Viitorul, iunie 1923 (Anul 16, nr. 4566-4591)

1923-06-08 / nr. 4572

unui al patru-spre-zecelea No. 4572 1 leU f?. in turn 2 tel ex. in streluctete ABONAMENTE IN TARA In streinătate LA ORASE tin an . . 300 lei ■aşe luni . 150 T­rei » . 75­0 ? LA SATE 1175 lei 90 » 45 » Cn an . . Saae Iuni Trei » . 700 lei 350 * 175 » ADMIN­ISTRATIA REDACTIA STR. EDGARD Q FINET No. '? (Vis-â-vis da Hotel Capşa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoane la 1 Direcţia 51/23, Redacţia 9! Administraţia 19/23 9­­3/11 Vineri d­iurne ANUNCIURI COMERCIALE primesc direct la Administraţia darului Strada Arm­­emiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Maruferictele nepublicate se distra? 1 lOU es. în tara 2 lel es. In sîreinciote de la Berlin a căzut. Bineînţeles că delegaţia a trebuit reînoită. Din punct de vedere material se va vedea întriun apropiat vii­tor cât va câştiga statul prin a­­ceastă legiuire după lichidarea bunurilor şi revizuirea camuflă- O lege necesară LICHIDAREA BUNURILOR IN­MICI oriiunde ar fi ele, pune interesele­­generale ale statului, reintegra­n­­du-l în drepturile sale. Camera a votat legea pentru b­-­­nevoile Statului şi situatiunea de­­hi­darea bunurilor inamice şi,fapt a acestor averi, pentru repunerea sub sechestru, în vederea aceleeași lichidări, a averilor scoase prin simple jur­nale ale consiliului de miniştrii sau prin sentinţe judecătoreşti date fără ca statul să fi fost re­prezentat. Această lege aduce statului un imens comentând felul în încheiat acordul între­gilor. Din punct de vedere moral, ziarul „Figaro“ scrie că princi- Balcani, suntem siguri că streinii cari ere­­ptul admis de conferinţa din Poate că această concesiune era du.uw «».um. uu deau . m această ţară îşi pot Lausanne, a fost ca Grecia să re- necesară. Ziarul francez nu ridică nu un beneficiu atât material cât mate 3®c Şi de interesele ei şi ce cunoască că datoreşte Turciei de­ nici o critică în contra negociato­ri moral, dat fiind situaţiunea , rep­ar ’­­?Lvor­­a,seara a o­laraţii, dar totodată aceasta să nilor, dar scrie că faptele ar tre­ia conducerea României este un neclară în care se găseau bunu­rile inamice, ce avea drept rezul­tat risipirea acestor averi, năs­­cându-se totodată un trist răsu­net peste hotare prin această ne­glijență inexplicabilă a guverne­lor românești. Căci în alte state aceste măsuri s’au luat de mult, la începutul războiului când s’au produs primele stricăciuni, lucru care desigur nu se putea face în România ce a fost în mare parte ocupată de vrăjmaş încă la înce­putul campaniei. De asemenea după război, guvernul românesc de atunci n’a înţeles să semneze tratatul de pace şi a demisionat după câteva luni, fără să aibă timpul necesar pentru a veni cu o astfel de măsură. Desiigur însă că d. Vaida, care a luat cârma imediat după aceasta, _----------- _ ... , . ,,, tratatul demn, St. Germain, era I .P. Academia a dovedit spi­­­ritul ei gospodăresc prin chipul dezordine, să vie cu legea a­­cea­sta pentru a obţine, cel puţin în parte, despăgubirea statului pentru imensele devastări sufe­rite dela duşman. Totuşi n’a fă­cut-o ; altele erau atunci gându­rile naţionaliştilor cari, ca şi azi, n’au ştiut să se distingă, decât prin apărarea unor interese con­trarii statului. A venit apo­i guvernul Averes­­cu care nu numai că n‘a făcut o lege de lichidare pentru a aduce în patrimoniul statului o parte ! Pentru productivitatea scri­­din ceea ce i se datora, dar a scos s­ăf r°manesd. die sub sechestru, fără motive se­rioase o bună parte din averile Prin doimţiunea după moarte a bunului român ce se numea Jas­ . . . ,.. .ques Elias, Academia va fi în mă­supuşi­lor