr-un contraordin care îndemna pe soldații rebeli să nu depuie armele. In acest manifest, generalul german acuză,printre altele guveran!, că voiește a înșela trupele, așa cum a procedat în Noembrie 1918. „Tratatul de pace, — spune generala, — conține o mie de articole, din care nici u nul nu se poate executa. De aceia am trebuie să ne temem de noaste amenințări ale Antantei, tot ce spune aceasta nefiind decât minciună. „Antanta nu spune adevărul decât într’un singur caz, atunci când mărturisește voința de-a extermina poporul german, prin toate mijloacele, oricât ar fi de imorale. Cu toate acestea, în Aprilie trecut, comisiunea militară americană din Mittau, a insistat ca divizia de fier să ia Riga. Pe atunci tratatul de pace era gata, dacă nu chiar ratificat.."Cred după aceasta că lumea mai are o licărire de simți moral și nu e ,până într’atât otrăvită de minciună ca să nu înțeleagă că Antanta nu mai are dreptul a invoca contra Germaniei art. 292 din tratatul de pace. Corpurile de voluntari germani din provinciile balticce nu voiesc decât a remite teritoriile salvate de ele Rusiei regenerate. Ele vor a ajuta pe rui și să scape țara lor de flagelul bolșevist. Divizia de fier, împreună cu co npull de trupe ale contelui Keller, va apăra drepturile sale chiar prin arme. Dacă Antanta va încerca să le oprească, va dovedi Prin aceasta că voiește a atinge poporul german“. Generalul Bischoff termină proclamația adresându-se soldaților astfel: „Soldați ai diviziei de fier, rezistați, căci numai astfel vom dovedi că suntem demni de numele nostru“. Atitudinea presei . gerk^aetew caeeiaewsseimane HB 3S3 saa S5aa întreaga presă germană consacră lungi articole proclamației generalului Bischoff. Presa din dreapta declară că este un act de disperare clar că corpurile dez voluntări din provinciile baltice nu trebue, prin atitudinea lor, să atragă o catastrofă asupra poporului german. Măsurile anunțate de Antanta ar amenința, în adevăr, reconstituirea economică a Germaniei, așa încât imperiul care credea în reînvierea comerțului sau ar avea să suporte noui calamități. Ziarul „Taege’iche Rundschau“ spune că corpurile de voluntari trecând partea rușile scart de imperiu și ia Antantei orice pretext de a se răzbuna contra Germaniei. Dacă Antanta va încerca să-și puie aimenințarile în execuție, ea va comite o nouă nedreptate față de un inamic dezarmat. Dacă armatele lui Denikin și a lui Kolceak reușesc cu concursul germanilor să răpună bolșevismul, divizia de fier va fi contribuit a scăpa Europa de um flagel și va primi desigur doi a ruși răsplata, de care i-a frustat letonii. %y UN NOU PERICOL itiss HAsae K.jeese BBiBissa KHssanasG înțelegeri între J Lcy JL JL pJt v Mm Vx pun-ruși — Q J pA ATENEUL ȘI_ ARTIȘTII Vesta a mutanei noului pantommt al României A ari Sn «ala Atamenului an pus pe gânduri pe pictori și Pe oculptari ca și se văd amianânțati de-a nu-și vedea lucrările expusa in acest an. Oinxreun că o soluție se va ,gă»si așa că alarmia lor nu poate fi jusitificatiă. Dar faptul ei marärite artistice »ui «se vor an-ai putea expune la Ateneu, nu e un rău. Dimpotrivă, Sălilie A,tșnoul!il..