Viitorul, octombrie 1920 (Anul 14, nr. 3774-3787)
1920-10-22 / nr. 3779
* în lumina internaționala Conferința „Magmatines sie tesch’subartmosfera speranțelor celor mai‘ legitime și în faza așteptărilor Linilor statelor, cari credeau că convocarea reprezentanților statelor, intitui ruality areopag european, ar putea fi un îijloc de refacere a finanțelor adânc sdruncinate de marele răsboi. Sea ca statele acelea cairi aut puiint și mai puțin strivite de greutatea războiului, și cu o rezervă de lrigație, ar putea să vină creștinește în ajutorul celor mai puțin fericite. Șn statul la cairo se îndreptau: speranțele era in primul rând acel al Amsericei de nord, care din pricina bogăției imense acumulate in timpul neutraității se credea că poate fi rezerva refacerei pentru Europa ruinată. Dar America dela început a arătat clar refuzul ei, și această atitudine a întărit și a încurajat egoismul altor state cari au găsit că apărarea intereselor lor proprii trebue să absoarbă orice altă preocupare altruistă, de ajutor acordat celor lai slabi și mai sărăcit! Din acest punct de vedere conferința de la Bruxelles a avut valoarea unei documentări în sensul că fiecare ț oră trebue să se bizuc în politica ei nu atât pe ajutorul din afară, ci pe propriile ei puteri. Ajută-te, dacă vrei să fii ajustat! Daca, însă, conferința de la Bruxelles a avut astfel un rezultat negativ și care a fost sub nivelul așteptărilor, ceea ce s’a putut, însă, piune în lumină a fost «politica de economii preconisată de către toti financiarii mari strânși in capitala Belgiei. S’a dovedit acolo, sub lumina celor mai reputați oameni de stat și mai autorizati financiari, că pe lângă un sistem rezonabil și științific de impozite, în afară de intensificarea producției, nimic nu va putea ajuta mai bine refacerea, țărilor și normalizarea finanțelor sdruncinate, decât economia inteligentă, prevăzătoare, —economia care are grije de chipul cum se mânuește banul public. De altfel, este și o 1 inionalitate — dacă privim chestiunea dintr’um punct de vedere mai înalt — a risipi banii statului, când pentru a-i avea s’a fi recurs la cele ami mari privațiuni, și s’a impus gospodăriilor modeste cele mai penibile jertfe. Astăzi se cere din partea acelora cari conduc statele, grija de tot momentul ca banii cu atâta greutate strânși în casele publice să fie cheltuiți numai pe lucruri absolut necesare. . Dar daca ne întoarcem de la ieșește considerațiuni internationale, puse în lumină la conferința de la Bruxelles, la ceea ce se petrece la noi, și dacă comparăm politica economică a statelor străine, cu conceptiunea de stat a guvernului actual, rămânem trimiți de cinismul cu care la noi se cheltuesc banii țărei. Se înființează ministere mai multe decât sunt în statele cele mai mari ale sumei, se asigârnă banii în automobile luxoase ți inutile, se creiază sinecure peste sinecura, se trimet în străinătate — acuma când cu patru lei cumperi un ft'afic francez! — comisajui, cari nu face nimic ! AsiSÚlul așfM la un des, frâu'de Chekue’n, la o rwap-u a Imnului public care deștea’pfa o firească întrebare: Oare cei ce o fac simt conștienți de propriile lor hotăriri, sau lucrează ca sub stăpânirea unei suggestiuni anormale? In aceste vremuri grele financiare, ministerul de finanțe e condus de un titular in concediu, și de interimari la interimari pe când politica de risipă, politica de incoherentă și de haos in concepții se răsfață. Ea evoluează diia risipa miliardelor asvârlite pentru schimbul coroanelor pe un preț mai ridicat decât cel de pe piață, până la desfrâul creărei de sinecure,pentru ca budgetul șubred și, provizoriu să se soldeze cu 500 milioane aproximativ pe fiecare liună! Unde merg<? Este o datorie din partea guvernului ca să înțeleagă că mai presus de concepțiunile „marelui european“ și de procedeele mulțtmdrei partizanilor, stăm