Viitorul, iulie 1922 (Anul 16, nr. 4287-4313)

1922-07-01 / nr. 4287

1 Ui! ex. în fora l lei ex- Ie stielnck­ie \ \ ^fiffliMENTE \\ 'IK «äRAL % In streinătate La tefețe 71 4^ 'SATEI Dn an . . 560 lei Cn ap .\feoa­lip IVSt|lei [ g 280 Șase muni *, 1W I r<9% »'S. . .. * Trei luni U 5^ M­V­I Trei luni • » 140 » adm­inistratia REDACȚIA STR. EDGARD QUINET No. (Vis-a-vis de Hstel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23; Redacția și Administrația­­ 9/23 și 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația barului strada Academiei No. 17 și la toata Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrau 1 IlU es. in fora 7 lei ex. to stretonfete "fee­ii anfintái­ ­t câteva zile de când ziarul eptarea“ a publicat sub for­m comunicat oficial al par­ti­d­luii general Averescu ar avea amenințare la adresa i legislative, care până a­­are meritul de-a fi dat ră­­n buget real și serios, de-a asfințit consolidarea date­ noastre flotante și de-a fi av­­um interesele României au apărute în străinătate, în zarea marilor reforme ce se ivesc pentru sesiunea de la­nă : artistlul poporului serie „In­­­area“ declară de ilegale toa­­crările acestor adunări, iar a cum­ vor fi promulgate se considera ca acte emanate l­a puterea executivă, fără tă­­­e lege. I să guvernului actual între r­­­ăspundere­a stărei perioa­de încordate ce a produs îm­­­­­menințarea cu desființarea­­|­­i legislative creiate prin ■ linia acelui partid care și-a ■ is în istoria făreii numele ■ este — cum spuneam și față ■­menințarea unora din parti­d național — e­­ pur și simplu ironadă ridicolă. Ea calcă icioare bunul simț, și desve; mentalitatea anarhică și la politică neisprăvită, a­ce­­­e-o fac­ ță, însă, de o atare îndrăs­­t, • când n’a trecut nici anul , sfârșitul guvernărei celei profund imorale, celei mai b­lânc compromițătoare interese­­or țărei, merită însă o atenție și­­ judecată a faptelor. In mom­entul în care d. ge­neral Averescu a escaladat pute­rea era la ordinea zilei restabili­rea ordinei, și uitându-se trata­­tivele pe care fruntașii ligei po­porului le avusese cu comuniștii, regimul cel nou avea o anume mi­siune politică de pacificare a spiritelor. Cum a înțeles să se achite de mreastă misiune, ne-o arată gu­vernarea ce țara a suportat-o, — moi­­ rea, mai destrăbălată și mai fără de busolă ce-a trecut vremelnic peste capul acestei ț­­ări! Din regim tolerat, parti­dul d-lui Averescu, devine into­­lerant, devine censor al viieței noastre politice, devine in fine , de-o ofensivă violentă contra par­­­tidului liberal. Nu intră în vederile noastre a face aci,­­istoricul titlurilor de­­ partidului liberal, pe­nsărcinează a le ilustra, ievărată a României pe­­ teme. 3.tare chestoiuhe, adică a­­elitelor politice alelii ar­­lostru, nu o putem­ dis­­lola egal la egal d­vpar­­porului, și cu d. moral >­­ o putem face aceasta pen ar trebui să uităm că d.­­­ax a trebuit să părăsească min­isterială sub povara s­cuzatii de ordin moral, și i trebui în caz când am întărim meritele partide­ ■ uităm că avem de-a face cu * 1 * * * * * rtid creiat prin transfugu­­­­l partidelor prin avalanșa­n­­tilor, deșilusionați de a nu se putut căpătui în celelalte­ partide. w­­ Cu un astfel de „partid“ politic ,tu se poate face o paralelă și un bilanț, între ceea ce am făcut noi și ce-au făcut ei. Ar fi să nei înjosim­ noi înșine. 