~eraiu foarte puțin # ,'T.veau ]-> le ceva ,altai cu rece, atât de puțin chemator perrtru ciorii, încât pare-se ea dâa,adina erau făcute ca pictura să-și piardă viația, coloritul să moară și razele soarelui să treacă prin ghețile pokiTja înainte de-a veni să se aștearnă poate șosele, peste flori, pe figuri de femei melancolice și hloradia Și sălile Ateneului nomad fiind proprii pentru artă, va trebui să se creeze în capitala România al-Mari un palat propriu al artei,, o casă vastă 011 ateliere, cu săli de expozitie, cu săli mici și mari. Și închipuirea dădicște în Cișmeiriul de astăzi, o grădină a Artei. In find spre biserica din Schitu Măgureanu vedem o cupolă așezată în orizonit pe coloane corintdee, vedem •autiști cu trepiedele lor fixație în divpnal colturi de grăidină; vedem o viață die f nanos tîritar’un »de dor »de verdicață »și »de flori, și gospodării de «artist adăpostite »pentru iea să poată lucra în liniște la triumful ■acelei mici idei ce se chiamă „frumos“! Și haltă de ce pictorii și sculptorii ar trebui să fie i supărați că u u pot expune la Ateneu. Expulzarea lor va obliga statul să le dea un adapost demn de ei. Toată lumea va fi aista tmulțumită! Petronius Odaim iurlipF Programul partidului național-român din Ardeal Atât în declarațiunea istorică de la Alba-Iula, cât și acuma de curând, prin glasul președintelui său d-l Iuliu Maniu, partidul național român din Ardeal și-a stabilit limpede principiile conducătoare în ce privește ocrotirea minorităților. Suntem în perioada electorală. In programul politic cu care partidul național român se înfățișează înaintea corpului electoral e înscris și principiul protecțiunei minorităților. . în această privință confratele Patria, organul partidului naționalromân, dă câteva lămuriri, pe cari credem interesant să le reproducem mai jos: „...Și o spunem fără nici o teamă că am putea fi desmințiți că cele două puncte stabilite la Alba-Iulia oferă minorităților o protecția mai largă și înnoit temeinică în însăși cadrele statului nostru, decât paragrafii din tratatul cu Austria, cu inadmisibilul și izvorâtorul de veșnice patimi principiu al controlului extern. Felul emu înțelegem noi suveranitatea statului exclude orice oprimare a minorităților. Un stat nu poate exista dacă nu e suveran, ori alunei nu e stat ci o jucărie a tuturor presiunilor externe, dar în cadrele unui stat suveran pot trăi în cea mai perfectă armonie diferite frânturi de popoare pe lângă națiunea suverană îndată ce această națiune înțelege ] nu numai că trebue, dar că e just și, unnom, și pe de-asupra folositor întregului stat, să lase și pe celelalte popoare în deplina funcțiune a dreptturilor firești și a libertății naționale Poporul românesc și aici și peste C caluăți, și în celelalte provincii românești a arătat îndeajuns, prin istoria lui, de veacuri, că nu a înțeles și nu înțelege să se pună în calea libertății altor popare. Și îndeosebi ce ne privește pe noi, știind'n experiența sângeroasă a veacurilor că nu o~ primirea sau neîndreptățirea poate fi temelia solidă a statelor. _ Astfel că pentru noi principiul înscris în tratatul cu Austria nu cuprinde în esența lui nici o noutate, dar forma in care ar fi el se aghee e inadmisibilă, fiind incompatibilă cu suveranitatea statului nostru“. Negreșit, aceste vederi aus aprobarea tuturor românilor... afară de a acelora deja, Românimea d-lui Take Ionescu, carisîși permit să ironizeze limpezite ri hotărâtele declarrații ale Patriei. Era și natural, și ne-am fi mirat dacă ar fi fost altfel. ECCCJR! Ziarele elvețiene publică știrea că Afomânii din Macedonia au cerut conferinței de pace autonomia țarei și formarea unei confederațiuni în genul celei elvețiene. VLokalanzeiger“ face socoteala cât a costat îa Germania omorârea soldatului francez Mannheim. Familie celui ucis a trebuit să i se dea ca despăgubire 100.000 de mărci iar guvernului francez 1 milion de mărci