Viitorul, martie 1927 (Anul 20, nr. 5702-5728)
1927-03-01 / nr. 5702
Anul al d©«É*2eí®íea No. 5702 V ii ABONAMENTE 3LEI ÎS. te ŢARA GLNW. P streiPBtt'ie fii ŢARĂ un an — — — — 700 ei Şase luni-------— 350 » Trei luni — — — 700 In streini taie Un an------— — 1400 lei Şase luni--------- 700 » Trei luni----------- 4006 PAGINI REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞT STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Talefoanete: Direcţia M/3S: Radantia »| Administrat!« 0/23 *| Uit Warf! | Martie 1927 Manuscriptele republicate se distrug 3LEI EX. In TARA 6 LEI ei. In streinatate «NUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Intre mari si mici „Una din greşelile cele mai mari ce Ie a făcut Lloyd „George, a fost trimiterea unei telegrame la Varşovia, „prin care cerea Poloniei să facă pace cu Rusia, acceptând condici dezastroase“. Din memoriile unui englez Un ziar polonez, anunţând apropiata apariţie a memoriilor unui englez care preferă să rămână anonim, publică de pe acum, din această lucrare consacrată politicei externe engleze faţă de soviete şi alte ţări, paragrafele consacrate Poloniei. Autorul, care găseşte că d. Lloyd George a avut o influenţă dezastruoasă asupra politicei externe a Angliei, pe care o conducea de fapt deși titularul ministerului de externe pe atentei era Lord Curzon, afirmă că sfaturile premierului britanic, dacă ar fi fost ascultate, ar fi dus la prăbușirea Poloniei. In adevăr anonimul autor al lucrărei arată că la 1920, în timpul războiului polono-rus şi în momentul lui cel mai critic, d. Lloyd George a expediat o telegrama la Varşovia, sfătuind guvernul polonez să accepte condiţiile dezastroase de pace oferite de către Soviete. Afirmaţia este în adevăr senzaţională pentru acei care-şi reamintesc desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Polonia n’a urmat sfatul d-lui Lloyd George. Cu încredere în nouile ei destine, ascultând numai de propriile-i interese, urmând şi sfaturile mai clarvăzătoare ale Franţei care nu i-a precupeţit nici un fel de sprijin, Polonia a dus mai departe războiul şi, în bătălia care a rămas memorabilă, a câştigat victoria, câştigând prin luptă şi dreptul definitiv la existenţă de sine stătătoare în această nouă fază a renaşterei ei naţionale. Care ar fi fost situaţia de astăzi a Poloniei dacă ar fi urmat sugestiei de la Londra . Desigur că întrebarea nu mai are nevoe de răspuns. Sfatul d-lui Lloyd George, însă, — pe care autorul lucrării asupra polticei externe engleze îl califică drept una din cele mai mari greșeli, — este desigur și una din pildele cele mai elocvente de ceiace statele mai mici reprezintă în judecata şi simţimintele statelor mari, ale căror interese egoiste primează cu orice preţ. Şi mai dovedeşte acest exemplu, de care azi se poate vorbi ca de un fapt trecut în domeniul istoric, că fiece popor în lupta pentru existenţă trebue să se sprijine, înainte de toate şi înainte de încercarea oricărei prietenii din afară, numai pe propriile puteri. Dealtfel, în ceia ce ne priveşte, am făcut o elocventă experienţă şi întocmai Poloniei, servind propriile noastre interese, am slujit un interes general european. In adevăr, după încetarea ostilităţilor în războiul general, România a avut de dus un război de apărare a fruntariei sale de vest, atacată de armatele bolşevice ale lui Bela Khun, cari prin România nouă urmăreau să facă unirea cu bolşevismul rusesc. Am dus luptă aprigă şi, din victorie îni victorie, am mers până în capitala maghiară