Viitorul, septembrie 1927 (Anul 20, nr. 5855-5880)

1927-09-01 / nr. 5855

Anis!­a! e*cu£-zecelea M». 5855 6 PAGINI LEI EST. Ic TARA 6 LEI eUn sîrelitM ABONAMENTE IN TARA tn an — — — 700 Şase luni — — — 350 Trei luni — —­ — 700 I Cn streinState lin an— — — — 1400 lei Şase luni— — — 700 » Trei luni— — — 400 » REDACTIA ADMINISTRAŢIA BUCURESTI STR. EDGART) QCTNET No. 2 || STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr. Academie 17 ei le tcate Agenţiile ce publicitate Manuscriptele republicate se distrug Ei In ŢARĂ 6 INI m. în sfreîBDfat? CEEA CE CONSACRA Partide de guvernământ România se găseşte încă­ în perioada refacerei şi a consoli­­dărei. Inlăuntru o operă întreagă aş­teaptă să fie desăvârşită". Orga­nizarea generală a ţării nu e ter­minată ; serviciile publice încă, nu au fost în totalitatea lor, or­ganizate pentru a putea cores­punde pe a întregul funcţiunei lor sociale ; opera de consolidare financiară e în curs ; o mare o­­peră legislativă aşteaptă să fie elaborată. In afară campaniile cotropito­rilor de eri se înteţesc; litigii importante avem de susţinut şi de apărat în faţa forurilor inter­nationale. Intr’un cuvânt, tara se găseşte într’o perioadă gingaşă şi plina de dificultăţi, în care are nevoe de o conducere fermă­, pricepută şi de autoritate. Guvernul actual reprezintă, in forma cea mai superioară, o ase­­m­enea, conducer­e, inspirând o e­­gală încredere in acelaşi presti­giu inlăuntru ca şi în afară. întrebarea este: care e dato­ria partidelor politice serioase şi cu simţul răspunderei în asemi­­r­ea împrejurări .­or.tr’o funcţionare normală a regimului parlamentar rolul par­tidelor politice trebue să fie o participare activă printr-o cola­borare permanentă la opera ge­nerală de conducere şi de îndru­mare a intereselor statului. Fie prin participarea directă la acţiunea de guvern, fie prin acţiunea de control şi de critică î­n activitatea parlamentară şi extraparlamentară, partidele po­litice prin munca lor, prin acţiu­nile lor, prin toată fiinţa şi prin însuşi rostul existentei lor în viața publică, trebue să ajute și sa determine directivele generale și permanente ale acţiunei de con­ducere și de apărare a interese­lor statului. O asemenea îndatorire devine cu atât mai imperioasă pentru grupările cari au năzuinţa de a fi considerate şi consacrate ca partide cărora, la un moment dat le-ar putea reveni răspunderea unei acţiuni de guvern. Că­ci o grupare politică nu-şi poate do­bândi autoritatea necesară unui partid de guvernământ prin ac­ţiuni sgomotoase şi violente, du­pă cum nu întotdeauna numărul mandatelor obţinute într-o luptă electorală, dusă fără scrupule şi fără simţimentul răspunderei, poate da măsura pregătirei şi a capacităţei acelei grupări pentru o acţiune de guvern. Ceea ce consacră o grupare ca partid de guvernământ este, în primul rând, simţimântul că în orice împrejurare reprezintă un factor de apărare a intereselor permanente de stat. Ori care ar fi vicisitu­dinele condiţiunilor de luptă, ori­cât de violent ar fi vălmăşagul dispu­telor trecătoare şi ori cât de pro­funde ar fi deosebirile de concep­ţii şi de programe, partidul poli­tic, conştient de rolul şi de răs­punderile lui în­­viaţa ţării,­­fie la guvern fie în opoziţie, nu poa­te adopta atitudini şi nu poate întreprinde acţiuni care să dău­neze interesele permanente care stau la temelia vieţei de stat. In al doilea rând, partidul po­litic care vrea să joace un rol în conducerea ţării, trebue să aibă un program lămurit şi corespun­zător nevoilor şi problemelor pe care poate fi chemat să le do­mine şi să le soluţioneze, pentru ca încrederea opiniei publice să isvorască din cunoaşterea cins­tită şi temeinică a năzuinţelor pe care le reprezintă acel partid, iar nu din mistificarea corpului elec­toral. Ne gândim la aceste adevăruri elementare, verificate în toate împrejurările şi pretutindeni, când vedem care sunt preocupă­rile şi