Viitorul, octombrie 1920 (Anul 14, nr. 3774-3787)

1920-10-22 / nr. 3779

* în lumina internaționala Conferința „Ma­gmatin­es sie t­es­­ch’s­u­­­b­artmosfera speranțelor celor mai‘ legitime și în faza așteptărilor Linilor statelor, cari credeau că con­vocarea reprezentanților statelor, in­ti­tui ruality areopag european, ar pu­tea fi un î­ijloc de refacere a finanțe­lor adânc sdruncinate de marele răs­­boi. Se­­­a ca statele acelea cairi aut­­ puiint­­ și mai puțin strivite de greutatea războiului, și cu o rezervă de lriga­ție, ar putea să vină crești­nește în ajutorul celor mai puțin fe­ricite. Șn­ statul la cairo se îndreptau: speranțele era in primul rând acel al Am­sericei de nord, care din pricina bogăției imense acumulate in timpul neutraității se credea­­ că poate fi re­zerva refacerei pentru Europa rui­nată.­­ Dar America dela începu­t a arătat clar refuzul ei, și această atitudine a întărit și a încurajat egoismul altor state cari au găsit că apărarea inte­reselor lor proprii trebue să absoar­bă ori­ce altă preocupare altruistă, de ajutor acordat celor­­ lai slabi și mai sărăcit! Din acest punct d­e vedere confe­rința de la Bruxelles a avut valoarea unei documentări în sensul că fiecare ț oră trebue să se bizu­c în politica ei nu atât pe ajutorul din afară, ci pe propriile ei put­eri. Ajută-te, dacă vrei să fii ajustat! Daca, însă, conferința de la Bruxe­lles a avut astfel un rezultat negativ și care a fost sub­ ni­velul așteptărilor, ceea ce­­ s’a putut, însă, piune în lumi­nă a fost «politica de economii preco­­nisată de către toti financiarii mari strânși in capitala Belgiei. S’a dovedit acolo, sub lumina celor mai reputați oameni de stat și mai a­­utorizati financiari, că pe lângă un sistem rezonabil și științific de impo­zite, în afară de intensificarea pro­ducției, nimic nu va putea ajuta mai bine refacerea, țărilor și normalizarea finanțelor sdruncinate, de­cât econo­mia inteligentă, prevăzătoare, —eco­nomia care are grije de chipul cum se mânuește banul­­ public. De altfel, este și o 1­ inionali­tate — dacă privim chestiunea dintr’um punct de vedere mai înalt — a risipi banii statului, când pentru a-i avea s’a fi recurs la cele ami mari priva­țiuni, și s’a impus gospodăriilor mo­deste cele mai penibile jertfe. Astăzi se cere din partea acelora cari­ conduc statele, grija de tot mo­mentul ca banii cu atâta greutate strânși în casele publice să fie chel­tuiți numai­­ pe lucruri absolut nece­sare. . Dar daca ne întoarcem de la ieșește considerațiuni internationale, puse în lumină la conferința de la Bruxelles, la ceea ce se petrece la noi, și dacă comparăm politica economică a sta­telor străine, cu conceptiunea de stat­ a guvernului actual, ră­mânem trimiți de cinismul cu care la noi se chel­­tuesc banii țărei. Se înființează mi­nistere mai multe de­cât­­ sunt în sta­tele cele mai mari ale sumei, se as­­i­gârnă banii în automobile luxoase ți inutile, se creiază sinecure peste sinecura, se trimet în străinătate — acuma când cu patru lei cumperi un ft'afic francez! — comisajui, cari nu face nimic ! AsiSÚl­ul așfM la un des­, frâu­'de Chekue’n, la o rwap-u a Imnu­lui public care deștea’pfa o firească întrebare: Oare cei ce o fac simt con­știenți de propriile lor h­otăriri, sau­ lucrează ca sub stăpânirea unei sug­­gestiuni anormale? In aceste vremuri grele financiare, ministerul de finanțe e condus de un titular in concediu, și de interimari la interimari pe când­­ politica de­­ risipă, politica de incoherentă și de haos in concepții se răsfață. Ea evolu­ează diia risipa m­iliardelor asvârlite pen­tru schimbul coroanelor pe un preț mai ridicat de­cât cel de pe piață, până la desfrâul creăre­i de sinecure,­­pentru ca budgetul șubred și, provi­­zoriu să se soldeze cu 500 milioane aproximativ pe fiecare liună! Unde m­e­rg&lt? Este o datorie­ din partea guvernului ca să înțeleagă că mai presus de concepțiunile „mare­lui european“ și de procedeele m­ul­­țtmdrei partizanilor, stăm interesele mari și permanente ale acestui stat.