în aur ,care vor folosi pentru scopurile Crucii roșii internaționale. Guvernul chinez invitat din nou să semneze tratatul de pace de la Versailles a răspuns că nu va semna decât după ce Japonia îi va restitui Santung. In trecut fruntașii și întemnetorii Partidului Național-Liberal au făurit Unirea Principatelor, au desființat vechile nedreptăți, au înfăptuit împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. Partidul Național-Liberal a făcut războiul înpotriva dușmanilor de veacuri, dobândind la Plivna și Grivița, Independenta și Regatul. Partidul Național-Liberal a îmbunătățit în vielile agricole, înființând Băncile Populare, GroștiiJs și Cooperativele, precum și școli la sate. Tot Partidul National-Liberal a făcut războiul pentru întregirea neamului și a înfăptuit Reformele, împroprietărirea și votul obștesc. Partidul Național-liberal susținând astăzi politica demnității și apărării naționale, luptă pentru întregimea revendicărilor noastre și pentru deplina independentă și suveranitate a României Mari. 11 l 1 Este Polemici cSupa răsboiu immi tuit mm Si putea sfârși rizboiul iscat © wm in Parlamentul s*a iscat © via iSBtSgKRBni MBMMMjl KHMWMPMi É—I KWMMBMHMMBMIT SBY~-1 ni aMOMS polemici între fostei ministru Pataieva §§ partizanii gestera!«i?jt teMSATa^fflssä^*îSîän^s-Tai £ ö^«w^»i^■!3iSî [UNK]saí.® s.a^^i^&■2,! esfsna. 5*partizanii gesier ®! Acuma că războiul e definitiv terminat în »apus, au eșit la iveală multe din „dedesubturile“ marei traigodii care a însângerat cinci ani Europa. In presa franceză, în parlament, și chiar în publicatiuni mai mari, broșuri și volume întregi, oameni politici și militari francezi cari au luat parte activă și hotărâtoare în războiu, discută cu pasiune marea de chestiune și anume : dacă ofensiva franco-engleză din 10 Aprilie 1917 ar fi continuat, armata germană ar fi putut fi definitiv învinsă și războiul terminat cu un an mai devreme ! Două teze stau față în fată. Ce spune d. Painlevé äassaw»»*».- »-.-.«juas D. Paul Painlevé, fost ministru de război al Franței în 1317, a fost partizanul hotărât al amânărei maréii ofensive, fiind în această privință în nepotrivire rile păreri cu generalul Nivelle, care avea pe aiunci comanda supremă. Fostul ministru de războiu a scos o broșură în care-și susține părerea. El spune că operațiunile ofensive din Aprilie 1917 au costat prea mulți morți și răniți pe francezi și că armata lui avea nici destule rezerve nici destul material, pentru a putea culege toate roadele victoriei și a împinge armatele germane până la Rhin. Astfel Painlevé, susține că numai de la 16 până la 25 Aprilie 1917 armata franceză a avut 33.000 de morți, numărând și pe cei 5000 de răniți cari au sucombat în urma rănilor. și mareșalul Foch a avut o părere înși se poate mai favorabilă. Ziarul La Liberté publică insuși textul raportului mareșalului Foch către comisiunea militară de anchetă. Dacă toate rezultatele sperate n’au fost atinse, zice Foch, nu e mai puțin adevărat că această ofensivă a constituit un real succes pentru armata noastră), zi« Foch. Sub amenințarea pregătiri sale, f»namieul a refuzat lupta pe o parte a frontului său, a evacuat 2000 kilometri pătrați de teren, liberând astfel a opta parte a teritoriului pe a Ocupa în Franța. Gât despre atacul propriu zis, el a procurat: 55.000 prizonieri, 800 tunuri și 1.600 mitraliere. Afară de aceste rezultate maleme, continuă Foch, și grație urtisrei repezi a rezervelor due»mane, ofensiva a degajat frontul italian al Trentionului, a scăpat frontul