Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)
1920-08-01 / nr. 3710
* V n é LIGA NAȚIUNILOR și Conferința Păcei m&om mm nQrajele fra tare se g5seiî.-loloa> sele ce 8q adyg. — Organizația lor — Deși războiul pare a fi starea naturală a omenirei, totuși conștiința durerilor ,pricinuite de el, și mai ales a ■ celor produse de cel ce s’a sfârșit cu învingerea Puterilor Centrale laice ca să înalțe subb forma unui desiderat al popoarelor, dorința unei păci perpetue. Dacă până acuma acest desiderat a fost formulat de poeți, filosofi, ori spirite politice mai mult încântate de ideali de dt pricepătoare ale realităților ,de data aceasta din însuși areopage care a elaborat pacea de la Versailles și de la Saint-Germain a insvorât conceptul „Socretatei Națiunilor“. . Ne aflăm, deci, în fața nu a unei opere isvorâte din cerințele onor idealiști, ci a unei instituții născute din colaborarea acelora care au avut puterele să facă pacea, după cum au avut puterea de-a duce războiul. Studiind, deci, constituirea „Ligei Națiunilor“ înțelegem și psihologiapoliticei ce a domnit în lunga perioadă a conferințelor de pace de la Paris. Un bun conducător și îndrumător în cercetarea și caracterizarea „Liga Națiunilor" îl găsim în d. G. Mo$uu care a făcut să apară la Paris sub titlul „L’Egalité des tats dans la society des nations“ un studiu obiectiv asupra economiei interne a acestei Ligi isvorâte din conferința de la Versailles. Această Ligă poate revendica ca autor principal al ei filantropia nebuloasă a Prezidentului Wilson, care in 1918, trimetea un mesagiu congresului în forma următoare : „Trebue ca o asociație generală a națiunilor să fie constituită în virtutea convențiilor formale, având drept obiect,de a oferi garanții mutuale de independență politică și de integralitate teritorială Statelor și celor mici și celor mari“. In 1919 Aprilie 28, pactul Societatea Națiunilor s’a adoptat, într’o ședință plenară a Conferinței. Această Societate a Națiunilor este isvorâtă dintr’un mare concept moral, care justifică expresia nobilă a lui Leon Bourgeois că „națiunile alcătuind această ligă au făcut jurământ pe tablele legi umanităței“ , și anume din conceptul moral al egalități între State. Spiritul democratic care domină în vremea noastră alcătuirea internă a Statelor, se întinde astfel și între națiuni. S-ar părea astfel că după revoluția care a creiat drepturile omului, ca individ, ar veni acuma, după revoluționând război, epoca drepturilor de egalitate între națiuni. Liga Națiunilor n’are deci altă bază morală și politică decât spiritul democratic al vremei, ea aplică acest „spirit într’o sferă mai largă decât cea de până acuma ; ea voește să creieze o democrație între popoare, după modelul societăților democratice separate dinnăuntrul Statelor. Dar orice regim democratic are două laturi, sau două fundamente : Libertatea și egalitatea; fără de acestea nu se poate concepe o societate democratică. ___ Daca nu se aplică aceste două principii atunci „Societatea «atikmilor“ de1vine o a doua „Sfântă Alianță“ în care câteva state mari să decidă, de soarta celor mai mici. Dar în fapt Societatea Națiunilor isvorâtă din nevoile democratice ale vremei noastre, și voind a introduce o ipuiie durabilă, revine la o formă care reamintește tocmai aristaexarfca Sfântă Alianță de altă dată. Iată explicațiunile obiective pe care nu un articol de ziar,ci un studiu de rnsigne halciné—acela al d-lui G. Mosch— le dă cu privire la constituirea aristocratică a acestei noui Ligi. Din 19 mici State representate la conferință, cinci nu mai sunt admise de-a participa la lucrările conferinței, pe când cele cinci mari puteri au fiecare câte doi representanți. Prin urmare de fapt, Societatea e condusă de cele cinci mari puteri: „Iată egalitatea atît de mult cântată pe câmpurile de bătae unde nu erau nici mari, nici mici națiuni“, ...