Viitorul, aprilie 1928 (Anul 20, nr. 6036-6058)
1928-04-01 / nr. 6036
esmii ai ecua-zeci sfi umilea No. €036 3LEI EX Ie TâBA 6 LE! n. Ip Jlrfrrrifti pagini Duminica i Aprilie,. 1^28 ■TMI»ll»l»llll ...HP—III IUI II III II.... »■IHIIIW Sase luni-----710 * Trei luni — — 400 . Telefoanele • Direcția 351/23 î Redacția si Administratis 349/23 si 303/11 Nforoscriptele recuBlicate se distrug3LN EX Sn TARA 6 LN ex. In tfrevinfate ABONAMENTi R fc Et & £ t 1 A4 £f4(JfUEliRf COMIRCIALE IN Tf RA In streiftătarebucurestie privresc direct ia Acm.listrstia ziarului Str. Un cri---------/00 lei Un an---------1400 le STR. EDGARD QUINTTT No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 /cr.cente 17 si tete Agenţiile de publicitate Şase luni---------300 „ Trei luni---------21/0 „ Partidul naţional-ţărănist a întreprins o campanie de răsturnare a guvernului actual. E în dreptul lui. Tema, motivele şi raţiunea acestei campanii se rezumă într-o formulă a cărei brutalitate mărturiseşte poftele cele mai grosolane şi ambiţiunile cele mai nemăsurate. Formula lui „scoală-te tu să stau eu“ este reeditată cu o lipsă de pudoare fără precedent în analele luptelor noastre politice. O campanie de răsturnare pornită pe o asemenea temă constitue, desigur, o scădere dureroasă pentru moralitatea și prestigiul vieței noastre publice. Aceste scăderi pot forma o tradţie pentru conglomeratul naţional-ţărănist. F. liber—şi poate şi explicabil — ca partidul condus de d-nii Maniu şi Mihalache să continue prăvălirea pe povârnişul unur asemenea scăderi. Partidul naţional-ţărănist şi-a început campania printr-o serie de întruniri publice. A încercat să pună opinia pubică în mişcare. A numărat mii de oameni acolo unde nu erau decât sute. încercarea a rămas fără ecou şi fără consecinţă Era o încercare naivă, dar pe c care partidul national-ţărănist era în dreptul lui să o facă. Conducătorii partidului naţio- Tral-ţărănist au declarat „adunarea de la Dacia în permanenţă“, pentru ca în aceiaşi seară participanţii la acea adunare să plece din Bucureşti, iar şeful acestui partid a solicitat o audienţă asistat de o mie de persoane. Două manifestaţiuni ridicole pe care partidul naţional-ţârănist prin exponenţii lui era liber să le facă, dacă este indispensabil ca nota ridicolului să nu lipsească din cele mai solemne momente din activitatea acestui partid. A urmat retragerea reprezentanţilor partidului naţional-ţărănist din parlament. Era o greşeală, dar asemenea greşeli sunt prea curente în activitatea acestui partid, pentru ca ele să mai surprindă pe cineva. Libertatea greşelilor trebue să ■ie tot atât de respectabilă ca şi acea a opiniilor. E drept că partidul naţional-ţărănist are la pasivul lui mai multe greşeli decât opinii, dar nimeni nu-i poate contesta dreptul de a greşi... Sunt însă două fapte ce nu-și pot găsi nici o explicațiune si nu pot fi îngăduite unui partid politic care are pretențiunea de a fi considerat ca factor de guvernământ. Este, în primul loc, tovărăşia cu resturile grupărei comuniste. Această tovărăşie înseamnă un punct de sprijin pentru acţiunea sovietică în viaţa României. In campania de răsturnare a guvernului conducătorii partidului naţional-ţărănist nu au găsit altă alianţă şi alt mijloc pentru punerea în mişcare a opiniei publice româneşti decât pe acei cari reprezintă acţiunea Moscovei în România. „ In al doilea loc, conducătorii partidului naţional-ţărănist au ridicat ameninţarea cu întrunirea de la Alba-Iulia, pe care o învăluesc într-o atmosferă de mister şi de grave consecinţă Pentru opinia publică românească ameninţările revoluţionare ale partidului naţional-ţărănist nu pot apărea nici într-o atmosferă de mister, nici de gravitate, ci într-o lumină pur şi simplu de ridicol. Peste hotare, însă, unde situaţiunile sunt mai greu de verificat şi oamenii mai puţin cunoscuţi, asemenea manifestări sunt prezentate şi exploatate împotriva intereselor permanente ale statului român. La Budapesta „focul lui Maniu“ este aşteptat cu emoţie. La Moscova tovărăşia comuniştilor cu partidul d-lor Maniu şi Mihalache a renăscut iluzii moarte. Campania partidului nationaltărănist a rămas fără ecou în ţară. In schimb, această campanie a stârnit bucurie mare la Moscova şi la Budapesta. Conducătorii partidului national-tărănist nu simt răspunderile dureroase ale acestor „bucurii“? Nu ştim. Ştim însă că opinia publică românească, de deasupra oricăror consideraţiuni şi