interesele mari și permanente ale acestui stat.Economiile sunt o punte de salvare. Atât mai rău dacă nu înțeleg acest elementar adevăr risipitorii banului public! -----------00x00-----------5 ZI CU ZI Somațiunea pe care socialiștii au adresat-o guvernului, mulțumește pe d. N. Iorga, care întărește cererile acestora prin următoarele considerațiuni „istorice“ : „Asociațiile muncitorești au împins în Italia lift Tegîîfr a TiSîirieelor, iar Tiî AUg’ia ele determină o politică externă. Mi se pare că nu mă înșel . Și iarăși cred că nu constat decât adevărul semnalând că în Ungaria a fost și în Rusia este un Stat care aparține tovarășilor opoziției sociale dela noi“. Deci, de ce n’am avea și noi aciiași situație ca in Rusia ? — pare a fi conchisia d-l ui N. Iorga. Din ce in ce mai bine ! * In fine „Adevărul" îndeamnă pe muncitori „să se ridice la înțelegerea deplină a greutăților vremei și a nu transforma grevele în mijloace de completă dezorganizare a producțiunei și a vieței". După ce lucrătorii au fost ani de zile ,formați la școala ziarului astăzi al băncei Blank, și după ce li s'a infiltrat idea că totul este putred în această țară, degeaba li se mai recomandă în ceasul cel din urmă să fie buni cetățeni. Cine va suferi de altfel de pe urma grevelor, desigur că nu vor fi numai muncitorii, dar și toți aceia cari le-au sădit în minte convingerea că numai lupta, desordinea și neascultarea îi poate duce la fericire ! In telegrama pe care A. I. Brătianu a trimis-o in Statele Unite, ziarul băncei Blank nu vede decât o „lovitură“ îndreptată contra lui Wilson, ceea ce arată încă auta cum se deformează chestiunile mari căci trec prin prizma meschinăriilor internaționalismului egoist ! # S’a permis importul zaharinei in schimbul unei cantități corespunzătoare de grâu. Cu alte vorbe vindem hrană și cumpăram otravă ! Combinația aceasta nici Păcală din basmele populare nu ar fi făcut-o ! * „Epoca“ scrie : „Eșecul grevei generale, însă, e sigur și el,se va datori nu atât măsurilor luate de guvern, cât lipsei de imitate în rândurile muncitorești". Conchisia deci ? Cu cât veți fi mai bine organizați, cu atât veți avea mai mult succes ! Ce politică va fi susținând ziarul d-lui Gr. Filipescu î •--------------OO XOQ--------------# Spicnla în piața Bibescu-Voda Alarma inte wesentelul tanaj MjMgg Baa Br.: tmma^stra [1IS1ÍN1MI18F. 1 Mill — Zarzavagii din piata Bibescu-Voda . jupone biata populatiune» — Ce constată ancheta oficială.Sa vor lua date măsuriî—f f ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]Ml In goana lor nebună după îmbogățire speculanții au toate îndrăznelile și rerușinarile. Puțin se pasă de aproape întreaga populațiune duce o viața de privațiuni și mizerie care iau proporțiuni tot mai mari cu cât ne apropiem de iarnă, ci își fac afacerile, nesuparați de nimeni, patru că având certitudinea că nu’se va găsi omul care să-i forțeze a intra în legalitate. Ca să se vadă care este mentalitatea acestor jefuitori publici, și de cât din en sunt capabili vom reproduce, după 101 raport oficial al d-lui Florian vice-prevadent al comisimei interimare, cazul unor negustori de zarzavaturi din Piața. BV fresca Vodă, cari invitați sa achite taxele de trotuar, nu numai că au refuzat dar am recurs la ambii întări și invective contra autoritâței comunale. Nu plătim nici an bani „Aci din piața Bibescu Vodă, spune raportul,cei doi frați Petroff au dat alarma de protestare cu amenințări, vociferând că ei nu plătesc nici un ban, afară de chirie pentru motivul că niciodată de1 când țin gheretele, nu au plătit taxa de trotuare fiind îngăduiți a-și desface mărfurile unde vor. In mulțimea adunată, apare chiriașul Iancu Voicidescu, cel care tine opt compartimente pe numele său, omul îmbogățit pe ruinele sărmanei comune și după ce-și declină calitatea de președinte al Sindicatului zarzavagiilor, îmi