Viitorul, iunie 1923 (Anul 16, nr. 4566-4591)
1923-06-08 / nr. 4572
unui al patru-spre-zecelea No. 4572 1 leU f?. in turn 2 tel ex. in streluctete ABONAMENTE IN TARA In streinătate LA ORASE tin an . . 300 lei ■aşe luni . 150 Trei » . 750 ? LA SATE 1175 lei 90 » 45 » Cn an . . Saae Iuni Trei » . 700 lei 350 * 175 » ADMINISTRATIA REDACTIA STR. EDGARD Q FINET No. '? (Vis-â-vis da Hotel Capşa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoane la 1 Direcţia 51/23, Redacţia 9! Administraţia 19/23 93/11 Vineri diurne ANUNCIURI COMERCIALE primesc direct la Administraţia darului Strada Armemiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Maruferictele nepublicate se distra? 1 lOU es. în tara 2 lel es. In sîreinciote de la Berlin a căzut. Bineînţeles că delegaţia a trebuit reînoită. Din punct de vedere material se va vedea întriun apropiat viitor cât va câştiga statul prin această legiuire după lichidarea bunurilor şi revizuirea camuflă- O lege necesară LICHIDAREA BUNURILOR INMICI oriiunde ar fi ele, pune intereselegenerale ale statului, reintegrandu-l în drepturile sale. Camera a votat legea pentru b-nevoile Statului şi situatiunea dehidarea bunurilor inamice şi,fapt a acestor averi, pentru repunerea sub sechestru, în vederea aceleeași lichidări, a averilor scoase prin simple jurnale ale consiliului de miniştrii sau prin sentinţe judecătoreşti date fără ca statul să fi fost reprezentat. Această lege aduce statului un imens comentând felul în încheiat acordul întregilor. Din punct de vedere moral, ziarul „Figaro“ scrie că princi- Balcani, suntem siguri că streinii cari ereptul admis de conferinţa din Poate că această concesiune era du.uw «».um. uu deau . m această ţară îşi pot Lausanne, a fost ca Grecia să re- necesară. Ziarul francez nu ridică nu un beneficiu atât material cât mate 3®c Şi de interesele ei şi ce cunoască că datoreşte Turciei de nici o critică în contra negociatori moral, dat fiind situaţiunea , repar ’?Lvora,seara a olaraţii, dar totodată aceasta să nilor, dar scrie că faptele ar treia conducerea României este un neclară în care se găseau bunurile inamice, ce avea drept rezultat risipirea acestor averi, născându-se totodată un trist răsunet peste hotare prin această neglijență inexplicabilă a guvernelor românești. Căci în alte state aceste măsuri s’au luat de mult, la începutul războiului când s’au produs primele stricăciuni, lucru care desigur nu se putea face în România ce a fost în mare parte ocupată de vrăjmaş încă la începutul campaniei. De asemenea după război, guvernul românesc de atunci n’a înţeles să semneze tratatul de pace şi a demisionat după câteva luni, fără să aibă timpul necesar pentru a veni cu o astfel de măsură. Desiigur însă că d. Vaida, care a luat cârma imediat după aceasta, _----------- _ ... , . ,,, tratatul demn, St. Germain, era I .P. Academia a dovedit spiritul ei gospodăresc prin chipul dezordine, să vie cu legea aceasta pentru a obţine, cel puţin în parte, despăgubirea statului pentru imensele devastări suferite dela duşman. Totuşi n’a făcut-o ; altele erau atunci gândurile naţionaliştilor cari, ca şi azi, n’au ştiut să se distingă, decât prin apărarea unor interese contrarii statului. A venit apoi guvernul Averescu care nu numai că n‘a făcut o lege de lichidare pentru a aduce în patrimoniul statului o parte ! Pentru productivitatea scridin ceea ce i se datora, dar a scos săf r°manesd. die sub sechestru, fără motive serioase o bună parte din averile Prin doimţiunea după moarte a bunului român ce se numea Jas . . . ,.. .ques Elias, Academia va fi în măsupuşilor mămici. Şi