mămici. Şi această pur- j Snică şi mai largâ de-n veni în e necesar să se mai insiiste aşa­care o va judeca opinia publica­­ sprijinul culturei române, prin în­ pra acestui fapt care nu poate fi in adevarata ei lumina fără a a­­i fiinţarea — cum voeşte testatorul contestat de nimeni,­vea nevoie să mai insistăm asm-­f de opere de cultură, prin opere de pra ei,­i asistentă, prin căminuri de lumină, încă de la venirea actualului ! Aceste instituţii ce vor răsări guvern la cârmă, chestiunea ti-. Prin bagheta fermecată ce o prol­ahidărei bunurilor inamice a fost dură banii, sunt absolut necesare progresului nostru cultural, care are nevoe mai mult decât totdea­­cercetată în vederea unei grab­nice soluţii. S‘a încercat la înce­put o înţelegere cu statele intere­ntre München şi Berlin s‘a i­­naugurat un serviciu aerian. Distanţa va fi parcursă în şea­se ceasuri şi jumătate cu escale şi Fürth. Pre­­_______ __ 190.000 mărci. -w!__t- • 1 tt • ..V., ca Partea înaintată a oraşului. Serviciul acesta corespunde cu cei mente,­on material. Universităţi, dincolo de fluviul Maritza, a­ din Mü­nchen-Geneva, care costă un timp îndelungat până la fixa-(mari de curs și biblioteci de spe- dică orașul ?.aTigaci’ f fie dea‘ 100 franci de persoană­­rea membrilor ei, iar în afi- cialitate, iată ceeace nu se poate .sem­eni în mami­a turcilor. E a­nul plecărei acestora, guvernul dencepe. ^proape sigur că­ toate aceste man­e frescțînerj^ UI1 mă,.garitar ce O mană largă și generoasă tre- fortărețe stabilite la încrucișarea * arc '0 greiltate de două sute bue să stea deasupra mvătămân- râurilor, nu pot exista decât prin boab , ă - valoare e socotită die unde alte întârzieri şi când au SoXi?’'r^Wa^tflÎeÎsă '^ses!unea fe,loF două. ţărmuri îa un milion şi jumătate franci. ^ r it in sfârşit la Bucureşti şi an Iff Lî “A luat contact cu guvernul rom m, I raţiei de mâine va trebui să iasă s ă S stabilească o bază oîens.vă una de cheltueli mari. învăţământ nopotul să joace în mâinile tur- TOliiuri nofrt mo; îrtfâî A,, o Cu laboratOTii ande nu not lucra de cilor marele rol militar la care îî îiî' r'mn,io, » . ‘. . ţt * r, căi zece studenţi, sau nu se poate destinează poziţia lui î Trebuea călătoriei este poi cu Austria şi Ungaria, Ger- hicrâ din cauza lipsei de instru-1 - - • • - tm calatoriei este manii au anuntat că trimit o de- monte, ori material. Uni versi t£í ti t . . .. . . , _. legație, au lăsat apoi să treacă, fără căminuri alăturate, fără săli’ d.mcol° de ? aritza, a- din Munchen-Geneva, n-n tîmn r,Sr,3 fiv». mari de «­ KiWirtWi­a» dică orașul Karagaci, să fie dea- 100 NOTE NARILE DAilN­ PENTRU CULTURA Academiei Române îi incumbă de aci încolo şi rolul destul de greu — dar şi plin de rod bun — al administrărei averei, pe care bu­_____ nul şi marele filantrop Elias, i-a semnând ^sat prin testament. PETRONIUS tru propăşirea culturei! B’a constatat că aceşti delegaţi a-i curăţite, îmbogăţite şi întărite pen pe ţârmul fluviului , ari­za a­veau însărcinarea mai mult să fiu greaua luptă a vieţei,­­ dacă ţărmul opus nu le-ar apar­te argiverseze decât să ajungă la 1 Statul român modern are rolul tine, vre­un rezultat concret. Guvernul Ţinut mare stat de cultură în sud- Li s a dat acest ţărm drept pe nostru nu s‘a lăsat amânat la in- vestul Europei, şi pentru a ne în-'care îl doreau atât de mult, şi finit de germani, cari nu voiau g”! ^ “a» ro1’ ^ veci f,e care li s’a refuzat întotdeauna. a clădi­t o înţelegere sinceră şi a trebuit a^^.’a C \?a f­.71 pm pen',OTi alte cuvinte, sa restabilit cu Constnict?T ce să se ia măsuri, venind cu legea de azi, a cărei asprime trebue ju­decată în acest cadru. Credem că nu mai