Viitorul, septembrie 1925 (Anul 18, nr. 5248-5272)

1925-09-01 / nr. 5248

finuS al opt-spre-zeceiea No. 5248 4 PAGINI Nartt 1 Septemvrie 1925 2LIE EX. In TARA 4 LII eg.in sîrelictDte ABONAMlNI E‘. IN TARA I în streinatate Un an — — — — £00 lei I Un an — —1200 le» Şase luni — — — 250 • I Şase luni~ — 600 » Trei ---------------125 » I Trei *300 » REDACŢIA . ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI Sm EDGARD QUINET No. 2 || STRADA­ ACADEMIEI No. IT Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia al Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIuRI COMERCIALE S© primesc direct la Administraţia ziarului str Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2LEI EX. In ŢARA 4 LEI & în streinatate Date statistice Comerţul exterior al ROMÂNIEI Cifre arătând importul şi exportul ne primu­l trimestru al anului acesta Pentru prima oară direcţiunea1 fo+îc-fi rmKlîi»8 HsI aIa "PP.liî.t'IV lfî. statisticei publică datele relativ la comerţul exterior al României lu­nar ; deşi această publicaţie apare cu date pe un trimestru, totuşi se poate vedea lunar importul şi ex­portul cantităţilor. Valoarea măr­furilor, diferind prea puţin dela o lună la alta, s-a stabilit o valoare medie trimestrială pentru fiecare fel de marfă. In rezumat importul și exportul României în primele 3 luni ale a­­nului 1925 se prezintă astfel Import: 207.578 tone, în valoare de lei 7.198.898.177, export: 924.628 tone, în valoare de lei 6.581.032.763. Cantitativ, exportul întrece im­portul cu 717.050 tone, însă din punct de vedere al valorilor balan­ţa­ comercială ne este defavorabilă soldâ­ndu-se cu un minus de 617 milioane 956.414 lei. Cantităţile exportate Explicaţia la cantităţi, o găsim în faptul că, exportăm mărfuri de un tonaj mare lemnărie, cereale, petroleu, etc., şi importăm mărfuri fabricate, scumpe , iar în ceia ce priveşte soldarea nefavorabilă a valorilor în faptul că, mai în­tot­deauna exportul nostru e mai re­dus în lunile de iarnă, din cauza îngheţului Dunărei, artera princi­pală de scurgere a produselor noastre. Datele pentru anu­l 1924, fiind centralizate semestrial, iar nu tri­mestrial, nu se poate face pentru acest an, o comparaţie a datelor trimestrului I 1925, cu datele epo­­cei corespunzătoare din 1924. To­tuşi, dacă se consideră pe jumăta­te datele din primul semestru al anului 1924, se constată că, la can­tităţi, atât importul cât şi expor­tul trimestrului I 1925, se prezintă inferior celui din 1924 cu 7.982 to­ne la import şi 116.512 tone la ex­port ; valorile însă sunt superioa­re şi au crescut la import cu 333 milioane 542.346 lei, iar la export cu 495.426.203 lei. Cele mai mari cifre atât la im­port cât şi la export s’au înregis­trat în luna Ianuarie. In luna Fe­bruarie s’au înregistrat cele mai mici, dacă importul, exportul me­diu lunar ar fi 100, atunci în Ia­nuarie am avea 134, în, Februarie 79, iar în Martie 87 la import şi 126,82 şi 92 la export. Cantităţi şi valori Din punct de vedere cantitativ primul loc îl ocupă grupa produ­selor subsolului 137.644 tone (66,31 la sută), al doilea aceia a solului 37.709 tone (18,17%) ; urmează a­­poi grupa produselor combinate cu 27.678 tone (13,33%) și în fine grupa animalelor și produselor a­­nimale 4.547 tone (2,19%). Nu tot aceiaşi ordine se menţi­ne şi din punct de vedere al valo­rilor, primul loc fiind ocupat de grupa produselor solului 3.548.978 de mii 107 lei (49,30%) , urmată fiind de grupa produselor subso­lului 1.499.671.584 lei (20,83%) ; al