Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)
1920-08-04 / nr. 3712
* v 4 SITUAȚIA guvernului actual Guvernul prezidat de dl. general Averescu a luat succesiunea fostului guvern prezidat, de dl. Vaida, adus de sentimentul opiniei publice, care era alarmat pe de-o parte de tendințele fostului guvern, atât de periculos colorate prin acțiunea d-lui Lupu și de vădita lui inferioritate de guvernare, și pe de altă parte, de nădejdea că guvernul d-lui Avercu nu va putea fi ceea ce nu fusese guverniul d-lui Vaida, căzut prin propriile lui păcate și insuficiența de guvernare. Sub presiunea tiarecum a faptelor care ele singure motivau căderea guvernului Vaida, opinia publică vedea în această guvernare în prima linie pericolul desordinei întronate in .ții prin acel „sui-generis“ eoenaâium al d-lui Lupu, care în realitate nu era decâți patronarea de pe banca ministerială a tendnctelor de descompunerea statului și a celor mai periculoase acțiuni anarhice și internaționale. Guvernul. d-lui Averescu avea astfel misiunea de a fi guvernul ordinei care prinră o atitudine fermă și afară să readucă liniștea în țară și să dovedească agenților d-rului Bachowski de la noi, că România, nu poate deveni câmpul de experiență al nefastelor lor „teorii“ sociale. Dar din acest punct,de vedere guvernul d-lui Averescu nu face dorit sa dovedească cum speranțele ce se pusese în el se evaporă zi după zi. Astfel guvernul pus în fața sindicatelor, din care unul „roșu“ cu legături visibile și dovedite cu bolșevismul rusesc, și celalt „național", ae înțelege că în calitate de guvern și de guvern de ordine, are o singură cale de urmat: proteguirea și încurajarea sindicatelor naționale. El «e »bate intro, aceste două sindicate, el înclină a susține pe cei roșii față de sindiicatele naționale. Această atitudine este astăzi cu atât mai vinovată cu cât, ceea ce se deditioa cu on 110 care probabîitități mai înainte, în ce privește legăturile mișcărei anarhice de la noi, cu cea din Rusia, acuma a devenit un fapt cert, desscoperindu-se și legăturile dintre șefii socialiști de la noi și biletle de bancă venite din Rusia, pentru a susține mișcarea de la noi. Guvernul d-lui general Averescu, însă, nu se decide de a curma răul,și de a lua toate măsurile pentru stingerea focarului boloșvist dear noi. Pericolul ce‘] prezintă guvernarea d-lui Vaida pentru țară, prin tendința anarhică a d-lui dr. Lupu, se menține și astăzi, dată fiind nedestința actualului guvern de a «strânge mișcarea aSroarhică, și nev dibăcia ce a dovedit-o prin jicnirile ce le aduce sindicatelor naționale. Dar al doilea păcat, și a doua mare lacună a guvernului d-lui Vaida sta în haosul financiar, produs prin nealpătuirea bugetului. Agitații][ d-lui Vlad, nu puteau să fie singure orie mai bune căi de înțeleaptă așezare» a bugetului României-Mari. Guvernul d-lui Averescu aveau astfel înaintea sa deschisă problema financiară, și nevoa imperioasă de a alcătui un buget seros, și bine studiat. In realitate guvernul a așteptat prea mult i până să vină cu un proect de buget, care este în el însuși o dovadă de insuficiență, de superficialitate, de grabă și de tendință spre risipă pentru satisfacerea desigur nu a intereselor superioare ale țarei. Un buget fără evaluări sigure, fără o reducere de cheltuelî, și cu un deficit inițial de o jumătate de miliard este desigur mai puțin decât ceea ce dorea țara. Cu un astfel de buget, sau fără nici unul, este același lucru ! Dar guvernul d-lui Averescu mai avea încă un pericol de evitat, prin cunoașterea tocmai a greșelilor pe care guvernul Vaida le făcuse, pe terenul politicei economice. D. Bontescu, fostul ministru din