rus de price primejdie și a pus inițiativa operațiunilor în mâinile noastre. Părerea Regelui Belgiei Ofensiva lui Nivelle Pe de altă parte, partizanii generalului Nivelle, care, din cauză că nu s-a putut înțelege cu ministrul de războia Painlevé a trebuit să demisioneze, susțin că asupra ofensivei franco-engleze diin Aprilie 1917 însum a. El spune ca operațiunile deu-s De wra.Dd, La Liberté, ve din Aprilie 1917 au fosta prea re5a]u]- a avut prilejul să se insulti morți și răniți perancezi ?11^ease^ din nou asupra operațiunei. i armata jlu avea mex destule rg- In cursa, viz,t<>j pe care a fac snfr# î.tre nici destul materia , pentu președintele Poincare regelui Belgiei, utca culege toate roadele victoriei A 9 . . ,.,,17 .. . . „«„x ia masa Regelui, s a vorbit destate i a împinge armatele germane până : _? . . .T. „ j. ■n I Verdun și despre generalul Nivell. Astfel Painlevé, susține că numai care a terminat această lungă după era 16 până la 25 Aprilie 1917 armat de zece luni prin victoriile diete i -franceză a avut 33.000 de morți, 1 Octombrie 9i 13 Decembrie, umărând și pe cei 5000 de răniți' Suveranii Belgiei, care aars au sucombat în urma rănilor, întotdeauna mare stimă generalului Nivelle, nu Da precupețit laudele. ^GlodOîlă j,SCOÎÎis După masă, în vagonul regal, «vmversația a continuat asupra pensgvei D. Painlevé susține că în armata dela 1917, 1 franceză au fost două „școli“ sau sisteme din luptă. Școala Nivelle, aceea a ofensivelor, fie chiar costisitoare și aceea a lui Foch și Petain care susținea că o poziție inamică nu trebui atacată înainte de a fi cu totul distrusă de artilerie și pregătită astfel pentru asaltul final. După dărâmarea frontului rus, Painlevé susține că era convins că ofensivele parțiale sau chiar generala nu pot fi hotărrîtoare, și că victoria definitivă contra germanilor nu va putea fi obținută decât în 1918. Atuinci, de 0 acord cu Foch *i Petain, Painlevé susține că a cerut din iunie 1917 americanilor un milion de soldați pentru iulie 1918, a organizat câmpurile în cari trebuia să-i primească, a hotărit fabricarea a 3000 de tancuri, a sporit artileria grea, aviația, toate pentru îulie 1918. Armata franceză, având la îndemână toate adastr o resurse, cari nu puteau fi gata mai devreme de iulie 1918, a putut să dea marea ofensivă, care a dus la victorie, la înfrângerea complectă a Germanilor. „Dacă Nivelle ar fi fost lăsat atunci să meargă înainte, teritoriul nostru ar fi primii liberat cu 16 luni mai devreme“ a conchis Focii. Prietenii gineaiului .Nivelle învear că astăzi chiar mărturia succesorului lui Nivelle ila comandamentul prem, pentru a susține tactica sa, care consta în continuarea ofensivei din Aprilie 1917. Opinia publică franceză se pastranjează de această polemică retrospectivă, care s-a dus atât în presă cât și în parlament. Generalul Nivelle nu ia parte dări redă ea polemică, dar are numeroși prieteni care îl susțin și cari acuză pe fostul ministru Painlevé că îi tórád ofensivei din Aprilie 1917 prin lipsa de încredere pe care a arătat-o generalisimului, prin politica sa de tergiversare, a încurajat „defaslismul“ și a compromis rezultatele Eis*erificiilor făcute. Punctul acesta de istorie a războiului a rămas tot nelămurit, și nu nu poate atârna cu precisiuns dacă ar fi fost cu putință să se scurteze războiul cu aproape un an și juimătana, prin continuarea și dezvoltarea ofensivei franco-engleze din Aprilie 1911. Cele două „școli“ -OCXXOO IucRURI V4ZUT1 w&msmmmmmmmmâMmmmmmmm, wmmmsm 15 , ’ . Impresiile de