Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)

1923-03-22 / nr. 4509

ftnul al patru-spre-zecefea No. 4509 ea 1 leU cx. In Icra 7 lei ex. în slrcincînie ABONA MERTE IN TAFA J.A ORASE LA »ATF Ub *d . . itO )ei I 175 Ici Sase luci . tiOj • I t­0 » Ioni . £0­­ I 45­0 ‘jHBr Trei In streinâtate Cd aD . . St 0 lei Stte Inni. . SSO » Tre Inni. , 140 . REDACTIA STR. EDGARD QUINET No. î (Vis-â-vîs de Hotel Capţa) ADMIN­ISTRAŢ­IA AM­INCIURI COMERCIALE STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Se primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile­ de publicitate Telefoanele­­ Direcţia 51/231 Redacţia y! Administraţia 59/23­1l­UTI Manuscriptele nepublicate se distrag­­ ... Toi 22 Martie 1923 1 len ex.foten 7 lel ex. în streinitate Opera constituţională Spre înfăptuire ! Votarea luărei în consideraţie! Cei cari cred­ că opera Consti­­t, procesului de Constituţie de raţională ce se creează astăzi ar tătre ambele Adunări Naţionale, putea fi supusă la oscilaturile —cu o majoritate impunătoare—­tşi variaţiunile partidelor cari constitue prima etapă a înfăp-* vremelnic ar sta la conducerea unirei pactului nostru fundamen- Statului, se înşeală. Pentru a ţal. j propăşi şi a se desvolta, o tară ca şi Senatul, Camera a apro- are nevoie de un răstimp mai bat cu aproape unanimitatea vo- lung de linişte statornică şi n­­­uri­lor exprimate, luarea în con- mai o aşezare constituţională re­­ziderare a procesului Constituie meinică şi neclintită câte­va de­­u. Acţiunea­ sterilă, turbulentă şi cenii i-o poate da. Tocmai de a­­utarhică a două grupuri din epo­­ceea lărgimea de vederi cu care ţitie n’a reuşit, — după cum atât s’a elaborat proectul de Consti­­îe bine a constatat aceasta dl. Ion tuţie îngădue ca, în cadrele prin­­­ C. Brătianu, preşedintele consi- cipiilor stabilite pe îndoita teme­iului, — decât ca pe de o parte fie a democratismului şi a natio­­să arate opiniei publice cât de ne- r nalismului, — să se poată inter­­pregătite sunt aceste grupări pen­t­mi în toată voia și conform neee­­tru opera constructivă, iar pe de­n­sităților legiferarea organică a­­lta, tocmai din contrastul acesta Statului român întregit, ie atitudini și aptidudini, — sal Publicăm în altă parte cuvân­­tporească prestigiul şi puterea po s­tarea întreagă a d-lui preşedinte titică de realizări a guvernului ritual. Intr’adevăr, dacă n’au reuşit in­acţiunea lor negativă, turbu­lentă şi anarhică decât să învede­reze lipsa lor de ori­ce concepţie constituţională, cele două grupă­ri de opoziţie prin însă­şi greşe­lile atitudinei lor, prin coborârea prestigiului parlamentului şi în­cercările de a zădărnici prin de­zordini de stradă îndeplinirea o­­perei constituţionale, au arătat până la evidenţă că ţara nu poa­te nimic bun de la nepregătirea şi dezorientarea unor politiciani cari nu au simţul răspunderei, cum nu au conştinţa îndatoririlor de realizare desăvârşită. Votarea faţă de opera de consolidare na­ţională. Ast­a, judecând cu toată ne­­stituţiei, este o chezăşie mai mult părtinirea şi obiectivitatea, nu se­­ inten, ca acţiunea necugetată şi lipsită de orice sens şi orientare, a celor două grupări de opoziţie, să nu ducă la rezultate tocmai contrarii celor urmărite. Din a­­ceastă luptă, dusă cu mijloace lip­site de seriozitate politică, parla­mentul şi guvernul actual ies nu numai triumfători, dar cu puteri noi întru ducerea la bun sfârşit a operei de înfăptuire a pactului nostru fundamental. Cu toate declaraţiunile „sărbă­toreşti“ de abţinere, cu toate pro­vocările şi „sabotările“, reprezen­tanţii celor două grupări de opo­ziţie nu au putut face alt­ceva decât să ia parte la discuţiunea cu o imensă majoritate, o luăm în consideraţie a procesului aon­menea discuţiune, asta este o ches­tiune, de altă natură. S’a mai do­vedit astfel încă odată în faţa ţa­rei cât de nepregătiţi sunt aşa zişii ,,oameni noi“ pentru dificilu al consiliului şi opinia publică va putea judeca cu câtă gri­je a inte­reselor superioare de Stat, cu cât patriotism luminat şi cu ce încre­dere neclintită în puterea de via­ţă şi de propăşire a Statului ro­mân priveşte şeful guvernului şi al partidului liberal, viitorul. Cu atât mai mărunte şi mai condamnabile apar preocupările celor cari, neputând găsi în înţe­legerea intereselor Statului pute­rea morală de a contribui la a­­ceastă operă constituţională, nu au reuşit să zădărnicească înfăp­tuirea ei. Opera aceasta este pe bună cale că,­­ împotriva unor opuneri ne­justificate şi a unei acţiuni necu­getate, — deplina ei realizare este chestie de puţine zile. Cu aceste sentimente liniştitor şi încrezător, opinia publică lumi­nată şi conştientă, aşteaptă acea­stă realizare de la munca şi patrio­tismul Parlamentului şi guvernu­lui actual " ECOURI ştepta­rea, „fericitului eveniment.1 se desminte din Doom. A fost vorba numai de vânzarea cas­gmorală 7 PMectuluidTcinsti­­telului din Corfu ce aparţine ex­­* “ .is“ i_ n____x „»j. «: i„ kaizerului din cauză că scumpirea Zi­ _x „Ai Io Kaizermui am cauza ca scumpirea tixtie, atat la Cameră^ cat şi la tri*itilui s’ar resimţi din ce în ce mai Senat. Ca nu au fostam stare să ^reu tn noul menaj al exilatului din Me­ridice până la maţimea dezba- Doom* terilor pe cari le impunea o­ase­C­ardinalii şi episcopii din Franţa întruniţi la Paris pentru a stu­dia diferite chestiuni clex­icale şi opere de pietate s’au pronunţat contra educaţiei sexuale bazată nu­mai pe ştiinţă in afară de morala ^ , * . TJ _ XXia.A MtJ SL1UM.CL iu cLlcLl cl UU LUUl­lli opera de refacere $1 cOnsolit­are & religioasă îngrijorată de depopula noului aşezământ al Statului ro m­ân. Intr’o expunere sintetică de o rară înălţi­me de vederi şi o cla­ritate clasică, d. preşedinte al con­­vSHnUuî a învederat la Cameră încă odată necesitatea întocmirei pactul nostru fundamental. Nu este vorba de o operă temporară rea Franţei adunarea a emis dorin­ţa ca familiile cu copii mulţi să fie din ce în ce mai ajutate şi onorate. C­riza de locuinţe şi de terenuri pentru construcţii, în oraşele mari din occident, se crede că va fi remediată în Europa prin adăugarea, a numeroase etaje la clă­dirile mari, cari vor rivaliza astfel cau efemeră, pe care cutare sau cu cele din­ America. Numeroşi pro cutare partici ar putea-o modifica prietarî din Paris au intenţia să­­după diferite consideraţiuni sau înceapă în curând acest© cons­­interese secundare. Principiile fracţiî­ constituţionale ce se stabilesc as­la . “ ,­ ‘­i­n Maroc domneşte o secetă cum­tăzi sunt. atât de largi în demo-11n_M?ro­r cratis mul șî natinoalismul lor, în-i* iv, .B puia. inuigeim au început a fa- -x - nat-uoalismu lor. in-j ce n]Hr^cjlinj pentru ploae. Fa­pat m cadrul acestor principii -natacii stau nopţî întregi legaţi cu vor putea crea legile organice ale frânghii de mână şi de picioare în Statului român pentru necesită­ semn de ispăşirea păcatelor pe tile vieţei lui reale în timpul cel când coreligionarii lor psalmodia­­puti­n al unei generaţii şi juma-.invocaţii, tate. - 1 » ■»«.