trecutul guvern se făcuse cunoscut printr-o politică economică ce se reducea la permise de export-import. Ultimele zile ale ministeriatului di-lui Bontescu se sfârșeau cu acea penibilă ședință în care danțul permiselor apărea în fața țarei în toată trista lui realitate. D. Tâzlăoanu a ales ca program de activitate ministerială, tocmai politica d-lui Bontescu, care continuă a inspira pe succesorul său la ministerul de industrie și comerț Asemănarea dintre ministeriatul d-li Bontescu și al Tăzlăoanul, nu mai are nevoe de multe exemple, căci permisul Schuller este prea cunoscut, pentru a fi dispensați de alte exemple. Guvernul d-lui general Averescu devine astfel din punctul de vedere al chipului cum înțelege problema ordinei în țară, problema financiară și politica economică, o continuare a guvernului d-lui Vaida, căzut sub propriile lui păcate și insuficiență. Să ținem seamă, apoi, că după cum guvernul trecut nu a făcut nimic pentru unificarea culturală, administrativă, legală a României- Mari. lot. asemeni guvernul d-lui general Averescu nu se manifestă prin nici o operă posivă și constructivă. Suntem astfel în sentimentul țarei, când nemulțumiți cu ceea ce s’a făcut până acuma, avem încă speranță că, până la toamnă guvernul actual se va reculege și va înțelege că imitând guvernarea trecută nu poate fi de nici un folás țărei. Sperăm, în fine, că autoritatea lui de guvern nu va fi atât de știrbită încât, chiar voind să facă ceva util, să nu poată totuși a o face, cu cea mai bună voință posibilă de altfel ! riri IE ECOUR I n urma unei dispozițiuni a ministerului de instrucțiune din Franța, sporturile au fost introduse în mod obligator în învățământul Francez. Măsura este uniformă și va trebui să se aplice astfel la toate școalele, numai cât va trebui să se păstreze măsura, căci după cum un om nu seamănă cu altul, tot așa nici elevii n’au inima deopotrivă de rezistentă pentru cursele pe jos. sectele decăderei sânt întotdeauna dezastruoase Jack Johnson a fost, cum se știe, șampion de box. Fiind învins, el își pierdu capul și prima consecință a înfrângerei sale a fost că-și cheltui averea nebunește. Izgonit din America, Johnson veni să se stabilească în Franța. Fiind expulzat și de aci ca indezirabil, el se duse în Anglia Prima sa ispravă aci a fost de a bate o bătrână miss și a doua de a desprinde o lampă atârnată din sufrageria aceleiași. Bătrâna miss reclamă : fostul șampion a fost cât pe ce să fie prins în... California pentru vânzare de carne vie. Comisiunea internațională instituită pentru a stabili granița între Statele Unite și Mexic a suferit o mare decepție. Comisiunea va fi desființată pentru că... natura e rău făcută. Comisiunea fiind foarte scrupuloasă a ales ca hotar natural între cele două state fluviul Rio-Grande. Fluviul acesta însă este o apă misterioasă, deoarece își schimbă albia în fiecare anotimp. După capriciile fluviului Statele Unite și Mexicul erau când mai mari când mai mici. Cu mare greutate comisiunea îl putea urmări în revărsările sale. Ea va trebui să plătească pentru copilul ei rătăcit. Ce consecințe incalculabile sunt de așteptat, dacă elementele se vor dezordona ? spicula momipoiștii Cam este speculat m§ Bmmsassssa asta PUBLICUL — Ce face serviciul de control al gg^syleii Si se i ? mdsuri cil mai serfere — Pe lângă prezidenția consiliului de miniștri s’a înființat, acum câteva luni, un serviciu pentru controlul și înfrânarea speculei. Pornit din cele mai frumoase intențiuni, publicul avea toate motivele să creadă și să nădăjduiască într’o grabnică îngenunchiere a cerbiciei speculanților de tot soiul, cari în ultima vreme dau asalturi disperate spoingei