1 Pentru luminarea opiniei pu­bli­­ce ar fi bine, însă, sa se spună oda­tă precis și respirat: cine e par­tidul care ia ofensiva morală contra partidului liberal. Să nu uităm că partidul popo­rului a căzut sub povara greută­ților de ordin moral, și că la des­compunerea administrației, la nepriceperea de guvern a venit să se adauge păcatele de ordin moral care ne compremiteau în interior, ne discreditau în străi­nătate. Și când un partid a dat un gu­vern ca acela ce a fost presidat de d. general Averescu, ni se pare că este cel puțin deplasat curajul de­ a declara ca­nule — din înălțimea anchetelor ne­ter­minate sau mușam­alizate — ac­tele unui guvern și unui parla­ment ce nu stă la conducerea țarei decât pentru binele ei. UN SUCCES România a avut să înregistreze un nou succes la comisiunea inter­națională a Dunărei, care și-a li­mit sesiunea de primăvară la Bra­tislava,­­ înainte de sesiunea plenară a conferinței, care s-a deschis la 16 iunie, s-a ț­inut o întrunire a sub­­comisiunei tehnice care a ținut 12 zile și în care tehnicienii cei mai competenți ai Statelor reprezenta­te în com­isiune, — adică toate Sta­tele riverane și în plus marile pu­teri, — au fost chemați să rezolve regatele după care vor trebui efec­tuate lucrările de îmbunătățire a navigației pe Dunăre de la Ulm până la Brăila. Este îmbucurător de remarcat că în toate chestiunile tehnice, cari au o­ însemnătate deosebită pentru ța­ra noastră, delegațiunea română, compusă din d-nii G. Popescu, se­cretar general al mini­sterului co­municațiilor, delegat tehnic și d-l C. Contzescu, ministru pleniponten­tier, delegat permanent, — a reușit să facă să se admită aproape asu­pra tuturor punctelor propunerile sale,­­ ceea ce constitue desigur un important succes pentru România. Sistemele puse mai de mult în practică de tehnicianii noștri pen­tru cursul românesc al Dunărei, au fost recunoscute ca cele mai bune și cele mai practice, și aplicarea lor va fi întinsă și pe Dunărea­ de­­sus. In modul acesta noi nu vom a­­vea nici o modificare de făcut, și se vor evita deci cheltueli noi. In ceea ce privește lucrările de fă­cut la Porțile de Fer, de asemenea observațiunile delegaților­ noștri au fost admise. Comisiunea a discutat de aseme­nea proectul supus de delegațiunea germană, în privința creărei unui mare canal între Rhin și Dunăre, al cărui cost germanii -ar putea acoperi din comercializarea ener­giei hidraulice a Dunărei de sus și a râului Loch, unul din afluenții fluviului. Delegația română a arătat că proectul prezentat ar trebui modi­ficat în sensul ca să se dea toate garanțiile navigațiunei internatio­nale pe canal­ui pe Dunărea-de-sus. Garanțiile pe care le-a propus au fost acceptate de com­isiune care a admis proectul german, dar cu ob­servațiile prezentate de delegatiu­­nea română. Succesul acesta, a­­ cărui însemnă­tate nu va scăpa nimănui dovedeș­te că atunci când în comisiunile internaționale sunt trimiși oameni competenți, interesele noastre sunt apărate cu pricepere și țara câști­gă atât din punct de vedere moral cât și din cel material. PRIETENIA FRAI*­L-ENGLEZA Cu prilejul vizitei d-lui Pointere In Londra Spa pagerMi...w­assees D. și d-na Poincare — scrie d. Auguste Guvain în „Journal