Viitorul, martie 1920 (Anul 14, nr. 3603-3609)
1920-03-23 / nr. 3603
'¥ A. BAK! ABONAMENTE . Iman 60 Lei iman 100 Lei un număr vechia 40 Bani în țară . . In străinătate șease lunti 30 Lei șease luui 50 Lei REDACȚIA ^ STRADA»EDGAPIL QUINIîT' No. 2 Hotel Capsa (Vis-a-viis ) Telefoanele: ȚĂRANII SI TARANISTII ’ Di i - toate clasele sociale cari conțini stratificația neaunului ușorii, nu «num-merita mai multă solicitucin decât futtira rurală. Ea este fact« tuleri,uiomie de cât fetonic, pentru*. deține puterea de productiunie strat căreia noi putem ›trăi ca stat. fia ei și stratul etnic cel mai curat și e mai numeros, in pi sutele »costei mari clase s*pale am VPfMr mulți. Unii comp tuiiți, alți mai puțui. Unui cu gând cifrai ita'-a face bine, aici eu niceu mai părta puiri-uri sibde. Dar mai la apâratori ai clfisei _ țărănești, dintre previ’iitfcup, nici mai» mi au legimai suirâfis iiíselatoria politică ea sperficalitetea mijloacelor, decât: „țtm.'; ■'• -a .' ‘. * •’'V. Va fi de aitîd o civriozilaie a istrâcutei de mânie ai moravurilor, nostre s,oria,!es;í ppîrtice, studierea atitodinui aceslor uburputori și falsplire.zcrntauți aă tikai iirpied. : „Piziriicild iăburiși dor“ ai svot, într’o opartis, infenfe de alegeri, nu e,xisca, fistc«ca’iuijs atâta penti înțelege Va tfuimo sa .se fi-iKiF cât ceva avora’jal în faptul că i parul care n’a avat vreme cân;d a se ferit Cimospât, ti nici putința c »ași desfășura prognai fiul 'sa trinto a* lui purîn'feesit o stimă relaitiv mare c [■neu,buni ai kii. Acel ecyandim este ceva și foarte urât: teste cu ț trauișto s’au ales pr’iür’o confuziw s cu aibi-litate sustimită, confasium. »-invire tarapiști și partidul d'-kii graț. .pai Averesen. Țițiiiiiiși-i'i ar trebutin viața poMtea primSirp adevăr, pal?, 'printro mrustificare a alegătorilor, jucând rolul pb iutelor părăsit țpari triiesc din purtarea vre viații a afara și firește, hi dezrându- acut,tot ra.' •De altfel, iposakul personalității«' se compan acest portal este d Ins« ♦o iiKîn carne a «ventenrei ce i-a d. Fi" ” rencvâ-țaitori și economiști, foști senatori și deputați până mai cri , soligarind, foști compiromiși de pe vriginea rudarcsra*ioi ocupații dușman* s’a a achiiat pentru a treia grupul gaăirător al pat trei celei mai siiccre.; clasei' odei mai pure sufletește dinestimul nostru. .Ți ca orice aventură politică, ți ml iniî'siimul — partid de e -camival c personalități de operetă — deveni formă dezorgannizație politică, o inimă de destrăbălare socială. Fără simțiul realizabilor, fără câtștiința greuttilor problemelor ivit astazi, dupa cutremurătorul război ce-aiwa sfârșit, fără conștiința rin pimdieirii OIT, dară miștia dfind îitificatori ..d țaranilor,, din paraziți abilit „Ligei Poporuului“, am devenit o mai periculoși superficial a timpinilor noastre. Săi astfel am asistat la spectacol mulatt că «după trei luni de inactivtate legiuitoare atunci când guvernii Vaida, compromis îndeajuns tipul păcatele jiirâmiștilor, ora ca și dam skwiai. <14 Maialai Che asvarii proecti agrar cu deplina conștiință a neprintei în fapterei Inii. Aventurierâi politici dedeau astf sitima lovitură. Eșătâ diintr’o mistif cizare politică, și au cămit în aureci wmit foc de teatru, care conveneau« csâilfetului. .sing hitorii, d-rul Lupu. Și astfel în tovărășia d-rtbri Lup în ad-»uisele omului fara convingerilu util să spunem că « vorba de d N. lorga. ..tătrămistul“ Mihalach seolxuri treptele «noi puteri la care tindiciase curajul de a le escalada- vo aieste, dar iară pudoare. Căderea, însă, era prea irșimoaș pentru a nu lăsa în sufletele aventirierilor amărăciunea deșertăei unei k politice- De aci -acel tom asittd'nasti acel sistem de minciuni, acea atmoseră de