împotriva sfaturilor şi apoi a cererei categorice formulată în chiar numele marilor noştri aliaţi. Ni se cerea, cu toate că fusesem provocaţi şi eram învingători, să nu culegem toate roadele victoriei, să nu ocupăm Budapesta, deşi sosirea armatei române era aşteptată ca extrema salvare chiar de către populaţia maghiară terorizată de regimul bolşevic, împotriva tuturor intervenţiilor de la Paris, ascultând numai de propriile noastre interese şi fiind convinşi în acelaşi timp că îndeplinim o misiune europeană în slujba unui interes general, am ocupat Budapesta şi am stârpit încă în faşă bolşevismul care ameninţa să pună stăpânire pe Europa centrală. Bela Khun a întins mâna bolşevismului rusesc, dar a întins-o singur, fără să treacă cu hoardele lui peste trupul încă fraged alRomâniei deabia întregite. Importanţa serviciului făcut atunci prin acţiunea României, prietenele noastre Anglia şi Franţa — astăzi Anglia mai ales — au prilejul să-l aprecieze azi după ce au reluat raporturile cu Rusia sovietică, a căror restabilire România a continuat totuşi s’o refuze iarăşi cu toate sfaturile şi insistenţele marilor noştri aliaţi. Am refuzat să reluăm relaţiile cu Sovietele şi bine am făcut. Anglia, care a întins cea dintâi mâna guvernului de la Moscova, se vede astăzi silită să ameninţe cu ruperea relaţiilor şi să ia în acelaş timp măsuri interne de apărare împotriva propagandei bolşevice, dusă de agenţii Moscovei, la adăpostul imunităţii diplomatice. Ştiind să rezistăm uneori sfaturilor, alteori chiar ameninţărilor unora dintre marii noştri prieteni occidentali noi, ca şi polonezii la 1920, făcând o politică de prevedere în ceea ce ne privea am apărat deci și interesul general european cu o mai clară vedere a lucrurilor și împrejurărilor decât chiar acei cari pretindeau să-i urmam în sugestiile lor. Socotim că este interesant şi focitor, pentru buna informare a marelui public românesc, a ne opri, rând pe rând, asupra activităţii desfăşurate de marile noastre unităţi financiare, folosind bilanţurile şi dările de seamă ce apar în această perioadă a anului, arătând partea lor de contribuţie la viaţa economică a ţării. Aceste mari unităţi financiare nu sunt numai întreprinderi economice cu caracter lucrativ, urmărind o cât mai bună fructificare a capitalurilor de care dispun şi în acelaş timp un bun şi sigur plasamentul lor. Ele îndeplinesc şi trebue să îndeplinească un mare rol de ordin general-economic, reprezen- tând adevărate pârghii de rudecare, afirmare şi întărire a întregului organism economic al ţării. Cu cât conducerea acestor instituţii înţelege mai bine a modela şi îndruma acţiunea lor în sensul şi direcţiunea intereselor generale, cu atât justifică utilitatea şi mai ales însemnătatea ce li se atribue de factorii determinanţi ai ţării. Fără îndoială, Banca Românească este astăzi una din marile unităţi financiare ale ţării, activitatea ei împletindu-se cu aceea a atâtor indivizi şi întreprinderi economice, ce desfăşoară o acţiune utilă, acestei ţări. Nu numai prin însemnătatea puterii financiare ce reprezintă, dar mai ales prin spiritul ce domină acţiunea ei naţional-wonovică, ca reprezintă un simbol şi în acelaş timp caracteriza o întreagă perioadă din evoluţia economică a ţării noastre. Banca Românească simbolizează energia creatoare a capitalurilor româneşti, în a căror putere şi capacitate organizatoric nu au crezut prea mulţi acum câteva decenii. Păşind treptat şi metodic, pornind de la începuturi modestecu 17,5 milioane lei