des Ilébats“ — au fost, dăunăzi, la londra, oaspeții asociațiunei British League of I '7" S’a vor­bit, adeseori, în Franța, despre serviciile pe cari le-a adus a­­ceastă asociațiune regiunilor noa­stre devastate. Prezidată de lor­dul Derby, ea a dat, în fiecare clipă, dovezi materiale de simpa­tie față de nefericiții locuitori cari au rămas, în urma sălbătă­­ciilor germane, fără adăpost și mijloace de existență. Deși actual­mente relațiunile franco-britani­­ce sunt mai încordate ca ori­când, totuși asociațiunea n’a stat la îndoială să invite pe d. șii d-ua Poincare ca, împreună cu mareșalul Pétain să asiste la serbările pentru comemorarea a­­părărei Verdun-ului. Discursuri­le cari s’au rostit, cu acest prilej, vor rămâne, deci, semnifica­tve. scatia, în L’Echo de Paris: „Repetăm: ideii d-lui Lloyd George d’a reface statul german, repede și cu orice’preț, a fost pen­tru Anglia o politică de sinuci­dere națională. Ea n’a privit Germania decât ca pe o clientă pierdută, uitând­­ teribila concu­rentă dinainte de a războ­i și lăsând ca Reichul să înlocuiască „dum­pingul“ de altă dată printr’o lup­tă absolut necinstită, în care toa­ta prețurile sunt falsificate de scăderea mărcii. Iată pentru că Germania este mu­i bogată și mai puternică azi, în dauna Angliei care are peste două milioane de muncitori fără lucru“. Noi vrem să împiedicăm cu orice sacrificii, tocmai această ruină de care vorbește d. Maître și d’aceia credem că ni se vor înțelege bine sentimentele, mă­car în urma vizitei d-lui Poin­care la Londra. Rezistența dreptului contra forței Astfel, venit spre a f<">rbi de e­­roismul Verdun­ului și uniunea ambelor m">—°re în ce privește comemorarea marilor evenimen­te, d. Poincaré s’a abținut să a­­tingă vreo chestiune politică. El s’a mărginit să amintească, în termeni înduioșători, că apăra­rea vechei cetăți simbolizează re­zistenta acerbă a Dreptului con­tra Forței. Tot, odată, arătând e­­forturile populațiunei d’a se re­face, d. Poincare nu a declarat că Franța s’a văzut nevoită să avan­seze, în comptul reparațiunilor peste 90 de miliarde. Acest fapt, pe cierc mulți­ din conducătorii Angliei îl ignorează, nu putea fi trecut sub tăcere în fața unui auditoriu de particulari genero­și, gata să ajute Franța ori­când­ înțelegerea dintre popo­rul francezi și cel englez Generozitatea lor, rezistentă la toate disentimentele guverna­mentale, dovedește realitatea ob­­servațiunilor lordului Derby că, azi, trebuiesc unite mai ales cer­curile oficiale, de­oarece ambele popoare se înțeleg destul­­­e bine și spontan în multe chestiuni. In adevăr, miniștrii britanici și pre­sa­ lor n’au încetat o clipă să ne acuze că nu­­inem seama de situa­ția economică a­ Angliei. La fie­care propunere franceză, ele răs­pundeau că e necesară, întâi, re­medierea soonagiului. N’am con­testat nici­odată gravitatea aces­tui fenomen și interesul Aliați­lor de a-l suprima. Insă am susți­nut și încă mai susținem că re­mediile preconizate de d. Lloyd George sunt ineficace și primej­dioase. Departe de a ne dezintere­sa de industria și comerțul bri­tanic, a căror prosperitate e le­gată de a noastră, am­­ deplorat totdeauna faptul că politica lon­doneză compromite soarta unui mare stat de care voiam să ne apropiem serios. Părerile unui industriaș francez