­­Economiile sunt o punte de sal­vare. Atât mai rău dacă nu înțeleg acest elementar adevăr risipitorii banului public! -----------00x00-----------5 ZI CU ZI Somațiunea pe care socialiștii au adre­sat-o guvernului, mulțumește pe d. N. Iorga, care întărește cererile acestora prin următoarele considerațiuni „istorice“ : „Asociațiile muncitorești au împins în Ita­lia lift Tegîîfr a T­iSîirieelor, iar Tiî AUg’ia ele determină o politică externă. Mi se pare că nu m­ă înșel . Și iarăși cred că nu constat de­cât adevărul semnalând că în Ungaria a fost și în Rusia este un Stat care aparține tovarășilor opoziției sociale dela noi“. Deci, de ce n’am avea și noi a­­ci­iași situație ca in Rusia ? — pare a fi conchisia d-l ui N. Iorga. Din ce in ce mai bine ! * In fine „Adevărul" îndeamnă pe munci­tori „să­ se ridice la înțelegerea deplină a greutăților vremei și­ a nu transforma gre­vele în mijloace de completă dezorgani­zare a producțiunei și a vieței". După ce lucrătorii au fost ani de zile ,formați­ la școala ziarului astăzi al băncei Blank, și după ce li s'a infiltrat idea că totul este putred în această țară, de­geaba li se mai recomandă în ceasul cel din urmă să fie buni cetățeni. Cine va suferi de altfel de pe urma gre­velor, desigur că nu vor fi numai munci­torii, dar și toți aceia cari le-au sădit în minte convingerea că numai lupta, desor­­dinea și neascultarea îi poate duce la fe­ricire ! In telegrama pe care A. I. Brătian­u a trimis-o in Statele­ Unite, ziarul băncei Blank nu vede decât o „lovitură“ îndrep­tată contra lui Wilson, ceea ce arată încă au­­ta cum se deformează chestiunile mari că­ci trec prin prizma meschinăriilor in­ternaționalismului egoist ! # S’a permis importul zaharinei in schim­­bul unei cantități corespunzătoare de grâu. Cu alte vorbe vindem hrană și cumpăram otravă ! Combinația aceasta nici Păcală din basmele populare nu ar fi făcut-o ! * „Epoca“ scrie : „Eșecul grevei gene­rale, însă, e sigur și el,se va datori nu atât măsurilor luate de guvern, cât lipsei de imitate în rândurile muncitorești". Conchisia deci ? Cu cât veți fi mai bine organizați, cu atât veți avea mai mult succes ! Ce politică va fi susținând ziarul d-lui Gr. Filipescu î •--------------OO XOQ--------------­# Spicnla în piața Bibescu-Voda Alarma inte­ wesen­telul tanaj MjMgg Baa Br.: tmma^stra [1IS1ÍN­1MI18F. 1 Mill — Zarzavagii­ din piata Bibescu-Voda . jupone biata populatiune» — Ce cons­­tată ancheta oficială.­­Sa vor lua date măsuriî—f f ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]Ml In goana lor nebună după­­ îmbo­gățire speculanții au toate îndrăzne­lile și r­eru­șinarile. Puțin se pasă d­e aproape întreaga populațiune duce o viața d­e privațiuni și mizerie care iau proporțiuni tot mai mari cu cât ne apropiem de iarnă, ci își fac afa­cerile, nesuparați de nimeni, patru că având certitudinea că nu’se­ va găsi omul care să-i forțeze a intra în le­galitate. Ca să se vadă care este mentalitatea acestor jefuitori publici, și de­­ cât din en sunt capabili vom reproduce, după 101 raport oficial al d-lui Florian vice-prevadent al co­­misimei interimare, cazu­­l uno­r ne­gustori de zarzavaturi din Piața. BV fresca Vodă, cari invitați sa achite taxele de trotuar, nu numai că au refuzat dar am recurs la amb­ii în­tări și invective contra aut­ori­tâței comunale. Nu plătim nici an bani „Aci din piața Bibescu Vodă­, spu­ne raportul,­­cei doi frați Petroff au dat alarma de protestare cu ame­nințări, vociferând că ei nu plătesc ni­ci un ban, afară de chirie pentru motivul că nici­odată de1 când țin gheretele, nu au plătit taxa de tro­tuare fiind îngăduiți a-și desface m­ărfurile unde vor. In mulțimea adu­nată, apare chiriașul Iancu Voicides­­cu, cel care tine opt compartimente pe numele său, omul îmbogățit pe ruinele sărmanei comune și după ce-și declină calitatea de președinte al Sindicatului zarzavagiilor, îmi a­­dreseasta cuvinte violente, spunând că nimfci nu va plăti nici un ban.