capital), fi,xându-şi un program precis dlar limitat şi raportat la forţele de lucru de care putea dispune. Banca Românească şi-a început activitatea ei, acum 36 ani, ca o bancă centrală a întregii reţele de mici bănci comerciale provinciale româneşti ce se înfiinţaseră, în primul deceniu al secolului nostru, începutul activităţii nu poate fi despărţit de numele lui Tache Protopopescu, unul din principalii fondatori şi iniţiatori. După primele experienţe şi rezultate şi în măsura sporirii puterilor proprii Banca Românească îşi complectează treptat planul de acţiune, intrând şi acţionând pe cât mai multe tărâmuri economice Participă, împreună cu alte instituţii financiare, la crearea primelor întreprinderi româneşti de navigaţie, pe Dunăre şi pe mare, extinzând astfel acţiunea capitalurilor naţionale şi pe tărâmuri de activitate economică, unde până atunci, numai străinii cutezau să se avânte. Este necesar a se mai sublinia izbânda recoltată? ArU Cronica financiari MARILE UNITĂŢI FINANCIARE !- Banca StavitoBeasca -tie VETea SLAVESCU se adaugă la cele 450 milioane lei fonduri proprii, aşa încât astăzi această instituţie dispune de peste 2750 milioane lei, ce-i întrebuinţează în diferite domenii de activitate economică productivă. Păstrând toate rezervele cuvenite, din pricina situaţiunii monetare, nu ne putem opri de a sublinia dezvoltarea luată de această mare unitate financiară, în ultimii ani şi de a măsura totdeodată însemnătatea funcţiunii ce îndeplineşte în economia naţională românească . Intinzându-şi activitatea ei în tot cuprinsul ţării, Banca Românească şi-a organizat treptat o frumoasă reţea de sucursale — cum nu are altă bancă comercială în ţară — în toate centrele importante, arătând o deosebită atenţie noilor provincii, unde necesitatea creditului românesc era adânc simţită. Mai departe, a complectat această reţea, prin numeroase participaţiuni financiare la băncile provinciale, ridicate din iniţiativă locală, ce aveau nevoe de sprijin şi îndrumare. La sfârşitul anului 1926, Banca Românească participă la capitalul a 38 de alte instituţii financiare, ce reprezintă un capital social de lei 411.821.500, luând o parte efectivă la îndrumarea şi controlul activităţii lor, insuflându-le aceiaşi orientare şi acelaş spirit românesc. Dar nu numai atât. Ţinând -seainutil. Intrevăzând marile dezvoltări ale economiei naţionale şi sarcinile tot mai grele la care trebuia să ia o parte activă, Banca Românească îndrăsneşte în preajma războiului naţional — în 1916 — să-şi sporească considerabil capitalul social până la 60 milioane lei, — făcând apel numai la puterile pieţei interne, într’un moment, când nici o altă instituţie financiară a ţării nu cutezase a face un pas atât de curagios şi într’o vreme când piaţa noastră era încă subt înrâurirea accentuată a Berlinului, Vienei şi Budapestei. Iată de ce spuneam că Banca Românească reprezintă un simbol şi marchează un moment al evoluţiei noastre economice şi financiare, înfăptuirea României Mari găseşte această mare unitate economică şi financiară a ţării gata a intra în acţiune, într’un cadru general schimbat, având a face faţă unor situaţiuni cu totul altele. Prin repezi sporiri de capital, până la 280 milioane lei, complectate în fiecare an, prin însemnate rezerve ce ajung astăzi la 176 milioane Iei, Banca Românească îşi asigura însemnate puteri propriu la care se adăugau altele mult mai importante, fie puse la dispoziţia ei de către marele public, fie acordate sub forma de însemnate