«•ft.».—-----------­ FRANŢA Si LISA HIlTIOillLIR •Ce crede un ziar francez despre afir­­maţiunile Lordului Robert Cecil— Aducând­ din nou în discuţie­n­strument regulator al păcii, a­­rolu­l Societăţii naţiunilor fată­tâta vreme cât pe acest pământ de marile evenimente din ocol­ se vor vedea oameni pătimaşi şi dent şi orient, ziarul „Les Dé-­ guverne cari au nevoe de jan­­bats“ desvoltă lămurit şi catego- ‘ rit punctul de vedere francez în Liga Naţiunilor Şi Convictul această privinţă. In legătură cu această­ chesti­une, ziarul francez semnalează un discurs ţinut la Paris de unul T _. . __ . T _din întemneetorii Ligei. Lord Ro­­ bért Oeoil. Aci sta a desvoltat i­ deea ca Societatea naţiunilor se sprijină pe aceleaşi principii ca şi republica franceză: libertate, egalitate şi fraternitate. Apoi a citat serviciile pe cari le-a adus Liga în puţinii ani de când fi­xiste. Francezii sunt încântaţi că, un mare om politic ca Lord Robert Cecil, a reliefat avanta­jele acestui organism internaţio­nal ale cărui binefaceri au fost totdeauna apreciate in Franţa. Astfel, dintre evenimentele re­cente, mai ales acela din Silezia superioară a reconciliat o mare parte dintre francezi cu­ o insti­tuție care la început­ a fost pone­grită.­­ Se poate asigura o pace perpetuă franco-german­ ­ul francez propusese ca Liga fie înzestrată cu un stat major internațional care să pregăteas­­că aplicarea sentințelor ei. Lor­­­dul Robert Cecil a fost atunci u­­nul din cei mai hotărâţi adver­sari ai acestei propuneri. Astăzi,­­el nu mai poate dojeni pe Fran­cezi că nu au destulă încredere într’un­ tribunal pentru care pledat să fie dezarmat. Amicii Lordului Cecil vorbesc devastându-le clubul acum în Anglia de a se încredin- ^țat­ serios de nimeni. „Zecile­­a Societăţii naţiunilor rezolva­ de mii de cetăţeni ai gazetelor de re, conflictului repartiilor.Cum ÄÄÄÄ se va putea însă ca Liga să re­zolve un conflict provocat de re­fuzul Germaniei de a-şi ţine an­gajamentele? Germanii au jurat să nu plătească şi-şi lasă să trea-. lui extern, nu va învăţa ce-i frica ! că în străinătate de patru ani, dela d-l Cicio Pop sau M. Cantacu­­a ver­ea lor mobiliară. Ei cumpă-' zl,nu.' Ameninţările•, sistem inve­rt în afară de bănci, industrii şi i, ,‘nepotrivit timpurilor agita­conriiinto si cheltnAso 7Aci do­­te de ('Zh naxi alt efect de mt sa conştiinţe, şi c tul tu­­­c zec ac strangă si mai mult rândurile ca­milioane mărci iu aur pentru mt/mnor de ordine, indiferent în ce propaganda lor. Cabinetul din­­ partid se găsesc. Berlin este instrumentul lor. Cei Fie în stradă fie în Parlament, constrângere morală se va putea tulburătorii vor căpăta răspunsul lui deci împotriva lor? Ce fel de cuvenit, silniciilor opunându-se for sentinţă va putea la Societatea fa, tulburărilor opunându-se auto­­naţiunilor? Această adunare ar­itatea legilor cari condamnă laşi­­evalu­a in zadar capacitatea do­tatea unei astfel de politici, plată a Germaniei, căci capaci­tatea de plată se rezolvă de­cât prin voinţă. Dacă această vo­inţă violează angaja,montele lua­te nu rămâne creditorilor de­cât s-o sfărâme. Se pot desfiinţa rjfsbnaieSa ? războiul, războiul va fi moar­tea civilizaţiei. Dar pentru des­fiinţarea războului, ar trebui mai întâi nimicită voinţa de a face război. Ori, guvernanţii Germa­niei, dacă nu pot încă să facă as­tăzi războiul, duc un război eco­nomic şi de presă. Relevând asasinatele şi hărtu­­elile din Ruhr, ziarul „Les Dé­bats“ închee spunând că germa­nii nu-şi ascund aşteptarea unui LORD ROBERT CECIL Este eficace numai constrân­gerea morală? La rândul lor lr să Francezii, ar vrea să atragă atenţiunea Lor­dului Robert Cecil asupra nepo­trivirii de a lăsa să se creadă că Societatea naţiunilor ar putea să asigure pacea lui nu­. Astfel, ziarul „Les Débats“ sub­liniază faptul că Societatea na­ţiunilor nu dispune de nici o for­ţă armată şi este incapabilă de a face să i se execute hotărârile. Lordul Robert Cecil a afirmat că ea se sprijină numai pe constrân­gerea morală. Aceasta este foar­te adevărat, dar rămâne de vă­zut dacă se poate încredinţa pa­za păcii lumii unei instituţii ear© dispun© numai de autoritatea mo­rală. De­sigur că autoritatea mo­rală este d© prima însemnătate, dar e cu totul însuficentă când­ e redusă la ea însăşi. De aceea So­cietatea naţ­iunilor nu joacă şi nu va juca de azi înainte de­cât un rol auxiliar. După cum i se apre­ciază serviciile, tot astfel ar fi im­prudent să fie privită ca un in­ X CsatiMirea­u» ! Cronica economici şi financiară CE CRED STREiail DESPRE NOI ocazional“ încep cu formularea u- ’ ramului, reducerea producţiei şi a neî întrebări foarte fireşti pentru suprafeţei cultivate. Faţă de 5 mii un străin şi anume: cum se explic 104.101 ha. cultivate numai în ve­­că că România nouă de astăzi, tară chiul regat, care dăduse o produc­­victoriosaă, cu teritorii şi popula­­tie de 80 milioane de ha în 1919 nu fie considerabile sporite, cu bogă­ se putuse cultiva de cât 3.735.314 tiî naturale atât de mari, are as-­ha., dând o producţie de 57 m­ilioa­­tăzî o valută atât de depreciată, iu ne ha. Din tară exportatoare de ce­­ferioară chiar valutei bulgare, adi- m­ale, a trebuit să se importe în­că a unei târî învinsă și săracă? 1919 din străinătate 200.000 tone, a­­! Răspunsul la aceste întrebări îl tât de mare fusese secătuirea tării [găseşte în parte în explicaţiunile după război. In noile teritorii si­­curente şi cunoscute, distrugerile tuatia se prezintă cu acelaş aspect războiului în ceia ce priveşte utila dificitar. Dela 1919 încoace supra­­ful nostru industrial şi de trans­­faţ­a cultivată a sporit continuu, şi port, reforma agrară care dezor- împreună cu aceasta şi recolta, de­ganizează producţia noastră agri- şi vremea nu a fost totdeauna pri­­,­colă, în fine politica de stat în etnică şi randamentul a fost mult ceea ce priveşte­ comerţul exterior subt aşteptări, exportul şi importul.­­ Industria noastră a fost de ase-Războiul a redus fără îndoială menea greu încercată, spune călă­­producţia noastră, atât cea agri- torul străin, amintind ca pildă in­­colă cât şi cea industrială. Prin in­­dustria petroliferă, a cărei produc pala noastră ramură d© producţie ţie d© 1.800.000 tone cât era în 1913, — agricultura — a intrat după răz­­scade în 1919 la 900.000 tone din boiu în stadiul unor transformări cauza marilor distrugeri ale insta­­adânci, datorită cărora 7.367.000 ha latiilor, a căror refacere a necesi­­te pământ au treut în proprietatea tat sum© enorme, încărcând impor țărănească, rămânând în mâna ma­­tul tării cu o valoare, insuficient untor proprietari numai circa 570 acoperită de exportul tării. In anii mii ha. Acest schimb nu a putut următori, industria noastră petro­­rămâne fără efect asupra produc- liferă a înregistrat frumoase spa­­ţieî agricole, când maî ales se a­­rirî, în cea ce priveşte producţia daogă faptul că după războiu­l şi exportul produselor sale, fără să trebuit refăcut o