slăbite a consumatorului, în dorința de a se îmbogăți cât mai repede. Și cu atât mai mult cuvânt aveam să credem în bunele rezultate ale acestui serviciu cu cât militari întregi fuseseră însărcinați cu aducerea la îndeplinire a sarcinei ce le fusese dată. Era o chezășie puternică și nimeni nu s’a îndoit o clipă că, în sfârșit, se găsise leacul pentru cangrena ce lua proporțiuni tot mai mari. Ce se întâmplă însă 1. i . li spec&sla ia Barometrul speculei în loc să scadă, crește, cangrena continuă. Leacul deci nu i s’a găsit. Astăzi mai mult ca oricând se speculează furios. Negustorii al căror număr a crescut ca ciupercile după ploae, în special negustorii improvizați — și aceștia sunt cei mai numeroși și cei mai teribili speculanți—nu mai au sentimentul omeniei, nu mai au frică și, profitând de curentul general al banilor ce se azvârlă în neștire, jefnesc lumea ca în codru. Speculează toți, dinamic până la mare Se face specula cu artcolele almentare, cu tutunul cu obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte, cu transportul, cu toate în sfârșit. Comerțul a devenit sinonim cu faiul Nn, vorbim de comerțul maus, cinstit. Adevărați negustori privesc și ei indignați murdăria în care se zbat negustorii de ocazie. Unde este deci controlul ? 1. Câteva exemple Iată câteva exemple doveditoare a inexistentei acestui serviciu de control și infrânare a speculei. Luați idalea Victoriei, de la Capul Podului până la Poștă. Treceți pe Lipscani, Carol Șecari, Sepcari și străzile negustorești din centru. Gitiți prețurile afișate în vitrine (nu vă încumetați însă să intrați în magazine, fiindcă prețurile afișate, nu corespund cu cele cerute în prăvălie)! Și nu pierdeți din vedere că citam ca exemplu inima Bulcureștilor! Pe talia Victoriei prețurile afișate cohstituese cea mai mare sfidare aduaă serviciului de control al speculei. Oare este rostul acestui serviciu gândi negustorii își permit să ceara pentru un pepene 50 lei, pentru un kilogram de pietricice 80 țoi ? Se va zice iă aceste articole nu sunt strict necesare. Bine. Dar fantasticele sume cerute pe un costum de haine, pe o parcare de ghete, pe o pălărie, guler, cămașa, ciorapi, etc? Dar prețurile colonialelor, articolelor alimentare de strictă trebuință? Și cu câți veți merge din centru spre periferii, cu atât specula crește socotită în raport cu locul și calitatea mărfurilor. Spre pildă: Calea Griviței. De la Gara de Nord până în piața Matache Mătcelauur— și chiar în această piață unde se desfac zarzavaturi — este o speculă nemaipomenită. Aci negustorii jefuesc pur și simplu pe călătorii sosiți din afara. Niciodată n’au fost mai plastice versurile: „unii îl atrăgeau de haine, alții îl trăgeau de mâini, de i se pferea sărmanul că intrase între câini“ Să se iaimSțiMrn sens?® In te -astă sa...e de Mertiri, în fata atitudinei revoltătoare a celor ce vor © a se ’îmbogățească în ciuda nevoilor. nemim arata ale bietei populatiuni, se rrmáme ca serviciul de control să trai ducă în fapt, prin toate mijloacele, intenția frumoasă a celui ce l-a înființat. Cea mai mică abatere a negustorului să fie reprimată du severitate. Circumstanțe ușurătoare să, se admită amenzile sa se mărească, pedeapsa ca închisoarea să se aplice cât mai des. Altfel și ultima speranță a publicului se va spulbera ca toate celelalte. S. — GasMir, alia SI UHGSRI. Am relevat în diferite rânduri atittudinea curiumă pe care au adoptat-o aliații fată de Ungaria. O talegramă solisă de curând, din Roma, dă, sub titlul ,,Renașterea economică a Ungariei o nouă confirmare, știrilor noastre. , _____ lat-o, în întregime: 1 '' „Presa maghiară, comentând discursurile contelui Teleky și