„De ce se face o deosebire când e vorba de a primi onorurile datorite acestor sacrificii ? De ce deodată vine în minte ca prin minime, că unii sunt mici și alții mari ?“ ...„Se varsă sângele în comun pentru o aceiași idee și când ideea triumfă și pericolul trece, unii devin State cu interes limitat, alții mari puteri“. ...„Nici Anglia, nici Franța, nici America n’au câștigat războiul“. „Alații în fapt, toți aliații, fără deosebire, au făurit pacea de mâine“. Din aceste considerațiuni obiective, isvorâte nu din focul unei polemici, ci din logica faptelor și din cunoașterea lor ,in întregime, Teese greșala spiritului ce-a domnit la conferința Păcei, spirit care s’a deosebit de adela ce-a indus opera victoriei. La conferința Păcei s’a făcut o greșită, aceea de-a distinge între State mari și State mici, distincție fecundă în măsuri unice și vexatorii pentru Statele mici. Studiul de care ne ocupăm aci are meritul de-a fi pus în cadrul obiectivităței perfecte, criticele pe care unii le-ar fi putut interpreta ca isvorâte din subiectivismul unei polemici momentane. Ooutabilire Publicăm in altă parte a ziarului, după notele stenografiei, elocventa cuvîntare rostită în ședința de eri ai Camerei de d. Vasile Sassu, ales al Vasluiului. D-sa a restabilit un adevăr istoric în ceea ce privește paternitatea reformelor democratice înscrie în Constituție de partidul liberal. Intervenția d-lui Sassu a fost prilejuită de o declarațiune a d-lui Qaroflid, autorul faimosului proect al muncilor sate, care a crezut ci poate stă atenueze greutatea acestei pietre de moară ce atârnă de activitatea sa publică, prin afirmarea că partidul liberal, a preconizat și ei muncile silite. D. Sassu, într’o expunere clară și elocventă, ascultată cu atențiune de Ademnary, a arătat enorma deosebire de concepții între partidul liberal și fostul ministru in cabinetul Marghiloman. Dacă în împrejurările cu totul excepționale ale războiuli, atunci când salvarea patriei depindea de intensificarea muzicei tuturor în acel colțișor «O țară rămas liber", partidul liberal a putut lua măsura excepțională și provizorie a recloxiilorkDrei brațelor de muncă în interesul salvărei țarei. — tot acest partid a combătut însă cu energic principiul ritmicei silite pe care ministrul ckiril Marghiloman vroia să-l introducă pe vreme de pace. Și fiindcă a venit vorba de reformele democratice, împroprietărirea și votul universal, d. Satsu a ținut să restabilească adevărul istoric și anume că partidului liberal i se datorește înscrierea in constituție a acestor două încât reforme. Pot să vie de acuma alții can sa aplice principiul, si îi lărgească spărtura făcută în zidurile Constituției Meritul e însă al acelora cari au știut si am putut să impună, principul. Dacă cineva clădește încă o puaneră la o casa, nu înseamnă că el a zidit-o. In formule fericite, isvorâte din adâncul unui siier suflet de democrat d l Sassu a dovedit că geneza reformelor, înscrise încă de la 1913 în programul partidului liberal, nu se datorește Războiului și consecințelor lui, ci ceilor democratice pre ironizate de partidul liberal, care cel dintâi și-a daat seamă că reformele sunt o condeie indispensabilă a întărirei și propășirea țarei. Camera a ascultat cu mult interes expunerea d-lui Sassu, deseori în. . treruptă de aplauze. Astăzi, penten luării orașe, Metropolitanele au ajuns o necesitate de care cu greu ne puteau lipsi. Marea grămădire de oamenii, circulația mereu crescândă fac anevoioasă străbaniefirea impede a orașelor. Tramwaiele și autobuzele, cu toate că merg relativ destul de iute, nu corespusul totuși nevoilor actuale. Dar ce Burnt Metropolistaivile? Niște trenuri suberane, puse în mișcare prin forța electrică. Ele pot escala,prin tuneluri, fără nici o piedică. Tunelurile sunt făcute im sub străzi. Neputându-se fără voia proprietarilor de joasa, găuri pământii, sub imobile, companiile metropolitanelor au imitat toate sinuozitățile străzilor din care pricină se fac și multe @collin’! în călătoria, cu Metroul. PTICS!