bună parte din se fi ajuns totuşi la situaţiunea inventarul viu şi mort, distrus de dinainte de război, război. Lipsa acestui inventtar ex- Căile ferate, greu încercate r­e­plică în cea maî mare parte, iar război se găsesc în curs de contu­­­rii. Unsa de voinţă de lucru a ţă­­rit îmbunătăţire. In Aprilie 1921 Cuvântarea d-luî Vintilă Brătia­nu, ministrul finanţelor, rostită în Cameră cu prilejul ultimilor in­terpelări asupra valutei şi situa­­ţiunea noastră financiară, a tre­cut graniţele ţării având darul de a informa în mod precis străinăta­tea asupra situaţiuneî reale în ca­re ne găsim, în ciuda atâtor defac­tori interni streini. Adevărul şi sinceritatea îşi fac acum mai uşor de­cât se crede, căci opinia publi­că, ori de unde ar fi ştie să apre­cieze o informaţie sigură de una tendenţioasă. Un ziar austriac serios „Neues Wiener Tageblatt“ publică în No. 53 din 24 Februarie 1923 —un arti­col al unui „corespondent ocazio­nal“, probabil gre­gi personalitate, care a vizitat de curând ţara noa­stră, foarte bine documentat şi cu adevărat obiectiv. Este necesar a se sublinia în mod deosebit, cum un străin, care nu mai trece prin tara noastră, are putinta să formu­leze o apreciere atât de justă asu­pra­ situatiuneî noastre, pe când alţii, care au putinţa să o cunoas­că maî de aproape, nu găsesc alt­ceva maî bun de făcut de cât să critice şi să desaprobe tot ce se fa­ce şi tot ce se pune la cale, — gă­sim potrivit a reda mai jos, pe suert, aprecierile vizitatorului nos­tru, putând fi de interes pentru o­­pinia noastră publică a se cunoaş­te cum ne văd şi alţii. însemnările „coresm­imlan­ului numărul locomotivelor în funcţiu­ne era de 1025, în Ianuiaie 1922 de­­ 1363 ar în Noembrie 1922 de 1684.­­ Numărul vagoanelor au crescut în­tre Ianuarie şi Mai 1922, 41.067 la 71.437, ajungând la sfârşitul anului 1922 la circa 100.000. In măsura in care s‘a îmbunătăţit parcul ru­lant, sau înmulţit şi trenurile de­­mărfuri şi călători, cea ce s‘a re­­simţt imediat pentru întreaga via­­­tă şi circulaţie economică a ţării. In budgetul statului, care­ a atins 19 miliarde lei l­a cheltueli, s-a­ alo­cat numai pentru refacerea căilor ferate, după datele expuse de d-l Vintilă Brătianu în Cameră, suma de 1.000.000.000 lei contractându-se și un împrumut intern de 60.000.000 lei la marile bănci interne, pentru plata locomotivelor comandate în străinătate și pentru repararea lor şi a vagoanelor din ţară. Cât priveşte politica comercială a statului, în materie de export, principiul diriguitor aplicat şi ur­mat a fost asigurarea consumului intern, forţa de mediocritate a re­coltelor, în ceea ce priveşte grâul şi porumbul; celelalte cereale , au fost lăsate libere la export, însă percepându-se taxe de export în­semnate, din care statul și-a asigu­rat frumoase venituri, fără ca prin aesete taxe să se fi ajuns la prohi­birea exportului. Dovada cea mai bună o avem­­ în progresul reali­zat între anii 1921 și 1922 când ex­portul ţării — alcătuit din cereale,­­petrol şi lemne — a crescut de la 5—600 milioane lei la 8 miliarde­­ lei. „ Prezentarea tuturor acestor da­te reale şi sub o formă obiectivă, într’un ziar serios şi sub condeiul unei personalităţi­ cunoscute la Vie­na, nu poate de­cât să facă impre­sia bună necesară şi dorită. Ţara noastră are — evident — nevoe să fie cunoscută peste frontierele ei, şi dacă se poate —să fie cunoscu­tă aşa cum merită. Nimeni nu as­cunde greutăţile prin care trecem şi nimeni nu contestă că avem în­­naintea