­­f­aptul s’a constat prin proces verbal înaintat parchetului cerându-se da­rea în judecată a lui Petroff“. Cum operează speculanții In ce privește comerțul cu zarza­vaturi prin același raport se consta­, tu,­și toată lumea o știe de astfel, că prețurile lor variază pe măsură ce barometrul se m­­ișca în sus sau in jos, cu o previziune matematică. Un preț este notat pe tăblița și altul se cere cumpărătoruluii Scandalul acesta continua și se va vedea din raportul dlui vice-p­reșe­­dinte al consSMiiei interimare dă este patronat de însăși autoritățile polițienești. Iată și cnut operează spe­culanții mizeriei publce. Mai toate grădină­ de zarzavaturi și fructe din Capitală și județu­l Ilfov sunt cum­părate din vreme de acaparatori pe prețuri relativ mici. Ei însă stabi­lesc niște prețuri exorbitante, ca zi­na ce dețin întreaga­­ product­­itine. Deosebit de faptul acesta ei având la îndemână o mulțime de samsari plătiți cu lefuri sau remize, aceștia pornesc de cu seara la câțiva kilo­metri de barierire Capitalei și acolo așteaptă prada, adică convoiurile de căruțe cu zarzavaturi și fructe cari vin din jude­țete fimătrofe și de mun­te, tocmind și cumpărând cu orice preț mărfurile, știind­ că în Capitală se găsesc clienți care­ să le cumpere marfa, cu prețuri fantastice, in dau­na populațiunei amenințată să moară de foame. Un caz dintre o mie iată și un caz concret constatat de vice-președintele com­isiunei in­terimare. Un producător de zarza­vat a vândut unui negustor din pia­ța Bibescu-Vodă um car cu verze pe prețul de un­ir* bucata. El, la rân­dul sau,­a pus marfa în vânzare pe prețul de 2 lei bucata, preț scris pe tăbliță. * . 011 client, d. Mibăiesciu din str. Brezotaim No.­TI, însoțit de u n ma­gistrat dela Tf&b Ilfov, s'ai apropiat tie trotuarul unde se des­cărcase varza și luând patru văr­ze, vini să plătească negustioruhn 9 lei bani 60. Negustorul Si imu­ cere încă 6 lei și 40 spunnându-î­­ă o valriză costă A lei. Clientul protestează și chiamă­­ pe com­isariu­l pieței <I. V. Constantines­­cu­, care în loc de orice satisfacțiune ,îi răspunde. .(citiișn din raportul,m­en­­tionat):­­ „Domnufe, imam nu se cumpără dela țărani cu factură pentru ca ne­gustorul să facă pivtul pe piață“. Cu toate acestea clientul iu efresti­­•irno a constatat de la intendentul pe­tei care a prezentase lista zise­­ prețuri •că prețul unei verze în acea zi era de 1 lea 50 bani bucata variind până la 2 lei de prima calitate. <efacd-nl­de l primăr­i­e dată cu cete constatate de către un membru al comisiei interimare, care de­mintră în p­ublic specula neru­șinată care se practica în piața Bi­­bescu-Vodă, Primăria. Capitalei, pre­ședintele și­ ceilalți membri ai comisi­ei interimare n’au­ urme de zis ? Cari sunt măsurile de­ îndreptare ,c­­ari ar trebui să te ia cât mai urgent­­ po­sibil ? Oare raportul d-lui Flor­ian, dat publicitatii nu­ este un brevet de incapacitate dai felegimr ski <?in ce­­•m­isia interimaffi­­ a Capitalei­? Să •sperăm că cel putin de data aceasta se vor lua, mînăsiiri serioase contra primejdiei care amenință însăși liniș­tea internă a tarei. Cu mănuși cu greșea contra suprilan­tilor, cu cir­­cumstante ușurătoare, nu mai mer­ge. Să se­ taie cât mai­ repede can­grena. Altfel se infectează tot orga­nismul. Cronica literară Poezia patriefiti» Tirteu. Postii e*oici și poeții naționali. gailisaral S. Treciam, a­cu­m­ doi ani, prin niște vre­muri grele. Teribilul Ares biciuia Europa —îmb­­itrânită în rele și în păcate— cu foc și eu sabie. Neamuri mari cu imense oș­tiri și flote, înarmate cu cele mai rafinate și ni­'­i distrugătoare unelte de luptă, se bateau intre ele, se sfâșiau­, își trimeteau in uraganul bătăliilor și în vîrtejul de moarte al mărilor și al aerului, pe cei mai nobili, pe cei mai tineri și mai viteji dintre fiii lor.Vechea și senina știință,care până atunci era ambrozia sufletelor mari, ce pusese și ea în slujba nimicirii