e nevoie să insistăm asupra necesitatei legei, fiind uşor de înţeles de acei carii voese să înţeleagă şi nu pun anu­mite interese deasupra acelor ale ţarei. Aliaţii noştri când au fi­xat despăgubirile au ţinut seamă de bunurile streine ce le avem în ţară şi cu drept cuvânt ne-au în­trebat ce despăgubiri am obţi­nut de pe urma lor. Ori, tratativele urmate până azi neajungând la niciun rezultat, numai prin a­­ceastă lege se vor putea face la­ in ce constă chestiunea a———an—— Kara p­aci Această mulțumire însă nu tre­bue să ne împiedice de a exa­mina cu sânge rece preţul cu care a fost plătită pacea. Ce însem­trecutul nostru a devenit din ce în __• , ce mai bine luminat. Tot ea a în- PTM^° doAu® flavii Fungea de treţinut, cu subvenţii mici din par- *a ^°reuși Ardă dela ^ est. Acolo, tea Statului—totdeauna econom cu răspântia acestor^ trei căi flu­­cheltuelile pur culturale —o biblio- viale se ridică Adrianopolul. A­­tecă publică, cea m­ai mare ce-o [­colo este, fără îndoială bulevar­­avem în țară. Ea are o remarca- dul Turciei. Rolul acestui punct bilă colecţiune de cărţi rare şi de nu este numai defensiv, ci şi 0- monede. (fensiv. Adrianopolul împiedică JÎTaî ", f,ie desigur drumul spre Constanti­prea mari, sunt totuşi stimulente nopoli ^ ameninţă în acela? timp întreaga peninsulă nică. CoR­emia­dda Causing Noua graniţă între SRECIfl şi ÎUFCI — Ce nemulţumiri not et­inge con­cesiuni­le făcute iBeaiMRnaw.-ujJEat BHBB8—BBB5M care s’a drianopolului. Un spirit rău ar .--------------------. —... turci şi spune că s’a dat Turcilor mijlo­c greci în chestiunea reparaţiilor, cui de a turbura veşnic pacea din renunţe de a le mai revendica cu bui interpretate corect. Sunt zia­guvern care ştie ce vrea şi mai condiţiunea de a primi în schimb re cari admiră moderaţia turci- P^ldep^!îSel0.._1.^teL_.f|! oraşul Karagaci­­lor, pentru că ei nu au cerut şi Dacă este adevărat, cum se De mo­tik­a ce se află mai jos pe aice, că războiul ar fi putut iz- ţărmul drept al Manitzei. Se uită bucni din nou în Orient, toată lu­ însă faptul că dacă turcii vor fi mea trebue să fie satisfăcută că instalaţi militari peşte la Adria­­n scăpat de o catastrofă ale că­rei consecinţe nu se puteau mă­sura. nopol, Demotika, ameninţată de ei şi de la Nord şi de la Est, nu va putea fi păstrată de apără­tor, şi va cădea în mâinile oto­manilor chiar de la începutul unui război. Sunt cazuri în cari toată lu­mea trebue să consimtă la sacri­ficii. Ar trebui însă ca aceste sa­crificii să fie conştiente și să se știe bine ceeace se dă. Cedând nează deci‘ or^iM'ia- Karagaci, Grecia n’a cedat mare ragaci? E adevărat că această a- ^cru Turcia msa a pnmit mult. facere e mai mult de competenta ! Sa dat o armă de care ar tre­­mili ta­rilor decât de aceea a di- bm aTMm s? sperăm că ea nu se­plomatilor va folosi niciodată. J^acea este Fluviul ' Maritza, ieşind din ?siiguTMtf aT fî,de dorit ca cel mai în măsură ca mai înainte , „„ , . . . de-a se gândi la desfiinţarea jan-.rîle donate şi prin chipul cum le-a­ lungul coridor bulgar prin care să ^ie ?1­ma me­darmeriei şi la alte legă­uri de rânduit spre binele tutulor, curge ,spre Est, se întoarce dec­ l „Figaro“ conchide spunând că Astfel ea a patronat marile la­ dată spre Sud, urmând această satisfacţia Greciei este naturală, crări de istoriografie şi de edloe- direcţie până la mare. La pune­ clar îngrijorările Iugoslaviei şi documente, graţie cărora nul în face acest mit decisiv, chiar ale României, sunt tot atât de întemeiate. acceptat donaţiunea unei im­portante cantităţi de cauciuc, des- balta- Pentru pavarea străzilor din jurul sarcofagului soldatului necu- . , noscut. Nici un sgomot