credite (în special de la Banca Națională), Beste, mai defieul aSRggt .al gflsoaiei vitregite şi de caracterul problemelor economice de după război, Banca Românească a desfăşurat o rodnică acţiune în direcţiunea naţionalizării şi intensificării industriei. La sfârşitul anului 1926, participa la capitalul respectiv, conducea, ajuta, finanţa şi îndruma direct sau indirect şi împreună cu alte bănci următoarele categorii de întreprinderi industriale: Aceste cifre, ce nu sunt desigur cunoscute marelui public, au dreptul de a impresiona şi de a vădi locul ce ocupă Banca Românească în actuala economie financiară. Participarea ei la un mare număr de întreprinderi economice de aşa mare însemnătate şi rolul de îndrumare românească ce-l are ea la aceste întreprinderi, dau măsura valorii misiunii ce îndeplineşte astăzi .Orice iniţiativă serioasă se ridică are sprijinul acestei instituţii financiare şi desigur că numai capacitatea, forţelor financiare de care dispune o poate opri câteodată de a acţiona şi mai intens. Cu toate împrejurările grele din ultimii ani, prin care am trecut, cu toate riscurile mari şi felurite ce poate avea o întreprindere financiară, în epoca noastră, graţie prudenţii şi prevederii cu care a fost condusă, Banca Românească se angajează în activitatea ei, degajată de multe din piedicile ce opret cu acţiunea altor instituţii financiare. Pregătită printr’o cuminte politică de refacere, a lucra şi în viitor, în acelaş spirit şi după aceleaşi metode ca şi până acum, sprijinită de încrederea marelui public, care îi pune la dispoziţie o parte din fondurile de lucru şi de hărnicia, tuturor acelora care acţionează în viaţa economică, cu sprijinul ei, dispunând de un personal pregătit şi devotat, pe care conducătorii instituţii au ştiut să-l lege printr-o participare la beneficii. Banca Românească reprezintă acea mare unitate financiară a ţării, pe puterile căreia se va putea sprijini oricând fie economia naţională fie economia financiară a statului. O astfel de instituţie poate figura cu cinste în orice economie naţională; ea fiind expresia energiei financiare româneşti, reprezintă şi un simbol, după cum caracteriză dezvoltarea economică a ţării, în ultimul sfert de veac. »■«•••■tu 1. Ind. 2. Ind. 3. Ind. 4. Ind. 5. Ind. 6. Ind. 7. Ind. 8. Ind. 9. Ind. 10. Div. No. Intr. mecanică 7 construcțiilor 6 transportului 3 alimentare 6 textile tăbăcăriei forestiere miniere electrice Întreprinderi 18 Cap. social 16.500.000 lei 139.000. 000 „ 215.000. 000 „ 234.950.000 „ 457.000. 000 „ 4.000.000 „ 165.000. 000 „ 2.970.168.050 „ 132.000. 000 „ 300.919.000 . 645.086.537.050 . CHESTIUNEA alipdrei austro-permane Consiider imediată a Austriei de Germania D. Arthur Müller secretar general al Ligei austriace pentru Societatea Naţiunilor publică în „Neues- Wiener-Journal“ sub titlul: Căsătoria germano-austriacă, un articol în care subliniază că realizarea „alipdrei“ întâmpină nu numai în principiu, ci şi în practică, multe şi serioase dificultăţi. In primul rând, este în afară de orice îndoială că Austria va juca în acest „mariaj“ rolul femeei adică fia va pierde numele său pentru a avea ca cel al soţului. Eava deveni ca şi Prusia, Bavaria sau Saxonia, o parte din Reich-ul german cu drepturile şi datoriile unui stat confederat. Ori Austria însuşi este un stat federal, astfel că se opune chestiunea de a se ştii dacă fiecare din „părţile“ sale cari formează o unitate politică particulară (Viena, Austria superioară, Burgenland, etc.) şi se bucură de o