ulta socială ti de clase, v care ziarul „Țara Nouă“ o tutrețir ‘•în publicul nostru. Totul este, ' zatiaraic, ,%’CiUtrierii de-o clipa vor trebui și reflecteze acuma la adevărul carui partid mi se inventează, si un guvern mt ■ trueste dimetsuli pare, mistificare, deiinagogism și exploatare a nevoilor mult iutei. Dar este o datorie, — o puternică datorie cetățenească, acea de-a desolidariza pe țărăniști de țărani, pe presupușii reprezemtanți ai clasei țărănești de această clasă vrednică de iitreaga solicitudine, a bărbaților de Stat, a oricărui guvern cu conștiința narilor sale îndatoriri. Antidimastici, fată de tăranii ce s’au jertfit și războiui pentru Regele lor, ■per?tnu Rege,e care torc dat pământ. — mincinoși, față de țăranii cari simit liniștiți și curați sufletește, „țăranii știi**- compromit pe țărani, și cei ce iubesc pe cei din lună trtwie sa aflare a*-a cum sunt pe cei dintâi. E la mijloc o operă de purificare ,și o adevărată educație ce-o intropund aceia ce desolidarizează,pe tărâm,de falși, de alt% do. aventurieri ce au vorbit în numele lor, nechemați de nuimeni pilar cu vădite intenții de prlcopsedia personală. Țărănismul „a fost“ . Țăranii au ramas însă, același element social rednic. de toata solicitudinea celor ■toi tiu ie este in diferent viitorul neaîmihd' 'nostro. * ZI CU ZI .-Neamul- românca,■ ,la aspitalîla'e la locul de etaj.® unui articol ■ ■Oara prin ! r? igei-ie,-»!, prin U-magora*a și atacul. Tronului, ar i.vilu. JȚ Ion aia ia. locul lui in orb o /.iar de di.olirtift și .di- ați.icbii'. Ic*r j juL. dă isiirsrtu! ac-OMlui' i...r,i,k.o] reditifti: „Airiiteitorii cea dorește © a M. S. Regele lut iilor Hoitului,lor bn ut-wafiiti! strigătul milioanelor in suferință, și nu amirnimi unuii pomn de bogăția,«! rari regn.Iârăși te lingușesc la picioarele Tronului”. I . I Ziarul „Social .ton iul” a inventatuni cuvînt nou: „brușevicofilia“. ])e boala aceasta, ar fi, nisiu,fc.rml „oltogarhii“ sau „burjuii“. Dacă e vorba fie boală noi socotim ca „Iobo vreofilia” es!« um» de eare înedirii alienist! ie vor ocupa serios. Oficiosul partidului social îi i publică un lung program de acțiune al partidului social sst internationalromân (dacă, aceste două cuvinte se Trimsc impSaedhia) din caire între altele , reținem următoarele pefetii de viitor : I „Prograimul provizoriu al partidului, fixat la conferința din Mai 11919, prevede dictatura prozei Variatu[ Ini pentru timpul de tranziție die la capitalism la socialism. Nu e vorba fici de o formă de guvernământ, ci de o stare de fapt Până la desființarea statului, atâta vreme cât vor mai exista clasei, va fi nevoe de silnicie de măsuri coercitive sau repreive ale minoritatilor rebele și statul va aduce de la îndeplinire aceste măsuri. Natura acestor măsuri e detemninata de împrejurări, de rezistențe și dictatura poate, după cum o recunoaște însuși Lenin. ..să amintească (uneori) blânda conducere a unui capelmaistru. Poate ee lin si formele revere ale dictaturii dacă nu există disciplina idealistă“... Deci,social fștii internaționali cari făceau o vină statului burghez iKUEtru cele mai mici atingeri ale jibrrtLei, susțin nevoia lUetailurei !' Foarte, frumos ! ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Direcția filiteStr.Jactia Administrația 49/23 .