nu va tur­ De acolo, şi numai de acolo, bura somnul soldatului necunoscut poate să înceapă un atac turc. Nu britanic. Rolul oraşului * dran­­ni-pol Ori, care este condiţiunea nece­sară şi suficientă pentru ca Adria C­ompania metropolitanului din Londra a obţinut autorizaţia de a mări considerabil sta­ţiunea uriaşă de sub piaţa Picca­dilly Circus. Primarul-şef al Lon­drei plănueşte ch­iar executarea u­­nor mari lucrări subterane pentru case, teatre şi alte , „ w, „ , , . , ----------w - ce ar descongestiona cu o trăsătură de condei, toată su­­prafața Londrei arhipopulată. loarea ofensivă și defensivă a A- --------——......--------------------­ t \ \ i Continuarea i;i pagina lu­ te din public şi care veniseră la­ încetul Cu încetul, în credinţele lor .Convorbiri critice“ din cenaclul literare unilaterale şi să fie, fără lui Al. Macedonski. E vorba de Al. Stamatiad, A. Mândru şi I­.Dragos­­lav. Stamatiad, deşi nelipsit de la „şe­dinţele“ şcoalei, nouă a „Convoi de MIHAIL DRAGOMIRESCU seria „Triumful unei şcoale literare”) Cronica Chlisss’sau Mişcarea literară împrejurul­itatea concepţiilor, dar şi indirect, , criticând pe Eminescu. Ştiu că a fost nevoe într’o seară să iau în serios atacurile lui Stamatiad şi Mimuoiescu în contra lui Eminescu şi să-l supun la un studiu compa­rativ cu Macedonski. Rezultatul fi­reşte, a fost dezastruos pentru cei doi adversari ai lui Eminescu, deşi — pot zice — într’un sens nobil. A fost destul să pun în relief, prin­­tr’o critică adevărată, ori care din poeziile lui Eminescu, a fost destul să subliniez farmecul cuceritor al dulcii lui melancolii, armonia con­__ _____ 4 . ultimii® foiletoane Ce se ocupă cu eludările, fixându-se cifra totală »Convorbirilor critice“ a avut două „Triumful unei şcoale literare“. Nu ,sistentă şi totuşi atât de nuanţată a acestor despăgubiri în vederea primul stadiu, găsim pe o pot face insă, fără să amintesc la versurilor lui, şi bogăţia, vraja restului ce ni se cuvine. Desigur scriitorii de care am vorbit de trei scriitori, care s’au format şi noutatea — veşnic nouă — a ţa­ră interesulA mi­rm­an „„ până acum, şi în care stelele de priila „Convorbirile critice“, care au tblourilor lui de natură, pentru ca ma mărime erau Cerna şi Gârlea-­i ajuns să fie azi preţuiţi de o par­(tinerii poeţi să se simtă clătinaţi reau ca această lege să nu se vo­­nu, Nanu şi Corneliu Moldovanu,­ teze au fost numeroase şi opozi- Minulescu şi Cincinal Pavelescu, ţia, prin reprezentanţii ei, a făcut iar, învăluit de nourii subţiri ai a­­tot ce i-a stat în putinţă pen- nonimatului, — şi mai presus de tru a o amâna. S’au suit la loţi, — Caragiale. In al doilea sta­­iriluna Camerei oameni cari au ^iu, găsim pe scriitorii ce nu se bu­cur bit nu ca români dar ca apă- ^urau pe atunci de nici o notorie­tători ai intereselor streine. Par- fcate, pilldi(.â’ pe care “ preţuia­m foarte mult, Mihail Sor lamentul însă, conştient de ma- . , . r- . „ , - . - -„„ •„ , bul şi Liviu Rebreanu, la care pot rea datorie de-a reintegra statul adăoga pe cioplitorul ce se lupta in drepturile sale a trecut peste ‘ aceste glasuri izolate încă cu marmura, chinuit de con­­si a votat ceptii puternice, dar nelimpezit, legea cu unele modifiicări menite Gregorian. Să împace principiile de drept cu' Şi asupra lor aşi fi vrut vrea, biruiţi de frumuseţea, ca­re dintr’o cauză sau alta, le fuse­­seră până atunci, ascunsă. Şi spre cinstea lor, — a sufletului lor pri­mitor de poezie, — de atunci încolo birilor critice“ era un fervent ad-'nimeni n’a mai vorbit la seratele mirator al lui Macedonski şi O. noastre de inferioritatea formei lui Densuşianu (din ale căror versuri