călătorie ale d-lui de martonne D-I de Martoannx, eminentei geofraif francez care ne-a vizitat în, pri multe rânduri, pubtică în „T^ teems de Baris“ impresiile sute de călătorie prin Basarabia, în oaire festen o serie de anuetari șteiniîn sun t retorice, im cea mai mare imlo rtaJilă penitru noua provințate, po- Buiuioasea alipită. La Patria mumă D-l de Marianne, mi se temă adie- Mism.t numai de frumusețea peisa- Jnini *i fiira-fibiilitatea tovarășilor «Si áe árum. D-sa cercetează lucrurile la smasmuliroienilor și i-și controlează tnooródil © pas cu pas. Pentru aceasta, notele de călătorie ale d-lui da documente Martonne sunt adevărate documente ale vremei. In drum de la București spre Galați, autorul constata că trenul merge foarte încet și că în fiecare stație, mașina trebue să întârzie până 00 se aprovisionează «din nou cu apă și combstibil. Gaura, JiaH): „Pe toate liniile întâlnești acelaș spectacol. Nu exista decât un singur tren pa zi, txrcomotivele au fost furata de germani. Pentru toata România n’au mai rămas decât abia 69. Circulația pe șoiseLe oare altă dată era foarte activă, de data asta «8 face cu mare greutate. Nu mai există cad nn ei pentru căruța țăranului nici pentru trăsura burghezului. La București chiar am observat dispariția superboter ceb.ipagii care x>en l.fu o piesă de lei 5 lei te ducea ea vântul, până la Șoseaua Kisaleff datarea în viața normală întârzie peste tot. Aci însă mai mult decât oriunde, din cauza lipsei comspecte de comunicații“. După ce descrie bogăția teremelui Ș parcurs pe care însă dn data asta nu s’a putut semăna decâtt’60 la sută din semănăturile normale, Dide Martonius, spune că regăsește orașul Galati , neschimbat, cu aceleași străzi, cu aceiași grădină publică, cu aceiași populatiune cosirepoika. Pe străzi însă se observă totuși oareeara schimbare: l „Pe străzi se încrucișează tot felul de uniforme și se aud vorbindu-se apiroape toate lunilele. Orașul ete plin de soldații și ofițerii care se duc sau se întorc de pe frontul Nistrului . Grecii și Italieniii au început să ea retragă. Francezii spun gata și ei să-i urmeze. In Dobrogea însă au ramas importante contingente, iar pe Dunăre ®a văd marinari englezi și americani. Cu fiecare vapor vezi și- i sind dezertori «i "«títeari bolșevicii din Rusia, de care comandantul militar al pieței da abia sa poate scăpa. „Adevărul este că la Galați te simți foarte departe de pace. Urmele războiului de altfel se văd pretutindeni. Colea vezi fum spital bombardat,dincolo localul comisiunei europene a Dunărei, dărâmat... Galatul a stat câteva luni veșnic sub focul tunurilor inamice. „Viața comercială a fost reluată mai repede. Aceasta, fiindcă la Dunăre^ au început să sosească toate mărfurile care nu puteau fi aduse cu drumurile de fier. Din vapoarele italienești și spaniole, vrezi debarcându-se pânzeturi, lingerie, stofe și costume confecționate De unde vin însă toate aceste lucruri. De sigur că nici din Italia și cu atât mai mult și nu din Spania, care înainte de război nu au exportat nimic în România. E foarte probabil că marfa aceasta este de proveniență germană, adusă însă pe drumuri lăturalnnice. Toată lumea cere produsele industriei franceze, «iar lipsa este mare și nimeni n’are timp să aștepte“. La Galați, d. de Martonne, prepară planul de călătorie în Basarabia. I s’a spus încă că „ drumurile sunt inpracticabile pe vreme de ploaie și ea drumurile de fier merg tot atât de anevoios ca și în Regat. Pentru a ajunge la Kișinău îți trebue 48 de ore. Primul obiectiv