ale contelui Bel Idem, exprimă speranța că repn&entanii. băncilor și ai marei industrii franceze vor ajunge să închee o înțelegere cu guvernul englez pe dru certarea a numeroase întreprinsei industriale: „In public se mai vorbește încă decedarea căilor ferate, „Budapesti Hírlap“ comentează discursul colonelului englez Stead, cente la un banchet dat cu prilejul crearei „Asociației anglo-danubiene“ ar fi zis că Ungaria va fi centrul Europei centro-orientale și că Engibora va face din Budapesta centrul comerțului său din această regiune“. Telegrama nu e tocmai explicită. Dacă e vorba de instituțiuni industrial din Ungaria atropriu-zisă, n’dith avea nimic a dr zis, deși linele din aceste concesiuni economice, de pildă aceea a căilor ferate, simt legate și <e anumite chestiuni politice. Presa franceză și engleză a anunțat deunăzi că adevată concesiune^ este în imatură cu un sprijin politic făgăduit Ungariei în vederea unei eventuale rectificări a granițelor sale. — portiță , lăsată deschisă de con ■sunui suprem prin cunoscuta scrisoare de trimltefe“ semnată în numle aliaților de d-l Muterand. Dipă concesiunile acestea se referă insă și la un număr de instituțiuni economice din Ardeal. — a căror camuflare cu capital aliat se organizează la Budapesta, — lucrul se schimbă. Nu indem rămâne indiferenți la această operațiune prin care Xtră it(din*r" r."lp. in România spre a colabora la vid,laci economia, pe proto ca cea mare a alianței și a prieteniei, se strecoară prin vrășmași, trecând prin Capitalei lor. Am mai vorbit despre această acțiune, și am atras atențiunea aliaților și amicilor noștri asupra inconvenientelor unei asemenea politici. S’ar putea ca, în lupta economică dintre noi și foștii noștri vrășmași, simpatia de core, se bucură aliații noștri în România, să aibe dg suferit consecințele ■unei asemenea poliției greșite. TOTE Simțul politic românesc Găsim în ziarul „România Nouă“, o curioasă convorbire cu un român care este șeful guvernului din statul Quenslanidin din Arestasia, cu numele de Edvad Thedore, o prescurtare din numele Theodorescu ce-l purta tatăl său, locuitor al Galaților. Faptul este cu adevărat puțin obișnuit, atât prin depărtarea locului unde s’a expatriat compatriotul nostru din Galați, cât și prin situațiunea la care a ajuns. Evident că traduc să fie o reală capacitate pentru ca, sirion fiind, să ajungă unul din fruntașii vieței politice din Australia. Un talent care a știut să apropie depărtările, să facă ,a se uita originele, și a se impune unei Inimi atât de depărtate de mica lui țară "natală. Dar faptul este suggestiv. El ne face să retrăiască în minte s pe acel Dumitru Cantemir care ajunge sfetnicul Rusiei, și prin mintea lui devine organizatorul și îndrumătorul înntregei organisații culturale din marele imperiu moscovit, ne vine în minte și viața aventurosului Milesen care căuta în lume pe doctorul minunat, capabil a pune la foc nasul tăiat, și care călătorește în China, într’o vreme cînd imperiul ceresc era un adevărat imperiu al misterului „terra incognita“. Se face astfel dovadă că în sufletul nostru se găsesc latente instincte politice, și că printr’un atavism ce vine din Latium noi avem puteri politice remarcabile. Prin acest simț politic, care este un dar al sângelui nostru, am scos din formele mulțimei personalitățile eminente cari s’au impus timpului lor prin spiritul lor clar și prevăzător. S’a zis că Românul e născut poet. Aceasta e o ironie. Dar se poate ca să fie mai adevărată constatarea că Românul se naște cu clar simț politic. Petrollius z Toltzi Un articol din „Le Temps“ i al d-lui R. Puiu!are arată că fără cărbunii Germaniei, Franța este la