Eminescu, argumentul favorit ar ne declama pasagii întregi). El căui lui Macedonski, care prindea în fa­ţa cu deosebire să impue cercului la tinerilor — iar înălţarea lui Ma­­admiratiune pentru „maestrul Ma­­cedonski în ochii „Şcoalei nouă“ cedonski", nu numai direct lăudân- n’a putut fi obţinută, de cât numai scriu­n­du-î perfecţiunea formei si varie-. dună fie acestî ai lm admiratori, miau adus să citesc în cerc „Noap­tea de Dechembrie“, pe care mai pe urmă am făcut o cunoscută pu­blicului printr-o analiză critică pu­blicată în anul IV al „Convorbiri­lor critice“, iar tineretului şcolar, introducând-o în cartea de cl. VIII. A fost prima reabilitare oare­cum oficială a lui Macedonski, şi meri­tul principal al înlăturării acestui nedrept ostracism se cuvine cu deo­sebire înflăcărării sincere a lui Stamatiad. La acest, act, n’a luat parte nici Dragoslav, nici Mândru. Ceva mai mult. De Dragoslav n’am aflat că a făcut parte din cenaclul lui Ma­cedonski, decât dintr’o notiță auto­biografică, în care el ne vorbeşte de primele tribulaţiuni scriitoreşti; iar de Mândru, de-abia acum, din­tr’o notiţă biografică a lui Mace­donski ce se pune în fruntea „Pagi­nilor lui alese de proză“ publicate de Casa Şcoalelor. Cauza acestei curiozităţi nu trebue căutată decât în asemănările şi deosebirile con­genitale dintre talentul acestor scriitori şi artistismul sau estetis­mul formal a lui Macedonski. Stamatiad se simţea strâns legat, mai cu seamă prin primele sale manifestări poetice, de Macedon­ski. Corectitudinea cântată a ver­surilor, redondanţa lor verbală, fra­­­zarea pură, poza sentimentală, ra­finamentul sensual care-i cerea îcomplicaţiunî stilistice inutile, —­­ toate aceste calităţi — sau defecte — îl­ apropiau de talentul „maestru­lui“, şi, în cauza lui Macedonski, Stamatiad îşi apăra, fără să-şi dea seama, propria cauză. E drept însă că Stamatiad şî-a păstrat admira­ţia caldă pentru Macedonski (ca şi pentru nişte poetae minores din a­­ceeaşi şcoală, ca Ştefan Petică şi Iuliu Săvescu) până acum, când şî-a schimbat felul său de a scrie, inspiraţia lui de acum, de un mis­ticism religios sincer şi potolit, precum şi forma lui de o simplita­te aproape nudă, — calităţi dobân­dite în parte şi din contactul cu ve­­rităţile literare ale „Şcoalei nouă“ — îl scot din curentul macedon si­li­­st care a fost totdeauna învinuit de nesinceritate şi manieră. Cu a­­tât mai mult e meritul său de bun şi poet, care nu uită pe părinţii şi foştii săi amici intelectuali... Dar ce putea fi de comun între Macedonski şi Dragoslav ! Nu zic că Macedonski nu putea preţui lim­ba poporanistă a lui Dragoslav , anume bucăţi în proză pură româ­nească, scrise cu vigoare şi nuanţă de Macedonski ni-l arată înamorat de comorile de cuvinte şi expresi­­uni româneşti de baştină. E păcat însă că le simţea numai formal, şi n’a putut, în acest vestmânt, să în­brace nici o concepţie de seamă. Dar îmi vine greu să cred că Ma­cedonski, un idolatru al corectitu­­dinei formale, să fi preţuit frazeo­logia lăbărţată şi nepunctuată, tă­­râgănelile stilistice şi digresiunile fără rost ale lui Dragoslav din primele lui încercări, ca şi din scrierile lui nesupraveghiate de mai târziu. Nici fondul lui Dragos­lav, nici forma lui nu puteau fi preţuite în cercul Macedonski, — şi de aceea îl vedem devenind cel mai fer­vent adept al „Şcoale nouă“ care-i făcea totuşi zile frip­te, punându-l să-şi refacă de câte trei şi patru ori aceeaşi bucată Duioşia mistică şi de un haz naiv, ce filtrează din cele mai bune scri­eri ale lui Dragoslav „Noaptea Sfântului Andrei“, „Amintirile din copilărie“, „Suflețelul“, „Firimitu­rile lui Dalio“, „Florile“) n’a putut