și Sfn ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 1a și la toate Agențiile de publicitate SIM SE TRAIA IN SECOLUL XVffl ■~si Cât si costa traiul pe strimușii noștri îrn comparație cu ce costă astizi liim-ini MWM Hitiii Bfeaâi saiari'ii. rnwww muiaxverziu&*si(4)#n<v,s*iut arssesmnm 'Bătrânii noștri caracterizași admirabil opresiunea a „banului cât roata capului”. se i In a dovar, nu mai departe decât actwn 150 ani, era atâta bogăție din tarife române, iar banul era nișa de scump ea erau de ajuns câțiva gelosaizi ca să cuimpen o prăvălie între ajiffi și să-ți și mai ramie ceva de chekiftolă. I Vom renu.a.iK e eu ut'u do ptțrtFzi-1 ■ *>, • V-' • • făte, tui docu-ment care oglindește situații-nnca economică a țarei în a doua jumătate a secolului XVIII —pe timpul primei domnii a lui Iotsilamte. Un document Interesant I Iată ce scria Dionisie Ecletiarhul despre acest timp binecuvântat de Dumnezeu: I „își era într’adevăr pe acea vroire dir,roitei mila lui JXht’í L'zau intr’această țelă, cu liniște mare și cu pace adâncii, dvsereându-se toate solierele liniarelor împrejîur, și de.Către i Turei nici o supărare nu era ; îi cerâmca sporia întru slujbele lor, Mtegfttaiorii se lățiaiau, așveriiși iWite Jâ ,câștig, meșteșugaretli slronați în lucrarea Ior, țaraniM Tși lucrau pämânturile lor, nesupărati cu greutăți de dâjd H. Toți se bucuriau și fară griji petreceau ; cîunâtafca era la mărfuri și la dobitoace : boii, vacile, oile,caprele, cu puțin preț, buhaitek mai cu puțiu im el 4 scaua 2 zil... juniul-de-Jenin 20 parale ocaua; tuteia 50 de parale ocaua; licitul de vâei di) parale ocaua, iar mai serand 8 piat te ocaua, g Ștcostp írat brăcămintea „Dar să ínvermimi și pentru mărtura orice postavul de Eclitera bun ora cotu 8 îgl’imist 10 lei; silita 7 feti cotei; Si.tliiH * lei și juni., mult cinci lei ;cotul; iborul 2 lei și juni., postával mai fliBpps 2 zloți cotul și 1 leu ■ cotul; samumfleatia de cele mai bune 10 lei sau t2t mai jos 8 lei; ghermesatul 1 leu* citul, mult 50 de parale colii; naierik de aipoi, perccua 22 de fet pe an .; vulpile era tuta 1 toi» și altele- -toată celea erau eftine“. Ași erau strămoșii noștri, astăzi însit cu banii u către ai fi putut cumpăra la un Ire toate lucrurile înșirate de cronicarie-abfol Itînou procura o pălărie, COHPHRSTÜ Hares estistătate a lucrurilor „Și pentru ca să fie scurt și să fie de mirare celor ce se vor afla după noi aiurzind, vam scrie ceva și din parte : boul de plug, 10 loi, 12, 15 cel mai ales; vaca, 6 lei cu lapte; calul cârlan de trei ani, 8 lei, 10 lei; calul bun de călărie, 20 lei, ares 25, iar cel boeresc, telegar, prețul cel mai mare 40 de lei; oaia cu mieiul 1 leu; capra cu ied 1 zlot; carnea, ocaua o para, mult 2; vinul, vadra, 10 parafe, pe alei ; ocau de vin la câroșu fine, 2 partée; găina 2 sau 3 parale; puiul urna sau două parle; ouă, zece de-o para; gânea, 6, 7, 8 parale; curcanul cel mare, 15 parale ; fanai de grâu, 1 para,când era mai scumpă, o para și o lăscae. „Cu puțin își face omul atunci îmbrăcăminte; era și îndestulare rodu,trificii pământurilor. Un veac fericit era*, care poți zice că nu va mai fi niciodată. PrefM^articol^aT^alh mentare „Era pește berechet: morun proaspat de Dunăre ocaua 4 parale la târg, la scaune ocaua ; parrâie; crapul, somnul, 5 parale ,și 4 parale ocaua, și nici nu-1 lua cineva ; racii 20 de o para icre tescuite de morun 30 parale ocaua; da cele proaspete 20 parale ocaua; fasolea, mazărea, lintea, 1—2 parale ocaua, zahărul ocaua, 2 tot cel bun, iar și erașa mai prost 2 zloți, ca- gistiaH-lui IMS Bemocrofia *i -los Mihalache ei comp. sc flusiște în plină evoluție. l)c pe banca ministerială, ca a trecut în ritnfc cărneori, populare, imite personalitatea poblicâfi celor intrați în paria : torii a început să fie tălmăcită firstt fu.