această pur- j Snică şi mai largâ de-n veni în e necesar să se mai insiiste aşacare o va judeca opinia publica sprijinul culturei române, prin în pra acestui fapt care nu poate fi in adevarata ei lumina fără a ai fiinţarea — cum voeşte testatorul contestat de nimeni,vea nevoie să mai insistăm asm-f de opere de cultură, prin opere de pra ei,i asistentă, prin căminuri de lumină, încă de la venirea actualului ! Aceste instituţii ce vor răsări guvern la cârmă, chestiunea ti-. Prin bagheta fermecată ce o prolahidărei bunurilor inamice a fost dură banii, sunt absolut necesare progresului nostru cultural, care are nevoe mai mult decât totdeacercetată în vederea unei grabnice soluţii. S‘a încercat la început o înţelegere cu statele interentre München şi Berlin s‘a inaugurat un serviciu aerian. Distanţa va fi parcursă în şease ceasuri şi jumătate cu escale şi Fürth. Pre_______ __ 190.000 mărci. -w!__t- • 1 tt • ..V., ca Partea înaintată a oraşului. Serviciul acesta corespunde cu cei mente,on material. Universităţi, dincolo de fluviul Maritza, a din München-Geneva, care costă un timp îndelungat până la fixa-(mari de curs și biblioteci de spe- dică orașul ?.aTigaci’ f fie dea‘ 100 franci de persoanărea membrilor ei, iar în afi- cialitate, iată ceeace nu se poate .semeni în mamia turcilor. E anul plecărei acestora, guvernul dencepe. ^proape sigur că toate aceste mane frescțînerj^ UI1 mă,.garitar ce O mană largă și generoasă tre- fortărețe stabilite la încrucișarea * arc '0 greiltate de două sute bue să stea deasupra mvătămân- râurilor, nu pot exista decât prin boab , ă - valoare e socotită die unde alte întârzieri şi când au SoXi?’'r^Wa^tflÎeÎsă '^ses!unea fe,loF două. ţărmuri îa un milion şi jumătate franci. ^ r it in sfârşit la Bucureşti şi an Iff Lî “A luat contact cu guvernul rom m, I raţiei de mâine va trebui să iasă s ă S stabilească o bază oîens.vă una de cheltueli mari. învăţământ nopotul să joace în mâinile tur- TOliiuri nofrt mo; îrtfâî A,, o Cu laboratOTii ande nu not lucra de cilor marele rol militar la care îî îiî' r'mn,io, » . ‘. . ţt * r, căi zece studenţi, sau nu se poate destinează poziţia lui î Trebuea călătoriei este poi cu Austria şi Ungaria, Ger- hicrâ din cauza lipsei de instru-1 - - • • - tm calatoriei este manii au anuntat că trimit o de- monte, ori material. Uni versi t£í ti t . . .. . . , _. legație, au lăsat apoi să treacă, fără căminuri alăturate, fără săli’ d.mcol° de ? aritza, a- din Munchen-Geneva, n-n tîmn r,Sr,3 fiv». mari de « KiWirtWia» dică orașul Karagaci, să fie dea- 100 NOTE NARILE DAilN PENTRU CULTURA Academiei Române îi incumbă de aci încolo şi rolul destul de greu — dar şi plin de rod bun — al administrărei averei, pe care bu_____ nul şi marele filantrop Elias, i-a semnând ^sat prin testament. PETRONIUS tru propăşirea culturei! B’a constatat că aceşti delegaţi a-i curăţite, îmbogăţite şi întărite pen pe ţârmul fluviului , ariza aveau însărcinarea mai mult să fiu greaua luptă a vieţei, dacă ţărmul opus nu le-ar aparte argiverseze decât să ajungă la 1 Statul român modern are rolul tine, vreun rezultat concret. Guvernul Ţinut mare stat de cultură în sud- Li s a dat acest ţărm drept pe nostru nu s‘a lăsat amânat la in- vestul Europei, şi pentru a ne în-'care îl doreau atât de mult, şi finit de germani, cari nu voiau g”! ^ “a» ro1’ ^ veci f,e care li s’a refuzat întotdeauna. a clădit o înţelegere sinceră şi a trebuit a^^.’a C \?a f.71 pm pen',OTi alte cuvinte, sa restabilit cu Constnict?T ce să se ia măsuri, venind cu legea de azi, a cărei asprime trebue judecată în acest cadru. Credem că nu