fi pusă în relief fără să nu fie ne­voe de multă bătae de cap. Meritul luî Dragoslav e de a se fi supus la acest martiri sa­u d­e care mărtu­risesc vrafurile de manuscrise fă­cute, refăcute, prefăcute şi răsfă­­cute din arhivele „Convorbirile’ S­au ECOURI e anunţă din Londra că muni­cipalitatea din Westminster a a Nimens (Franţa) au început tradiţionalele lupte cu taurii, ca în Spania. La deschidere asistat peste 20.000 spec­atori Doi din cei mai celebrii maltadori au ucis în luptă, şase tauri uriaşi. Imes anunţă că la Browna s‘a Fra Ă­RTURISIRI li­risliture Se ştie că partidul naţional este înclinat să monopolizeze democra­ţia atât în Ardeal căt şi în ve­chiul Regat, afirmând pretutin­deni că în tovărăşia ţărănismului reprezintă interesele „masselor“ contra „ciocoilor liberali. Câtă demagogie este în această politi­că, o ştie bine d-nul Vaida et comp., precum şi toţi acei cari în această tovărăşie aşteaptă ziua fe­ricită a venirei la putere pentru a secătui isvoarele de avuţie ale ţărei printr-o politică greşită şi o lăcomie uşor de înţeles. Dar senti­mentele adevărate ale partidului naţional se dau din când în când pe faţă chiar în presa ce-i stă la dispoziţie, pentru a lua putinţa de îndoială chiar celor mai naivi. Astfel ziarul „Unirea“ care apare la Blaj făcând sub firma de „foaie politică şi bisericească“ politica partidului naţional, a publicat de curând un violent articol în care între altele atacă reforma agrară spunând că nu prin „astfel de re­forme“ se poate realiza ridicarea păturei ţărăneşti, fiindcă ea este „imorolăr“ de vreme ce „jefueşte“ pe proprietară. De asemenea în cu­prinsul aceluiaşi articol se face o mărturisire politică surprinză­toare arătându-se că nu trebue ca „cei mulţi să conducă pe cel pu­ţini, ci, „cel puţini să guverneze pe cei mulţi". Aceste declaraţiuni ale foaei de la Blaj sunt deosebit de triste. Mai întâi pentru că ziarul citat mai menţine firma, de „foae bisericeas­că“ vorbind în numele Bisericii Unite şi apoi pentru că reprezen­tând politica naţională, arată că­ de falşi sunt reprezentanţii aces­tui partid regionalist. Şi dacă pâ­nă la un punct ne-am deprins cu inconsecvenţele şi făţărniciile de­mocraţiei regionaliste, nu cre­deam totuşi că Biserica Unită poate face cer cu ungurii pentru a decreta, că împroprietărirea este un „jaf“ ce nu serveşte la ridica­rea ţăranilor. Căci orice biserică creştină nu poate decât aproba o operă de dreptate socială şi cre­dem că dacă nu ar fi influenţa ne­fastă a politicianilor naţionalişti al căror centru de acţiune e Blajul, nu am avea de înregistrat această călcare a moralei. Opinia publică are de examinat în lumina mărturisirilor de mai sus întreaga politică a partidului naţional care a căutat prin orice mijloace să zădărnicească împro­prietărirea şi a reuşit să o întâr­zie prin Banca Agrară, unelta ne­fastă de speculă şi reacţionarism. Şi dacă Biserica Unită poate fi scu­zată, partidul naţional, autorul moral al acestor călcări ale dato­riilor cetăţeneşti, va rămâne defi­nitiv condamnat. VIITORUL PRIMEȘTE Abonamente de vilegiatura ei 25 pe lună, în ta'-a „ 60 „ „ în străinătate Se cunosc cauzele cari au;jde­­­­terminat nevoia întocmirei unei legiuiri contra speculei ilicite. Pentru lămurirea opiniei publice vom da câteva pasaje din rapor­tul d-lui deputat V. V. Pella, me­nite să dovedească pe deplin spi­ritul în care s’a alcătuit noua lege. Nevoia unei legi noul ffiSSSSEPHF „Legile pozitive — spune d. V. V. Pella în raportul d-sale — me­nite a înfrâna scumpirea traiului nu supravieţuesc nici­odată si­­tuaţiunii economice care a­­im­pus elaborarea lor. ” Deşi măsurile preventive şi re­presive ale