®!® ^©^‘†SiUl !® ^grafts*»« Paris !a Londra Parisul a văzut prima linie — o mică frântură — de Metro, acum douăzeci de ani, la Expoziția universala dini .ISPO. De atunci liniile noui au luat o mare dextensiune, și astăzi ele au o întindere de 93 kilometri. Liniile sunt duble, una pentru duceau, alta pentru întoarcere, astfel că pericolul de ciocniri este inexistent La Lomba primul metru, cu linie unică, a apărut in 1863 și era pus în mișcare printr’o mașină cu aburi. Societățile pariziene ale Metrourilor, sunt: „Compagnie du chemin de fer* Mitroupl iain“ și :.Compagnie du Nord-Sud". Prima este cea mai importantă, fiindcă are 9 linii în exploatare, iar cea de e doua numai două. Trenurile ,compuse din 5 vagoane, din care unul de clasa I, trec cam La fiecare trei minute, de la 5 luni, dimineața până la ceasurile 12 luni, noaptea. Gările sunt aixițioase, curate și au peste șasezcci de metri lungime. In parte, toate liniile sunt pe sub pământ: câteva părți ale liniei a 2-a, Porte Dauphine-Nationne bulevardele exterioare și «ie liniei a â-a. Etoiie-Care du Rond. Sunt și pe deasm n-a, prin mijlocul bulevardelor, pe viaducturi puternice. Din tren vederea e frumoasă, însă pentru aspectul străzilor nu e avantajos. De aceia nici nuu s’a îngăduit, această înlesnire Companiilior decât mai ți e 1«. marganic. Mai sunt în construcție ve-o cîte-va« linii De cari război».! le-a împiedicat; ele trebuiau să fie date circulatiunii încă din 1915. In Franța numai Parisul are trenuri Metropolitane. Sa proectat ecran în tirana, unul ponticu Marsilia. Sss aBSe tlrl SSiSEîS In,Anglia Londra, este în fmnteia metropolitanelor, vine apoi si’arisul însă le evoltarea cea mai mare, trenurile acestea au luat-o in America. Mulți atribue de subllania Lor în State'e-L’niie, faptului că li s’a permis să aiba traiect aerian. După New-York, vin Brooklyn, Philadelphia, Chicago, și Boston.^ Sudul American nu are metro drept în Buenos A vreo. Trecând la Europa, in afară de Londra și Paris, mai sunt Berlinul, Vienna, Hamburgul și Madridul. .. . In Buenos Ayre s^nu există dotat o singură linie, în întregime pe sub pământ, având o lunngime de 4 km., pusă în exploatație în 1913 și care a ajuns să transporte 80 de milioane de călători pe an. Tot 4 kmm. are și Linia din Madrid, inaugurată în Noembrie 1919. Hamburgul are 18 klm. de metro, din cari 6 klm. pe sub pământ, iar realul de viaducturi sau pe marginea șoselor. Prima licență de linie a fost dată exploatării în 1912 și proeittul prevede 64 de nouă kilometri. Chiar în 1913, numărul călătorilor atinsese cifra de 43 de milioane. _ , . Este de remarcat că New Yorkul posedă două feluri de trenuri metropop-fiama: trenuri obișnuite și trenuri accelerate. Acestea diin urmă se opresc la stații mai îndepărtate, de ex. din 16 în 16 gări. Planuri pentru viitor In proectu 1 De decongestionarea Puisului prin întinderea orașului in „bannieue“ siau prin înmulțirea și mai inult a actualelor mijloace de transport puse la dispoziția „baumbusard-ilor“ se prevede și crearea de meniubilitate și ibushme. Ele ar porni de la marginile orașului, de unde biletele metropolitanului vechi vor da arce în noile trenuri. Pentru ca lucrările să se facă mai curând și să nu teste prea mult, s’a decis să «o permită. comat rai rea de metrouri suburbane