treilea loc îl ocupă grupa produ­­lor combinate 1.301.363.429 lei (18,08 la sută) şi ultima grupă a anima­lelor şi produselor animale 848.976 de mii 57 lei (11,79%). Principalele categorii, din care am importat mărfuri de o valoare mai mare sunt : textile, vegetale şi industrii derivate, metale, ve­hicule, lână, maşini, fructe, colo­niale şi confecţiuni. Aceste 7 (din 33) categorii repre­zintă peste 80% din totalul impor­­tului nostru ; din celelalte 28 cate­gorii cari însumează 37.813 roni 18,20%) şi cu o valoare de 1.435 794 de mii 260­ lei (19,93%) am impor­tat mărfuri de o valoare mai mică de 150 milioane lei de fiecare cate­gorie. Articolele din tarif Deşi importăm mărfuri din a­­proape toate articolele din tarif, totuşi următoarele feluri de măr­furi reprezintă peste 50% din to­talul importului, din punct de ve­dere al valorilor. Ţesături de bumbac vopsite, tor­turi de bumbac, vagoane-vagone­­te, tendere, ţesături de lână, de bumbac, tuburi de fer laminat, date la strung, cafea crudă, vehi­cule, maşini şi aparate, mătase, orez, tablă şi plăci, etc., în valoare totală de 4.252.719.317 lei. Din celelalte feluri de mărfuri, am importat mărfuri sub 50 mili­oane lei. Export«! Analizând ca și la import cele 4 mari diviziuni în care sunt gru­pate mărfurile, alcătuim tabloul următor pentru export: Animale și produse animale 31 de mii 470 tone în valoare de 1.655 milioane 412.343 lei ; produse ale solului 730.956 tone în valoare de 3.727.960.315 lei ; produse ale sub­solului 154.197 tone în vaiore de 1.102.253.465 lei și produse c­ombi­­nate cu cele de mai sus, 8005,tone în valoare de 95.406.640 lei. Cantitativ, constatăm că, grupa produselor solului ocupă primul loc 730.956 tone (79,05%); în al doi­lea rând vine grupa produselor subsolului 154.197 tone (16,68%), apoi în ordine grupa animalelor și produselor animale 31.470 tone (3,40%) și grupa produselor com­binate 8005 tone (0,87%). Din punct de vedere al valorilor tot din grupa produselor solului am exportat mărfuri de o valoare mai mare, 3.727.260.315 lei (56,64%), urmează apoi grupa animalelor și produselor animale 1.655.412.343 lei (25,16%), grupa produselor subso­lului 1.102.253.465 lei (1675%) și în fine grupa produselor combinate 95.406.640 lei (1,45%). Principalele articole exportate Din celelalte 31 categorii cu un total de 63.370 tone (6,85%) şi 839 milioane 361.124 lei (12,75%, cate­goria legume, flori, seminţe şi părfi de plante, se remarcă cu 14­ mii 759 tone (1,60% şi 245.872.964 lei (3,74%), celelalte prezentându­­se cu valori sub o sută de milioa­ne lei. Analizând și mai amănunțit ex­portul, constatăm că principalele Continuare in pag. 2-a In jurul unei „uniuni» UN APEL : „SPIRITUL BUN“! Cunoscându-se resultatele unor alegeri, cari prin definiţie nu pu­teau avea o semnificaţie politică, întrucât ele se referă la o insti­tuţie profesională, în care alegă­torii nu sunt toţi cetăţeni, ci nu­mai acei cetăţeni cari întrunesc anumite condiţiuni — o primă şi semnificativă deosebire de alege­rile politice propriu zise ; — cu­­noscânduse zicem aceste rezultate, fruntaşii opoziţiei au intrat în­tr’o stare de entusiasm, vecină cu beţia alcoolică... Iar d-nul N. Iorga, cu tactul său obişnuit, a şi găsit formula salvatoare, caracterisarea defini­tivă a raporturilor dintre opozi­ţia ce este şi guvernul ce va fi să fie ! Şi d-nul Iorga glăsueşte astfel: „Acum opoziţia vie să se înţelea­gă, pentru a da ţării guvernul de care are nevoe. Forma nu mă interesează, con­diţiile