noastră încă o mare ac­ţiune de desfăimat, până sa­jun­gem la o consolidare temeinică. Munca d­e refacere şi de reorgani­zare este grea şi îndelungată şi re­zultatele ei nu se pot vedea de as­tăzi pe mâine. Nerăbdătorii şi cri­ticii improvizaţi de astăzi nu sunt mai capabili de o muncă construc­tivă serioasă, activitatea lor gălă­gioasă de astăzi ţinând mai de­grabă la relevarea lipsurilor, de­cât la arătarea progreselor înfăp­tuite. Vizitatorul nostru, de care ne o­­cupăm aci nu poate fi bănuit de simpatii sau antipatii politice faţă de anumite partide din ţara noa­stră. El ne-a văzut acasă la noi, s-a informat din izvoare oficiale, a observat în­ dreapta şi în stânga a vizitat poate fruntaşi de ai ţării, care l'au pustiu curt"'­ — situaţia de astăzi şi întors acasă, a aşter­nut pe hârtie în toată­­obiectivitatea nave­rile sale. Ori ce s‘ar putea imputa actualu­lui guvern — spune călătorul stră­in, un lucru este sigur că actualul guvern îşi urmează cu energie şi cu toată hotărârea pro­gramul său, aplicându-l până la conse­cinţă. Se poate ca unele măsuri luate de guvern, în legătură cu ex­portul, cu operaţiile de devize, cu blocarea depozitelor străine,­­ etc., să producă nemulţumiri în rându­rile celor nemulţumiţi. Formula­rea unor critici aspre este uşor de înţeles. Dar multe din elemen­tele acestei politici se găsesc apli­­cate în cele mai multe din celelalte ţări, unde instinctul apărării naţio­nale îndeamnă la apărarea mari­lor interese, împotriva celor din a­­fară şi dinlăuntru, care nu urmă­resc decât interesul lor. Ele vor du­ra insă strict atâta vreme cât vor fi necesare şi nimeni nu crede că actualul regim de atenta­t supra­veghere din partea Statului, a în­­tregei vieţi economice este un re­­­­gim de ideal. Călătorul străin, adu­­­când minit­rului nostru de finan­ţe, aprecieri elogioase, recunoaş­te implicit că actuala situaţie, a­­vând un caracter trecător, nu va dura de­cât atât cât­­mi fi nece­sară intereselor weTM!». •O®©®*®®®*®1»®®®®® * - mm* Reclama cea mai fo­lositoare și mai eh încercări NEISBUTITE Clubul conservator-democrat, de­venit azi naţionalist — s-a prefăcut ! înşir­ o adevărată speluncă. Adăpost permanent pentru o ceată de der­bedei plătiţi, cărora li se face din când în când „cinstea“ vizetelor, d-lor Vaida, Mihalache, Maniu, Cantacuzino etc., — acest club este azi şi numai un pericol pentru hi­giena publică, — prin murdăriile ce atârnă chiar de ferestre, — dar unul şi mai mare pentru morală. In adevăr agenţii strânşi din pătu­ra cea mai stricată a societăţeî, îşi petrec timpul aruncând insulte tri­viale lumea ce trece pe calea Victo­riei şi chiiar armatei. Apoi, pri­mind regulat solda din partea ini­ţiatorilor scandalului, ei se grăbesc să joace cărţi şi jocuri de noroc căutând să-şi prilgă umil altuia câştigul agonisit în slujba „demo­craţiei naţionale“. Este uşor de pri­ceput că în astfel de condiţiuni, clubul în care a răsunat altădată glasul lui Take Ionescu, azi adă­post pentru omnenî fără căpătâi şi fără cap, este în centrul Capitalei era ori clubul comunist. Pompele ce au vărsat din belşug a­­pă în acest local de perditiune, n‘au reuşit să spele ruşinea unor astfel de fapte nici profanarea ce se a­­duce unui întreg trecut. Teroarea bandelor d-ruluî Lupu nu este însă simţită de Guvern. A­­a ! cei cari, dacă s‘ar supralicita, mâi­­­­ne s‘ar rădica contra stăpânilor de nu pot viocrat, pot înspăimânta cel mult pe oamenii cari au curajul civic al d-lor Maniu et comp. Cine