marginea pietrei economice. Ea deci. are nevoe de polU oi, cum are nevoe și de aer. Să fie aceasta un indiciu pentru d. Take Ionescu de câtă solicitudine și grije trebue să avem noi de o bogăție naturală, ca petrolul nostru? ’Cările mari suferă în însăși esența vieței lor economice, de lipsă de combustibil iar noi care avem petrolul voiam că-1 vindum la mezat, fără nici o condiție, fără nici o rezervă, fără nici o garanție de deplină stăpânire a noastră ,asupra petrolului! Unele rare, vorbesc din nou despre raportorul la bugetul general al statului (1. dr. Anghelescu pe care ele îl denunță că are convingeri liberale. D. dr. Anghelescu are vina de-a fi susținut că petrolul nostru niu este o marfă de mezat. Deci nu poate fi decât liberal. Dar nu observă cei,ce prin polemica pe acest teren, ce mare laudă aduc printr’aceasta partidului liberal, care se face astfel depozitarul soluțiilor românești. E de ajuns ca cineva, să simtă românește, și să se facă apărătorul viitereselor românești pentru ca să fie prin chiar aceasta „liberal“. La o petrecere câmpenească, un chef pe iarbă verde și la care au luat parte șefii mari ai opozițiunei s’au ținut și două mari discursuri—de obiceiu în astfel de împrejurări lăutarii au cuvîntul—de către d. d. Vajda și An balade. Cel d’întâi a spus că n’are nici o încredere în d. Mihalache și era teamă să nu-l facă de râs, iar d. Mihalache a mărturisit că atunci când a primit invitația de a intra în minister, a crezut că dl. Vaida vrea să-l compromită. Curioase elogii reciproce ! * # Cor rii legiuiți c La Camifă Procesta pairairu regrementagrea conSSice eiasi de la^nsă D ©«clarația partidlului Halicpal* Liberal. CAMERA Ședința dels 3 August 1920 La orele 9 jum. dim. ședința se deschid tei. Prezidează d. Duiliu Zamfirescu. ‘Pe banca ministerială dini Trancu-Iași, goneamu Văleanu, I. Atanasiu. Garoflid. D. GEORGESCU-TULCEA în chestie de regulament se declară contra dispoziției luate în ședința de eli, de a nu se mai face interpelări azi, arătând că astfel se ridică opoziției singurul drept de control. D. PREȘEDINTE. Dă câteva lămuriri în această chestiiune. D. V. K.OGALNICEANU. In acceaș ordine arată că opoziția a admis intervertirea ordinei de zi cu scopul de a se aduce legi, iar nu pentru aducerea în discute a o serie de încetățeniri, cari urmează a se discuta azi. D. PREȘEDINTE răspunde că cste vorba de numirea unuia din persoaneje, cari trebuesc în cetateniito, in slujba statului. D. IORGA, molestează. D. MINISTRU TRANCU-IASI admite scoaterea dela ordinea zilei a ofițerilor de empamantenire rămânând votarea loriloir urgenfte, trapidarea taoite? aleși Se citesc mai multe alegeri de deputat. Asupra unora din ei ce ivesc contestații pa cari d. Bilciurescu, caută a le înlătura. D. MORANDINI unul din cei contestlați x orbește contra contestației. Se discută alegerea d-lui dr. Fekete Andraș dela circ. Toplița jd. Trei scaune (part. poporului)- contra d-lui Gintă Pop spart. național). Validarea celui dintâi este susținută de d-nii A. C. Cuza, Bilciurescu și Al Odeteleșanu iar invalidarea de d-nii Iorga și Voica Nițescu. După o disent une de aproape o oră se închide discuția și se pune la vot invalidarea care — după explicațiile date de d. președinte — ca să fie admisă trebue să întrunească două treimi. Votul se face cu bile și rezultă 65 pentru validare și 57 pentru invalidare. D. președinte declară ales pe d. Fekete Alidraș. Ședința se suspendă 15 minute. La orele 11 jum. ședința se redeschide sub președinta Păr. Imbroane care anunță intrarea în ordinea de zi. ProseSuî pentru reglementarea conttliciului de muncă D. D. R. IOANIȚESCU raportor citește expunerea de