aeriene, Lutrumi.ci se crede că vor costa aproximativ cinci sute de milioane de franci și vor fi terminate în vre-o cinci, șase ani. In același timp s’au mai plănuiți și linia de metro parizian pentru o sumă de vreo patra sute de milioane de franci. Ele vor diservi unde cartiere cari, azi, sunt mai năpăstuite. Deocimdată, constatând starea actuală a rețetei trenurilor metropolitane, vedeau cât de necesar este un asemenea mod de locomoțiime, pentru orașele mari, ©au mai ales pantru captitate, cari, prin concentrarea activități Intregei târî, are nevoe de înlesniros trransporturilor de la un capăt la altul. Metroul rămâne, până arcum ,singurul mod de decongentionarea marilor grămădiri de locuitori, așteptatul ca transportul în aeroptene monstre să ia proporțiuni astfel d.cât să poată înlocui e de’alte mijloace lo*omotiuisa N. A. I. ÎParte, 2 Iulie 1920. --------------------------------- - " M...... —.. ZI CU ZI IX Tăzlăoaniî. publică un articol de apărare in „Renaștarea Română“! in chestia pommiselor, căci apărarea j in forma cutate - fduută este sigur că vine din potitia ministrului. — s p in CH», se ațâță cam d-nifi Mani! saltan."MaVinmistis, Roechowold, am perdut toți din permise, si toți să fŭ jertfit pentru finanțele statului. In urma acestei destăinuiri credem că ar fi bine ca ministerul de finanțe să deschidă un credit pentru despăgnsculja westor desinteresațî agustoli ai pesimisselor * „Dimineața“ d-lui Aristide Blank spune că d-sa e singurul în Romă, h la care a prezintat o spUrtitute ,merită sâ iiobimbătască situația nea șta man&tată“. ..Dimiineața“ se știa că n’are nici o legătură cu d. Blank! * Discune'il d v.ir.,din iminument a arătat cât da falsă era credința că și i.. i.i. «a ia, noi nu ar fi omul lui Lenin. D’scrriul rămâne la un „corp al delictului“. * D. N. Iorga gâssiște că epitetul de „Caius Gladius din TopoLovelli“ este un nume bine ales. Dar în fond 1. N. Iorga e trist că d-sa nu e încă i sli ji’amurest Spartaeus. Norii Bas^Mici^«a8«a^aaP!R ROMANUL în literatura românească Un critic francez care a voit să introducă ideile darwiniste și transformiste în istoria literaturii era de părere că seria scriitorilor unei epoci se rînduește, ca borcanele într’un raft de farmacie, în cutiuțele „genurilor“ literare. Aceste „genuri“ evoluiază — faimoasa teorie „revolution des genres“ — și orice literatură începe cu o naivă poezie epică, sau cu „mistere“ religioase pentru a ajunge la genurile superioare ale „romanului“ sau „teatrului“. Aplicând această idee mișcării noastre literare, am avea de ce să fim mulțumiți, deoarece s’ar dovedi, judecind după cele ce se scriu astăzi, că am ajuns la o fază de desvoltare supremă. La noi azi, pe lângă operile de teatru, avem o întreagă serie de romane. E de ajuns să spunem că numai în doi său trei ani, librăria românească s’a îmbogățit cu aceste romane Ion a Lui Liviu Rebreanu. Un om supărător de Al. Cazaban, spornicul Demetrius ne-a dat Orașul Bucuriei și Matei Dumbravan. Domnul Colonel și în curând pe Domnul Deputat, D. Teodorescu a scris romanul In cetatea Idealului, și Forsenia, Strigoii. Notăm și romanele lui Stoican eșite printr’un fel de neprevăzută erupție de vulcan. Alături cu aceste romane altee sunt în pregătire. Dacă reportajul literar poate fi mai aproape de adevăr decât este aproape de minciună, de multe ori, cel politic atunci credem că ceea ce am auzit e adevărat cu privire la un nou și mare roman psihologic al cărui autor e Corneliu Moldovanul Titlul romanului este Ghicitorul de izvoare, iar subiectul este scos din viața burgheziei noastre. Dacă un scriitor care a putut, să ajunga în proză la șlefuirea savantă a nuvelelor din ..Neguțătorul de arome , desigur că el presintă chezășia că