dintre po­porc. Arta nu mai era de­cât un cuvânt van. Toate ideile umanitare ale mai mul­tor veacuri îngrămădite unul peste altul, toate sforțările câtor­va inimi mari, cari au „visat“ pentru omenire o soartă mai bună, un „excelsior”, se pierduseră sub ruinele fumegânde ale orașelor distruse de bombardement sub cruzimea măcelului cari din zi in zi devenea mai aprins, mai sângeros, mai groaznic. Trăiam într’o e­­pocă de fier... I­n asemenea clipe de sânge și de groa­ză, scriitorului nu fi eră dat să se exileze în „templele senine” ale artei mari, ci să se coboare la înfiorătoarea realitate, s’o înțeleagă, s’o blesteme și în cântece ful­gerătoare, să-i toarne veninul în calapoa­dele versului sau in ritmul prozei și să ne miște, să ne cucerească, să ne îndrepte. Titu Maiorescu a spus cândva : „acolo unde începe tendința, încetează arta”. A­cest aforizm a făcut vâlvă și a produs un curent al artei pentru artă. Dar arta Prin ea însăși este o tendință. Ni este indiferent ce a vrut să înțeleagă, ceea ce a urmărit scriitorul, numai să se ex­prime bine, să aibă forma adecvată con­cepției, colorată, și trăită. De aceia nu trebue să confundăm poezia patriotică cu poezia proastă. Și care scrie­re este mai frumoasă și mai robustă ca a­­ceia a luptei și a puterii ! Ce e Iliada de­cât o proslăvire a individului și a pa­triei grecești ?, prin Iliada a trăit și s’a desvoltat conștiința poporului grec, prin Biblie acela a neamului evreu. Enea cel viteaz și cel prios nu este Romanul ideal din epoca măreț Și în cursul războiului celui mai mare n’am fi putut spune ? „Azi ne ch­iamă viața, ne chiamă câm­piile de luptă, ne chiamă bubuitul tunu­rilor, fâșâitul îngrozitor al mitralierelor, prescăirea groaznică a bombelor aeriene. Să eșim din microscopul nostru sufletesc, din atmosfera neînsemnatelor noastre iu­biri, la lumina strălucitoare a soarelui! Ne chiamă viața, lupta.” Și cine n’a cântat patria ? Dulce decorum est Pro patria mori, cântă Orațiu, duiosul și­­ El mângâiatul Leopardi, cocoșat și nenorocit, chema pe frații săi italieni la arme, ca toții să lupte pentru patrie, să apere pe acea bellissima donna, evocând bătrânele vremuri ale lui Simonide, cântărețul luptei de la Mara­thon. Și a iubit-o cu patimă marele Carducci; a plâns-o Roemer pe câmpul de luptă, glo­­rificându-și sabia și iubita ; a idealizat-o in imperiul cugetării Fichte ; a nemurit-o Byron la Missotongh:- ca po>a sa proprie. ■Și revenind la noi, în ce­ c­uvinte de foc n'a intruchipat-o Bălcescu în Cântarea României (1) f Cu câtă putere de viziune nu i a prevăzut viitorul de aur, Bolintinea­nu;­ cu cât entuziasm n’a cântat-o Ale­­­xan­dri ? N’a preamări­t-o, într’un chip impunător, Eminescu­? și n’a legănat-o vi­­ versuri săltărețe și sglobii, în accente de revoltă și de fulger, Coșbuc 7 H (i) D. P. STaneș a încercat într’un lung volum, pe baza unei afirmații (butadă sau răutate) a lui Alexandri, să dovedias­ca în cor­a 1 toții dascălii de gramatică de altfel, că această „perlă literară“ ar fi scrisă de Aleea Ruho. Din scrierile lui Russo, pi­cari te Publică d. P. llanes, ree­­se clar că pretinsul autor n’a avut­ nici ta­lentul literar trebuincios unei opere așa de mult inspirate (influențată de Paroles d'un Cragani ale lui Lamennais și de poe­mile avanteje ale lui Mickievici la modă pe a­­tunci.) ■ „Cântarea " Româfin­ei”, " după schemă, aparține­­ concepției llui Pol­osai, asupra istoriei Românilor (a se vedea în această privință introducerea la Istoria lui Mihai Vi­teazul). De aceiași părere a fost și O­­dobescu. Iar reăb­âtrea artistică, limba, ■ritmul, suflul maret) ce străbate epopeia e­­roului de la Călugăreni, imaginile puter­nice, toate sunt ale lui Bălcescu. Nicăeri nu e mai vizibil unui debordant Bălcescu ca in această poemă. Russo este un diletant, rece, mediocru a cinci glorie literară se datorește legen­dei create de Alexandri că ar fi autorul r«aj­­ă României’* O «II­ Pentru reușita grevei politice aducă­­­toare de