- Irclette, chiar de către aceia ale cărui interese acea aerul că le reprezintă. Iată bumoare ce cântec se aude in momentan de față în județul Muscel, fieful politic ce d lui )Mihalache, de unde probab mâine va treci și în celelalte județe. Dimocrații cu ițari Si-au vot diurne mari. Astfel că de anul nou încasară giras cadou. Să nu credeți că e glumă Fix cinai mii da lei pe lună să se plimbă și petrec Iar tu Stane ’ighiți în sec Tu cu ieecera» ai Votat Iară ei au secerat Ție-ți dă pământ... la ana Mai colea în... Bârăganu Și-ți dă dreptul la pădure (lát îi vrea să culegi mure lii dă pluguri și moșie Și casă pe veresie... Astea când o ’nvia Moșul Și-ți mai dă și... «steagul roșu» Ți să se nud spună că populația satelor noastre nu este pusă în curent cu ce se petrece în Capitală și în parlamentul tarei Hotărât lucre, alegătorii dinn Mihalache dau probe de mai mult bun simț politic decât democratul lor reprezentant in Parlamentul României mari. Afasmați-vă la „VIITORUL"** Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA - HOTE »Opera Româna“? Un desiderat numumai al intelectualilor și al specialiștilor emisioaatiți, dar al întregei opinii publice românești era, ca țara noastră, mai ales în forma ei actuală, sil aibă un team și o trupă de operă. Era, cu adevărat, inadmisibil ca într’o țară, cu pretențiuini justificate de vultură și de civilisație, să nu se cunoască genul artistic pe care arâta, de demult Sul 51 inventase pentru deliciile estetice ale secolului lui Ludoviic al XIV-lea. Opera iromână este astfel o necesitate a vremii. Și de aceea încercările și sforțările inimoaise ale celor ce au avut buna intențțție a înfăptui și la noi, o ojferă, — o „operă română“ — au găsit pretutindeni încurajare și bunevoințe. Cu aceste sentimente anticipate am primit eu toți cercările de înfăptuire ale operei române. Nu este vina noastră însă, dacă suntem nevoiți să facem unele reflexiuni critice asupra chipului cum bunele intenții sfau tradus în fapt. .Astfel, eu toți ne dăm seama că elementele musicale de care dispunem în țară nu sunt suficiente pentru a egeta în întregime o trupă de operă mare și bună. Admisesm astfel, priintr’un consensus al nevoilor simțite de toți, că, treime să aducem de post, gnapițăm și tehnician și unii cântăreți. Spirite pri vaste râvneau la chemarea în țară a acelor păsări călătoare, a acelor artiste și artiști români ce fac gloria altor țări. Dar nici cei mai sceptici nu puteau să-și închipuie, aducerea într’o trupă de „operă româna“, tocmai a acelor artiști clari aparțin unui popor cu care -mnă feri ne-am războit, care a zugrumat neamul nostru și care emite cauza nediscutată a suferințelor de tot felul în care neamul nostru se sbate în aceste zile chiar. Nu contestăm valoarea artistică a artiștilor împodulați de opera română din Germania ori Austria, dar socotim că talente identice s’ar fi putut găsi în Franța sau Falim cari să fie mai în acord cu sentimbtrele noastre. mai. apropiați _ <U: sufletele românești decât artiștii, cari vin dintr’o țară ce pusese grumaați pe neamul nostru îndurerat. Și ce curioase refleiri vor fi făcând chiar aceștii artiști nemți chemați în țară,pentru a cânta pe prima scenă a teatrului românesc, pe scena de unde sub ocupație, se îngonise trupa românească! Des'gur cei cari au avut ideea de a aduce artiști nemți,pentru a alcătui o „operă română* ,sau bizuit pe sentimentul de indulgență al poporului noétcru. E adevărat că neamul nostru nu este răzbunător, dar cei pe-l cred că uită orice rău și orice ofensă, pentru că nu reacționează repede, ignorează faptul, ca sentimentele adevărate nu au nevoe să fie strigate. Ele trăesc molcom și cu atât mai puternică e exteriorizarea lor. De ce nu au voit sa țină seamă de această notă sufletească a poporului nostru aceia ce au adus la nai pe artiștii nemți, și aceia cari au alcătuit representații de* „operă română** în italienește? Căci im trebue uitat un lucru, că, pe când la Cluj, nu s'a îngăduit nici unui cântăreț de acolo să cânte în italienește partitura sa, în