romanul ce-l scrie va fi unul din cele mai literare. Suntem astfel în mnimă emețientă de romanei, întriun an scriindu-se mai mult decât în patruzeci din tecat, efieî această lunga pe ocazia de vreme e nu am avut decât romanele lui Filimon, a lui N. Nenopoli Imn al lui AL Vlahu,ță, de oarece Sărmanul Dimus este o lungă nuvelă, și nu putem a-1 riadni intre Ioana-Cronicarii literari mi pot de cât sa fie sa-lî^fiuruiți de acol tst fonetia evoluție a literaturei noastre. Fetronius „VIITORUL* I: Cel mai bine scris Cel mai bine informat , Cel mai răspândit ! — ZIAR DI SEARA | L ^BfflEaamaBaaBagaBiaaBaBMgaHssgBgaaBBaBBs f ECOURI a Paris a decedat zilele acestea Eugenie Leritilhac fost profesor la Sorbona și autor de scrieri literare foarte apreciat . . . .. Printre lucrările mai importante ce figureasă ia bagajul său literar mai cunoscute sunt stailiilor sale asupra lui Beaumarchaiis și Le Suge o istorie aiteraturii franceze și o istorie generală a teatrului francez. . . . Defunctul autor a avut ca elevi în timpul când funcționa ca profesor de literatură la liceul «Condorce», pe Robert de Flers și Pierre Sardou, fiul ilustrului autor dramatic Victorien Sardou. In zilele de premiere ale pieselor lui Sardou, Lenit,hac nu uita niciodată să spună in clasă . Vom aplauda astăzi seară o piesă a lui papa. Și natural, profesorul își avea întotdeauna hotelul său, la reprezentație. La Paris există mai mute agenții care se însărginează cu paza nocturnă a apartamentelor hotelurilor și caselor particulare. Se înțelege că băncile, giuvaergii și alte categorii de [roitei. n., sunt încântați de-ași asigura în schimbul unei retribuțiuni o protecțiune eficace. Iată însă că una din aceste agenții publică un prospect în care declară că „Serviciile ei au fost adoptate de ministere“. Poziția particulară adoptată de ministerele Statului. Ți se pare un subiect de operetă clasică. Oare nici ministerul de interne nu are lesteră încredere în poliția sa? Prea ar fi nostim. _4jLau_MüjjiBijjilJ. jji MWjgțJJli'fl l->?-B-'L Lg~r~ni DESBATERILE CORPURILOR LEGIUITOARE REFORMELE — D. Gal*ofBic§ și mureeile silnice — — Expunerea d-Emi NasSS, p. Sassu frs Cameră * D-1 DUILIU ZAML’ IRESCU, președintele Adunărei: D-]e Sassu ceștiiunea dv. personală rămând la urmă, 1>. g. SASSU: Domnul,e.-lii'sedimțe, chestiunea mea personală e , în legătură cu chestiunile de interes general. Vă rog să-uui dați cuvântul, pentru că sunt dintre acei deputați, către nu numai că nu am abuzat, dar nici nu am uitat prea mult de cuvânt. Rog Adunarea să-mi permită că vorbesc. . .Ce se spune în parlament nu se aplică in viața publică Onorată Cameră, deși sunt și eu um vechi parlamentar, am intrat pentru prima dată în Cameră odată cu d-L Iorga 1a. 1907, în timpurile acelea grele, când orizontul țârei a fost mai însângerat ca nici odată, de cea mai cumplită tragedie a țărănimei noastre. Deși staUxam spuneam un vechi parlamentar, cred că ațî constatați cu toții, atât acei care faceți parte din parlamentul actual,cât și cei cari au făcut parte , din partenieniele trecute, că nu numai ren am abuzat de cuvânt, dar aproape n’am uzat de el. N’am uzat il lor, fiindcă am văzut, că teacă, de la această tribună sten spus lucruri frumoase și cu o elogimță dramă de jardanizat, a foști însă «eu« care a intersonat entusiasmii meu » pentru asemenea succe ea a fost inconsequenta pe care am văzut-o în viața publică a acelor care aici făceau declarațiuni frumoase în interes public» și .’Care — afară în viața lor publică și privată se deosebeau, — prin faptele lor—așa, de mult de ceea ce declaraseră. (Aplauze). Atunci un fel de indiferență, un fel de rezerva și de neîncredere m-a făcut ca să am pentru bpostul și valoarea tribunei parlamentare, la care m-i am urcat mai rar pentru a nu cădea și eu în greșala acelei mrîte și triste intcomisaștiențe de cari atâția parlamentari s iau răbufi vinovaț.i. De aceia d-lor, n.am abuzat, n.amuzat de cuvânt. Astăzi însă, când d. Garoflid mă pune în discuțiune, sunt silit și dator să dau explicații unelc necesare. Ce a făcut partidul liberal și ce-a încercat sâ strice guvernul d-lui Marghiloman D-le Garoflidi întreruperea pe care am făcut-o d-lui Mihalache, n’am făcut-o cu gândul ca să arăt reali.