motive a proectului de lege pentru reglementarea conflictelor colective de muncă depuse de d. ministru al muncii. Trancu-Iașî. D. Raportor arată: sistemul acestui proect este inspirat după cel francez în ceea ce privește, obligativitatea încercăreî de împăcat și arbitraj facultativ în principiu. La noii neavând reglementat contractul colectiv, noi putem declara arbitrajul obligator în orice conflict. In ce privește libertatea muncei de raporton arată, că ea nu trebue stânjenită nici chiar de libertatea profesională a muncitorului. In ce privește sabotajul se arată intențiunile muncitorilor de a produce cât mai puțin și a distrage instrumentele de lucru. Se citește apoi conciRațiunea și arbitrajul în celelalte țări. Proectrul este pus în discuțiune generală. Declarațianea partidunBî WIOîiL-LIBERI D. DEM. I. NICOLAESCU: Ih Kantele partidului liberal face următoarea declarație : "Partidul național lLberal se vede nevoit de a nu lua parte la discuția acestei legi și deci de a se obține dela votarea ei pentru motivat că ea «© îmbrățișând întreaga organizare a raporturilor dintre munțt și capital ci luând numai dispozitkul, pentru aplanarea conflictelor centre acești doi factori de producție, preintă organe care în lipsa organizărei amintite mai sus nu se bazează pe nici un suport serios ci dă mimat putința în aplicarea ei, la ivirea la dificultăți malt mai mari decât cele existente. Partidul Național Liberal înțelega ca această mare chestiune privitoare la clasa muncitorească, să fie desbătută în complectul ei prin p leriferare pampieota, în care să se statornicească în acelaș timp și contractal colectiv de muncă și cu participarea âe. btenei lSciii a1 muncitorilor, stabilitói“ si atunci ca urmare a uneia asesara ® ®* legiferări și organele reale și cai să reprezinte atât capitelul cât și sfimca și care să aibă dreptul și creamam de a apăra în mod echitabt . Utmi conflictele acestea de care se ocupă legea de față. D. DR. COR TUR (Partidul național din Ardeal) arată acest proectidj. Punct de vedere socialist afirmă că el nu poate fi primit nici de socialiștii revolutonari nici da cei evoluționari cari văd în acest proect o stânjenire a idealului socialist. Oratorul ajunge la concluzio, ci teoria socialismului moderat ar fi singura care ar satisface nevoile actuale ele nume'torimei noastre. D. SHITANESCU: Explică-i lui Madgearu. D-nii IORGA și MADGEArttf cere ca d. Schitănescu să fie chemata ordine și a se impune a nu mai striga deputatu pe simplu nume ci a adăogi, și „domnule“. D. PREȘEDINTE cere Uni Schițănescu a-si instraige cuvântul. D. SCHIȚĂNESCU, retrag, lefer provizoriu. Incidentul se închide. D. DR. COSTUR continuă, arătând că cu actualul procnt se procedează la fel ca și cu legea agrară. Această lege are aspectul de lege polițienească, pe care noi nu o putem admite. .Trebue să înceteze sistemul că avem aerul, că uumaitee profilă admitem revendicările muncitorești. Vorbitorul termină prin a face cunoscut că nu va vota legea. D. TAKE IONESCU ministru de externe și ad-internu la finanțe» roagă adunarea să admită intervertirea ou clinei de zi.. pentru a se trece 5 proecte de legi aduse de d-sa, cari prezintă mai multă urgență și anume: 1) Autorizarea Băncii Naționale, de a emită suma de 175 milioane în bilete a 5, 2 și 1 leu. 2) Retragerea din ciirculație a coroanelor și rublelor. 3) înființarea unei secțiuni la tribunalul Vlașca. 