acţiunile grupărilor poli­tice care năzuesc să devină par­tidele de guvernământ ale Ro­mâniei, cu problemele şi cu difi­cultăţile ce se pun în viaţa ei de astăzi. Făgă­dueli de acţiuni sterile şi păgubitoare, fără nici o nădejde într’o activitate rodnică şi cons­tructivă. ErS­a­g as i ORORILE SĂVÂRŞITE in RĂZBOI Germania doreşte acum anchete cari să facă tabula rassa peste crimate și nereg­uirile comise de armatele sale . De la încheerea păcii, oficialitatea germană nu pierde nici un prilej de a încerca să dovedească, împo­triva tuturor evidentelor, netemeini­cia învinovăţirilor de orori şi vio­luri săvârşite de armatele germane în cursul războiului, din ordinul şi sub ochii binevoitori ai guvernului din Berlin. Şi un loc ca Germania republicană să învinovăţească în fa­ţa istoriei Germania imperialistă, dovedind că naţiunei germane, bună credinţa i-a fost înse!105 de condu­cători nevrednici şi că ţine­ cu orice preţ să înlesnească pacificarea mo­rală a popoarelor, reintroduce ve­chea sistema a acuzărilor şi în loc de călău caută să fie luată drept o nevinovată victimă! Deşi au trecut peste 12 ani de la dovada indiscuta­bilă a multor orori, prin rezultatul anchetelor care ofereau cela mai se­rioase garanţii, Germania de astăzi înţelege să se solidarizeze moral­mente cu Germania caporalismu­­lui de eri. Rapoartelor comisiei de anchetă, instituită de Reichstag pentru a jus­tifica violenţele armatelor împotriva populaţiei civile belgiene şi mai ales împotriva monstruoaselor deportări a lucrătorilor belgieni, guvernul din Bruxelles*­1 răspunde cu rapoarte ofi­ciale dovedind adevărul crud care apasă asupra conştiinţei germ­ane. Cunoscându-se la Berlin aceste do­vezi cabinetul francez încunoştiin­­ţează lumea că este dispus ca ală­turi de cel belgian să institue o co­misie imparţială care să ancheteze chestiunea franctirorilor belgi. Proclamaţia guvernului belgian Comentând această veste gazetele germane lasă să se întrevadă posib­i­litatea revizuirii culpabilităţei ger­mane din timpul războiului. Dar ceea ce ne surprinde este că ceea ce au refuzat în timpul războiului, ger­manii oferă că înşi­şi acum. Intr'adevăr guvernul­­ belgian în timpul retragerii lui la Havre ceru­se o anchetă imparţială asupra ches­tiunei franctirorilor, anchetă refuza­tă de guvernul german, pentru ca după 12 ani chestiunea să fie relua­tă de data aceasta de săvârşitorii ororilor. Chestiunea franctirorilor belgieni, care a fost sistematic apro­bată de către înaltul comandament german pentru a-şi justifica met­o­dele de a face războiul in ţările ocu­pate, a fost definitiv limpezit­ de către profesorul Waxweiler în cartea sa „La Belgique neutre et loyale", dovedind că l­a retragerea sa guver­nul belgian, printr-o proclamaţie adresată celor 2600 comune, a reco­mandat civililor abţinerea de la ori­ce provocare faţă de inamic şi depu­nerea tuturor armelor. Ori, când te­ritoriul belgian a fost ocupat, de nă­vălitori fără nici un avertisment este lesne de înţeles că guvernul nu mai putea avea timp să distribue arme locuitorilor cu care aceştia să poată lupta împotriva trupelor germane. Naivii sau interesaţii pot crede că rezistenţa populaţiei civile din Bel­gia fusese pregătită în prealabil şi că depozite de arme se găseau răs­pândite în diferite centre de ar stabili ancheta Armele găsite de germani — şi lu­crul acesta oficialitatea germană îl cunoaşte destul de bine — sunt cele depuse de populaţia civilă conform proclamaţiei guvernului belgian, toc­mai pentru a preveni orice motiv de incidente. O nouă anchetă împotriva francti­zorilor nu va putea decât să confir­me deplina şi oribila vinovăţie ger­mană prin masacrele şi distrugerile săvârşite sub pretextul cinic al răs­­bunării atacurilor populaţiei civile. Presa naţionalistă germană subli­niază intenţia guvernului Reichului de a întinde această anchetă asupra multor altora care apasă conştiinţa poporului german, pentru