al d-lui de Martonna este Bolgrad, unde se găsesc coloniștii bulgari stabiliți în sudul Basarabiei pe la începutul secolului XIX după anexiunea provinciei la Rusia. Da la Reni însă călătorul francez se umplă în automobiil și presa căt&re Gah-ul jx. valea Prutului pe c are voește s’o studieze și s’o cunoască mai bine. Prin aceste locuri găsește totul de naționalități: Ruși, bulgari, evrei, găgăuți, etc. ,proti însă vorbesc mai mult sau mai puțin bine limba românească“. La Galeiul trebue să aștepte o noapte deoarece i se spune că nu poate ajunge așa curând la Bolgrad. Și acum dăm din nou cuvântul d-lui da Martonne: „Pe aci, când plouă nu sa călător. Administrația rusească, ale cărei biaiefalcieri, au fost atât de lăudate, nu s’a ocupat nici odată de 90 ee.g. In ultimuul timp, drumurile fuseseră lăsate în seama zemstvo-urilor. Dar nici «le -m făcut nimic mai mult decât guvernul »centrali. Și cu toate aiestea Basarabia plătea și a implnit și afară, de asta era adevăratul grânar al Rusiei. Iată acum cum descrie di. da M«artonime pe »un adevărat român din dăinui: „Gazda »mea este un tip foarte curios de mic proprietar român c în Basarabia. Institutor la Gabai, Isiaie își are familia și averea; el prianește într’o bună zi ordinul sa plece în alb orășel de prin fundul Iijistei. Era metoda întrebuințată de ruși cu toți fimcționarii suspectați că nu s’a unirificat. Nevoind să și părăsească via și livezile cu fructe, care formau mândria lui în această parte de loc, institutenul își dă demisia și devine în orășel un fel» de acuteritete, «care împreună cu alți notabili formează un club, care mai târziu avea să contribue la crearea liceului din localitate. El alte șcase, copii diminue care le taci băcți. Toți n’au auzit vorbindu-se decât rusește până la vârsta de 1 an, fiindcă limbi se învață greu dacă nu începi cu ea de copil și fiindcă fără rusește nu »puteai trăi în Basarabia. Astăzi însă doi «din copii »săi sunt ia șiooala de poduri și șosele din București,. Doamne ajută,spune el. Bucureștii sunt mai apropiați ca Petrogmdul sau Moscova. Origină plecați nici nu-ți mai poți vedea copii, mai ales în cazuri de boală.» Cel mare și-ia făcut studiile acolo. Vorbește românește însă și el. Dar cu biluxa lui albastră și cu cascheta în cap, are aetul de adevărat rus. Iată că sosește, și directorul liceului. Este un român din vechiul regat, numit de curând profesor azi. Liceul datează de vre-o 20 de ani. El a fost crosit cu cheltuiala popii,lar tramei în mare majoritate româneasca, die și limba românească a fost exclusă din liceu ca peste tot în Basarabia. După plipirea »providriedaite România însă, profesorii și părinții au hotărât %it**dwcerea limbei românești Funcția«aici și profesorii rii ruși s’em ***** «femei". Curios însă că la încapat «diifer elevii ce oporneaui uimiseBmnti Ânbo românești de «ar*«» «natem «» numai limba rusă este »potrivită »dscarele Ou timpul îi»â «find s’atri convi ® diecointrariu, studiu limbaj românaști care fusese imitat numai 1jț ■dasielle inferioare, a fost introdus în toata celelalte clase. Vorbind de ceuâime artele popular firmei din care două treimi, «»te românească, iar resturi, ucraniană,evtrei și lipoveni, dl. de Martonne apune că cei care regretam timpul domniei rusești, și-au schimbat părerile deoarece toată lumea a d-a dat seama albă reforma agrară și armata românească a scăpat Basarabia de boȚisovhau. Intr’im alt număr vom vorbi <fe impresiile d Iai de Manitomne de Belgrad și asupra cehoffiștiloir genasest din sudul Basarabiei.