ționarismul dv. destul de cunoscut — la care nici nu m’am gândit, — și fac în această privintă maniera o noualVa cameră — că nici n’am pomenit numele d-lui Garoflid, ci pentru alt scop, era alta ideie. D. C. GAROFLID, ministrul de stat. Este reprodus în diosursul , d-lui Mihaache din „Țara Nouă“. D. V. SASSU. Probabil că stea a reprodus inexact. In orice caz d-le , Garoflid nu sunt, din acei care își retrag cuvintele și credințele Lor. Intrerupere pe care am făcut-o d-lui Mihalache, avea alt ,rost. D. Mihalache în discursul său frumos și în discursul său în care a adus nota sinceră a suferințelor țărănimei noastre, nu numai de astăzi (aplauze pe băncile minorităței), dar și cu ființele țărănimei de mult, în discursul d-sate ,a arătat multe adevărari crude și a ajuns la multe concluziuni drepte. Se spare însă, că d. Mihalache n-a putut uita că este și om politic și — în patima deal © — i a tăgăduit partidului național,liberal, ori ce mcint, la facerea reformei lor. Am foți, d-lor atunci mâhnit și l-am întrerupt, pe d-l Milha Laebe în partea cuvântărei d-sale când a arătat că numai războiului î și numai împrejurărilor acestora mari ale războiului datorește țărănimea nea- i întors carul în bătătura casei, ar avea de unde să-șî agonisească hrana zilnică dintr’un an pentru întrea spra cele doua mari reforme, votul universal si exproprierea, și Sam intreru.pt. (întreruperi) VOGI: Așa e. D. V. SASSU: Dior. eiY vă respectinodințete dv.. .respectate și dv. pe ale mele. D. N. IORGA: Desigur, ne sunteți chiar simpatic» D. V. SASSU: Și l-am întrebat sm nci, (dacă numai războiul a făcut să se voteze la Iași în Constituanta, care va rămâne istorică, și de a căreia operă vă poate da melațiuni mai exacte iluisiiul dv. președinte al Federațiunei, dțl Iorga dacă numai războiului i se datorește votarea acestor reforme, cum explicați, spuneam d-lui Mihalache, că după război și in timpul revoluțiunei vise, ca lui era în faza ei mai înKÎira»pe«tă, fiind ea venise regimul lui Lenin, succedând aceluia a lui Kerenski, cum vă explicați, că după raxboi, s’a putut în țara acnasta sub guvernul d-lui Marghiloman... D. O. GAROFLID, ministrul înpr.ioprieitari.vei, îmi dați voe să vă întrerup iarăși? VOGI: Nu mai întrerupetî. D. V. SASSU: S’a putut va oji guvern, ca guvernul d-lui Margheliman, să vină să înlăture compleee aceste reforme și în locul votului universal să aducă iarăși sistemul nenorocit, și stemul era zitar, să refacă alegerile pe baza acestor colegii restrânse, să facă un parlament al cenzitelor, și atunci în locul reformei votului universal, să avem la loc colegiile cenzătare, iar în locul expropriere să avem secția miza mior obligatorii a d lui Ganofii. Nu era sceasta întreruperea? (Alpi auze). Păcate impuse de un regim care ^^trecu^^reform^aduse Care era rostul acestei înfirera* perî? Să faică și pe d-1 Mihadwh« si fie convins cu ei« cari ar fi păcatele ipartidului național -Uberal. și domnilor sunt dintre aceia cari aaurătat că sunt multe păcate în acest .Partid (aplauze pe mâncile minoritătei), —păcate provocate și isvorite din regimul cenzuliar abolit — sunt dintre acela cari în tot timpul '’('fci jinia ,notifice, c»«ri sum tot întregi partid Snearg disciplina, de fer era