nu a tremurat în fata navalei dușmanu- Din când în cănd lirei i foite ! Lordul Cecil şi-a încheiat dis- Ziarul care e liber să facă sau să cursul. Spunând că­ dacă civili­ nu face politică, dar nu e liber să se zatia nu parvine să desfiinţeze numească independen când face po­­*K,fc»ani f; hUcţl d-lor Lupu­ş Mihalache, —­e voma, fireşte, de ziarul indepen­dent „Universul" , descriind corte­giul istoric de la întrunirea de Du­minică, pomeneşte de placardele purtate. Cetind aceste placarde ne dăm seama de capacitatea, logica, buna credinţă, şi mai ales seriozitatea a­­celora cari sau pus sub conducerea d-lor: Gr. Filipescu şi Iuliu Maniu. Iată câteva titluri: „Vrem iefteni­­rea­ traiului“, „vrem locuinţe iefti­ne", „drepturi pentru femei“, „vrem moment prielnic de a se aventu­ să ajutăm pe studenţi", „vrem drep­ta într’un adevărat război. In a­ invalizilor", „vrem sporuri de cest caz, de sigur că Societatea naţiunilor dezarmată, nici nu va putea ocroti pe cei atacaţi, nici nu va putea împiedica pe agre­sori, lefuri". Observăm că cetind aceste „puncte de program", cineva are cu adevărat „l’emberos du choix". Ce să aleagă mai întâiu, căci toate sunt bune? Sănătate, bani, noroc, voe bună, trăiască studenţii antisemiţi, trăiască şi studenţii semiţi, jos im­pozitele, sus sporurile! Cine să mai stea la îndoială când e vorba de a urma partidul cu placardele admi­rate de „Universul”? Dar oamenii inteligenţi, vor face reflexia, că nu e destul numai să arăţi ce vrei, ci cum veţi face ceea ce vrei. Vorba cânticului: Ce folos că mama-mi cere Dacă n’am deloc putere. Şi după „puterea“ asta umblă ne­putincioşii politicei de felul domni­lor Vaida şi Maniu. Lupu ori Miha­lache! * Lupta pentru acapararea petrolului UN MEMORIU Ol LORDULUI CURZOH Ministrul afacerilor străine din Anglia vroește să demonstreze că Anglia nu ur­mărește acapararea petrolului mondial — Repetatele articole din presa strei­nă, prin care se acuză guvernul bri­tanic că tinde a acapara mai mult petrol decât are nevoe, au determi­nat pe Lordul Curzon să formuleze un memoriu asupra acestei ches­tiuni.­­ Ministrul de externe englez arată , în acest memoriu că afară de Sta­­tele­ Unite şi Rusia (în timpurile nor­­­­male) Anglia consumă cel mai mult petrol deoarece 90% din unităţile­­ marinei engleze întrebuinţează pe­t­rol. Ori, cantitatea de petrol de care Anglia are nevoe, nu o poate procura din ţară unde nu există decât un puţ care produce o tonă pe zi şi nişte terenuri în Scoţia care produc 165.000 tone pe an. Importul de petrol în Anglia Italiene unde pot lucra numai socie­tăţi engleze. India produce şi ea abia 1.200.000 tone, dar nefiindu-i suficiente pentru trebuinţele interne, importă petrol din alte ţări. In această ţară numai englezii au dreptul exploatărei. In Trinidad nu­mai teritoriile pri­vate pot fi exploatate de străini. Cele cari sunt ale Coroanei, s­au luate de Coroană pentru agricultură în 1922 sunt exploatabile numai de societă­ţile englezeşti sau de cele controlate de Englezi. O excepţie a fost făcută pentru o companie americană, care lucrând foarte bine terenurile parti­culare a fost admisă să arendeze şi câteva aparţinând Coroanei In Guyana engleză, Honduras, Ni­geria şi Colonia Kanya acelaşi regim ca in Trinidad. In Jamaica niei o restricţiune asu­pra naţionalităţii. In Egipt, unde de asemenea nu e­­xistă restricţie pentru streini, o so­cietate extrage anual 155.000 tone. Alte societăţi lucrează cu prospecte. Producţia imperiului