adreseasta cuvinte violente, spunând că nimfci nu va plăti nici un ban.faptul s’a constat prin proces verbal înaintat parchetului cerându-se darea în judecată a lui Petroff“. Cum operează speculanții In ce privește comerțul cu zarzavaturi prin același raport se consta, tu,și toată lumea o știe de astfel, că prețurile lor variază pe măsură ce barometrul se mișca în sus sau in jos, cu o previziune matematică. Un preț este notat pe tăblița și altul se cere cumpărătoruluii Scandalul acesta continua și se va vedea din raportul dlui vice-președinte al consSMiiei interimare dă este patronat de însăși autoritățile polițienești. Iată și cnut operează speculanții mizeriei publce. Mai toate grădină de zarzavaturi și fructe din Capitală și județul Ilfov sunt cumpărate din vreme de acaparatori pe prețuri relativ mici. Ei însă stabilesc niște prețuri exorbitante, ca zina ce dețin întreaga productitine. Deosebit de faptul acesta ei având la îndemână o mulțime de samsari plătiți cu lefuri sau remize, aceștia pornesc de cu seara la câțiva kilometri de barierire Capitalei și acolo așteaptă prada, adică convoiurile de căruțe cu zarzavaturi și fructe cari vin din județete fimătrofe și de munte, tocmind și cumpărând cu orice preț mărfurile, știind că în Capitală se găsesc clienți care să le cumpere marfa, cu prețuri fantastice, in dauna populațiunei amenințată să moară de foame. Un caz dintre o mie iată și un caz concret constatat de vice-președintele comisiunei interimare. Un producător de zarzavat a vândut unui negustor din piața Bibescu-Vodă um car cu verze pe prețul de unir* bucata. El, la rândul sau,a pus marfa în vânzare pe prețul de 2 lei bucata, preț scris pe tăbliță. * . 011 client, d. Mibăiesciu din str. Brezotaim No.TI, însoțit de u n magistrat dela Tf&b Ilfov, s'ai apropiat tie trotuarul unde se descărcase varza și luând patru vărze, vini să plătească negustioruhn 9 lei bani 60. Negustorul Si imu cere încă 6 lei și 40 spunnându-îă o valriză costă A lei. Clientul protestează și chiamă pe comisariul pieței <I. V. Constantinescu, care în loc de orice satisfacțiune ,îi răspunde. .(citiișn din raportul,mentionat): „Domnufe, imam nu se cumpără dela țărani cu factură pentru ca negustorul să facă pivtul pe piață“. Cu toate acestea clientul iu efresti•irno a constatat de la intendentul petei care a prezentase lista zise prețuri •că prețul unei verze în acea zi era de 1 lea 50 bani bucata variind până la 2 lei de prima calitate. <efacd-nlde l primărie dată cu cete constatate de către un membru al comisiei interimare, care demintră în public specula nerușinată care se practica în piața Bibescu-Vodă, Primăria. Capitalei, președintele și ceilalți membri ai comisiei interimare n’au urme de zis ? Cari sunt măsurile de îndreptare ,cari ar trebui să te ia cât mai urgent posibil ? Oare raportul d-lui Florian, dat publicitatii nu este un brevet de incapacitate dai felegimr ski <?in ce•misia interimaffi a Capitalei? Să •sperăm că cel putin de data aceasta se vor lua, mînăsiiri serioase contra primejdiei care amenință însăși liniștea internă a tarei. Cu mănuși cu greșea contra suprilantilor, cu circumstante ușurătoare, nu mai merge. Să se taie cât mai repede cangrena. Altfel se infectează tot organismul. Cronica literară Poezia patriefiti» Tirteu. Postii e*oici și poeții naționali. gailisaral S. Treciam, acum doi ani, prin niște vremuri grele. Teribilul Ares biciuia Europa —îmbitrânită în rele și în păcate— cu foc și eu sabie. Neamuri mari cu imense oștiri și flote, înarmate cu cele mai rafinate și ni'i distrugătoare unelte de luptă, se bateau intre ele, se sfâșiau, își trimeteau in uraganul bătăliilor și în vîrtejul de moarte al mărilor și al aerului, pe cei mai nobili, pe cei mai tineri și mai viteji dintre fiii lor.Vechea și senina știință,care până atunci era ambrozia sufletelor mari, ce