anarhie agitatorii din vechiul Regat se bazează mai ales pe muncitori­mea din provinciile alipite, sperând că­ acolo cuvântul de ură și dezordine va fi mai ascultat. Aceasta socoteală se înte­meiază pe faptul că acolo capacitatea in­telectuală și „sacrificiile" făcute pentru muncitorimea de către diverșii exploata­tori­ bolșevici ai sindicatelor, care mai puțin cunoscute ca­­ la noi și lucrătorii mai pot fi unéit induși în eroare, la afară de acest, fapt insă, agitatorii socot că ro­mânii vor putea fi­ luați acolo de curen­tul muncitatimei străine a corei mușcată, —.că totul cetii rare internaționalei, sunt comandate de șov­iniștii­ maghiari sau ruși. t Și aceasta­ s a constatat cu nume­roase ocazii, din cari este destul să am in­diat cântecele șoviniste ,ungare cântate la congresul socialist din Cluj și acuzațiile aduse la aceliș congres socialiștilor ro­­­ [UNK]mâni că nu s’au împotrivit inim­ei, pen­tru a demonstra sportul acestor adepți ai internaționalei a VII-a. In fața acestui pericol muncitorimea ro­mânii din provinciile alipite trebue să re­acționeze. Timpurile când pentru a trece Pragul fabricelor trebuiau să-și uite Uni­rea și să învețe ungurește,­ părăsind costu­­­mul național și rupând ori­ce legătură cu satele părintești aceste timpuri, sic, nu simt atât de depărtate pentru ca muncito­rul român să le fi putut uita. „Internațio­nalismul” unguresc caracterizat atât de bine, prin bolșevismul lui Bella­ Kuhn și cizma lui Horty n­u mai poate înșela pe nimeni chiar când se prezintă sub înalta protecție a d-lor Cristescu, Cocea și Lu­pu­. Muncitorimea ardeleană va ști să e­­vite cursa bazându-și revendicările pe pu­terea Statului român și nu pe acela a re­­­­acționarismului lui I­­orț y sau bolșevismu­lui rusesc. Nici un român nu trebue a se asocia la greva Ungarimei anarhice, nici un român nu trebue să părăsească lucrul Pentru a face șocul șovinismului maghiar mascat în bolșevismul internaționalei a IlI-a. Amintirea reacționarismului trecut al muncitor­iniei asupritoare, prigonirea mun­citorului român și situația de plâns ce i se făcea de către „tovarășul“ maghiar când acesta era stăpânitorul, o va împie­deca să cadă azi în cursa ce i se întinde. 1­­00x00-NOTE NENOROCIREA INTELECTUALULUI Nici­odată n'a fost de invidiat viața aceluia pe care Gherea în dorința de a socializa arta îl numea „proletar-intelec­­tual" și totdeauna viața negustorului pri­ceput a fost mai bună pentru funtea ma­terială a traiului, decât bunurile r­ămân­­­­tești ale poetului. De mult Sfatu­­­r­iu faimoasa sa baladă a lăsat poetului Co­­­­rt­l, pe când toți ceilalți — mi­man­­ii „oameni practici"­­ — luaseră toate bunu­rile­ pământului. Dar actualmente, un intelectual este mai nenorocit ,de­ci­ altă dată. El trăia­­pe vremea sofiștilor," dând lecții scump plătite copiilor de­ oameni bogați; trăia sub Romani ca amic al lui August; cu­noștea sub Ludovic XIV-lea sinecurele regești; sau găsea — dacă îl chema La Fontaine — un castel primitor in care își trăia bătrânețele fecunde ! Astăzi im in­telectual trăește mai prost decât un mun­citor, care având la îndemână greva poate să-și mărească veniturile; astăzi poetul ar fi fericit dacă ar câștiga cât tipograful ce-i imprimă stihurile ! Ciudate vremuri. Dar tocmai pentru că situația intelec­tualilor e atât de grea, — și pentru că un intelectual trăește prin definiție­,din [UNK] idei și pentru idei, — ar fi de dorit ca litatia lui "tare nu e numai pâinea"­ sa fie ceva mat­eftină. Din nefericire,­­iri‘­ă­ un om cult dacă nu cumulează și profesiunea de îmbogățit de război, ii este imposibil a nu­­rge la un concert, căci ultimul loc costă 80 lei (cetiți prețurile concertelor so­cietăței „Filarmonica"), o carte costă a­ lei, care altă dată era taxată cu 1.50, și un loc din­ teatru, de­ unde se poate ve­dea sau auzi, 60 lei ! Care suntem exagerați când susținem că nici­odată, dar absolut nici odată un intelectual nu a trait mai rău de­cât in vremea „cultură moderne !" Petronius - -----------OGXXCO--------­SU nu uităm că marele Eschil a scris Perșii, evocând : — Ostrov se află lângă­ a Salaminei coaste­­i — Dușman al năvilor — pe care Pan,­­ îndrăgostitul de jocuri, il străbate*« larg.