îmi sunt indiferente. Sin­gur spiritul are valoare pentru mine. Condiţiunile nu creiază un spirit. Dacă spiritul este bun, condiţiile vin de la sine“. Aceste declaraţiuni apocaliptice au găsit un adânc ecou în „pre­sa democrată“, şi numai artico­lul d-lui Iorga despre antisemi­tism şi fascism, prin care dă o usturătoare lecţie „Patriei“ d-lui Maniu pentru un articol de vio­lent cuzism, apărut acolo, ar pu­tea să­ se compare cu succesul ce Va avut în presa anumită cestă- 1*11 articol ! Dar analizând declaraţiunile d-lui Iorga găsim ca în mixturile himice savant combinate, urmă­toarele elemente interesante : 1) Se constată că opoziţia nu­ a fost până acum unită, şi că de acum încolo ar fi de dorit să se unească; 2) Că condiţiunile în care uni­rea s’ar face nu sunt nici măcar formulate, şi că 3) Li trebue un spirit bun pen­­tru­ ea opoziţia unindu-se să poată In fine ferici ţara ! Cu toate laudele cu care presa anumită a întâmpinat aceste ex­cesiv de sincere declaraţiuni ale d-lui N. Iorga, noi avem convin­gerea că prin ele nu se stabileşte de cât adevărurile ce noi înşi­ne totdeauna le-am susţinut, şi anu­me : Opoziţia im este unită azi,— nu va putea fi unită nici mâine, pentru­ că o unire cere o sinceri­tate de simţire, o comunitate de gânduri, convingeri indentice şi indentice concepţiuni şi directive. Dar ce poate uni pe d. Iorga cu d. Stere ? Ce comunitate de con­vingeri poate exista între d-nul Lupu şi d. Argetoianu ! Ce unire este între frazeologia d-lui Ma­niu şi impulsivitatea d-rului Lu­pu ! Sunt oameni cari cred că se pot­ înţelege, pentru că doresc deopo­trivă de puternic frânele guver­nului. Ahtiaţii după putere cred că e de ajuns să dorească acelaşi lucru pentru a fi şi buni tovarăşi pe când experienţa dovedeşte tocmai cum unirea cere jertfă şi altruism, iar nu poftă şi egoism Să presupunem însă ca simplă ipoteză că neuniţii de azi, sub far­mecul rezultatelor unor alegeri profesionale, cum ar fi alegerile pentru consiliile generale de in­strucţie sau pentru alegerea de la corporaţii de meseriaşi, s’ar uni „ca doi ochi într’o lumină, ca doi brazi într’o tulpină“. Oare a­­tunci opoziţia de azi ar da „gu­vernul ce trebue tăiei“, cum se exprimă d-nul N. Iorga ? Un guvern nu este bun, numai, pentru­ că îl cere presa internaţi­onală, şi minoritară — în sensu cel rău! Un guvern nu este cea­ ce tre­bue unei ţări, numai pentru­ că cei-ce l-ar compune s’au mulţumit a face simple declaraţiuni frazeo­logice în care cuvintele „demo­craţie“ şi „oligarhie“ au servit drept canava tutulor discuţia nilor. Un guvern nu este destoinic, pentru­ că cei­ ce-l compun au fă­cut în opoziţie cele mai demago­gice făgădueli, fără nici­ o teamă şi rezervă. O opoziţie care a fugit de la ori­ce colaborare în munca con­­structivă, care a dus în parlament o politică de obstrucţionism st© ril, ori de violenţă sălbatică şi pustie de ori­ce idei, cum ar putea ea constitui guvernul ce trebue acestei ţări ? Noi nu facem injuria d-lui Ior­ga de-a presupune că el însuşi, crede în cea ce a susţinut şi-a declarat, ori­cât de stăpânit de patimă şi de urat ar fi, şi ori­cât ar fi de adulat făţarnic de presa ce n’are nimic comun cu această ţară ! NOTE TRIUMFUL dramaturgiei române Intr'o vreme In care s'a auzit un glas, singular de altfel, în Presa noastră, care nega existenţa ori im­portanţa literaturei dramatice ro­mâneşti. Teatrul Naţional — frun­taşul mişcărei artistice teatrale din România — îşi deschide porţile cu piesă românească. Teatrul „Re­gina Maria“ Îşi anunţă deasemenea deschiderea cu o piesă originală, că­reia îi va urma şi altele, precum şi Teatrul Popular face acelaşi lu­cruDar această atenţiune dată litera­­turei dramatice româneşti, nu este un gest motivat numai de conside­­raţiuni naţionale, şi Teatrele de stat şi chiar cele particulare într’o oarecare măsură, fac nu naţiona­lism, ci arată adevărată, îmbogăţind repertoriul lor cu piese originale româneşti, cari pot da fericite e­­xemple de realizări artistice netă­găduit de valoroase. Tânăra noa­stră dramaturgie vine cu o origina­litate de composiţie şi de factură, şi cu subtilităţi de cugetare produse a­­le experienţei altora unite cu propria Înzestrare a sufletului românesc — un­ fericit amestec de limpeziciune latină cu subtilităţi bizantine, şi cu delicateţi ce le dă simţirea, soarele cald din orient. Pentru a nu ne opri decât numai la piesa românească cu care s-a în­ceput seria spectacolelor de la „Na­ţional“, câtă frumuseţe în Vlaicu- Vodă a d-lui Al. Davila, cel mai ne­fericit dintre fericiţii pământului şi cel mai încercat dintre cei­ cari au fost miruiţi cu sfântul dar al crea­ţiei ! „Vlaicu-Vodă“ n'are artificialita­tea şi răceala pieselor istorice, pen­tru­ că conţine un cutremurător conflict de pasiuni, eterne şi ome­neşti. „Vlaicu-Vodă“, n’are nici mu­sics ce supără a declamaţiei patrio­tice, pentru­ că conţine în el cea mai admirabilă iubire de trecutul nostru evocat cu fineţe, iar nu stri­gat cu prefă­cătorie. Şi de aceea drama d-lui Al. Da­vila rămâne ca o piesă, pe care tim­pul ce trece nu va face decât să-i mărească frumuseţea şi să adaoge acea patină pe care nu numai pia­tra o capătă, dar ori­ce mare operă de artă peste care a trecut raza da soare a adevăratei creaţiuni. Când putem astfel să dăm litera­turei universale capo d’opere, se mai poate oare logiceşte emite opi­nii sceptice asupra valoarei produc­ţiilor originale româneşti ? In lumea veche sofistică se nega mişcarea. A fost deajuns ca un alt Diogene decât acela cu butoiul, să se scoale de pe scaun şi să se mişte pentru­ ca teoria oratorului să nu mai poată fi susţinută. A bon entendeer, salat I PETRONIUS Din Germania CRIZA ECONOMICA provoacă o criză socială — Antagonismul dintre clasele muncitoare şi pa­troni devine tot mai acut; pricina e dezechilibrul între producţia agricolă şi cea industralia — Criza economică din Germania despre care am vorbit deunăzi şi care pare a se accentua, este pe cale să provoace o gravă criză so­cială. In adevăr, pretutindeni greve, a­­meninţări de greve şi lock-outuri. Pe când lucrătorii, sub presiunea scumpirei vieţei cer sporuri de salarii, patronii invoacă necesita­tea reducerei preţului de cost al mărfurilor, pentru a putea păstra şi desvolta debuşeurile, şi, deci, vor să iupună tocmai o scădere a salariilor. ^ersmialui^căăSm^fefaSe Din această agitaţiune ce se propagă în Ruhr, Silezia, la Ham­burg, etc., indicele cel mai grav este revendicarea formulată de personalul căilor ferate. Asocia­­ţiunile muncitorești cer o sporire de 12 pfeningi pe oră, ceea ce ar urca cu 150 milioane mărci chel­­tuelile întreprinderei. Germanii, în grija lor de propa­gandă, fie internă, fie externă, ex­cită­ personalul căilor ferate con­tra aplicărei planului Dawes. „Berliner Tageblatt“ observă că excedentul veniturilor în exploa­tarea căilor ferate va atinge pro­babil în cursul acestui an 900 de milioane mărci, su­mă care cores­punde cu sarcina ce apasă asupra acestei administraţii, conform