mai e nevoie să insistăm asupra necesitatei legei, fiind uşor de înţeles de acei carii voese să înţeleagă şi nu pun anumite interese deasupra acelor ale ţarei. Aliaţii noştri când au fixat despăgubirile au ţinut seamă de bunurile streine ce le avem în ţară şi cu drept cuvânt ne-au întrebat ce despăgubiri am obţinut de pe urma lor. Ori, tratativele urmate până azi neajungând la niciun rezultat, numai prin această lege se vor putea face la in ce constă chestiunea a———an—— Kara paci Această mulțumire însă nu trebue să ne împiedice de a examina cu sânge rece preţul cu care a fost plătită pacea. Ce însemtrecutul nostru a devenit din ce în __• , ce mai bine luminat. Tot ea a în- PTM^° doAu® flavii Fungea de treţinut, cu subvenţii mici din par- *a ^°reuși Ardă dela ^ est. Acolo, tea Statului—totdeauna econom cu răspântia acestor^ trei căi flucheltuelile pur culturale —o biblio- viale se ridică Adrianopolul. Atecă publică, cea mai mare ce-o [colo este, fără îndoială bulevaravem în țară. Ea are o remarca- dul Turciei. Rolul acestui punct bilă colecţiune de cărţi rare şi de nu este numai defensiv, ci şi 0- monede. (fensiv. Adrianopolul împiedică JÎTaî ", f,ie desigur drumul spre Constantiprea mari, sunt totuşi stimulente nopoli ^ ameninţă în acela? timp întreaga peninsulă nică. CoRemiadda Causing Noua graniţă între SRECIfl şi ÎUFCI — Ce nemulţumiri not etinge concesiunile făcute iBeaiMRnaw.-ujJEat BHBB8—BBB5M care s’a drianopolului. Un spirit rău ar .--------------------. —... turci şi spune că s’a dat Turcilor mijloc greci în chestiunea reparaţiilor, cui de a turbura veşnic pacea din renunţe de a le mai revendica cu bui interpretate corect. Sunt ziaguvern care ştie ce vrea şi mai condiţiunea de a primi în schimb re cari admiră moderaţia turci- P^ldep^!îSel0.._1.^teL_.f|! oraşul Karagacilor, pentru că ei nu au cerut şi Dacă este adevărat, cum se De motika ce se află mai jos pe aice, că războiul ar fi putut iz- ţărmul drept al Manitzei. Se uită bucni din nou în Orient, toată lu însă faptul că dacă turcii vor fi mea trebue să fie satisfăcută că instalaţi militari peşte la Adrian scăpat de o catastrofă ale cărei consecinţe nu se puteau măsura. nopol, Demotika, ameninţată de ei şi de la Nord şi de la Est, nu va putea fi păstrată de apărător, şi va cădea în mâinile otomanilor chiar de la începutul unui război. Sunt cazuri în cari toată lumea trebue să consimtă la sacrificii. Ar trebui însă ca aceste sacrificii să fie conştiente și să se știe bine ceeace se dă. Cedând nează deci‘ or^iM'ia- Karagaci, Grecia n’a cedat mare ragaci? E adevărat că această a- ^cru Turcia msa a pnmit mult. facere e mai mult de competenta ! Sa dat o armă de care ar tremili tarilor decât de aceea a di- bm aTMm s? sperăm că ea nu seplomatilor va folosi niciodată. J^acea este Fluviul ' Maritza, ieşind din ?siiguTMtf aT fî,de dorit ca cel mai în măsură ca mai înainte , „„ , . . . de-a se gândi la desfiinţarea jan-.rîle donate şi prin chipul cum le-a lungul coridor bulgar prin care să ^ie ?1ma medarmeriei şi la alte legăuri de rânduit spre binele tutulor, curge ,spre Est, se întoarce dec l „Figaro“ conchide spunând că Astfel ea a patronat marile la dată spre Sud, urmând această satisfacţia Greciei este naturală, crări de istoriografie şi de edloe- direcţie până la mare. La pune clar îngrijorările Iugoslaviei şi documente, graţie cărora nul în face acest mit decisiv, chiar ale României, sunt tot atât de întemeiate. acceptat donaţiunea unei importante cantităţi de cauciuc, des- balta- Pentru pavarea străzilor din jurul sarcofagului soldatului necu- . , noscut. Nici un