bri­­ tanic este insuf­cientă Din acest memoriu reese că Im­periul britanic are o producţie mică de petrol. Şi se observă că în colo­niile unde strenii au voe să exploa­teze, nici o societate streină n’a în­ceput să lucreze, pe când in Canada şi Trinidad, unde aceştia sunt îm­piedicaţi, se găseşte mult capital strein învestit în industria petro­lului. Când aceste reguli au fost intro­duse în India şi alte ţări situaţia pe­trolului era cu totul alta, faţă de cea actuală. Problema era atunci nu de a găsi petrol, ci debuşeuri şi pieţi de vânzare. Mai exista atunci şi un mare pericol pentru industria petrolului. Se putea adică foarte bi­ne întâmpla ca mari societăţi străi­ne să acapareze terenurile petrolife­re şi să le lase nelucrate, spre a-şi menţine preţurile. Afară de asta în ceea ce priveşte politica de excludere a străinilor, nu se poate face comparaţie între­­ An­glia cu micile şi răspânditele ei po­sesiuni, şi St.­Unîte cari produc singure numai pe teritoriul propriu 2/3 din tot petrolul mondial. Dacă nu ar fi fost restricţii într’o pose­siune izolată ca Trinidadul, de exem­plu, atunci s’ar fi putut întâmpla ca germanii să acapareze exploatarea, petrolului acelei posesiuni, şi în caz de războiu să lase lucrările baltă, sau chiar să le distrugă, întârziind astfel exploatarea petrolului cu cel puţin câteva luni. In 1920 Anglia a trebuit să importe 3.368.600 tone petrol brut şi deriva­te, în valoare de 67 milioane lire Sterlinge. Din aceasta, 61% din cantitate şi 68% din valoare provine din Statele­ T­nite, 37% din cantitate şi 30% din valoare, din alte ţări şi 2% din va­loare vine din colonii. In timpul războiului, cantitatea a­­nuală de petrol importată de Anglia s-a ridicat la 5.100.000 tone. Memoriul ministerului de externe arată apoi producţia şi prospectele diferitelor teritorii de sub domina­­ţiunea britanică. In Marea Britanie nu există nici o lege care să interzică streinilor exploatarea petrolului, iar legea e­­dictată în timpul războiului în a­­ceastă privinţă, a fost abrogată. Anglia exploatează pe an mai pu­ţin de 170 000 tone petrol din terenu­rile proprii. In Canada producţiunea anuală este de 34.000 tone, ceea ce reprezin­tă abia, jumătate din petrolul nece­sar. Exploatarea se face aci numai de către companii engleze, dintre cari cea mai activă este compania „Imperial Oil Limited" afiliată la St. Oil Company din New-York. Câteva regiuni petrolifere există și în New-Brunswig. In ce privește Uniunea Sud-Africană, Australia. In schimb in Statele-Unite, numă­rul străinilor este aşa de mic încât ei nu sunt nici o primejdie, şi în plus în toate societăţile străine lu­crează funcţionari americani şi pro­dusele sunt vândute chiar în terito­riul american. In Philipine­ s'au introdus anul trecut restricţii pentru acei cari nu sunt cotii teri­ni St.-Unite sau ai Phîlipinelor. În Mexico, însă, Statele- U­nite sunt stăpâne de cel puţin 80% din producţia din 20% rămas Olan­da are cea mai mare parte şi Anglia restul. Din 1913 până în 1920 producţia Mexicului a crescut dela 3.250.000 to­ne la 23.000 000 tone. Se vede de aci puterea Statelor­ Unite. In America Centrală și de Sud producția, petro­lului este încă la începutul ei, afară 994 Neo-Zelanda, New-Younland, exploa- ’ , „ * *» « tarea petroliferă este permisă strei-1 L0fi*Iî5U3rC3 IU B30IH3 2'3 nilor afară de unele provincii aus-1 Producţia din Canada, Austral­a şi Colonii Producţia în America LORD CURZON 'Ministrul de externe al Angliei

Next