pusese și ea în slujba nimicirii dintre poporc. Arta nu mai era decât un cuvânt van. Toate ideile umanitare ale mai multor veacuri îngrămădite unul peste altul, toate sforțările câtorva inimi mari, cari au „visat“ pentru omenire o soartă mai bună, un „excelsior”, se pierduseră sub ruinele fumegânde ale orașelor distruse de bombardement sub cruzimea măcelului cari din zi in zi devenea mai aprins, mai sângeros, mai groaznic. Trăiam într’o epocă de fier... In asemenea clipe de sânge și de groază, scriitorului nu fi eră dat să se exileze în „templele senine” ale artei mari, ci să se coboare la înfiorătoarea realitate, s’o înțeleagă, s’o blesteme și în cântece fulgerătoare, să-i toarne veninul în calapoadele versului sau in ritmul prozei și să ne miște, să ne cucerească, să ne îndrepte. Titu Maiorescu a spus cândva : „acolo unde începe tendința, încetează arta”. Acest aforizm a făcut vâlvă și a produs un curent al artei pentru artă. Dar arta Prin ea însăși este o tendință. Ni este indiferent ce a vrut să înțeleagă, ceea ce a urmărit scriitorul, numai să se exprime bine, să aibă forma adecvată concepției, colorată, și trăită. De aceia nu trebue să confundăm poezia patriotică cu poezia proastă. Și care scriere este mai frumoasă și mai robustă ca aceia a luptei și a puterii ! Ce e Iliada decât o proslăvire a individului și a patriei grecești ?, prin Iliada a trăit și s’a desvoltat conștiința poporului grec, prin Biblie acela a neamului evreu. Enea cel viteaz și cel prios nu este Romanul ideal din epoca măreț Și în cursul războiului celui mai mare n’am fi putut spune ? „Azi ne chiamă viața, ne chiamă câmpiile de luptă, ne chiamă bubuitul tunurilor, fâșâitul îngrozitor al mitralierelor, prescăirea groaznică a bombelor aeriene. Să eșim din microscopul nostru sufletesc, din atmosfera neînsemnatelor noastre iubiri, la lumina strălucitoare a soarelui! Ne chiamă viața, lupta.” Și cine n’a cântat patria ? Dulce decorum est Pro patria mori, cântă Orațiu, duiosul și El mângâiatul Leopardi, cocoșat și nenorocit, chema pe frații săi italieni la arme, ca toții să lupte pentru patrie, să apere pe acea bellissima donna, evocând bătrânele vremuri ale lui Simonide, cântărețul luptei de la Marathon. Și a iubit-o cu patimă marele Carducci; a plâns-o Roemer pe câmpul de luptă, glorificându-și sabia și iubita ; a idealizat-o in imperiul cugetării Fichte ; a nemurit-o Byron la Missotongh:- ca po>a sa proprie. ■Și revenind la noi, în ce cuvinte de foc n'a intruchipat-o Bălcescu în Cântarea României (1) f Cu câtă putere de viziune nu i a prevăzut viitorul de aur, Bolintineanu; cu cât entuziasm n’a cântat-o Alexandri ? N’a preamărit-o, într’un chip impunător, Eminescu? și n’a legănat-o vi versuri săltărețe și sglobii, în accente de revoltă și de fulger, Coșbuc 7 H (i) D. P. STaneș a încercat într’un lung volum, pe baza unei afirmații (butadă sau răutate) a lui Alexandri, să dovediasca în cora 1 toții dascălii de gramatică de altfel, că această „perlă literară“ ar fi scrisă de Aleea Ruho. Din scrierile lui Russo, picari te Publică d. P. llanes, reese clar că pretinsul autor n’a avut nici talentul literar trebuincios unei opere așa de mult inspirate (influențată de Paroles d'un Cragani ale lui Lamennais și de poemile avanteje ale lui Mickievici la modă pe atunci.) ■ „Cântarea " Româfinei”, " după schemă, aparține concepției llui Polosai, asupra istoriei Românilor (a se vedea în această privință introducerea la Istoria lui Mihai Viteazul). De aceiași părere a fost și Odobescu. Iar reăbâtrea artistică, limba, ■ritmul, suflul maret) ce străbate epopeia eroului de la Călugăreni, imaginile puternice, toate sunt ale lui Bălcescu. Nicăeri nu e mai vizibil unui debordant Bălcescu ca in această poemă. Russo este un diletant, rece, mediocru a cinci glorie literară se datorește legendei create de Alexandri că ar fi