ca apoi să asvârle asupra Belgiei marele pro­ces al grelelor răspunderi ale răz­boiului. Manevra aceasta dejucată trebue urmată de toate statele victo­rioase pentru a se convinge că nu se poate găsi împăcarea cu un popor care cu un cinism caracteristic caută în orice prilej să falsifice istoria. După 50 de ani - Ani­ de astăzi— Astăzi se Împlineşte o jumătate de veac de când armata comandată de faimosul Osman-Paşa, s’a predat Prinţului Carol, la Griviţa care­ con­ducea In 1877, in urma telegramei cunoscute a prinţului Nicolae, ar­matele ruso-româ­ne în faţa Plevnei. Lupta dela Griviţa cu marile ei jertfe de oameni, cari au învederat eroismul şi-a duşmanului Închis şi-a noastră, care 11 incercuiam, a fost prima şi decisiva victorie românea­scă, deschizătoare de noui drumuri şi noul speranţe. Oştirea care de m­ai bine de o sută de ani nu se manifestase prin vite­jia ce ilustrase întregul trecut al neamului nostru, a avut prilejul să dovedească lumei că Vechea bărbă­ţie, prin care resistasem veacuri con­tra năvălitorilor, nu este stânsă, şi că ea mocnea sub cenuşe. A fost de ajuns ca nădejdea în libertate să li­cărească în spiintele româneşti, pen­­tru­ ca vitejia să reapară şi ca să pu­tem dovedi lumei că suntem ceea ce am fost şi că virtuţ­ile prin care ne-am păstrat neamul şi credinţa, nu sunt moarte. Importanţa luăre a Griviţei, stă, astfel tocmai în acest simbol de re­înviere a vitejiei, şi în dovada că ştim să ne apărăm libertatea şi dem­nitatea naţională, când trebue. Luarea redutei Griviţa este astfel evenimentul premergător eroismului din războiul cel m­are, şi Plevna ori Griviţa sunt antemergătoare Mără­­şeştilor, ori Oituzului, sau sacrifi­ciului de la Cerna. Prin vitejia românească din Bul­garia, s’au pus primele jaloane ale unei ascensiuni ce avea să ne ducă la România Mare de azi; şi prin fe­lii cam ne-am luptat atunci am ştiut să prindem şi noi înainte încre­derea tn propriile noastre puteri, precum am altora, ceeace pu­tem fi aci îta s\ A, astă porte răsări­teană a Europei. Comemorarea celor cinci­zeci de ani de la m­area redutei Grivita­nte cre­­iază astfel cel mai fericit prilej de-a sărbători în sufletele noastre, o e­­pocă din istoria noastră, cu care pe drept cuvânt ne putem mândri. ZI CU ZI Un ziar „democrat“ de seară continuă să se bată cu morile de vânt, adică să ataca o cenzură care nu există! E și aceasta o în­deletnicire ca ori­care alta. E mai igienică insă darea-afară a muşte­lor din Cişmigiu... Fostul director administrativ al ,,Monitorului Oficial“, care s’a sinucis, Tomescu, ţinea cu precizie registrul... afacerilor sala. Modul cum rula cele 57 milioa­ne, cari formează activul „averei sale“, este intr’adevăr surprinză­tor. înregistra cele mai neînsem­nate cheltueli. Şi totuşi găsim, burioară: Capitolul: Diverse : 3—4 (?!) milioane lei... Aşa­dar, diverse, adică de însem­nătate relativă...“ « Instrucţia a descoperit tot în sarcina acestui „cinstit“ director administrativ, că mandatele, miile de mandate, cari veneau din pro­vincie „Monitorului Oficial“ de la întreprinderi ori particulari, nu se înregistrau nicăeri, deci cel puţin provizoriu. Tomescu decisea singur mandatele. S’au găsit—instrucţia precizează — DOUA DULAPURI înţesate de cotoare de mandate. Două dulapuri! ! Numai 1­­* Osman Paşa, care era un mare" general, strânsese la Plevna peste 70.000 de omeni. Poziţiile lor erau inespugnabile. Ruso-românii erau cam 60.000 oameni. Fortificaţiile Plevnei erau admi­rabile. La Sud-vest era un lanţ de redute. Pe înălţimile păduroase e­­rau iar redute, legate între ele cu şanţuri de comunicaţie apărând astfel flancul drept al turcilor. Re­dute noi dominau drumul spre Lov­cea Selii şi Vidin. In partea su­dică erau încă 3 redute mari le­gate cu şanţuri de comunicaţie. In front mai erau 8 redute şi în­că o linie de apărare pe coastele ce duceau la Plevna. Privind după înălţimi, aceste în­tări­turi se