capitala României Mari s’a crezut că „Aida“ — jucată la Cluj în românește — nu poate fi tradusă in limba noastră! Regretăm că suntem nevoiți a spune aceste adevăruri, în preajma primelor înfăptuiri ale„operei române“, dar suntem convinși că ideile cere mei frumoase pot fi compromise prin nedibaciile și greșelile începuturilor! Polenius Marți 23 Martie 1920 CINISMUL flÉUlgfti - Impresia produsi de declarația mîtto- traiul de finanța al Statelor Unite. — Ce crede «n oen politic din anturajuJ Possu Lui președinte ele Consilii* — Declarațiunea ministrului de finanțe american într’un moment când Europa, istovită, ajunsese să creadă că singura ei scăpare este în sprijinul Statelor Unite, a dat loc unei deziluziiHin generale. Francezii cari, în curățenia sufletului lor, fii șo indeau închipui ca aliatul, în aparentă design’,ei visa, din timpul războiului, să se arate acum ca un cămătar nemilos, «unt furioși conții Americei. 1 Președințele Wilson, care, in numele țării sale, făcuse toate făgăduințele, a dispărut astăzi și America, prin parlamentarii ei și prin guvernul ei, vine și pune Europei aspre condiții, spre a-i acorda sprijinul ei financiar. La Bursa de aici se urmaliză, țara cea mai mică sfială, epsca lațiuni de to solul conduse de americani, pentru a se ridica și mai mult cursul doi anului. Endi^nstea © tigl&itS dr i Englezii, ei înșiși, cari, urmând drumul croit de americani, se lăsa" se a impune micilor potpoare aliate punctul de vedere yankeu, sunt, în mipa mosatgiulnî, de un emism revoltător, al ministrului de finanți american, indignați,u drept cuvânt contra aliatului, care s0 arată dușman neîmpănat și nemilos. Conștientă de forța ei bănească, America nu vrea să mai știe de îdine-ul și descoperă, fără jenă, țielurile ascunse cari au făcut-o să intre iin războiu contra Germaniei. ’Aliații și vrășmașii sânte la fel tratati În puține cuvinte miniș'rii americani ne spune: „Nu cunosc pricinine. Pentru mini* toți sunteți laolală, aliații de crica și dușmanii contra cărora am luptat- Războiul a încetat și nu mai puteți vedea în mine decât un negustor, care mă înțelege să se conducă în afacerile mile, decât de interes. Am bani, făcuți pe spinarea a voastră, și acum, când a venit vremea să vă ajut, vă cer garanții. Polipom!, care-mi va da rezervele vii de aur, va obține sprijinul meu“. Și ministrul finanțelor american termină, categoric: „Nici un ajutor nu dăm Europei până ce nu lasă libera , ci rv ulațiune a aurului“." ‘ Dar sprijinul acesta, o declară, reprezentantul american, va fi dat și Germaniei. Prin urmare, învinsa se va ridica și va putea preveni agresivă, grație aliatei noastre I ninsori uni e. Aceasta, pentru a realiza noul câștiguri, seoriptează, pentru un timp mai mult sau mai puțin a"Vroțiiat, o nouă conflagrațiiune europeană, care să-i dea prilejul unor nouă îmbogățiri. Iată la ce se rezumă concursul dat de America Europei, și anume Antantei, numai atunci când a dobândit convingerea că Germania era pierdută. Alala de ert a devenit un dușman" Tiericulos, mult mai de temut de cum era Germania, fiindcă America dispune de forța neînvinsă a banului, acumulat prin tot felul de mijloace de acest popor pentru care toate procedeele simt bune dacă duc la atingerea scopului. "Ce va face Europa în Sau, mai bine zis ce ne rămâne de făcut? Să ne lăsăm doborâți de lovitura morală, pe care ne-o dă America prin dezvaluirea intențiilor ei sau bucurându-ne că marea republică de peste Ocean și-a dat de pe acum pe față substratul ei sufletesc nei-in'S'.it, să nu vedem scăparea dec at in noi înșine? . Ca om politic francez, pe care i'am fi cunperăit în vara trecută, atunci când șeful său politic, d-'l demoni eau» in numele caruia ,pira, era convins de efnCerimtea americană, mi-a făcut cinstea să-mi comunicepărerile sale. Bineînțeles, d-sa nu s'a sfiit de a-mi spune că toți am fost induși în eroare și că Consiliul Suprem, atunci când luase contra țăríi noastre atitudinea amenințatoare, po ave n’o mori am și căreia d. Ion I. C. Brătianu i-a opus demna și patriotica rezistentă ce cunoașem, era încredințat că America nu nu va lăsa niciodată. Și, în legătură cu aceasta, convorbitorul meu prie declarațiunile la mic în Portain cir* . de d.l'ardieu, mâna dreaptă a fostului președinte de consilu. Acesta, după cum am mai relevat o, spusese că, din partea Amcrted mi e «evoc de semnăturî sau tratate; cuvintele nobilului aliat sunt sfânte. Acum, îmi spune prietenul d-lui Clemerticeau, am văzut ce preț putem pune fie promisiunile șefului Statelor Unite. ,Jl Bratanti, delegatul dv. la Conferința de nette, a avut o prevedere superioară nouă. Treime să v o spun: fără nici o jenă, fiindcă e mult nu că demn ca einerii să-și recunoască greșala. La un mont ni dat, toți acuzam pe primul dv. ministru: îl tratam, în cercurile noastre, de diplomat orienal, obișnuit cu tergiversări nevăzând pretutindeni decât, gânduri ascunse. Astăzi, Insă, prudența d-sa,le o apreciem și regr’etăm că nu am avut o sine). Multe rele s’ar fi înlăturat dacă d. Clemen ceau nu s’ar fi încrezut in ea mult în sinceritatea cavalerilor de industrie americane“. Ce urmăresc Slagere- Dar acum ce putem, face? Sa eadam Angliei e cu neputință. Statele Unite vor sa ie smulgă aurul, pefisiunea mai târziu, după ce nu am mai avea nimic pentru garantána emisiunilor noastre finamotor» ■să pună mâna pa toate isvoarele de bogăție ale Europei. Și atunci se putea cu adevărat spune că sprijinul Americei în ronda a adus subjugarea Europei. Europa 1nientara Americei, întres gândul urmărit, de Satele-Unite. Nu ne mai rămâne deci, decât că considerăm America drept un dușman, și ne mai bazându-se pe coue Unsul ci, să realizăm uniunea interaliată a Antantei europene, în timp de pace, cu aceeași sinceritate ti asmosratie ca și în vremea războiului. In legătură cu aceasta.. .»e în'eresant o, reproducem un svon care circulă prin cercurile politice și’căruia nu i s’a dat curs decât în urma primirii telegramei care ne aducea d.. Jurația revoltătoare a ministrului de finanțe tineliean. Anglia și Franța, alarmate de săderea in Mucoaia a nyvelui «chimbulul, ar fi propus primirea tuturor monedelor țărilor aliate, pe piețele tăriilor antautiste, pe acelaș curs. Cu modul acesta s’ar fi adus viețea O ușurare incontestabilă, fiindcă materiile prime s’ar fi putut procura fără oscilațiiile de preț cori fan. asfăizî, impossibilă r*v luarea lucrului în unele industrii.. Toate marile puteri ar fi consimțitt America singură e’a opu».în rărirea aceasta, zădărnicită de Amciia„ ne maî” întâmpinând aici ® America, ne mai întâmpinând nici … ziere mai ales că nm avem tiimp să mai ne pierlem în speranțe de ® art« și în consideratte.nî nefolositoare. Declarațiunile uitime ale Americii să ne deschidă ochii! N. A. I re ! nu. ne Profesorimea de I. £IHI9K£3£Ü s®îsii!a£2seaaâa PROFESOR UNIVERSITAR fsirli »erei tifihi a apărut, nu de imunt, o broșură din seria cărții or H,Iniî arci“, diaitori iă prea stimatu’Tui meu coleg de’a Academie, d-l prof. univ. Ovul • Benșuș ia im. O catenai largă răspântelire în Lunea «Ifis, catealitta« de toate ginitele, ar trebui ’să, găsească broșura timbulă. i seteare pagină cuprinde un îndemn «spre mai bine, ieșit din adânca dragoste pe care profesorul trebue să o aibă pentru menirea sa, într’om origanizație de colectivitate, orice formuă ar îmbrăca. Gonii lafcȚrile, când corespunul unor adevăruri,' nu poate să s'i pere. eu toate