­­­­De-ajung de țărmul mirii... Iar Tirton cel șchiop, fiaîrocorat , A­­tena, cânta Lacedemonienilor, bc-inș­inși : „E nobil și frumos pentru un bărbat viteaz să cadă în primele rânduri ale bă­tăliei și să moară, apărându-și patria ; dar ai soartă de plâns dacă îți părăsești cetatea, câmpiile roditoare, izbe­gind prin­­­ lume, cerșind, târându­ți în urma ta o mamă scumpă, un tată bătrân, copii fra­­gezii și soția luata prin lege. Pribeagul va fi hulit printre aceia carura le va cere adăpost, împins de nevoie și de groazni­că sărăcie. El iși necinstește neamul și și mânjește frumusețea — pe urmele lui merg toate m­șinile. ’ „Nu­­ fiind rătăcitor, nu strălucește- i nici o lumină in ochii lui, nici cinstea nu, înflorește pe numele lui. Să luptăm cu foc­­ pentru acest pământ și să murim pentru­­ copiii­­ noștri ! „Nu cruțați viața voastră,' o voi nici !,... ci luptați cu cerbicie, strânși unul de al­tul. Să nm se încuibeze în voi nici odată, nici spectrul fugei rușinoase, nici năluca fricei , stăruiți în sufletul vostru îndrăz­neala cea mare și vitează și nu vă gândiți la voi in luptele ai războinicii !... Cât despre bătrâni, ale căror picioare nu sunt sprintene, să nu fugiți părăsindu-i ; căci e lucru de ocară să cadă in cele d’in­tăi rânduri ale bătăliei, în fața celor ti­neri, o barbă căruntă, înroșind țărâna cu sângele de viteaz. Totul șade bine tine­reții , atâta vreme cât fine pe piept no­­biila floare­a vitejiei, războiul este pen­tru oameni pricină de admirare, pentru fe­nn­i pricină de amor, — cât trăește , și e mai­ de lăudat când cade «in primele rân­­­­du­ri ale luptei"... Aceste­ versuri au fost scrise de actim­ 2506 ani și sunt veșnic tinere și în­sufle­­țite. Literatura noastră, de la un interval de timp, e pătrunsă de atmosfera țării, se­ducătoare »11 splendidds . Rondele ale lui Alexandru Macedonschi, idilică și clară n ultimele creații ale lui D. Karr : vi­brantă și caldă în Trecutul viu al lui Ion Pillat, retorică și strălucitoare în poezia lui Furtună Horia, perversă și insinuantă în ritmurile lui Ion Minulescu, fantasti­că și scânteetoare la Victor Eftimiu , vi­guroasa și clocotitoare de viață în proza lui Rebreanu, fină și acaparatoare în nu­velele lui Cornelia Moldoveanu, abstrac­tă, dar palpitantă la A. Dominic, patima­­­­șă și debordantă 111 Cetatea Idealului a lui Dem. Teodorescu; măruntă, documentată dar vie și colorată’ în romanele lui V. De­metrius ; biciuitoare până la sânge și ro­bustă la Arghezi; turmentată, isterică, in­egală dar interesantă în opera lui M. Spi hul ; poesia ‘e impregnată de aerul blând, senin, cuceritor, în Nichifor Crai­nic de o atmosferă duiosă, veselă ca o câmpie nesfârșită în proza lui Ion Dragos­te­­; la toți acești scriitori ne apare un colț de viață românească, o tresărire a sufle­Coloniștii italieni și bel­­gieni Un alt ejaz de vătămarea purități suite iești­ne este v*ez­entat de­ diftr­riteJe grupări de străini* cari fortr­ea­scă in aminitiie ste­rță a țol Franței ade­vărate colonii. Astfel sânt ita­lingii din basmul Bricy și belgienii din re­giu­­iile nordice. Pentru ca acești străini, refractari ori­cărei asimilări, să fiî devin un pe­ricol, se sfăiuește să se pastreze ace­stor grupări­, În­ limitrele posibilii­ ei, obiceiurii lor, fetid lor de viată, ori­ginalitatea lor ebticâ. Din pricina strângerii lor­­ intrim loc, mi joc pot pierde în mijlocul societaț­i franoá« pe care Jan ar putea-o influenta prin infătrațiuiii isolate, ran m­ai râJivâne deci de­cât să fie lasați a vînjpi în­­ Fran­a, ca fii când ar­d» la e­i în țară, neavând cu indigenii atic legături de­cât acelea rezult­and din comunicatel de su­cru­. Căsătoriile între Fraii­wmmmmmmamHsmmmmmts mmu­­mmammm ! S’a emis litera im­ponării, dacă s'ar putea spune astfa), de bărbații cari să se ca­sator­ească cu Franceze­le, cărora războiul le-a­ răpit șansele de a se căsători. Se găsesc, astăzi, două milioane d­e franțuitoaice cari, din pricina dispariiei a două mii­­oan­e da tineri, simt in hirposib­ilitate de a găsi bărbații. Portare» l Au­­ericani­­lor a făcu it, lasă, pe multi, să­­ te pitiră pofta «te «r­iporiavion de ..