BBBS ® ® H3SQ51S9 .Nu de mult, un ilustru indus­triaș francez, d. Jean Maître, ZI CU ZI Monitorul averescan are naivi­tatea de­ a susține că dacă s-a luat privilegiul Băncei Agrare, aceasta e identic cu desordinele civile din sudul american. Se potrivește­ ju­ „îndreptarea“ face constatarea prin pana unui colaborator al ei, că pe vremea când er­a partidul ei la putere cunoștea politica externă a regretatului Take Ionescu- Așa, ar fi fost logic să­­ fie, întrucât Ta­vi Ionesc­u­l'm­.,',*­ " , cabine­tul lui Averescu, dar de fapt poli­tica externă pe acea vreme era per­sonală a ministrului de externe. Cum se uită istoria cea mai re­centă! Ziarul „Patria“ anunță cu tonul cel mai serios că partidul liberal lucr­ează pentru înființarea repu­­blicei la noi. Ziarul d-lui Maniu, însă, are grija să ne spună că sub Republică, se va face tot posibilul ca d. Ion Brătianu să nu fie preșe­dintele ei. Ce păcat că marele Caragiale nu a cunoscut pe fruntașii partidului național ardelenesc! Ce inepuisa­­bile isvoare de comic! Z ECOURI —d­e L­e Journal anunță că după doi ani de pregătite și muncă cons­tantă, câțiva profesori au ter­minat reprezentarea în ecranul cine­matografic a teorii­or lui Einstein. Teoria relativității va fi astfel vulga­rizată prin experimentarea fenome­nelor fizice într-un film.­iarul german .Vorwaerts“ pu­blică o circulară a partidului in­dependenților in­ care se arată că acest partid num­ără 360.000 de aderenți. Acelaș ziar adaugă că par­tidul socialist majoritar numără 1.200.000 de membri. —»»»j— ?­a Paris s‘a deschis zilele acestea cel dintâi institut anti-artritic pentru vindecarea reumatisme­lor, gutei, sciaificei, etc. îmbunătățirea situației ofițerilor DECLARAȚIILE B­ill­ GENERAL MARDARESSU Ministrul d­e rasboi Sari sunt măsurile pe care înțelege să Le ia guvernul pentru a ușura traiul ofițerilor. »Campania <se se frece a roi de of rizsire a su* tleteror offiț­ pilor nu v* prindă fat.* c’T*agest corp ste elita al țarei“ “i­migissis»” de s»ăsfeți Chestiunea îmbunătățirea traiului ofițerilor, pe care o anumită presă o exploatează cu vădită rea credință In dorința de a provoca agitațiune în corpul nostru ofițeresc, a fost îmbră­țișată de guvern cu toată atențiu­nea cuvenită. Pentru risipirea confuziunei pro­vocată de această campanie pătimașe l­­e-am adresat d-lui general Mărdă­­răscu, ministru­ de război, care a binevoit să ne arate, în declarațiunile ce urmează, punctele pozitive reali­zate de guvern în această direcțiune și proectele sale în vederea amelio­rarea situațiunei precare a corpului nostru ofițeresc. Iată ce a binevoit să ne declare d. ministru de război:­­ îmbunătățirea traiului ofițe­rilor se poate realiza pe următoa­rele trei căi: oftenirea traiului, sporirea, soldei și luarea unor mă­suri care conduc în timpul cel mai scurt posibil la rezultatu­­l dorit. Să analizăm fiecare punct în parte. Eftenirea traiului .Eftenirea traului este o ches­tiune care depinde de numeroși factori ca: valuta; edictarea în interior a unor măsuri cari au fost obiectul de continuă, preocu­pare a guvernului; dar mai pre­sus de toate ea e în funcție de pofta de îmbogățire care este psihoza timpului și care nu este o maladie locală ci o boală mon­dială contra căreia luptă lumea întreagă. . Rezolvarea chestiunei pe această