că profesorul are o fire cam susrept.ibiIr,& lr.de«mm ri'Si citiiele uneia sr veni, nu pot fi si netinute în seamă, ele Sunt doax fims, ajungând la rrttaua ,ișî nu isidhimburile de pâijeni între cel care lipsind stozleți, sunt, datori să fie păstruț,și de un simț de solidiratate și reciprocă înviorare de idei. Solidaritatea între toți membrii corpului didactic mai eu goarnă în împrejurarle actiuale, «e impune, ca anură de apărare în ciocnirea diferitelor grupuri «odaie cu tembnii de su>remație. In lupta contra oligamiiiei, un cuvânt dui repetat, dans la noi cu un întetes haotic," intelectualitatea sau osia cuprinsă spr a sau îi, este nesoocotită ,minunea din trecut și infineuița ei din viitor. Reciproca înviora,afară,și s e impune; izolarea duce la o steire a voinței, la o slăbire a năzuinții veșnice spre, mar rutina se modelează sufletele tinere, ce pregătete pentru cariere» rochiiiice și pentru intelegerea superioară a vieții“. Cel care simte puterea de muncă, miicșorîndd-se prin lj.r»a chemărilor vanilie din mothul său imediiat, e dator, înainte de a cdea în hiurozeală, înainte de a fi strâns in bațele morții fiind încă în viață, vă înfcuiară manele spre ajutorul ce-i poate aduce, prin scris,mu prin voin?:„ tovarășul său mai depărtat, mai viguros din fire sau din oțelirea cu mediul său plin de viață. " Să aibă măcar curajul, ultima sforțare a v-oiniții, ișăl-a cu pumnul in geamul care-!, isolează, spre a împrospăta aerul înnăbuștor din cămăril'a prea închisă. Profesorul trebue să rămâi mereu faetorul viu în mișcarea socială, Am izola de furtunele care, se cbslănitese în jurul său, a trăi. în turnul de fildeș al preocupărilor lui restrânse, a nu da acces, liber vieții în Ș ora de clăsă, a nu avea ochi pentru frământările din afara clasei, a nu fii la curem, cu toate gândurile omise ori manifestate, este a nuși cunoaște menirea și influența de care ■ se poate bucura în îndrumarea colectivității spre un țel sănătos, j Sunt armate de pace si armate de război. Când ultimele se desiasoara în valori care cuprind omenirea sau o țară», aestivitatea celorlalte e site micșorată. Când însă pustele simit, puse în piramide, iar regimentele jertfei de sânge se odihnesc, chiar în aștepta!!*1:', iar mafia de pace intră, în joc,spre a potoli pornirile vrăjp«așexosculite, a împrăștia descri cu taivan Tșeată, în în tune,clipea noulor formiți din fundul tunurilor. Profesorii fac parte din această, armua; ai ocuntă, prin pregătirea și Țircocu mirea lor, prin cu’lul muncii de caip trebuc să fie flueöf V’t», un joc de fiuite. La vivniuri« normale ei pregătesc sufletel e generați un lor tine re. Ce grea, răk-p ',adore! Cât de muiernic i<vor de mzonieriță muncă, dar și de adâncă mulțumire sufietiască! Ce Utohi'*râ'l'.'ia!fe..gipă,sare morală însă, cânii îți dai seamă, uitai târziu, de naoi'ștința p :terei de prtfecere socială avtijic, nu mână. Nu e pe lume, mulțimii,e mai adâncă decât a profesorului adevărat, care ajunge el se bucure de roadele mancii safea,nevoioasă, ni- e insă nici pe oapea mai aspră de ‘ine, decât când, spre sfârșitul cari: Vii, arum-ard in dârătul vieții o privire, zărefi golul lăsat dealungul cărării ingviste' fie cari te-ai. târi]4!' " Dacă în timpurile’ nețana e impasurile, clipele,de odihtă, sunt.iertate ,ca necesare, genau, când disoiemarea cea mai primejdioasă a cuprins spiritele,profesorul treime să-și încordeze 'Puterile, el e acela care în ai poate eli cana felarea nătueită spre simțul realității. Glasul lui nu trrebuie să amuțească o etipă. Infeufiteteea lui KT. poate să se instrângă numai în fața copiilor, care acuțui mai mult decât oricând trebuiescferiți de otrăvurile ce le distrug sufletul. E dreptul; asupra lor ,măcar să ne indreptăm loai'i atenitiunea. Ca și într’o amenințare *, ti ifț a fragit mijloacele de s_oră salvare in vederea să le ai tun fun. Dar nu trebue ca lvngimentele păcii să fie in inactivitate, când focul se întețește i în jurul nostru, când scâribi din afară cad pe acoperișul acelor iar răi-făcătorii, pe ascusele umblă pui cârpele unse cu gaz spre a opera apoii cum vreau. Numai activitatea în școală nu ajunge. Chemarea cetei' caire au raiaj rămas cav mintea aptă la înțelegere, spre apărarea conta pericolelor ce ne amenință, este o datorie către țara sleită. In fața gărzii, roșii care te pregătite, în usură, spre a sămăna de-zor.'Gâ n«a, spic a manieii truda din greu a unei activități de decenii, din vreme, treime organizată apărarea. Re'aînfi'tea 'trebue arătată tuturora pentru,», trezi conștiința națională, în fiecare, vis ® s’n mare, copil sau bătrân. Un vis hrănit de” veacuri, păstrat cu limbă de moarte din generație în generație, nentru Civis’au refuzat atâtea vieți acum și în tceput, nsăd lăsăm să, se spulbere pentru vecie -tocmai când s’a îndeplinit ? Căci oricare ar fi năzuințele sociale ce ne învăluie, ea îmbierea spre imitare, din toate părțile, nu trebue o clipă să perdem dim vedere -că realizarea lor că năruire a visului împind o clipă, înseamnă îi iutoarcerea la starea, de iobiăgie sufletească, pentru scuturarea căreiai zac presărate pe întreg pâmmndul țării;. de la Abrud la Cetatea-Albă, osăimintele strămoșilor noștri. Și nu trebuii iarăși de uitat că învăluit in firmura roșie să găsește neovins iarăganul care a străpuns, pe la ..spate, inima lui Grigore Griica al Moldovei când oti răpirea Bucovinei iar cuvintele ademenitoare de chemare spre întrețirea noroadelor și de tendință în vga’.ilschap k'. »»•turilor sociale sunt spuse cu glasul răgușit al cumătrului lup din Povestiea CVvlor trei, iezii. Nu se nici lesne frânării.', Basarabiei, aurul! Tramsilvarniei fierul din Rapat ori grăiiinele Bucovinei, după cum starea sufie*ti,a...«la dușmanior de secole nu se îmblânzește iuțite clipă, de dragul fericirii răspândite peste tot pământii". Capcana este deschisă, ascunsă Însă,privî,iiter ce alunecă, ușor po-te lui ruri, prin in grăanădiri tije.toni, eu aparent», verdelni vieței măcar că sunt rupte de pe t.rmi■e-bi vii, rămasa • în viață. Datoria fiecăruia este de a o arăta vecinului, spre a nu cădea într’însa. Cine poate chema mai patruuzătot lumea des orientată, spre datoria de apăjrare a intrării naționale, de cât'l proforimea? Ea cunoaște mai bine decât oricine sobreolirile dureroase din trecânt până ce am ajuns în mutarea granițelor țării acolo vinde întinderea neamului o cerea. Ea știe lacrimile înaintașilor amesEa tecau © cu sudoarea și sângele lor, pentru păstrarea individualității nocisare naționale. Ea e în măsură să cunoaiacă mai bine că împrejurările istorice ne-a ținut în loc de evoltarea noastră și că statele mai demult închegate, mai înainiitat © în cultură ca noi, emită și acum să-și păstureze eu îndârjire ființa lor otinofii. Datoria profesorilor, de total © gxaidlete, este acum prea mare, pentru ea prin tîfcerea lor, prin knaețiunea/ lor, sau nu se spevată drept miutoiwiă, dragostea unei țară sî neam, zivnie pomenită elevilor lor drept vorbă goală, îndemnul la muncă și ordine, pus la temelia pregătirii spre viața reală ,a celor care tei-au trecut pe dinainte. Dușmanilor din afară, infiltrați înl'ăuntru, mm «e îanfiliră umezeala' în piatra zidarilor, trebue pusă rezistența solidarității tuturor celor, care țin la tárra lor. Armele de apărare sunt' munca si conștiința de porcoln', ce amenință țara. Urmașiii lui Gh. Lazar și Asachi au dattoria să anunțe pericolul și ea cbeșve pe toți la luptă, ai