autorul r«ajă României’* O «II Pentru reușita grevei politice aducătoare de anarhie agitatorii din vechiul Regat se bazează mai ales pe muncitorimea din provinciile alipite, sperând că acolo cuvântul de ură și dezordine va fi mai ascultat. Aceasta socoteală se întemeiază pe faptul că acolo capacitatea intelectuală și „sacrificiile" făcute pentru muncitorimea de către diverșii exploatatori bolșevici ai sindicatelor, care mai puțin cunoscute ca la noi și lucrătorii mai pot fi unéit induși în eroare, la afară de acest, fapt insă, agitatorii socot că românii vor putea fi luați acolo de curentul muncitatimei străine a corei mușcată, —.că totul cetii rare internaționalei, sunt comandate de șoviniștii maghiari sau ruși. t Și aceasta s a constatat cu numeroase ocazii, din cari este destul să am indiat cântecele șoviniste ,ungare cântate la congresul socialist din Cluj și acuzațiile aduse la aceliș congres socialiștilor ro [UNK]mâni că nu s’au împotrivit inimei, pentru a demonstra sportul acestor adepți ai internaționalei a VII-a. In fața acestui pericol muncitorimea românii din provinciile alipite trebue să reacționeze. Timpurile când pentru a trece Pragul fabricelor trebuiau să-și uite Unirea și să învețe ungurește, părăsind costumul național și rupând orice legătură cu satele părintești aceste timpuri, sic, nu simt atât de depărtate pentru ca muncitorul român să le fi putut uita. „Internaționalismul” unguresc caracterizat atât de bine, prin bolșevismul lui Bella Kuhn și cizma lui Horty nu mai poate înșela pe nimeni chiar când se prezintă sub înalta protecție a d-lor Cristescu, Cocea și Lupu. Muncitorimea ardeleană va ști să evite cursa bazându-și revendicările pe puterea Statului român și nu pe acela a reacționarismului lui Iorț y sau bolșevismului rusesc. Nici un român nu trebue a se asocia la greva Ungarimei anarhice, nici un român nu trebue să părăsească lucrul Pentru a face șocul șovinismului maghiar mascat în bolșevismul internaționalei a IlI-a. Amintirea reacționarismului trecut al muncitoriniei asupritoare, prigonirea muncitorului român și situația de plâns ce i se făcea de către „tovarășul“ maghiar când acesta era stăpânitorul, o va împiedeca să cadă azi în cursa ce i se întinde. 100x00-NOTE NENOROCIREA INTELECTUALULUI Niciodată n'a fost de invidiat viața aceluia pe care Gherea în dorința de a socializa arta îl numea „proletar-intelectual" și totdeauna viața negustorului priceput a fost mai bună pentru funtea materială a traiului, decât bunurile rământești ale poetului. De mult Sfaturiu faimoasa sa baladă a lăsat poetului Cortl, pe când toți ceilalți — mimanii „oameni practici" — luaseră toate bunurile pământului. Dar actualmente, un intelectual este mai nenorocit ,deci altă dată. El trăiape vremea sofiștilor," dând lecții scump plătite copiilor de oameni bogați; trăia sub Romani ca amic al lui August; cunoștea sub Ludovic XIV-lea sinecurele regești; sau găsea — dacă îl chema La Fontaine — un castel primitor in care își trăia bătrânețele fecunde ! Astăzi im intelectual trăește mai prost decât un muncitor, care având la îndemână greva poate să-și mărească veniturile; astăzi poetul ar fi fericit dacă ar câștiga cât tipograful ce-i imprimă stihurile ! Ciudate vremuri. Dar tocmai pentru că situația intelectualilor e atât de grea, — și pentru că un intelectual trăește prin definiție,din [UNK] idei și pentru idei, — ar fi de dorit ca litatia lui "tare nu e numai pâinea" sa fie ceva mateftină. Din nefericire,iri‘ă un om cult dacă nu cumulează și profesiunea de îmbogățit de război, ii este imposibil a nurge la un concert, căci ultimul loc costă 80 lei (cetiți prețurile concertelor societăței „Filarmonica"), o carte costă a lei, care altă dată era taxată cu 1.50, și un loc din teatru, de unde se poate vedea sau auzi, 60 lei ! Care suntem exagerați când susținem că niciodată, dar