cale cere deci timp și cum îmbună­tățirea traiului ofițerilor reclamă o soluțiune neîntârziată rezultă că ea trebue abandonată- Sporirea soldei Sporirea soldelor ar avea ca consecință imediată urcarea pre­țurilor pe plată, așa încât avan­­taju­le cari s-ar creza ofițerilor sub această formă ar fi iluzorii și ar avea și repercusiune asupra traiului întregului personal bu­getar al tarei. Făcând această afirmațiune vă vomu arăta imediat însă și nevoia sporirei soldelor ofițerilor la timp, precum și modul cum tre­­b­uie administrată această soldă, Așa dar dacă nici pe această cale nu se putea soluționa imediat Pro­blema îmbunătățirei stărei mate­riale precare a corpului ofițeresc se impunea să ne îndreptăm pe a treia cale și anume: Luarea unor măsuri care ne con­duc la rezultatul dorit — ușurarea traiului ofițerilor — în timpul cel mai scurt posibil. Si iată care sunt aceste măsuri: " Ateliere de confec­­țiuni . In primul rând crearea de ate­­­liere pentru confecționarea hai­­­nelor ofițerești, inclusiv rufăria și încălțămintea, care sa servea­­scă ofițerilor și familiilor lor ar­ticole de care au nevoie, pe pre­turi lipsite de orice câștig. In acest scop, guvernul mi-a pus la dispozițiune două­zeci și cinci milioane lei, cu care am si creiat asemenea ateliere la toate corpuri­le de armată. Le-am creiat pe corpuri de ar­mată, adică le-am acordat inde­pendența, în scopul de a nu se mai face totul prin București și­­­ pen­tru București, ceea ce avea ca re­zultat că nimic nu mai ajungea la periferie și apoi prin ac­est sistem se va naște o emulațiune între comandamentele de corp de armată care sunt zeloase de a a­­duce cât mai curând o pronunța­­tă îmbunătățire a traiului ofițe­­rilor. Consumurile Guvernul a mai binevoit să-mi acorde încă, o sumă de câteva mi­lioane lei pentru a forma, pe lângă atelierele susmenționate, consu­muri prin care ofițerii vor putea să-și procure alimentele necesare pe prețuri de­ asemenea lipsite de ori­ce câștig. „Este de remarcat că, dacă se înlătură pe această cale câștigul minim de 30 în sută acordat ne­gustorilor prin dispozițiunile în vigoare; dacă se adaugă înlesni­rea că aceste consumuri vor func­ționa în localurile ministerului de război și cu personalul pus la dispoziie de el, rezultă că ofițerii și familiile lor vor fi în măsură să-și procure îmbrăcămintea și alimentele cu o reducere de cel puțin 10—50 la sută față de pre­­țurile de pe piață. Locuințe pentru ofițer? In, sesiunea de toamnă a corpuri­lor legiuitoare, îmi propun să vin cu o lege pe baza căreia Comunele să fie autorizate a ceda terenuri pentru cartiere militare. Societăți din țară și streinăta­te se oferă încă de pe acum a executa pentru, ofițeri clădiri, cari în timp de 25—30 ani ră­min în proprietatea societăților, du­pă care, am­ortizîndu-se Prin indem­nitatea de locuința plătită de ofi­țeri ca chirie, ele vor deveni pro­­prietatea comunei în scopul cază­­rei mai departe a ofițerilor din garnizoana respectivă. Acest sistem a fost experimen­tat în Austria mai multe decenii și a dat rezultate excelente. Când ofițerul era mutat dintr’o garni­zoană într’alta, se prezenta auto­­rităței comunale cu ordinul de mutare pe baza căruia ea era o­­bligată a procura locuință ofițe­rului. Cu modul acesta se creiază și un­­ venit pentru comună în schimbul­­ terenului cedat.