sgomot nu va tur De acolo, şi numai de acolo, bura somnul soldatului necunoscut poate să înceapă un atac turc. Nu britanic. Rolul oraşului * dranni-pol Ori, care este condiţiunea necesară şi suficientă pentru ca Adria Compania metropolitanului din Londra a obţinut autorizaţia de a mări considerabil staţiunea uriaşă de sub piaţa Piccadilly Circus. Primarul-şef al Londrei plănueşte chiar executarea unor mari lucrări subterane pentru case, teatre şi alte , „ w, „ , , . , ----------w - ce ar descongestiona cu o trăsătură de condei, toată suprafața Londrei arhipopulată. loarea ofensivă și defensivă a A- --------——......-------------------- t \ \ i Continuarea i;i pagina lu te din public şi care veniseră la încetul Cu încetul, în credinţele lor .Convorbiri critice“ din cenaclul literare unilaterale şi să fie, fără lui Al. Macedonski. E vorba de Al. Stamatiad, A. Mândru şi I.Dragoslav. Stamatiad, deşi nelipsit de la „şedinţele“ şcoalei, nouă a „Convoi de MIHAIL DRAGOMIRESCU seria „Triumful unei şcoale literare”) Cronica Chlisss’sau Mişcarea literară împrejurulitatea concepţiilor, dar şi indirect, , criticând pe Eminescu. Ştiu că a fost nevoe într’o seară să iau în serios atacurile lui Stamatiad şi Mimuoiescu în contra lui Eminescu şi să-l supun la un studiu comparativ cu Macedonski. Rezultatul fireşte, a fost dezastruos pentru cei doi adversari ai lui Eminescu, deşi — pot zice — într’un sens nobil. A fost destul să pun în relief, printr’o critică adevărată, ori care din poeziile lui Eminescu, a fost destul să subliniez farmecul cuceritor al dulcii lui melancolii, armonia con__ _____ 4 . ultimii® foiletoane Ce se ocupă cu eludările, fixându-se cifra totală »Convorbirilor critice“ a avut două „Triumful unei şcoale literare“. Nu ,sistentă şi totuşi atât de nuanţată a acestor despăgubiri în vederea primul stadiu, găsim pe o pot face insă, fără să amintesc la versurilor lui, şi bogăţia, vraja restului ce ni se cuvine. Desigur scriitorii de care am vorbit de trei scriitori, care s’au format şi noutatea — veşnic nouă — a ţară interesulA mirman „„ până acum, şi în care stelele de priila „Convorbirile critice“, care au tblourilor lui de natură, pentru ca ma mărime erau Cerna şi Gârlea-i ajuns să fie azi preţuiţi de o par(tinerii poeţi să se simtă clătinaţi reau ca această lege să nu se vonu, Nanu şi Corneliu Moldovanu, teze au fost numeroase şi opozi- Minulescu şi Cincinal Pavelescu, ţia, prin reprezentanţii ei, a făcut iar, învăluit de nourii subţiri ai atot ce i-a stat în putinţă pen- nonimatului, — şi mai presus de tru a o amâna. S’au suit la loţi, — Caragiale. In al doilea stairiluna Camerei oameni cari au ^iu, găsim pe scriitorii ce nu se bucur bit nu ca români dar ca apă- ^urau pe atunci de nici o notorietători ai intereselor streine. Par- fcate, pilldi(.â’ pe care “ preţuiam foarte mult, Mihail Sor lamentul însă, conştient de ma- . , . r- . „ , - . - -„„ •„ , bul şi Liviu Rebreanu, la care pot rea datorie de-a reintegra statul adăoga pe cioplitorul ce se lupta in drepturile sale a trecut peste ‘ aceste glasuri izolate încă cu marmura, chinuit de consi a votat ceptii puternice, dar nelimpezit, legea cu unele modifiicări menite Gregorian. Să împace principiile de drept cu' Şi asupra lor aşi fi vrut vrea, biruiţi de frumuseţea, care dintr’o cauză sau alta, le fuseseră până atunci, ascunsă. Şi spre cinstea lor, — a sufletului lor primitor de poezie, — de atunci încolo birilor critice“ era un fervent ad-'nimeni n’a mai vorbit la seratele mirator al lui Macedonski şi O. noastre de inferioritatea formei lui Densuşianu (din ale căror