wndiția csEartinia si mandiiU acestui partid, nu am ascultat de aceșistă dteemünateát numai atuncea când ea a fost conformă cu disciplina conștiinței mote (aplauze), singura putere de cam ascult și de mă conduc în motosta mea viață publică (aplauze), și spuneam că eu toate păcatele acestui partid, trebue să recunoșteți că atunci când nici nu eu» vorda de făcut reformei; dintre cdto dona par, tute ex totento, conservator și liberal, singurul partidul liberal a adus in mod serios._ 1»e tapet, chestiare_ foralei votului universali prin. sorwaraa d-tn Brătanii din 1913. Acesta este adevărul pe cania nn-1 punted între in ‘ . * D. N. IORGA: Foarte adevărat D. V. P. SASSU: Nu este așa, domnu e Iorga? D. I. MIHALACHE. Era vorba de colegiul unic. D. V. P. SASSU: D-le M’halaehed v. Spunei că atunci era vorba numai de colegiul unic. D-voastră, cane purtatî. cu merit pe pieptul d-voastă cea mai distinsă decorație de război „Mihai Viteazu“, trebue să uitî din vitej’a oștiră noastre, ci nu are importantă faptul că o armată intră triumfal în trio cetate, pe c are a cucerit-o, ci are importanță asaltul care s’a dat, ca să se faca CsRimuarea în prina 2-s ! Ne-am întâlnit la cuibul cu facole. Ca să se apere de arșița prea mare din toiul zilei, planta își stringe frunzulițele grămadă, aproape lipite față de fată. E una din precauțiunile dibace, pentru ca să nu-i sugă soarele prea multă apă, atât de trebuitoare ei. Strângându-și frunzișoarele grămadă, lăsa să se vadă lesne păstările fragede, spânzurând deaungul curpănului agățat de harag. Era partea mea. Mai sus, ca niște cerceluși, delicați numai mărgăritare și rubine, JUmrimiete se legănau în bătaia soarelui. Era partea albinei. Și așa neam întâlnit. Zumzetul ei era pentru mine murtea muncii, îndemnul hărniciei, valoarea timpului. Fugind grăbită de pe o floare pe alta, răsfirând petalele ca să ajungă la nectar, ca să măture polenul, nu mai contenea să bâzâie, își cânta rostul vieți; cânta farmecul trudei sacrificiul pentru societate, pentru neam, bucuria puilor îngrijiți, dar și plăcerea de a înota, în undnte aerului cald, în mireasma florilor ce o așteaptă cu neastâmpăr. Era imnul voluptate de trai, a frumosului unit cu folositorul a datoriei de jertfă pentru binele comun. „Sunt sclava muncii“ spunea ea. „Mă bucur de plăcerea să gust, muncind, tot ce natura a născocit mai ademenitor pentru ființe, lumină, căldură, miros și culoare. Odihnă nu cunosc decât când mă las din sbor pe petala ce tremură în așteptare, chemîndu-mă, îmi culeg «trupul de nectar și-l torn, prefăcut în mierea dulce și limpede ca chihlimbaru, în butoaiele fagurului, cu doagele de ceară curată Prin mine se leagă floare și animal; prin mine se transformă huma suptă de plantă în regina ce slăvește, în adâncul văzduhului, fericirea vieții. Munca aduce belșugul în casa mea și prin ea, mulțimea copiilor, curați ca bobul de orez, cunosc huzurul eșit din grija părinților. Mă duc! Coșărcile sunt pline de făina galbenă a polenului ; gușa nu mai poate primi nici un strop mai mult de nectar iar drumul e lung". Și ș’a luat sborul către cămările © I umbrita Alta dată eram pe malul Pretuii. Stânca albă de piatră de var, pe lângă Ștefănești răsărea în calea râului că un stăvilar trecut și țn Basarabia, prin care, mânioasă, rpa și-a croit un drum strâmt. In cărătul ghebului de piatră câteva livezi, umbreau pământul ars de soare, învățătorul satului, gospodar de frunte, mă duce să-l văd prisaca. Unul lângă altul stăteau știu 1 r •eile primi tree, ca niște trunchiuri de copac tăiate mai sus, de pământ. I r. fumaenul de albine era mai pronunțat; aerul era plin de aceste insectee harnice care nu mai conteneau ș j dn sbor. Unele intrau, altele eșpue prin urdiniș. Prisăcara