­­ Această măsură va rezolva una din cele mai arde chestiuni car privesc bunul trai al corpului nos­tru ofițeresc. Revizuirea legei soldelor Cu ocaziunea alcătuirei bugetu­lui viitor va trebui revăzută și legea soldelor ofițerilor. Trebuie­­ luată ca bază solda sublocotenen­­­ți­lor, care trebuie determinată ast­­fel ca să-i asigure un trai demn,­­ corespunzător situațiunei sale so­­­c­ale. 1 Dela sublocotenent în sus, solda trebui' sporită în proporțiune nu numai cu gradul ci și cu greuta­­ț­ile familiare ale ofițerului. ■ Dacă solda s‘ar administra și în viitor în raport numai cu gradul sar croia o categorie de ofițeri a­­­va­ntajați (cei necăsătoriți sau fă­­‘ra greutăți familiare) iar restul o­­]­fițerilor ar continua să tragă la . Cazul greutăților de trai ca și pani, acum. « lțiră iar care este călea cea mai indicate, și care ne­ di • conduce sc. expunerea rezultatului ce urmărim în­ îmbunătățirea traiului ofițeri­­lor, in timpul cel mai scurt. Ofițerii și campania de forare a sinteielor „Cokiul ofițeresc care a făcu dovadă, în timpul războiului greu pentru întregirea neamului, de cele mai înalte calități civice și ostășești, sigur sunt că înțe­lege greutatea crizei financiare prin care trecem și care este fără prece­dent în trecutul țărei noastRe. SUNT SIG­UR CA ALAIURI DI FACTUBILE R­ĂSPUNZĂTORI AI ȚA­­REI, CORPUL* OFIȚERESC VA PAS­TRA TOATA, LINIȘTEA, TOATA RABDAREA ȘI­ JOATA ÎNCREDEREA IN ȘEFII SAI, CA­RE AU FOST ȘI SUNT CONTINUU PREOCUPAȚI DE RE­ZOLVAREA CRESTIUNEI AMELIO­RAREI STĂRII LUI MATERIALE. „Asiei stând lucrurile nu mă în­grijorează campania de otrăvire a sufletelor dezlănțuită pe ici pe colo căci înțelepciunea corpului nostru o­­fițeresc va fi totdeauna deasupra a­­cestor încercări de dizolvare a ar­matei, care a sosit și va rămâne pa­vaza liniștei interioare și a tuturor încercărilor din afară, încheind lin­e să aduc acest­orna din corpul ofițeresc, pe încrederea carua m’am bizuuit când am primi greaua sarcină ce mi s’a încredin­țat, și, alături de camarazii mei cu cari o viață întreagă am lucrat în mod perseverent și cinstit sunt sigur că voi putea duce, prin­­ con­cursul lor, la bun sfârșit, chestiu­nea arzătoare a îmbunătățirei tra­nului ofițerilor, AL Sand. Consirarea în pagina 2-a ROMMIA PITOREASCA Mourns mmm Frummsilte­nstarate ale loirile! Articolul „Les Parcs Nationaux sin Roumanie’* publicat în „La Na­­ture“ de D-l. Mihail Har­et este pri­mul care tratează la noi această chestiune de uan interes floristic și național destul de mar­e. Sfor­țările D-lui Haret au fost încunu­nate de succes și primul Parc Na­tional care va proteja flora noastră contra distrugerilor, s’a înfăptuit în frumoasă vale a Ialomiței în munții Bucegi, din Carpații de sud ai României. Dacă frumusețile neîntrecute des­crise de autor le posedă Carpații de sud, nu este mai puțin adevărat că astfel de frumuseți se găsesc și in Carpații de nord ai Moldovei. Printre aceste frumuseți se re­marcă an?:“'''TM] Ceahlăului care se ridică măreț, predominând ceilalți munți cu vârful Toaca 1904 m. alt. și Ocolașul mare 1911 m. alt. Masiv frumos și unic în privința coroformațiunei lua, ocupă o supra­față de 20 km. p., mărginit în trei părți de râurile: Bicaz, Bistrița și Bistriceoara, iar în partea