versuri Eminescu, argumentul favorit ar ne declama pasagii întregi). El căui lui Macedonski, care prindea în faţa cu deosebire să impue cercului la tinerilor — iar înălţarea lui Maadmiratiune pentru „maestrul Macedonski în ochii „Şcoalei nouă“ cedonski", nu numai direct lăudân- n’a putut fi obţinută, de cât numai scriundu-î perfecţiunea formei si varie-. dună fie acestî ai lm admiratori, miau adus să citesc în cerc „Noaptea de Dechembrie“, pe care mai pe urmă am făcut o cunoscută publicului printr-o analiză critică publicată în anul IV al „Convorbirilor critice“, iar tineretului şcolar, introducând-o în cartea de cl. VIII. A fost prima reabilitare oarecum oficială a lui Macedonski, şi meritul principal al înlăturării acestui nedrept ostracism se cuvine cu deosebire înflăcărării sincere a lui Stamatiad. La acest, act, n’a luat parte nici Dragoslav, nici Mândru. Ceva mai mult. De Dragoslav n’am aflat că a făcut parte din cenaclul lui Macedonski, decât dintr’o notiță autobiografică, în care el ne vorbeşte de primele tribulaţiuni scriitoreşti; iar de Mândru, de-abia acum, dintr’o notiţă biografică a lui Macedonski ce se pune în fruntea „Paginilor lui alese de proză“ publicate de Casa Şcoalelor. Cauza acestei curiozităţi nu trebue căutată decât în asemănările şi deosebirile congenitale dintre talentul acestor scriitori şi artistismul sau estetismul formal a lui Macedonski. Stamatiad se simţea strâns legat, mai cu seamă prin primele sale manifestări poetice, de Macedonski. Corectitudinea cântată a versurilor, redondanţa lor verbală, frazarea pură, poza sentimentală, rafinamentul sensual care-i cerea îcomplicaţiunî stilistice inutile, — toate aceste calităţi — sau defecte — îl apropiau de talentul „maestrului“, şi, în cauza lui Macedonski, Stamatiad îşi apăra, fără să-şi dea seama, propria cauză. E drept însă că Stamatiad şî-a păstrat admiraţia caldă pentru Macedonski (ca şi pentru nişte poetae minores din aceeaşi şcoală, ca Ştefan Petică şi Iuliu Săvescu) până acum, când şî-a schimbat felul său de a scrie, inspiraţia lui de acum, de un misticism religios sincer şi potolit, precum şi forma lui de o simplitate aproape nudă, — calităţi dobândite în parte şi din contactul cu verităţile literare ale „Şcoalei nouă“ — îl scot din curentul macedon silist care a fost totdeauna învinuit de nesinceritate şi manieră. Cu atât mai mult e meritul său de bun şi poet, care nu uită pe părinţii şi foştii săi amici intelectuali... Dar ce putea fi de comun între Macedonski şi Dragoslav ! Nu zic că Macedonski nu putea preţui limba poporanistă a lui Dragoslav , anume bucăţi în proză pură românească, scrise cu vigoare şi nuanţă de Macedonski ni-l arată înamorat de comorile de cuvinte şi expresiuni româneşti de baştină. E păcat însă că le simţea numai formal, şi n’a putut, în acest vestmânt, să înbrace nici o concepţie de seamă. Dar îmi vine greu să cred că Macedonski, un idolatru al corectitudinei formale, să fi preţuit frazeologia lăbărţată şi nepunctuată, tărâgănelile stilistice şi digresiunile fără rost ale lui Dragoslav din primele lui încercări, ca şi din scrierile lui nesupraveghiate de mai târziu. Nici fondul lui Dragoslav, nici forma lui nu puteau fi preţuite în cercul Macedonski, — şi de aceea îl vedem devenind cel mai fervent adept al „Şcoale nouă“ care-i făcea totuşi zile fripte, punându-l să-şi refacă de câte trei şi patru ori aceeaşi bucată Duioşia mistică şi de un haz naiv, ce filtrează din cele mai bune scrieri ale lui Dragoslav „Noaptea Sfântului Andrei“, „Amintirile din copilărie“, „Suflețelul“, „Firimiturile lui Dalio“, „Florile“) n’a