le priveau mulțumit. Răsturnând un stup, în ghesuind albinele într’un colț, cu fumul unei cârpe aprinse, scoase o ' ceată de fagure '-doldora, de miere. Dici nu , ara, nici nu sămăna; dar rabanele'il ‘adunau belșugul din fiinte presărate prin prejur, la cine tre ce depărtare. ,E mana cerului“ -i mi spuse învățătorul, cuprinzând avea toată de unde îi curgea bogăția adusă de ganjuliile sburătoare. Câțiva ani în urmă, am început crisaca în Slava Domnului, nu mai 1 acapă tiubeile în livadă“. Era icoa j ia vremurilor de demult, când atâta belșug de miere și ceară se afla în ară, încât se trimetea până în Țargrad și chiar până în Veneția. Scriitorii au de la dânsele mare dotein dă, scrie Cantemir, pentru căcîmpurite pline de frumoase flori și pajurile toate dau necurmat materie pentru eșară și miere. ,E o îndeletnicire plăcută, frumoasă și aducătoare de belșug“ să lăuda prisăcarul. Păcat că nu este luată în samă. Măcar că fânețele nu sunt întinse la de demult, dar albina are atâta dragoste de rolul ei, încât aleargă ■ule știe unde, să-ți aducă bani. Dacă îl mai vii în ajutor, sămănând prin prejur ceva melisă, esparsetă sau Poala Sfintei Marii, n’ai habar, Dintr’un stup de acestea, bătrân iești, tot scoți măcar o strachină de mere și un bot bun de ceară. Mai cu poamele din livadă, mai cu o prăjină-două de grâu ori săcară-și, nevoia e alungată dela casă“. Fericită iară, îmi spunea străinul le la o fabrică din apropiere. Numai să întindă mâna omul și alege roadele bogate ce i le dă nat ura. De-ar poseda, la noi, un gospodar, locul care servește aici de ga familie.i I &t Pe masa de lucru zăceau răsfirate volumele din „Comerțul nostru ] exterior“. De curiozitate deschid să văd câtă miere și ceară exportăm anual. Abia îmi vine să cred ochilor. Negru pe alb stătea scris, am importat în 1908 aproape 500 de mii t de kgr. de ceară albă și galbenă de albine,afară <fe luminări ori obiecte de ceară de ori ce fel. Peste 1600000 lei trimeteam Austriei, Germaniei și Franței pentru ceară, osebit pla ba a 14000 kgr. de miere în 1908 și ji chiar 40000 în 1907. c Am crezut deodată că am ales arnul prost. A fost cel cu bucluc, când ș >amenilor nu le ardea de albine. Aim a deschis alt an, am dat în lac. In 1911 ne-am îndulcit cu 870000 kgr. de miere străină, eu 70000 în 1912. Pe când mai înainte vreme noi rimersam miere în Turcia acumai uluceam de acolo peste 40000 kgr. în intriun an. De ceară nici vorbă nu ii mai era. Importam 260.000 kgr. în 1912, 320.000 în 1911. De exportat aproape nici un strop de miere și absolut nici un kilogram de ceară. Dar rău în mai rău, și doară avem un minister al domeniilor și agriculurii cu o armată de specialiști! E Dreptul am vizitat câteva școli de agricultură, dar în greuidima lor nici măcar un .rup sistematic nu am văzut, învățau copii de gospodari să cfunoască hărnicia albinei și alcătuirea fagurilor din „celule hexagonale“, de pe tablourile de St. Natura,le comandate de la Degrolle dis Paris * Zumzetul albinei întâlnită mai ârziu la florile de fasolă, mi ai a părut că ieste glasul Ironic al înregii naturi. „Mă pun bucuroasă în erviciul celui ce mă dorește! Dar mi duc viața tot așa de bine în scorpura de copac ca și în stupul cistenatic. Cu dessila nu vărs mierea elui ce nu mă vrea. Trăesc pentru sine măcar că din toată inima priosul îl pot da și altora. Este atâta miere în plaiurile bogate ale acestei ări, încât cât de multe albine să ’e și tot ajunge. Numai să-mi arăt* mai puțintică dragoste și împărim belșugul pe din două; muncim a parte, el iriter căuta, m’ar îngriji arna, m’ar apăra de boli și dnf. ianî, eu i-aș aduna stropii de miee din florile câmpului și ale stăc*ilor“. de I. SIMIONESCU . Prof. univ. ■ ■— — voxxoo .. ■ [UNK]