de N.V. de valea pârâului Piiatec și Chi­se­rig, ce-l separ­ă de restul munaților. Ca constituție geologică e for­mat din conglomerat de calciu, în­conjurat de jur împrejur de mari clipe conice, roase de ploae și vre­me, ce au asemănarea unor turle de biserică. Sub poalele acestui munte, la ca­pătul drumului ce vine de la Ră­­piciune pe valea Schittului, se în­tinde frumoasa poiană a lui Bu­l­­­cul pe care se găsește Schitul Du­­rrău. Aici este primul popas al­­ călătorului care dorește a face­­ ascensiunea, spre a vedea un răsă­­­­rit de soare, scăldat în negurile­­ îndepărtate.­­ O singură potecă este cunoscută d escursioniștilor pentru a urca mun­­­tele, adică calea ce pleacă din Du­­rău către fântâna Măcar esc., trece pe sub Piatra Lată către vârf. Ca­i­le grea­ce nu prezintă frumusețile­­ ce le avem luând drumul pe pârâ­ul Durău, care șerpuește pe sub munte, pe valea Martinului, um­brită, în dreapta și în stânga de­­ Fagi, Paltini, Aluni și Brazi. Dru­­mul este încântător, urcarea până­­ în vârf ușoară și fără oboseală, iar la fiecare pas ,întâlnim :nam­e­­­roase isvoare.­­ Călări sau pe jos, după un­ drum­­ de 10 Km., ajungem la gura pâ­­­râului „Rupturi“ în fundul căruia­­ clocotește frumoasa cascadă „Dor­­m­uitoarea“ la 1.200 m. alt., ce cade de la o înălțime de 200 m. între 3 uriași pereți de stâncă, vegetația de aici începe să devie interesantă și printre crăpături și stânci găsim­i frumoase specii de Campanula­­ carpatica, Dianthus temin­olius,j Senecio rupestră, Pinguicula vul­­garias, Anemone angulosa, Salix silesiaca, Atragone alpina, etc. Reîn­turnându-ne la gura­ pârâului­­ „Rupturi“ continuăm­ drumul îna­­linte pe lângă pârâu până la fun­­­dul pârâului Schit care isvorește clocotind de sub un­ perete stân­cos. Priveliștea spre vârful munte­lui este uimitoare, căci drept în sus se înalță tancul „Chilia Călu­găriței 1526 m.’1 iar jos pârâul se rostogolește printre stânci acoperi­te de un frumos covor de Helios­­parma auriculata. De aici urcăm spre Scaune Sau Nutitoarea lăsând in spate Piatra Sura 1.600 m. și Piatra Neagra 1400 m. despărțite printr’un adânc și îngust defileu prin care se stre­coară furios pârâul Negru. Fără oboseală trecem prin Zăvoarele Stănilelor 1.200 m, care ne oferă priveliștea cea mai frumoasă, atât spre Piatra Sură,­­jât și spre pere­tele „Ocolașul Mare“. Lăsând Zăvoarele ajungem în poiana Panu, la locul de repaus al lui Gh. Panu, unde regretatul defunct petrecea 2-4-3 luni de vară. Poiană frumoasă cu minunate izvoare de apă este acoperită de o vegetațiune bogată. După un repaus de câteva cea­suri, începem suișul, spre gardul Stănilelor unde lăsăm în dreapta peretele Ocolașului Mare, format dintr'unl bloc de stânci cam de 12 km. lungime și înalte de 100 m. Pe brâul acestui lanț de stânci ce se întinde spre Polița Ghidion 1800 m, staționează o floră din cele mai bogate și rare din cauză că această parte este mai puțin pă­șunată.­ Lăsând brâul de stânci și urcând cărarea spre jghiabul lui Vodă e­ște deasupra platoului Ocolașul Mare 1850 m. alt., mult mai intere­sant pentru pietoni este de a trece pe sub peretele Ocolașului Mare către ghețărie, un fel de adâncitu­ră umedă și rece cu o temperatură de — 8 ° la 20 iulie; în această adân­citură crește o­ bogată floră. Din această adâncitură, avem 2 : • n­­.