absolut nici odată un intelectual nu a trait mai rău decât in vremea „cultură moderne !" Petronius - -----------OGXXCO--------SU nu uităm că marele Eschil a scris Perșii, evocând : — Ostrov se află lângă a Salaminei coastei — Dușman al năvilor — pe care Pan, îndrăgostitul de jocuri, il străbate*« larg.De-ajung de țărmul mirii... Iar Tirton cel șchiop, fiaîrocorat , Atena, cânta Lacedemonienilor, bc-inșinși : „E nobil și frumos pentru un bărbat viteaz să cadă în primele rânduri ale bătăliei și să moară, apărându-și patria ; dar ai soartă de plâns dacă îți părăsești cetatea, câmpiile roditoare, izbegind prin lume, cerșind, târânduți în urma ta o mamă scumpă, un tată bătrân, copii fragezii și soția luata prin lege. Pribeagul va fi hulit printre aceia carura le va cere adăpost, împins de nevoie și de groaznică sărăcie. El iși necinstește neamul și și mânjește frumusețea — pe urmele lui merg toate mșinile. ’ „Nu fiind rătăcitor, nu strălucește- i nici o lumină in ochii lui, nici cinstea nu, înflorește pe numele lui. Să luptăm cu foc pentru acest pământ și să murim pentru copiii noștri ! „Nu cruțați viața voastră,' o voi nici !,... ci luptați cu cerbicie, strânși unul de altul. Să nm se încuibeze în voi nici odată, nici spectrul fugei rușinoase, nici năluca fricei , stăruiți în sufletul vostru îndrăzneala cea mare și vitează și nu vă gândiți la voi in luptele ai războinicii !... Cât despre bătrâni, ale căror picioare nu sunt sprintene, să nu fugiți părăsindu-i ; căci e lucru de ocară să cadă in cele d’intăi rânduri ale bătăliei, în fața celor tineri, o barbă căruntă, înroșind țărâna cu sângele de viteaz. Totul șade bine tinereții , atâta vreme cât fine pe piept nobiila floarea vitejiei, războiul este pentru oameni pricină de admirare, pentru fenni pricină de amor, — cât trăește , și e mai de lăudat când cade «in primele rânduri ale luptei"... Aceste versuri au fost scrise de actim 2506 ani și sunt veșnic tinere și însuflețite. Literatura noastră, de la un interval de timp, e pătrunsă de atmosfera țării, seducătoare »11 splendidds . Rondele ale lui Alexandru Macedonschi, idilică și clară n ultimele creații ale lui D. Karr : vibrantă și caldă în Trecutul viu al lui Ion Pillat, retorică și strălucitoare în poezia lui Furtună Horia, perversă și insinuantă în ritmurile lui Ion Minulescu, fantastică și scânteetoare la Victor Eftimiu , viguroasa și clocotitoare de viață în proza lui Rebreanu, fină și acaparatoare în nuvelele lui Cornelia Moldoveanu, abstractă, dar palpitantă la A. Dominic, patimașă și debordantă 111 Cetatea Idealului a lui Dem. Teodorescu; măruntă, documentată dar vie și colorată’ în romanele lui V. Demetrius ; biciuitoare până la sânge și robustă la Arghezi; turmentată, isterică, inegală dar interesantă în opera lui M. Spi hul ; poesia ‘e impregnată de aerul blând, senin, cuceritor, în Nichifor Crainic de o atmosferă duiosă, veselă ca o câmpie nesfârșită în proza lui Ion Dragoste; la toți acești scriitori ne apare un colț de viață românească, o tresărire a sufleColoniștii italieni și belgieni Un alt ejaz de vătămarea purități suite ieștine este v*ezentat de diftrriteJe grupări de străini* cari fortrească in aminitiie sterță a țol Franței adevărate colonii. Astfel sânt italingii din basmul Bricy și belgienii din regiuiile nordice. Pentru ca acești străini, refractari oricărei asimilări, să fiî devin un pericol, se sfăiuește să se pastreze acestor grupări, În limitrele posibilii ei, obiceiurii lor, fetid lor de viată, originalitatea lor ebticâ. Din pricina strângerii lor intrim loc, mi joc pot pierde în mijlocul societați franoá« pe care Jan ar putea-o influenta prin infătrațiuiii isolate, ran mai râJivâne deci decât să fie lasați a vînjpi în Frana, ca fii când ard» la ei în țară, neavând cu indigenii atic legături decât acelea rezultand din comunicatel de