largă autonomie internă va intra ca stat confederat în Reich, sau de nu va fi un singur şi unic stat confederat austriac: Austria în care cele nouă „părţi“ federale actuale nu vor mai fi decât simple districte administrative. Care va fi mai ales situaţia oraşului Viena care constitue acum „o parte“ deosebită, în care social-democraţii posedă majoritatea ? Ambele ţări vor adopta legi cari nu le convin în mii ■■mim mii —nmm Drept este că aceştia nu doresc niimic mai mult decât alipirea de Germania, dar vor primi ei de dragul acestei alipiri, anumite legi germane, de exemplu cea care a valorizat chiriile ? Apoi este chestiunea legislaţiei matrimoniale, ci căsătoria civilă germană nu va fi adoptată cu plăcere în Austria de creştinii sociali. Se poate chiar prevede că adversarii alipirei vor fi învingători contra partizanilor ei, în partidul creştin-social, dacă vor proclama că ataşarea de Germania înseamnă căsătoria civilă obligatorie, divorţul, etc. D. Müller mai observă între altele că alipirea de Germania va aduce în mod natural şi stabilirea unei gospodării comune, care se numeşte „teritoriu vamal comun“, în unirile dintre state. Im Europa Centrală Libertatea intrărei mărfurilor austriace în Germania, va fi evident un lucru excelent, dar libera intrare a mărfurilor germane în Austria nu va încânta de loc pe industriaşii, ba nici chiar pe lucrătorii austrieci, cari se tem de pâinea lor zilnică şi cari nu voesc să fie scăzute taxele de import. E lucru stabilit că austriacii şi germanii sunt fraţi. Insă legi severe opreşte pe „fraţi“ atât în Germania cât şi în Austria de a căuta de şi a’şi agonisi traiul unii pe teritoriul celorlalţi. Şi apoi chiar în cazul când Consiliul Societăţei Naţiuriilor ar autoriza alipirea, ar pune unele mici condiţii, d. ex. desfiinţarea armatei austriace şi plata despăgubirilor impuse Austriei prin tratatul de pace. Nu sar putea , crede că militarii austriaci ar voi alipirea la Germania dacă ea va duce pierderea soldei lor, sau că austriacii în general vor fi încântanţi având să plătească despăgubirile sub forma unor impozite nour. Alipirea Austriei la Germania se va face într'un viitor în depărtat Din toate aceste motive, conchide d. Müller, temerile adversarilor şi speranţele partizaniloralipirei Austriei la Germania, nu se vor realiza într’un viitor apropiat; însă d. Müller adaugă că dacă într’adevăr cu timpul va dăinui această dorinţă şi se va voi executai ca ei, va trebui să se înceapă prin adoptarea unor anumite legi şi instituţii în Austria, similare celor din Germania. In special legile şi instituţiile cari nu vor întâmpina opunerea partidelor politice şi a puterilor cari sunt adversare uniunei austro-germane. El dă şi unele exemple: introducerea tarifelor feroviare germane în Austria, validitatea certificatelor germane de studii şi reciprocitatea. Apoi dreptul de a exercita o meserie în ambele din aceste ţări fără ca să mai fie nevoe de o autorizaţie specială. Executarea reciprocă a deciziilor administrative (perceperea impozitelor) ,etc. PRETEXTE, cauze, efecte A eşuat vaporul „Împăratul Traian“. Este desigur o întâmplare nenorocită, ce-a întristat pe toată lumea. D. Văleanu a avut insă un motiv de bucurie, o dovadă că fiecare rău îşi are „binele“ lui: pretextul unei comenzi de vase în Italia a fost găsit şi timmfer la Cameră, în aplauzele majorităților. E drept că această comandă se hotărâse de mult, nu ca o urmare a eșuărei vaporului „împăratul Traian", ci ca un efect al împrumutului în Italia. Dar