­e •­­i Cea­hlăului, unul este pogorând pe O­­colașul Mic 1600 an, unde ni se pre­zintă un alt platou cam de aceiaș formă cu platoul Ocolașului Mare, înconjurat la marginea lui de un lanț de stânci numit Gardul Stăni­lelor, în formă de triunghiu­ ce în­cepe din fundul muntelui (1400 m. alt.) atinge Văratecul (1600 m.) sub numele de 7 Santinele, prelungin­­d-e-se până la Piatra cu apă rece 1500 m. alt. Acest gard este foarte prăpăs­tios, format din stânci în formă de t­urte de biserică, înalte între 100 și 150 m.; cele mai mari turle poartă numele de Turnu Butului 1700 m., Turnu Crucei 1700 m., Tur­nurile cu Crini (Larix) 1650 m. de unde isvorăște pârâul Muntelui de sub o enormă stâncă, care nu este decât marea avalanșă citată­ în geo­logie în 1608, care în ziua de Paști a îngropat sub ea bisericuța Ciri­­buc ale cărei urme mai erau au­zi­bile în 1912. Trecând prin­ aceste minunate și sălbatice poziții, cu o florii aleasă, ocolim Piatra, r.j­arna rece și ur­când cam 300 m. ajungem pe pla­tou la adăpost. A 2-a potecă este­­ de a urca cam 150 m. printr-un jghiab periculos eșind în vârful Ocolașului Mare, la semnul trigonometric 1911 m. Ajunși aici avem în­ fața noastră un mare și frumos platou lat de 1 1/2 — 400 m. și lung de 1 1/2 km. lipsit de stânci (1800 m. alt.). Toată suprafața este acoperită de un strat mare de mușchi și li­cheni din care cităm unele mase compacte de Cetraria Cuculata. Vegetațiunea acestui platou ex­pusă nordului și fără nici un adă­post, are în general multă­ asemă­nare cu vegetațiunea arctică. La­turile acestui pieton­ sun­t populate de mari pete de Pinus Pumulio prin care răsar numeroase tufe de Vaccinium uliginosum, rari tufe de Rosa alpina, Juniperus nana și câteva impepernicite tufe de La­­rix sibirica. Ca floră nouă întâlnim puține specii, dar numeroase exemplare de Campanula alpina, Hieracium alpinum și rari exemplare de Po­tenti­a aurea. Partea laterală a Ceahlăului spre Cabană fiind adăpostită vân­turilor și expusă soarelui este foarte bogată în diferite specii, aici este singurul punct unde Arnica montana se găsește. Nu departe de Cabana în direc­ția Poliței cu Crin se află o enor­mă stâncă așezată pe 3 pereți for­mând un­ fel de chilie, care pe vre­muri până la construirea Cabanei a servit de adăpost rarilor escur­­sioniști ce au cunoscut-o. In partea opusă a Cabanei spre N. se află fântâna cu apă rece 1800 m. alt., în­ pârâiașul cărei stațio­nează: Salix retusa, S. Kitarbelia­na, Leontodon clavatus, Heraciun ceserianum, Achailea Schurii, Chry­santhemum rotundifolium, Epilo­bium trigopu, Pinguicula alpina etc. De aci platoul începe a se sco­borâ (1730 m. alt.) apoi se ridică până la „Lespezi (1755 m.), unde găsim: Viola alpina, Euphrosia mimima, etc. De la „Lespezi“, pla­­toul descrie figura de șea și din a­ceastă cauză poartă numele „L;­șea“. De aici terenul se scufundă și a­poi se ridică spre baza vârfului Toaca, acoperit de mase mari di Pinus Pumilio. Urcând vârful Toa­ca (1904 m. alt.) vom avea cea mai frumoasă priveliște (aci pe tim­puri a fost înfiptă o cruce de fier de Domnul Moldovei, Mihail Stur­za).Pe toată această parte stațio­nează ur­mătoarele specii: Gentia­na phlegifolia și depauperate, Campanula abietina și Seheu­­cherii, Centaura axillaris, Erige-

Next