vedea cât de greu tre­­buea să cadă Plevna în mâinile ruşilor. In dimineaţa de 30 August arti­leria a deschis un foc violent pe toată linia. Atacul era destinat asupra redu­telor de la Griviţa unde erau tru­pele româneşti şi care era cea mai inexpugnabilă redută dintre toate întăriturile. La sud ruşii dădură mai multe atacuri şi isbucnesc cu mari per­­deri (peste 3000 oameni) să cuce­rească o redută importantă. Sko­­beleff a luptat ca un brav, dar car­tierul­­ general nu i-a trimes aju­toare. Turcii simţind slăbiciunea lui Skobeleff, l-au c­ontra atacat de 5 ori fără succes. La al 6-lea contra atac, ruşii au trebuit să se retragă neavând cu ce se mai apăra. Divizia IV-a urma să atace re­duta Griviţa ILI. 1 şi divizia IlI-a Griviţa No. 2- fie­care batalion era repartizat şi aveau obiective bine hotărâte. Conducerea batalionului care a­­vea să facă lucrările de pământ a luat-o de bună voe maiorul de re­zervă Candiano Popescu, care era şi deputat; cu toate că timpul era defavorabil, mor­ajul trupelor era excelent. Pregătiirea artileriei La ora 10 dimineaţa (30 Aug.), artileria, noastră a început un l­oc lent, garnizoana turcească n’a răs­puns. îndată după amiază bateriile noa­stre încep bombardament violent. Coloanele noastre de atac au înce­put desfăşurarea. La ora 3 d. a., turcii zăresc cape­tele de coloană şi deschid foc uci­gător de gloanţe şi şrapnele. Repe­de lupta se încinse­ pe toată linia. Artileria noastră încetea­ză tim­ul, de teamă să nu nimerească pe ai noştri. Trei batalioane ruseşti care urmau să ia parte la atac au venit cee trei ore întârziere. Apărarea turcilor Faţă de atacurile impetuoase date de trupele române, turcii se a­părau dârz, iar ai noştri cu perder grele fac pe la 5 şi 30 o retrageri marţială, lupta generală însă con­tinuă.­ O nouă baterie româneasei deschide un foc violent şi face ca artileria turcească să-şi rărească locul. Aceasta încurajează trupei« noastre care pornesc, iar la atac La ora 6 şi 15 seara turcii au fost scosi din fortul Griviţa" Nou 1. Primele trofee In această luptă sângeroasă vâ­nătorii au luiat un drapel. In fort turcii au lăsat 4 tunuri. Drapelul a fost luat de soldatul vânător Gri­gorie Ion ajutat de sergentul Stan Grigore şi caporalul Nica Vasile, toţi din­ batalionul 2 vânători. Divizia IlI-a n’a­ început atacul , redutei No. 2 decât când divizia a IV-a a ajuns înaintea redutei No . 1. Şi această divizie a avut perderi­ mari. Mai multe batalioane­ au ră­mas fără ofiţeri. Rezerva care îna­inta greu ,a venit prea târziu, ne retrăsesem. Griviţa No. 1 era de mare impor­tanţă pentru poziţiile turceşti fiind că domina valea până la Plevna. De acea turcii pornesc un contra­atac groasnic şi cupa. 2 ore de lup­tă înverşunată românii părăsesc poziţia. Batalioanele ruseşti în de­£oărtimiare în pag. 2­ a lAxboiul asatirnarii Luptele dela 30 August 1877 Cum au fost cucerite redutele dela Griivița. — EroSgnmB­osfașilor reiasânl I dupa executarea anarhiştilor Sacco şi vanzetti REFLECŢIILE INTIME ale unui democrat E—BBBaMBB—1 adunare de 807*3 (SU&SDBSRU 51 cu ocazia executării celor doi martiri ai proletariatului a­­merican, Sacco şi Vanzetti, am dovedit încă odată că n'avem dreptul să ne numărăm între statele civilizate din... Occident. Aşa, pe când în toate ţările din lumea întreagă, — chiar şi în Bulgaria — s’au făcut mani­­festaţiuni grandioase de protes­tare împotriva burgheziei ame­ricane care a asasinat pe cei doi martiri ai libertăţii omului, la noi nu s’a găsit nimeni care s’arunce o bombă într’o sală de dans, — de pildă, — sau, cel pu­ţin, să spargă geamurile dela legaţia americană! Nepăsarea noastră ticăloasă faţă de crima cea mai mons­truoasă care a zguduit lumea din temelii, ne dă înapoi cu, cel puţin, o sută de ani !... Intr’un moment de sinceră re­voltă, era cât p’a ei să pun mâna mea pe o peatră şi s’o arunc în geamurile legaţiei americane, dar m’am abţinut amintindu-mi, deodată, că