cine mai cercetează în epoca comunicărilor de 2 minute, raporturile dintre cauze și efecte? IJ-l Văleanu poate deci să-şi facă în voe comanda, prin intermediarul şi cu preţul care-i place, în şantierele ce le apreciază şi, dacă vrea, chiar la un magazin, de mode din Roma. Se modifică legea căilor ferate. Pretextul? Trenurile întârzie, nu sunt încălzite şi luminate. Cauza? Un general activ transformat în politician vrea să aibă mână liberă la această instituţie. Efectul? Se suprimă ,,fardurile şi coafurile extravagante ale funcţionarelor acestei instituţii, se pun în consiliul de administraţie antreprenorii de lucrări ai căilor ferate şi trenurile merg tot mai rău... Se face o loterie „de Stat“. Pretextul? Ajutorarea studenţilor şi asistenţa publică. Cauza? Intervenţia câtorva interesaţi. Efectul? Demoralizarea şi sărăcirea claselor mijlocii. Dar jocurile de noroc în staţiunile balneare, monopolul de medicamente acordat societatei „Medimnat“ împreună cu furniturile Statidui pe timp de 50 de ani, — n'au fost toate pornite din „grija“ de binele public pe când, la spate, stăteau cei interestî? Să lăsăm deci pretextele la o parte.Ele nu scuză nimic ci adaogă cel mult la vina călcărei interesului general pe aceia a nesincerităței. VIITOAREA regină a Olandei Principesa Iuliana care este unica fiică a Reginei Vilhelmina a Olandei, va împlini în ziua de 30 Aprilie curent, vârsta de 18 ani. Cu ocaziunea majorat-ului principiasei moştenitoare a Olandei, vor avea loc la Haga, mari serbări. PRINCIPESA IULIANA ZI CU ZI In rândurile partidului ţărănesc e bucurie mare. Situaţia s’a limpezit. D. Mihalache rămâne cu organizarea Topolovenilor şi d. Maniu cu organizarea regionalismului, d. Stere rămânând cu conducerea propagandei patriotice. Ziarul „Patria” se bucură de încurcăturile din guvern, şi vorbeşte „despre ce visează, liberalii” N’ar fi mai bine să ni se vorbească dezastrul real din propriul ei partid ? * „D. dr. Lupu nu e ţăran, nu are nimic din simţirea, din judecată, din mentalitatea ţăranului” aşa scrie „Patria”. Nu toată lumea poate avea simţirea, judecata şi mentalitatea ţăranului, cum o are d-nul Mihail Cantacuzino! NOTE Zoofilia şi civilisaţia Sau între şcoală şi stradă... Cărţile de şcoala şi activitatea educativă şi propagandistă a educatorilor copilăriei tind ca să desvolte în suflete mila de animale şi să arate „micilor îngeri“ cari schingiuesc animalele, că aceasta e o sălbăticie, de care trebue să se desfere. „Cărţile de lectură“ dau lecţii cu tendinţă morală în acest sens. Ilustraţii se fac pentru a introduce pe cale intuitivă în suflete oroarea schingiuirii animalelor. Iar paralel şi complimentar cu aceste metode de şcoală, vine Societatea Protecţiei Animalelor, care se înfiinţează pe temeiul acestei zoofilii, acestei iubiri de animale, care e o caracteristică a civilizaţiei. Dar ceiace este cu adevărat paradoxal e faptul că pe când şcoala, autorii de programe de şcoală şi educatorii de profesie, ori oamenii miloşi şi civilizaţi, fac pentru a creia mila faţă de animale, autorităţile publice caută să anihileze. Şi ne gândim când scriem acestea la spectacolul barbar al otrăvirii câinilor pe străzi de către agenţii primăriei. Şcoala tinde la rafinarea sufletelor, iar strada, condusă de Primărie ori Poliţie, oferă spectacolul sălbatec al omorârei câinilor sub văzul tuturor, pe când un serviciu de ecarisaj bine făcut ar ajunge la acelaş rezultat, dar cruţând ochilor spectacolul penibil al agoniei sărmanelor fiinţe. In ţările