4) Modificarea unor articole din legea de organizare a ministerului de externe, etc. Adunarea admițând d. vicepreședinte Păr. Imbroane face cunoscist că după amiază este ședință în secțiuni de la orele 6—L iar ședința publistă astă seară la orele 9 jam. Ședința se ridică la ore © I și B mituite d. a.ooxxoo lS I III iE ISSE 1 produselor petrolifere la Interiorul Stei — O greșită politică econostici și Rațională 1 Pte ziua de 25 Iune s’au, sporit din nou, prețurile de vânzare a produselor petrolifere în interiorul țarei. Această sporire reprezintă o diferență de peste o jumătate miliard de lei anual, contribuția indirectă pusă pe consumatorii țarei în folosul industriei noastre petrolfere. Cu prețurile de vânzare de până astăzi, industria petroliferă nu putea în adevăr să facă sforțările necesare spre a spori producția actuală a țăriei. Aceste prețuri fusese sporite deja în luna Martie anul acesta în așa fel încât dacă ele acopereau spezele de extracțiune a petrolului din sondele deja în funcțiune precum și celelalte speze de rafinare și altele, lăsau totuși industriei petrolifere un câștig prea mic pentru a putea să suporte cheltuelele enorme ce necesită astăzi punerea de noi sonde sau destmparea sondelor distruse în timpul războiului. Din această cauză producția noastră de petrol nu numai că nu poate crește, dar se simte din contra de câtva timp o scădere a acestei producții. Sacrificiul ce se cere deci astăzi consumatorilor români este bine motivat , vom conveni cu toții că trebui să facem astăzi acest sacrificiu în speranța că mâine când sondele se vor înmulți, producția va crește, și ni se va reduce la normal prețurile de consumație internă. Am fi preferat desigur ca aceste surplusuri de beneficii de care are astăzi nevoe industria petroliferă spre a progresa, să nu fie luate de la noi consumatorii tarei, ci să fie aduse din afară, prin exportul cu prețurile mari de astăzi o parte din produsele noastre petrolifere. Știm însă că grație contractelor dezaistroase încheiate anul trecut cu „Standard Ceil“ și cu colonel Boyle mult timp încă trebue să exportăm petrolul nostru cu preț de zece ori mai mic decât cel ce se plătește astăzi în afară și că deci consumatorul român trebue să facă singur sacriful ce se impune spre a mări producția țarei și a fi astfel în stare a satisface și contractele cu „Standard Ceill" și colonel Boyle. Dar dacă ni se cere să facem acest sacrif eiulte sute de milioane anual, trebue cred să ne întrebăm dacă forma sub care acești bani sunt adunațî și distribuiți industriei de extracțiune a petrolului, ne poate iașigura că scopul urmărit se va realiza și nu se va ajunge din contră la rezultate dezastroase economice și naționale. Prin sporirea prețului de vânzare — în interiorul țării, diferența de peste o jumătate de miliarde de lei anual ce trebuesc să servească la creări de nouă sonde sau desfundări de sonde astupate, nu întră direct în mâna industriei de extracțiune a petrolului, ci este încasată în primul rând de o altă ramură a industriei petrolifere, de rafinăriile de petrol ce vând în țară aceste produse distilate și numai indirect prin sporul de preț ce va rezulta desigur și asupra țiței unui brat extras din pământ și cumpărat,de iminarii, o parte numai din contribuția 09 ni se cere nouă va intra în mâinele industriei de extracțiune singura ce luptă cu dificultățile actuale și pentru care singură înțelegem să facem sacrificiile eterate.