sucru. Căsătoriile între FraiiwmmmmmmamHsmmmmmts mmummammm ! S’a emis litera imponării, dacă s'ar putea spune astfa), de bărbații cari să se casatorească cu Francezele, cărora războiul le-a răpit șansele de a se căsători. Se găsesc, astăzi, două milioane de franțuitoaice cari, din pricina dispariiei a două miioane da tineri, simt in hirposibilitate de a găsi bărbații. Portare» l Auericanilor a făcu it, lasă, pe multi, să te pitiră pofta «te «riporiavion de ..b8rbrnți“. Și totuși, căsătorite nu simt «te intre franceze și străini. Dar, intrarea acestor» în fartvrâte baislee trebuie, spre a mi îi dăunătoare, se facă în »»nou -izolat, după cercetări prea latcșîe din pâinea țudiniilor fetelor ce se mărită". Străinii, din țările cărora aparițin emigranții cari fac obiectul IbitmieîHordp care vorbesc, nu așii de ce să consktem aceste banueli drept niște musttrî jicnitoare. Andrelele nu ne pot fi atent folositoare,fiindcă faptele, intui ,strain necinstit apasă asupra întregului popor. jNe-am putea, noi Românii, supăira când FranceKH ar cerceta trecutul compatiotilor noștri -cari le cer ospitalitatea ? .Desigur că mi, după cum nu putem dedat să cprobăm condamnarea escrocilor românt cari, ca celebrul Cătărău, se dedau la pui» gâșii pe teritoriul R^mbucci franceze. In scurt Franța va amâne, și de auzim ,înainte, aceiași țară pl.stitoare, liberă și îngăduitoare față de străini. Francezii vor ști, însă, bazându-se pe teansurile «dînuiti4ul timp, sa se »pere de orice instruturi străine nesănătoase, cari le-ar putea altera originalitatea. Străinul, n« t»ră străina, poate comiiSpui ca folos la propășirea ei; nu trebue, insă, să caute a distinge personalitatea poporului în mijlocul cărfiia trâsite și care trai tonaște toată măreția lui, acestui caracter personal fără de care nu ar insenșia nimic. N.A. L Paris 30 Sept. i9J(A *" —--------0ÖX00-------.--dri țț tului nou care palpită, care se formează care capătă întrupare, constituind cea m interesantă și «— poate — cea mai ghinioasă perioadă a dezvoltării noastre literare, l’e când literatura ne desvoltă î.tot btai înfloritoare; d. N. Jorșiu ne prostite or» [orie universală monumentală, fii V. Pârcan începe publicarea unor studii nnfestrale nemaistnri, KPU r și al evoluției religiunilor în himen *eriie ; on .străluci savant d. V. Bogrea, profesor la universtatea din Cluj pregătește o operă importantă in lumea imă Sților, întocmire» unui text nou al “per?; isi ’‘ropuțiu ; d. 5t. Bezdechi, un «fisiîn."« ‘ Vim?«’.« nim«asupra epocei celei mai rnmeriste.a Atenei, de după războiul peliponCsiec asupra lui Aristophanes, Euripides iiiperates, o cart cu consideritului profunde, cu vederi largi, intr’un sal o 4brat s curgător. De peste tot se anunță o primăvară culturală cu toată vitregia vrei aurilor și c u toate greutățile insurmontabile apro.ic ale tiparului ION FOTI aii A MINTE »•aasaianraHHt A apărut No. 13, Anul al II-lea al Ahhivei pentru știință și reformă socială de sub direcția d-lui prof. Tr. Gasti, imnuni mare de aproape 500 pagini, ifagamstams ■» Chulîmi area la pagini 2 a Lucratorii străini IN FRANTA — Pericolul ca prezinți pentru spirisml poAotului frânaz. Masările da ■ [UNK]!,■ [UNK] [UNK] ■!. .!■ [UNK]«■ [UNK] suat Franța intoe lipsa de facraturi. Străinii cari voesc să lucreze și au o Descrie găsesc să muncească. De câtva timp însă, unele ziare publică articole semnate de personalități politice importante, care atrag atenția asupra pericolului unei infiltrațiuni adânci a elementelor străine. Prin aceasta nu se »vreșște a se preconiza măsuri cóintra străinilor. Poporul francez a fost întotdeauna primitor și im acumava datată să rupă cu o tmețkune- care i-a asigurat dragostea întregei omeniri. Apoi Franța profita din vizitarea ei de către străini. Totuși se naște întrebarea, foarte la locul ei, dacă toți străinii trecuesc înconjulrații