pla­nului Dawes. Lucrătorii sunt în­demnaţi să conchidă că dacă nu obţin sporuri de salarii, vina e a Aliaţilor, 3QB.gQQ Biagrători de la căile ferate licenţiaţi Este totuşi netăgăduit că şi na­ţionaliştii vor să tragă foloase de pe urma crizei, constată „l’Echo de Paris“, pentru a-şi răspândi doctrina. Negreşit, administraţia căilor, ferate germane suferă acuma de pe urma manoperelor socialiste, căci trebue să plătească sub for­mă de pensiuni şi alocaţiuni în fiecare an 200 de milioane de măr­ci celor 300.000 de lucrători pe cari i-a angajat după revoluţia dela 1918 şi cari au fost licenţiaţi din ser­viciu de noua administraţie, ca inutili. De*ech?BâbT^flen«ral Dar asta nu explică criza ce se manifestă în industria mare parti­culară. Se pare că ea nu este de cât un caz particular din dezechi­librul general ce nu scuteşte nici Germania, cum n’a scutit pe An­glia. Acea reconstrucţie economi­că a Europei, de care se vorbea la Geneva, nu este de loc înainta­tă. Se spunea atuncea că pricina este rezistenţa franceză. Acum, când nu se mai poate pretinde a­­cest lucru, treburile nu merg mai bine. Fiecare aruncă vina asupra ce­luilalt. Popoarele se acuză reci­proc : debitorii denunţă incapaci­tatea creditorilor, iar creditorii reaua-voinţă a debitorilor. In in­teresul fiecărei naţiuni clasele so­ciale se ponegresc una pe alta: lucrătorii se ridică împotriva avi­­dităţei patronilor, iar aceştia din urmă contra lenei lucrătorilor. Se poate zice că aceste critici nu sunt tocmai fără temeiu. Dar cau­za profundă, permanentă, a dezor­­dinei economice din care Europa nu se poate smulge, stă în dispro­porţia crescândă dintre produc­­ţiunea agricolă şi cea industrială. Substituind unei pieţe unice, pie­ţi naţionale, războiul a arătat în mod brusc primejdiile acestei dis­proporţii. Popoarele la care ea a fost mai simţitoare, ca Englitera şi Germania, sunt cele mai atinse. Exemper stcriţe In definitiv tocmai pentru a menţine în economia internă a­­cest just raport intre agricultură şi industrie, între sate şi oraşe, — odinioară Roma și-a întins înce­tul cu încetul imperiul până la marginea Galiei, iar Englitera a acoperit lumea cu coloniile sale, fie că a instalat acolo pe locuito­rii ei ca proprietari agricoli, fie că a găsit în cultivatorii indigeni cumpărători ai produselor, fabri­ce f­or­male. Unicul remediu,­ pentru naţiuni­le bolnave, este să restabilească acest raport între agricultură şi industrie. Dar pentru aceasta ar trebui să meargă împotriva curen­tului civilizaţiei,, şi aceasta n’a fu­­cut-o nici odată, nici un popor. Expediţiile polare in regrosnice stepelor glaciale In cursul lunii Mai când celebrul explorator­­Amundsen era consi­derat dispărut printre gheţurile din preajma polului Nord, dr. Jean Charcot un experimentat cer­cetător al acestor triste şi solitare ţinuturi ale pământului a propus guvernului norvegian să meargă întru aflarea lui Amunsden. Pe bordul vaporului francez „Pourquoi pas dr. Charcot a făcut cu acest prilej, o interesantă călătorie ştiinţifică până în cele mai îndepărtate mărgini ale Groen­landei. » . DOCTORUL CHARCOT ZI CU ZI Prefectul poliţiei Capitalei a o­prit pe lăutari să cânte toată ziua, când alţii muncesc din greu, a­­ceasta fiind o sfidare a muncei. Toată lumea laudă dispoziţiunea prefectului de poliţie, regretând numai că tot ca „o sfidare a muncii“ nu s’au oprit mascara­dele circurilor ambulante pe care opoziţia le-a plimbat toată ziua prin sate, în vreme ce ţăranii asu­dau