“* Avem rosiuteni.carii cu capacitate suficiența de duete pentru o sporire mare în vitor;a producției noastre petrolifere și’»ulces voitarea acestor rafinării niște astăzi preocuparea principală jsi .motivul pentru care se cere aceste sute de milioane de lei. .. Dar să vedem ce rezultat va da asupra sporirei sondelor productive chiar această parte din contribuția noastră pe care rafinăriile intermediare o vor lăsa să intre în mâinele celor ce voesc să-și înmulțească sondele lor productive. Aproape 70 la sută din sondele azi productive aparțin celor trei mari societăți petrolifere cu capital străin: Stema, Astra și Româno. Americană. Deci 70 la sută din această parte a contribuției noastre va spori beneficiile acestor societăți, cam grație și marilor capitaluri ce au și relațiilor lor cu străinătatea ce ne furnizează tuburile și instrumentele necesare noilor sondaje, vor ajunge curând să-și dubleze și tripleze sondele lor productive spre mulțumirea tuturora. Ele și până astăzi au luptat continuu cu capitalurile lor și au sporit zilnic cu sute de metri în adâncime noile sonde ce nu au încetat de a pune. Restul de circa 60 la sută din parte din contribuția noastră, rafinăriile intermediare o vor da celor ce posedă restul de 30 la sută din sonil" astăzi în funcțiune adică celor multi, societăților mai mici, particularilor în majoritate toți cu capital românesc și aceasta după cum am arătat sub formă de un plus de preț,, de una sau două mii lei de vagonul de țiței ce ele vor vinde rafinăriilor (cari în treacăt fie spus, aparțin în majoritate tot marilor societăți sus arătate). Acest particular sau societate mică ce posedă astăzi una, două sau cinci sonde ce produc petrol, celelalte fiindu-i distruse de război, nu poate vinde lunar decât câteva vagoane și deci incasa câteva zeci de mii de lei lunar din diferența de preț, sau ,câteva sute de mii de lei anual sumă ce se știe că este cu totul insuficientă fată cu prețurile enorme de azi a materialului necesar facerii sau desfundărei unei somie. Rezultatul practic va fi că un astfel de industriaș își va spori cu câteva mii de lei beneficiul său lunar dar că nu va fi in stare să-și refacă industria lui pe câtă vreme marile societăți străine primesc de la noi o adevărată încurajare industrială, spre a se reface și spre a fi oricând gata să cumpere pe micul industriaș câ nu se poate reface, întrebăm deci pe acei ce au găsit acesti mijloc de a ajuta refacerea industriei noastre petrolifere, cum a ajutat să se refacă im industria, a cărui toae sondele i-au fost distruse în timpul războiului și pare ,delei astăzi, nu poate vinde ulei un vagon de țiței rafinăriilor spre a beneficia de un spor de preț! Intrebam dacă politica economică și națională ce s’a urmărit; prin această măsură a fost aceea de a se da industriei petrolifere străină de la noi din țară, obolul nostru consumatori spre a o întări în lupta ce duce contra capitalului român din industria petroliferă, întrebăm de ce nu s’a aplicat și în adaperea industriei petrolifere Principiul aplicat în refacerea spre exemplu a gospodăriilor agricole distruse, unde s’a venit mai întâi în ajutorul celor miei și maarit& la țăranilor, cărora li s’au dat semănțuri, materiale de construcții, parte din despăgubirile de «toboi, iar marilor proprietari li s’a cerut sacrificiul de a aștepta vremuri mai bune, înțelegând că ei ar putea singuri să suporte astăzi parte chiar spezele de refacere. In industria de petrol, echivaliattul marilor proprietari agricoli Români, sunt cele câteva societăți de petrol străina Să fie aceasta motivul pentru care s’a aplicat un principiu contrar în ajutorul de refacere a industriei petrolifere! S’au dat mici ajutoare de refacere și celorlalte industrii din țară în afară de industria petroliferă, sudb forma din imateriale, mașini, parte din despăgubiri de război și aceasta mai ales micilor indiferm. Ca și în refacerile agricole acesta ajutoare se vor acade fiecăruia din despăgubiriile de război în caii au dat Qofcor. In industria petroliferii Incroh ® pe dos. prin sporirea prețurilor“ de vânzare, cele peste jumătate mi î-Cor tnuarea la pagina 2-s