de aceiași afecțiune. Trebue Franța să primească, cu brațele deschise, pe orișicine ? Are nevoie de lucrători, dar nevoia aceasta o poate face să-și uite îndatoririle față de ea însăși? Asupra acestui punct, părerile unanime socotesc că pericolul se prezintă sub dinsă înfățișări: prima este aceia a deprecierii mâinei de lucru naționale, iar a doua acela a alterării însuși spiritului poporului francez. Apări profesionale . Apărările proffesionale constă în oprirea străinilor de a lucra în condițiiuni de preț mai avantagioase decât lucratorii indigeni și de a face mai multe ore de lucru pe zi decât mijlocia admisa în Franța. Consomându-se acestor două măsuri, lucrătorii străini țmn n numai că nu constituie un pericol pentru Franța, dar ei sunt și un factor indispensabi pentru reconstituirea economica a tară. Í bin punct de vedere economic francezii se pot apăra cu desăvârșit succes și fără greutate în Contra leaiteansurilor Ce le-ar veni <cu o intelegere greșită, de către luterătorii streini, a ospitalității acordate de Franțaîngrijorarea este mai mare, dacă ne coborâtm în alt domeniu. Fingranții ,pot avea reperentumi defavorabile asupra moralei publice. Purta ca Arericanilor ,cam în cuusul războiului, s’au introdus prin familiile franceze, unde au fost primiți cu dragă inimă și au contractat legături ce păreau definitiv, dar ,pe cărei în urmă, le-au rupt fără nici o remușcare, a făcut ca francezii să fie mai bănuitori, îmi almintesc în această privința, declarația unei elvețiene, care-mi spunea că comoscuse ianiți străini. „Am cunoscut români,italieni, greci, dar dacă toți mi-au lăsat bune impresii, sau mai binterzs dacă românii și italienii îmi sânt mai simpluptsci, printre greci sânt iriuffi , cari nu, se poartă cum trebuie. La noi în Lausanne, din șase greci câți , am văzut, patru cezarse în căsătorie prietene desate mete. Primiți în casă unde erau doată ziua, aț ajuns la căsătorie. Totul er,a pregătit, dar în ajunul nunței, grecii au dispărut. Logodnicete, disperate au ajuns să aibă goază de streini“. Tot astfel s’ai purtat și americanii. De aceea astăzi sunt unii francezi cari cer să se primească în Franța numai acei străini rari nu sunt „indeizirabili“ spre a ne servi de cuvântul pe care alți ierbaniii il întrebuințează spre a desemna pe străinii carii vin la ei ,fără a îndeplăti condiții nee cerute de autoritățî pentru debarcarea pe pământul american. Vezi și străini ) —-------00X00------------ECOURI La izbucnirea războiului Lucia Caffaret, pianistă franceză renumită, semnase contracte de concert cu mai multe societăți muzicale olandeze“. Disprețuind primejdia, minele și submarinele, Lucia Caffaret a trecut mările, de două ori, în Februarie și in Iulie 1916, ducându-se la Olanda, via Londra, din respect pentru semnătura ei și în dorința de a slăvi, în țara neutră și in toiul războiului, ilustrele nume ale muzicii franceze. A doua oară mai ales călătoria fu foarte agitată și curajoasa pianista crezu un moment că Faure, Saint-Saen» și Ravel vor lipsi, ca și dânsa de altfel, de la concertele din Amsterdam, Rotterdam și Naga. Din fericire, un Șiretlic dibaciu al căpitanului a scăpat oftul de torpile și diletanții olandezi cari știau ce primejdii înfruntă tânăra virtuoză pentru a veni la dânșii, putură manifesta îndoitul lor entuziasm francezei mirajoase și delicioasei interprete a marilor compozitori ai Franței ’.____Cu prilejul serbărei date de cuvânt Î11 i, onoarea celebrului astronom francez , Camille Hammárion, savantul octogenar se ridică deodată și, foarte sprinten, mă îndrepta spre grațioasele dansatoare ce se produseseră la serbare, felicităndu-le. Unul dintre invitați permițăndu-și de a-l tachina cu privire la galanteria sa, Flammarion a răspuns râzând: De când tot fuirtez cu «stelele», ele mai au câteva secrete pentru mine dar nu mă mai impresionează de loc.