putut fi pusă în relief fără să nu fie nevoe de multă bătae de cap. Meritul luî Dragoslav e de a se fi supus la acest martiri sau de care mărturisesc vrafurile de manuscrise făcute, refăcute, prefăcute şi răsfăcute din arhivele „Convorbirile’ Sau ECOURI e anunţă din Londra că municipalitatea din Westminster a a Nimens (Franţa) au început tradiţionalele lupte cu taurii, ca în Spania. La deschidere asistat peste 20.000 specatori Doi din cei mai celebrii maltadori au ucis în luptă, şase tauri uriaşi. Imes anunţă că la Browna s‘a Fra ĂRTURISIRI lirisliture Se ştie că partidul naţional este înclinat să monopolizeze democraţia atât în Ardeal căt şi în vechiul Regat, afirmând pretutindeni că în tovărăşia ţărănismului reprezintă interesele „masselor“ contra „ciocoilor liberali. Câtă demagogie este în această politică, o ştie bine d-nul Vaida et comp., precum şi toţi acei cari în această tovărăşie aşteaptă ziua fericită a venirei la putere pentru a secătui isvoarele de avuţie ale ţărei printr-o politică greşită şi o lăcomie uşor de înţeles. Dar sentimentele adevărate ale partidului naţional se dau din când în când pe faţă chiar în presa ce-i stă la dispoziţie, pentru a lua putinţa de îndoială chiar celor mai naivi. Astfel ziarul „Unirea“ care apare la Blaj făcând sub firma de „foaie politică şi bisericească“ politica partidului naţional, a publicat de curând un violent articol în care între altele atacă reforma agrară spunând că nu prin „astfel de reforme“ se poate realiza ridicarea păturei ţărăneşti, fiindcă ea este „imorolăr“ de vreme ce „jefueşte“ pe proprietară. De asemenea în cuprinsul aceluiaşi articol se face o mărturisire politică surprinzătoare arătându-se că nu trebue ca „cei mulţi să conducă pe cel puţini, ci, „cel puţini să guverneze pe cei mulţi". Aceste declaraţiuni ale foaei de la Blaj sunt deosebit de triste. Mai întâi pentru că ziarul citat mai menţine firma, de „foae bisericească“ vorbind în numele Bisericii Unite şi apoi pentru că reprezentând politica naţională, arată că de falşi sunt reprezentanţii acestui partid regionalist. Şi dacă până la un punct ne-am deprins cu inconsecvenţele şi făţărniciile democraţiei regionaliste, nu credeam totuşi că Biserica Unită poate face cer cu ungurii pentru a decreta, că împroprietărirea este un „jaf“ ce nu serveşte la ridicarea ţăranilor. Căci orice biserică creştină nu poate decât aproba o operă de dreptate socială şi credem că dacă nu ar fi influenţa nefastă a politicianilor naţionalişti al căror centru de acţiune e Blajul, nu am avea de înregistrat această călcare a moralei. Opinia publică are de examinat în lumina mărturisirilor de mai sus întreaga politică a partidului naţional care a căutat prin orice mijloace să zădărnicească împroprietărirea şi a reuşit să o întârzie prin Banca Agrară, unelta nefastă de speculă şi reacţionarism. Şi dacă Biserica Unită poate fi scuzată, partidul naţional, autorul moral al acestor călcări ale datoriilor cetăţeneşti, va rămâne definitiv condamnat. VIITORUL PRIMEȘTE Abonamente de vilegiatura ei 25 pe lună, în ta'-a „ 60 „ „ în străinătate Se cunosc cauzele cari au;jdeterminat nevoia întocmirei unei legiuiri contra speculei ilicite. Pentru lămurirea opiniei publice vom da câteva pasaje din raportul d-lui deputat V. V. Pella, menite să dovedească pe deplin spiritul în care s’a alcătuit noua lege. Nevoia unei legi noul ffiSSSSEPHF „Legile pozitive — spune d. V. V. Pella în raportul d-sale — menite a înfrâna scumpirea traiului nu supravieţuesc niciodată situaţiunii economice care aimpus elaborarea lor. ” Deşi măsurile preventive şi