legaţia americană vizează paşapoartele pentru... America. De unde ştiu eu că nu vine timpul ca din cauza oligarhiei noastre, să nu fiu silit să mă exilez — odată —în America? * Cât timp vom avea partide po­litice de guvernământ, cu atât trebuie s’avem mai multi anar­hişti. In toate ţările din lume, unde guvernele vor să tină or­dinea cu armata, politia sau cu jandarmii, acolo numărul anar­hiştilor e aproape impunător. * Niciodată nu mi-aşi fi putut închipui că poliţiştii dintr-o ţară, dragă doamne, democrată ca Franţa, să fie atât de bar­bari încât să caute să împiedice, cu forţa, o manifestaţie atât de grandioasă şi de civilizată ca a­­cea pe care proletarii din Fran­ţa au făcut-o — ca protestare — împotriva asasinării celor doi mari apostoli ai umanitarismu­lui : Sacco şi Vanzetti. Acuma, toată democraţia din lume este datoare să facă ma­­nifestaţiuni internaţionale de protestare împotriva barbariei poliţiei franceze, mai ales că manifestanţii erau mai toţi străini. Cetesc cu indignare în gaze­tele străine, că guvernul francez a luat măsuri de expulzarea tu­turor străinilor cari au luat parte la recentele manifestaţi­­uni umanitariste dela Paris. E revoltător ! Dacă guvernul francez ar fi intr’adevăr democrat, trebuia să expulzeze din Franţa pe toți francezii cari n’au luat parte la grandioasa manifestaţie umani­taristă dela Paris. Numai aşa Franţa ar dovedi ca intr’adevăr, este tara tuturor libertăţilor. * O gazetă oligarhă dela noi în­drăzneşte să se indigneze împo­triva atentatelor anarhiste din diferitele centre ale lumei. Ga­zeta oligarhă tratează de odioşi de anarhişti pentru faptul că o­­moară sute de oameni nevino­vaţi, sub cuvânt că răzbună moartea a două anarhişti pe care judecata americană i-a găsit vi­novaţi de crimă cu premeditare. La observaţia idioată a gaze­tei oligarhice, opun acest înţe­lept adevăr . Viaţa a câtor­va sute şi chiar a câtor­va mii de oameni este un fleac atunci când se agită o chestie umanitaristă. Manifestaţiile grandioase ale proletariatului din lumea în­treagă au dovedit cu prisosinţă că Oligahria n’are dreptul să se joace cu umanitatea !.. • Seria oamenilor, cu adevărat, celebri din Italia, putem afirma cu siguranţă că începe cu Sacco şi Vanzetti cei doui grandioşi martiri ai cauzei umanitarismu­lui. Deci din punct de vedere uma­nitarist, eu cred că mai bine şi mai folositor pentru omenire ar fi fost dacă s’ar fi întâmplat ca în locul celor doui italieni mar­tiri ai umanităţii, să fi fost exe­cutat.... Mussolini. In acest caz desigur că demo­craţia n’ar mai fi fost silită să manifesteze împotriva justiţiei a­­mexicane, iar Italia democrată ar fi respirat mai uşurată că a scăpat de marele ei tiran. * Intre sfintele martire cari au suferit in numele umanităţei, trebuie înscrisă şi mama lui Vanzetti. Dacă cineva, care nu’i demo­crat, m’ar întreba să’i spun ce cred despre vinovăţia sau nevi­novăţia celor doi anarhişti, ea i-aşi răspunde cât se poate de sincer : — De unde vrei să ştiu eu dacă Sacco sau Vanzetti au fost vinovaţi sau nu ?... Ce, mi-a dat cineva dosarul lor pe mână ?... Numai acei cari au instruit pro­cesul şi au văzut actele dovedi­toare, numai acei sunt în măsu­ră să fie perfect de bine infor­maţi... Eu n’am niciun motiv să bănuesc „jistiţia americană, cum am dreptul s’o acuz pe cea română. , Apoi, aşi adăuga în gând : — Vinovaţi ori nevinovaţi , treaba lor !... In tot cazul bine a făcut justiţia americană că i-a condamnat. Condamnarea lor a dat prilej de manifestaţiuni împotriva oli­garhiei din toate ţările, iar nouă democraţilor ne dă dreptul să facem agitaţie pe o chestie uma­nitaristă ,j.­ ...».•«■({$.»■ .............. » •­ * J©â 1 Septembrie, 1927 DIN ZILE HADI ASALTUL dela GRIVIȚA Wa­ter Kărăsînearaas, steăprBis de gji@asrafc@ Im ziua de 30 August 1877, pe gând întingea stindardul regimentului In reduta dela Grivița. (După o stampă păstrată la Academia română)

Next