de cultură adevărată, de altfel, iubirea de animale este considerată ca o obligaţie. In Bruxelles şi în alte multe oraşe din Flandra, fântânile publice au şi cuvete mici, accesibile câinilor ca să se adape, iar automedanii se opresc din mers, oricine ar fi clienţii, ca să adape caii... In Londra — şi lucrul acesta l-am văzut acum douăzeci de ani ceiace mă face să cred că și azi există — trăsuri închise, cari au zugrăvite pe ele o „pisică“. Aceste mici „carete“ au de scop să culeagă pisicile, vagabonde, pentru a fi omorâte prin cloroform... La noi exista de mult „tarbaca“, un joc de copii ce constă in agăța de coada câinilor o tinichea. Animalul speriat fugea până murea... Socoteam acest spectacol ca o ruşine; dar azi, autorităţile publice, a căror menire este de a educa, fac sub alte forme acelaş lucru... Scriind aceste impresiuni, nu voim să invocăm exemplul atâtor oameni mari cari au fost iubitori de animale, căci se poate găsi oricând un lombrosian care să considere pe „omul mare“, pe omul de geniu ca o fiinţă singulară, aproape de a fi un caz patologic. Nu invocăm deci exemple ilustre, dar ne întemeiem pe un sentiment universalmente răspândit, pe sentimentul de milă, ca să cerem a fi faţă de fiinţele fără grai, — dar cu suflet, să nu se supere Descartes cu a sa teorie „animale-maşini“ ! — un tratament potrivit civilizaţiei de care suntem geloşi că o avem şi zeloşi de a o căpăta ! PEIRONIUS . Instituţiimile de credit CUM a FOST AJUTATA industria în ultimii trei ani Creditul Industrial a acordat 650 milioane în 1926 şi circa 2.300 milioane de la 1924 Societatea naţională de Credit Industrial a împlinit trei ani de existenţă. Deşi a trecut un timp aşa de scurt de la întemeierea ei, această instituţiune a fost de un mare şi covârşitor folos pentru propăşirea industriei noastre naţionale. Multe industrii din ţară care lâncezeau sau care nu-şi puteau duce zilele, au fost asigurate,reînviate, smulse din ghiarele cămătarilor şi puse pe picior de progres, sporite şi întărite în mod temeinic. Cifrele pe care le dăm mai jos asupra activităţei Creditului Industrial vor învedera ,în mod strălucit maţele şi puternicul sprijin pe care l-a dat industriei în anul trecut ca si în cei doui ani precedenţi. Industria mare In cursul anului 1926 Societatea naţională de Credit Industrial a primit 191 cereri de credite, reprezentând suma de 835 750.000 lei- Din anul precedent mai rămăsese amânate 316 cereri în valoare de 1.387.650.000 lei-Totalul industriilor ale căror cereri de credit au trebuit să fie rezolvate în cursul anului 1926 s’a ridicat deci la 507, reprezentând o valoare de 2.223.400.000 lei. Din acestea au fost admise 121 cereri în valoare de 539.260000 lei, rămânând în curs de examinare 77 cereri în valoare de 37.300 000 lei- Restul de 319 cereri au fost respinse ca neîndeplinind condiiunile cerute de lege-Felul industriilor cărora li s’au acordat credite sunt următoarele : Industriile mecano-metalurgică, a lemnului, chimică, alimentară, textilă, pielărie, ceramică, arte grafice, electrică și diverse alte industrii. In afară de creditele aprobate în condiţiunile cele mai lesnicioase, societatea a continuat şi anul trecut să vie în ajutorul unor mari industrii prin avansarea creditelor necesare în contul comenzilor făcute de instituţiile Statului. De asemenea a continuat să participe la constituirea unor societăţi de interes general naţional ca Industria Aeronautică Română, Industria Explozibilelor, Societatea Cujir-Copşa Mică şi Societatea