muncind. Ori­cum ţărăniştii prea sfidează munca ţăranilor ! * D. Iorga a găsit o formulă cu adevărat miraculoasă. El invită pur şi simplu opoziţia să facă gu­vernul „de care ţara are nevoe" Desigur ţara are nevoe de spiritul de ordine al d-lului Lupu, de pa­triotismul lui Stere, de capacita­tea de om de stat a d-lui învăţă­tor, de energia d-lui Maniu, de lu­mina şi coherenta spiritului d-lui Iorga, de democratismul d-lui Ar­­getoianu, ori de ştiinţa în boabele de stomac a eminentului doctor în apele Sprudel-ului! Dar idea de-a chema opoziţia la guvern,­­ fără nici o altă formă, este o invenție genială! rima lege­ de unificare admi­­ nistrativă Reforma administrativă, a intrat într'o nouă fază, prin circulara trimeasă de d. Prim Ministru şi ministru de Interne I. I. C. Bră­­tianu, prefecţilor de judeţ. Aplica­rea legei pentru unificarea şi des­centralizarea administrativă a țo­rei, va fi fapt împlinit, cel puţin în ce priveşte arondarea judeţelor şi plăşilor, până la 1 ianuarie 1925. Programul de realizare progresi­vă a legei, bine chibzuit de către comisiunea ce funcţionează la mi­nisterul de interne, va fi apoi complectat cu mai multă uşurin­ţă, în noul buget rezervăndu-se fondurile necesare în acest scop. Efectele bune ale unei legi de­pind însă în mare parte de modul cum îşi îndeplinesc datoria orga­nele chemate a o aplica. îndemnu­rile făcute de d. ministru de inter­ne în această privinţă sunt nu nu­mai explicabile dar, şi necesare. Da­toria prefecţilor de-a supraveghea direct, primele măsuri de aplicare ale legii, datoria de-a stimula sub­alternii prin îndemnul şi pilda lor trebuie amintită pentru a se ac­centua şi mai bine importanţa pe care guvernul o dă acestei legiu­iri, de la care ţara aşteaptă bogate roade. Concursul şi devotamentul tuturor­­cernit de d. ministru de interne, pentru împlinirea grelei misiuni de consolidare şi reorga­nizare care i-a fost încredinţată nu poate deci mira pe nimeni. A­­cei cari văd în această circulară cu caracter administrativ „un răs­puns la rezultatul alegerilor pen­tru camerile agricole", se înşeală sau voesc să înşele pe alţii. Cons­tatarea că opera de consolidare şi reorganizare nu este încheiată, dacă are darul să aducă la reali­tate pe acei cari socoteau că recen­tele alegeri cu caracter profesio­nal, vor întrerupe această operă, nu constitue decât enunţarea unui adevăr, lipsit de orice ţintă poli­tică. Partidele ce au prefăcut însă alegerile pentru camerile agricole într-un mijloc de afirmare a mă­runtelor patimi politice iar, a­­cum se pregătesc să zădărnicească activitatea acestor instituţii prin­­trjun meschin politicianism, ju­decă pe toţi după ele.­­Şi sunt desigur de plâns. Continuare în pag. 2-a \ Cronicateatral Teatrul Naţional.— Deschiderea stagiune?. - VL^C^^^OO^u^ram^istoric^m­^^nc^acte de d. ALEX. DAVILA Teatrul National şi-a redeschis porţile Sâmbătă seara, cu piesa Vlaicu Vodă, această podoabă a literaturii dramatice româneşti, în care autorul ei d. Alex. Davila a ridicat un imn trecutului nos­tru plin de vlagă şi de poezie, frământat de avânturi necurmate şi de prăbuşiri de câte o clipă, bogat în suflete alese şi în fapte mari către care vom privi de-a pururea cu mândrie şi din care oricând vom putea trage învăţă­minte pentru astăzi şi pentru tot­deauna. Intr’o limbă curată ca apa is­­vorului de munte, sonoră ca o melodie de vraje, colorată ca privelişte de ţară în asfinţitul târziu al soarelui, d. Alex. Davila a oglindit în toată splendoarea lui acest