represive ale decretului-lege No. 12.069 referitor la combaterea speculei ilicite erau justificate de împrejurările economice din 1919, ele sunt totuși departe de a mai satisface astăzi desideratele legitime ale consumatorilor. Un nou proiect de lege trebuia neapărat prezent Corpurilor legiuitoare, un nou proiect care, reglementând în mod raţional libertatea comerţului, să apere pe consumatori de operaţiunile reprobabile ale unor anumite persoane şi să asigure în acelaş timp propăşirea comercianţilor cileliţi. Acestea sunt consideraţiunile fundamentale ale proiectului de lege pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite. Dacă din punct de vedere moral acest proiect răspunde unei imperioase necesităţi, avem datoria să recunoaştem din punct de vedere utilitar el nu poate rezolvi problema scumpiriii traiului decât într’atât cât această scumpire s’ar datoră speculei ilicite. Oricine studiază însă fenomenul suitei preturilor, își dă seama că acest fenomen este provocat în primul rând de desechilibrul economic care a urmat răsboiului Ar fi o naivitate să sperăm într’o completă ieftenire a traiului atât timp cât va exista acest desechilibru, cât timp legea naturală a cererii şi ofertei nu va putea interveni cu toată eficacitatea sa spre a determina preţul real al mărfurilor şi alimentelor. In foarte multe ţări, producţiune este departe de a putea răspunde cererii enorme a Statelor cari, cu preţul oricăror sacrificii, încearcă să-şi refacă avuţiile risipite în timpul răsboiului“. Şi maii departe. Specula ilicită nu este aşadar o cauză determinată a scumpirii traiului ci o consecinţă indiirectă a acestei scumpiri, consecinţă care la rândul ei devine o cauză de agravare a situaţiunii precare în care se află nu numai ţara noastră, ci toate Statele din Europa cari au suferit urmările dezastruoase de ordin economic ala războiului. Pornind de la aceste conslideratiuni, era natural ca proiectul de fată să nu atingă decât acele fapte cari au un caracter vădit delictuos şi a căror reprimare răspunde unei imperuoase necesităţi Noţiunea delictului de speculă ocupându-se de această chestiune raportorul spune: „O primă chestiune care trebuia neapărat lămurită este privitoare la înţelesul pe care îl are noţiunea de speculă şi la deosebirea ce trebuie să se facă între specula licită care este de esenţa comerţului şi , specula ilicită a cărei săvârşire atrage sancţiunile legii penale. A spune pur şi simplu că „specula“ este un delict, înseamnă a nu cunoaşte înţelesul acestei noţiuni“. Iar mai departe d. V. V. Pella scrie: „In denumirea generală de speculă ilicită intră anumite delicte speciale, cum ar fi, de pildă: depăşirea preţurilor maximale, depăşirea maximului de beneficiu îngăduit de lege, acapararea, răspândirea de svonuri false şi mincinoase în scopul de a provocă suirea preţurilor mărfurilor, oferirea de preţuri mai mari decât acele cerute de vânzători, coaliţiunile, trusturile, distrugerea şi sustragerea din comerţ a mărfei, etc..." Prețurile maxima". In această ordine de idei, atâtde desbătută până azi d. V. V. Pella ne descrie astfel măsurile luate prin lege: „Oricine va recunoaşte că în materie economică legiuitorul nu poate stabili regule rigide şi imuabile. Dispoziţiunile legislative trebuiesc concepute în aşa fel, încât să dea putinţa autorităţilor competente de a face faţă oricărei siuaţiuni neprevăzute ir momentul când se elaborează atari dispozitiuni. Pentru aceste motive, proiectul Continum în pas. 2-a Legiuiri noul tru I Irim li reprimarea speculei Rawrrt! ii’nl dPimist prof. V.». Pelin D-l V. I. PELLA Deputat