de Gaz Metan. Valoarea acestor participări se ridică* * 1 la 56.614.000 lei. industria mică Atenţiunea deosebită pe care această instituţiune a dat’o marei industrii, n’a împiedicat’o de a-şi continua cu deosebită grijă şi olicitudinea pentru mica industrie, căreia i-a acordat credite în condiţiunile cele mai lesnicioase. Prin crearea unei secţiuni speciale a micei industrii şi prin organizarea instituţiunilor de credit din diferite oraşe, Creditul Industrial a finanţat anul trecut un număr de 1970 mici industriaşi şimeseriaşi din ţară Creditele aprobate în anul trecut pentru mica industrie au fost de peste 110 milioane lei, din care până la 31 Decembrie 1126 s-au plasat 05 396.400 lei. S’au căutat pe cât a fost cu putinţă a se acorda celor slabi, cum sunt micii industriaşi, ajutoare mai ieftine. Creditele acordate După cum am arătat mai sus creditele acordate industriei în 1926 au fost de 649.310.000 lei, din care 539.260.000 industriei mari şi 110 milioane 50 000 industriei miei. Repartizarea creditelor pe regiuni, acordate marii industrii, se prezintă astfel: Vechiul regat, s’au aprobat 77 cereri în valoare de 437-460.000 lei; Transilvania s’au aprobat 32 cereri în valoare de lei 110.150 000 lei; Basarabia, s’au aprobat 14 cereri în valoare de 18.400.000 lei; Bucovina, s’au aprobat trei cereri in valoare de 21 milioane. Din acestea au fost anulate 5 cereri în valoare de 47.750.000 lei. Dela înființarea Creditului Industrial până la 31 Decembrie 1926 s’au primit cereri de credite în valoare de peste opt miliarde lei. Din acestea s’au aprobat a se acorda credite în sumă de 3 miliarde 298.560 000 lei și s’au făcut plasamente în sumă de 2.296.772.262 lei. Restul sumelor până la cea aprobată, fiind în curs de plasare. GH. C. ECOURI La congresul bizantologilor care va avea loc anul acesta la Belgrad s-au anunţat până în prezent 200 savanţi din Londra, Paris, Bruxelles, Bucureşti, Roma Frankfurt Muenchen, Praga, Viena şi Petrograd. Numărul cel mai mare de savanţi soseşte din România. Deasemenea se aşteaptă şi numeroşi participanţi din Barcelona. Munca congresului a fost împărţită în 11 secţiuni. Fostul ministru de război al Ungariei generalul Ştefan Sreter s’a retras din armată, a renunţat la gradul ce l-a avut şi la toate decoraţiile ce i-a primit în tot timpul serviciului. S’a retras din armata maghiară şi se va consacra în viitor vieţei comerciale. El a declarat că nu este deloc frumos ca un general-comerciant să păstreze gradul său militar şi de aceea se abzice de la titul de general. Vestitul erou al armatei naţionale maghiare, fostul ministru Sreter, devine comerciant, fiind probabil încredinţat că îşi va putea crea astfel o viaţă mai liniştită. New York Start scrie despre un fapt neobicinuit în Arizona, într’un laborator de chimie unde s-a fabricat nitroglicerina, a pătruns înăuntru câinele laboratorului. Pe podea se afla un vas cu nitroglicerină destinat pentru ruperea unei stânci. Câinele s’a apropiat de vas şi conţinutul i s’a părut dulce a înghiţit o bună cantitate fără ca lucrătorii să observe. S’a constatat in urmă că animalul a înghiţit 2 livre de material explibil. Tot laboratorul a fost alarnjat. Ce se va întâmpla când nitroglicerina din pântecele câinelui va exploda ? Intre aceste câinele a fugit din laborator şi în drum s’a luat la ceartă cu un epure de casă. In timp« încăerării nitroglicerina a exploadat rupând câinele în bucăţi. Ziarele americane asigură că această întâmplare este cu totul autentică. ■ —— — ■ ■ ■