­b8r­­brnți“. Și totuși, căsătorite nu sim­t «te intre franceze și străini. Dar, intra­­rea acestor» în fartvrâte b­aislee trebuie, spre a mi îi­­ dăunătoare, se facă în »»nou­ -izolat, după cerce­tări prea latcșîe din pâin­ea țud­ini­i­­lor fetelor ce se­­ mărită". Străinii, din țările cărora apar­­ițin­­ emigranții cari fac obiectul I­bit­­mieîHor­­dp care vorbesc, nu așii de ce să consktem aceste­­ banueli drept niște musttrî jicnitoare. Andrelele nu ne pot fi atent­ folositoare,­­fi­­ind­că faptele, intui ,strain necinstit a­­pasă asupra­­ întregului popor. jNe-am­ putea, noi Românii, supă­­ira când FranceKH ar­ cerceta trecu­­tul compatiotilor noștri -cari le cer ospitalitatea ? .De­sigur că mi, după cum nu putem dedat să c­probăm con­damnarea escrocilo­r rom­ânt cari, ca celebrul Cătărău, se dedau la pui» gâșii pe teritoriul­­ R^m­bucci fran­­ceze. In scurt Franța va amâne, și de auzim ,înainte, aceiași țară pl.­sti­­toare, liberă și îngăduitoare față­­ de străini. Francezii vor ști, însă, ba­­zându­-se pe teansurile «dîn­uit­i4ul tim­p, sa se »pere de orice ins­tru­t­­uri străine nesănătoase, cari le-ar putea altera origin­alita­tea. Străinul, n­« t»ră străina, poate comiiSpui ca folos la propășirea ei; nu trebue, insă, să caute a distinge personali­tatea poporului în mijlocul cărfiia trâsite și care trai tonaște toată măre­ția lui, acestui caracter­­ personal fără de care nu ar insenșia nimic. N.­A. L Paris 30 Sept. i9J(A *" —--------0ÖX00-------.--dri țț tului nou care palpită, care se formează care capătă întrupare, constituind cea m­ interesantă și «— poate — cea mai ghini­­oasă perioadă a dezvoltării noastre lite­­rare, l’e când literatura ne desvoltă î.tot btai înfloritoare; d. N. Jorșiu ne prostite o­r» [orie universală monumentală, fii V. Pâr­­can începe publicarea unor stud­ii nn­fes­­trale nem­a­istnri­­, K­PU­­ r și al evoluției religiunilor în himen *eriie ; on .străluci savant d. V. Bogrea, profesor la univer­­statea din Cluj pregătește o operă im­portantă in lumea im­ă­ Sților, întocmire» unui text nou al “per?; isi ’‘ropuțiu ; d. 5t. Bezdechi, un «fisiîn."« ‘ Vim?«’.« nim­«­­asupra epocei celei mai rnm­er­is­te.a Ate­nei, de după războiul peliponCsiec asupra lui Aristophanes, Euripides ii­iperates, o cart cu c­onsider­itului pro­funde, cu vederi largi, i­ntr’un sal o­ 4brat s curgător. De peste tot se anunță o primăvară culturală cu toată vitregia vrei auri­lor și c u toate greutățile insurmontabile apro.i­­­c ale tiparului ION FOTI aii A MINTE »•aasaianraHHt A apărut No. 13, Anul al II-lea al Ah­hi­vei pentru știință și reformă socială de s­­ub direcția d-lui prof. Tr. Gasti, im­n­uni mare de aproape 500 pagini, ifaga­­­­mstams ■» Chulîmi area la pagini 2­ a Lucratorii străini IN FRAN­TA — Pericolu­l ca prezinți pentru spiri­sml poAot­ului frânaz. Masările da ■ [UNK]!,■ [UNK] [UNK] ■!. .!■ [UNK]«■ [UNK] suat Franța intoe lipsa d­e facraturi. Străinii cari voesc să­ lucreze și au o Descrie găsesc să muncească. De câtva timp însă,­ unele ziare publică articole semnate de personalități po­­­litice importante, care at­rag atenția asupra pericolului u­nei infiltrațiun­i adânci a elementelor străine. Prin a­­ceasta nu se »vreșște a se preconiza măsuri cóintra străinilor. Poporul fran­cez a fost în­totdeauna primitor și im acuma­va datată să rupă cu o tme­­țkune- care i-a asigurat dragostea în­­tregei omeniri. Apoi Franța profita din vizitarea ei de către străini. To­tuși se naște întrebarea, foarte la lo­cul ei, dacă toți străinii trecuesc în­­conjulrații de aceiași afecțiune. Tre­bue