decretului-lege No. 1­2.069 referitor la combaterea spe­culei ilicite erau justificate de împrejurările economice din 1919, ele sunt totuși departe de a mai satisface astăzi desideratele legitime ale consumatorilor. Un nou proiect de lege trebuia neapărat prezent Corpurilor le­giuitoare, un nou proiect care, reglementând în mod raţional li­bertatea comerţului, să apere pe consumatori de operaţiunile re­probabile ale unor anumite per­soane şi să asigure în acelaş timp propăşirea comercianţilor c­il­­eliţi. Acestea sunt consideraţiunile fundamentale ale proiectului de lege pentru înfrânarea şi repri­marea speculei ilicite. Dacă din punct de vedere mo­ral acest proiect răspunde unei imperioase necesităţi, avem da­toria să recunoaştem din punct de vedere utilitar el nu poate re­zolvi problema scumpiriii traiu­lui decât într’atât cât această scumpire s’ar datoră speculei ili­cite. Oricine studiază însă fenome­nul suitei preturilor, își dă sea­ma că acest fenomen este provo­cat în primul rând de desechili­­brul econom­ic care a urmat răs­­boiului Ar fi o naivitate să sperăm în­­tr’o completă ieftenire a traiului atât timp cât va exista acest de­­sechilibru, cât timp legea natu­rală a cererii şi ofertei nu va pu­tea interveni cu toată eficacita­tea sa spre a determina preţul real al mărfurilor şi alimentelor. In foarte multe ţări, produc­­ţiune este departe de a putea răspunde cererii enorme a State­lor cari, cu preţul ori­căror sa­crificii, încearcă să-şi refacă a­­vuţiile risipite în timpul răs­­boiului“. Şi maii departe. Specula ilicită nu este aşa­dar o cauză determinată a scumpirii traiului ci o consecinţă indiirectă a acestei scumpiri, consecinţă care la rândul ei devine o cauză de agravare a situaţiunii precare în care se află nu numai ţara noastră, ci toate Statele din Eu­ropa cari au suferit urmările de­zastruoase de ordin economic ala războiului. Pornind de la aceste conslidera­­tiuni, era natural ca proiectul de fată să nu atingă decât acele fapte cari au un caracter vădit delictuos şi a căror reprimare răs­punde unei imperu­oase necesităţi Noţiunea delictului de speculă ocupându-se de această ches­tiune raportorul spune: „O primă chestiune care tre­­buia neapărat lămurită este pri­vitoare la înţelesul pe care îl are noţiunea de speculă şi la deose­birea ce trebuie să se facă între specula licită care este de esenţa comerţului şi , specula ilicită a cărei săvârşire atrage sancţiunile legii penale. A spune pur şi simplu că „spe­­cula“ este un delict, înseamnă a nu cunoaşte înţelesul acestei no­ţiuni“. Iar mai departe d. V. V. Pella scrie: „In denumirea generală de spe­culă ilicită intră anumite delicte speciale, cum ar fi, de pildă: depăşirea preţurilor maximale, depăşirea maximului de benefi­ciu îngăduit de lege, acapararea, răspândirea de svonuri false şi mincinoase în scopul de a pro­vo­că suirea preţurilor mărfurilor, oferirea de preţuri mai mari de­cât acele cerute de vânzători, coaliţiunile, trusturile, distruge­rea şi sustragerea din comerţ a mărfei, etc..." Prețurile maxima". In această ordine de idei, atât­­de desbătută până azi d. V. V.­­ Pella ne descrie astfel măsurile luate prin lege:­­ „Oricine va recunoaşte că în materie econom­ică legiuitorul nu poate stabili regule rigide şi imuabile. Dispoziţiunile legisla­tive trebuiesc concepute în aşa fel, încât să dea putinţa autorită­ţilor competente de a face faţă oricărei siuaţiuni neprevăzute ir momentul când se elaborează a­­tari dispozitiuni. Pentru aceste motive, proiectul Continum în pas. 2-a Legiuiri noul tru I Irim li reprimarea speculei Rawrrt! ii­’nl dPimist prof. V.». Pelin D-l V. I. PELLA Deputat

Next