trecut îndepărtat şi mă­reţ, evocând dintr’un fragment de istorie o întreagă epocă şi din­tr’un suflet de domn un fragment de viaţă zbuciumată. "• 11 Versurile d-lui Al. Davila, îm­bracă sub strălucirea lor, o acţi­une bine închegată­, susţinută, interesantă şi’n tot şi’n amănunte, cu conflicte dramatice puternice care deşteaptă şi reţin interesul de la început până la urmă. Vlaicu Vodă este un domn şi un simbol. Este domnul care şi-a iubit ţara până la sacrificiu, şi este simbolul ortodoxismului — acest pivot al rezistenţei româ­neşti de totdeauna, în lupta apri­gă­ şi neobosită cu toate curentele religioase, ce căutau să-i ia locul. Această „lege“ strămoşească a fost balsamul alinător, al suferin­ţelor, lumina călăuzitoare, sfânta putere care a ţinut pe loc şi a îmbărbătat un popor peste care au trecut atâtea valuri de pri­mejdii şi de suferinţe. Lupta aceasta dintre ortodox­ism , reprezentat prin Vlaicu Vodă, şi catolicism simbolizat prin doamna Clara, şi triumful celui dintâi, este canavaua pe care şi-a brodat d. Davila acţiunea, în cadrul întunecat al trecutului nostru, el însuşi o vastă scenă de teatru stropită cu sânge şi la­­crămi, isvor de exemple înălţă­toare şi de învăţăminte pentru noi şi pentru urmaşi. Iată de ce piesa d-lui Al. Davila a întrunit sufragiile unanime şi ocupă în literatura dramatică românească unul din locurile de întâietate. Prin reprezentarea ei la des­chiderea stagiunei, d. Corneliu Moldovanu respectând şi­ o tra­diţiune frumoasă ce şi-a făcut loc, a adus încă odată omagiul bine meritat acestei piese, care de a­­proape douăzeci de ani se repre­zintă cu acelaşi mare succes pe scena primului nostru teatru. Publicul numeros care a popu­lat sala Teatrului Naţional în seara de deschidere a chemat la rampă pe autor, a cărui apariţi­­une a fost salutată în picioare cu aplauze puternice şi îndelungate Vlaicu Vodă a trăit aidoma pe­­la jumătatea secolului al patru­sprezecelea, când cataclismul se străduia săi înghită lumea orto­doxă. Ca şi înaintaşii săi, Vlaicu, pionier al legei strămoşeşti re­zistă mamei sale vitrege catolica doamnă Clara şi o înfruntă cu preţul vieţei sale pusă în pri­mejdie, la fiece clipă, pentru ca în cele din urmă să o învingă. Creaţiunea rolului lui Vlaicu Vodă este a d-lui Aristide Deme­­triad care i-a dat o interpretare desăvârşită. Nimeni nu-şi poate închipui un alt „Vlaicu Vodă“ mai puternic redat de­cât acela căruia i-a dat viaţă reală acest mare artist al nostru. Timid, reţinut, viclean, supus impulsiv, senin, blând sau vio­lent, toată gama aceasta de stări sufleteşti care frământa pe Vlai­cu Vodă în lupta cu doamna Cla­ra şi-n urmărirea unui ţel, a gă­sit în d. Demetriad un interpret fără asemănare. Rolul doamnei Clara, mama vi­tregă a lui Vlaicu Vodă și unealta catolicismului în Muntenia pe a­­cea vreme, a fost interpretat cu mare succes de d-na Constanta Demetriad, alături de d. Arestide Demetriad rolul său a relie­fat şi mai bine situaţiunile şi a făcut şi mai vii conflictele dra­matice ale piesei. D-na Cleo-Pan-Cernăteanu a pus în interpretarea rolului Dom­niţei Anca bogatele-i însuşiri ar­tistice de care a dat dovadă tot­deauna. Prin jocul său plin de însufleţire, a creiat o adevărată domniţă aşa cum ne-o imaginam din lectura cronicelor bătrâne. D-na Cleo-Pan Cernăteanu a fost în rolul Domniţei Anca iubitoare, pasionată, duioasă şi energică, dovedind că este în plenitudinea resurselor sale şi pe drumul ade­vărat care o va duce departe în cariera sa.

Next