Franța să primească, cu brațele deschise, pe orișicine ? Are nevoie de lucrători, dar ne­voia aceasta o poate face să-și uite îndatoririle față de ea însăși? Asupra acestui­ punct, părerile u­­nanime socotesc că pericolul se pre­zintă su­b dinsă înfățișări: prima este aceia a deprecierii mâinei de lucru­­ naționale, iar a doua acela a alterării­­ însuși spiritului poporului francez. Apă­ri profesionale . Apărările­­ proffesionale constă în­­ oprirea străinilor de a lucra în con­­dițiiuni de pre­ț mai avantagioase d­e­cât lucratorii indigeni și de a face mai multe ore de lucru pe zi de­cât mijlocia adm­isa în Franța. Consom­ându-­se acestor două mă­suri, lucrătorii străini țmn n nu­mai că nu­ constituie un pericol pentru Fran­ța, dar ei sunt și un factor indispen­­­sabi pentru reconstituirea economica a tară. Í bin­­ pun­ct de vedere economic franc­ezii se pot apăra cu desăvârșit succes și fără greutate în Contra leaiteansurilor Ce le-ar veni <cu o inte­legere greșită, de către luterătorii streini, a ospitalității acordate­­ de Franța­îngrijorarea este mai­ mare, dacă ne coborâtm­ în alt domeniu. F­in­­gran­ții ,pot avea reperentu­mi defa­­vorabile asupra m­oralei publice. Purta ca Ar­­ericanilor ,cam­ în cuu­sul războiulu­i, s’au intro­dus prin familiile franceze, unde au fost­­ primiți cu dragă inimă și au con­tractat­ legături ce păreau definitiv, dar ,pe cărei în urmă, le-au rupt fără nici o remușcare, a făcut ca francezii să fie mai bănuitori, îmi almintesc în­­ această privința, declarația unei e­­l­vețiene, care-mi spun­ea că­­ comoscuse i­aniți străini. „Am­ cunoscut români,­­italieni, greci, dar dacă toți m­i-au lă­sat bune impresii, sau m­ai binte­rz­s dacă rom­ânii și italienii îmi sânt mai­­ simpluptsci, printre greci sânt iriuffi , cari nu, se poartă cum trebuie. La­­ noi în Lausanne, din șase greci câți , am văzut, patru cezarse în căsătorie prietene des­ate mete. Primiți­ în casă unde erau doată ziua, aț­­ ajuns la că­sătorie. Totul er,a pregătit, dar în a­­junul nunței, grecii au dispărut. Lo­­godnicete, disperate au ajuns să aibă goază de streini“.­­ Tot astfel s’ai purtat și americanii. De ac­eea astăzi sun­t­ unii francezi car­i cer să se primească în Franța numai acei străini rari nu sunt „indeizirabili“ spre a ne servi de cuvântul pe care alți ierb­aniii­­ il întrebuințează spre a­­ desemna­­ pe străinii­­ carii vin la ei ,fără a înde­plăti condiții nee cerute de­­ autoritățî pentru debarcarea pe pă­mântul american. Vezi și străini ) —-------00X00------------­ECOURI L­a izbucnirea războiului Lucia Caffaret, pianistă franceză renumită, semnase contracte de co­ncert cu mai multe so­cietăți muzicale olandeze“. Disprețuind primejdia, minele și sub­marinele, Lucia Ca­ffaret a trecut mările, de două ori, în Februarie și in Iulie 1916, ducându-se la­­ Olanda, via Londra, din respect pentru semnătura ei și în dorința de a slăvi, în țara neutră și in toiul răz­boiului, ilustrele nume ale muzicii franceze. A doua oară mai ales călătoria fu foarte agitată și curajoasa­ pianista crezu un mo­ment că Faure, Saint-Saen» și Ravel vor lipsi, ca și dânsa de altfel, de la concer­tele din Amsterdam, Rotterdam și N­aga. Din fericire, un Șiretlic dibaciu al căpi­tanului a scăpat oftul de torpile și dile­tanții olandezi cari știau ce primejdii în­fruntă tânăra virtuoză pentru a veni la dânșii, putură manifesta îndoitul lor en­tuziasm francezei mirajoase și delicioasei interprete a marilor compozitori ai Fran­ței­ ’.____­­Cu prilejul serbărei date de cuvânt Î11 i, onoarea celebrului astronom francez , Camille Hamm­árion, savantul octoge­nar se ridică deodată și, foarte sprinten,­­ mă îndrepta spre grațioasele dansatoare ce se produseseră la serbare, felicităndu-le. Unul dintre invitați permițăndu-și de a-l tachina cu privire la galanteria sa, Flammarion a răspuns râzând: De când tot fuirtez cu «stelele», ele mai au câte­va secrete pentru mine dar nu mă mai impresionează de loc.

Next