rivalităţi de partid, îşi dă seamă de cea mai gravă greşeală ce o putea săvârşi un partid politic din România. Campania partidului naţional-ţărănist avea ca obiectiv venirea la guvern. Nu a reuşit A reuşit, în schimb, să provoace bucurie mare la Budapesta. » Un obiectiv pe care nu l-a urmărit, dar pe care l’a ajuns. Efectele a unei campanii BUCURIA data... BUDAPESTA CONFERINŢA INTERPARLAMENTARA din PRAGA In capitala Cehoslovaciei s-au deschis conferinţele Comisiunilor politice, juridice şi sociale ale Uniunei interparlamentare La Praga au sosit delegaţii diferitelor parlamente din lume spre a participa la conferinţa Uniunii interprlamentare, care se ţine anul acesta în capitala Cehoslovaciei. Şedinţele celor trei comisiuni ale Uniunii, politică, juridică, şi socială, precum şi ale Consiliului Uniunii vor avea loc în zilele de 29 Martie până la 3 Aprilie în sala Parlamentului cehoslovac. Scopul conferinţei va fi pregătirea ordinei de zi a congresului ce se va ţine la Berlin în 8 şi 9 iulie crt. La Conferinţa din Praga participă 70 membrii ai diferitelor parlamente. Uniunea interparlamentară este una de cel mai vechi organizaţii internaţionale cu o tradiţie puternică. Ea datează din al doilea pătrar al secolului XIX, când în cercurile americane şi engleze s’a luat iniţiativa ţinerii unui congres al diplomaţilor. Forme mai precise a luat însă mişcarea interparlamentară în ultimul pătrar al secolului, trecut, când scopul acestei mişcări a fost cooperaţia parlamentelor din diferitele state spre a se crea opinia publică şi a se influenţa asupraguvernelor. Uniunea interparlamentară a fost fondată în 31 octombrie 1888. Gladstone s-a exprimat că ziua înfiinţării ei va fi o zi istorică. Promotorii Uniunii interparlamentare au fost William Randal Cremer membru în parlamentul britanic și deputatul francez Frederic Passy. Organizarea definitivă a Uniunii interparlamentare a fost efectuată la Berna în 1892. Formaţiunea Uniunei după război După războiul mondial Uniunea parlamentară a avut 24 grupuri parlamentare cuprinzând 3.500 membri. In prezent Uniunea are 37 grupuri. Uniunea a exercitat o influenţă în special în direcţia înfiinţării unui tribunal permanent de arbitraj şi alcătuirii modelelor de proecte pentru tratatele de arbitraj. Organizaţia uniunii s-a perfecţionat tot mai mult, desvoltându-se treptat şi astfel pe lângă adunările generale Uniunea a creat un consiliu compus din câte doi delegaţi din partea fiecărui stat precum şi un comitet executiv şi un secretariat permanent. Când după războiul mondial Consiliul Uniunii interparlamentare s-a întrunit la Geneva, a constatat cu cea mai mare satisfacţie crearea Ligei Naţiunilor, fiind conştientă că ideia Ligei Naţiunilor este în mare parte rezultatul aspiraţiunilor sale. Scopurile Uniunii interparlamentare sunt pur pacifiste Uniunea interparlamentară vrea să întrunească pe membrii tuturor parlamentelor într-o acţiune comună pentru consolidare păcii internaţionale, cooperaţiune internaţională pentru consolidarea şi desvoltarea democraţiei şi pentru cercetarea tuturor problemelor ce sunt de rezolvat pe calea parlamentară. Comitetul executiv al Uniunei Organul cel mai superior al uniunii interparlamentare este comitetul executiv format de preşedintele Uniunii şi 4 membrii cari conduc şi biuroul internaţional de la Geneva. Grupul cehoslovac al cărui preşedinte este dr. Brabec, cuprind reprezentanţi din toate partidele parlamentului cehoslovac afară de comunişti. Din Adunarea Naţională cehoslovacă aproape 70% din deputaţi sunt membrii uniunii. Prima delegaţie care a sosit la Praga, este delegaţia iugoslavă, formată din însemnaţi politiciani iugoslavi între cari dr. Kumanudi, primarul Belgradului şi preşedintele delegaţiei, apoi S. Babei, Ştefan Rădici ş. a. După sosirea delegaţiei iugoslave a avut loc o consfătuire comună între parlamentarii iugoslavi şi cehoslovaci la care s-a stabilit ţinerea unei conferinţe interparlamentare cehoslovace-iugoslave la Belgrad în zilele de 21—27 Mai curent. — it,. ■— —— ■■■ ist ţâffil© weeiia® CASA ŞCOALELOR de Isimionescu trofesor universitar. Prin publicistica noastră se şi a nesocoti, intenţionat ori din ridică nu prea arareori, o atmosferă apăsătoare de critică vehementă asupra vieţii generale de la noi. Nu bănuesc că întotdeauna porneşte de la gândul rău numai de a lovi, urmărindu-se cine ştie ce intenţiuni ascunse. Adeseori este şi sinceritate ori dorinţa de îndreptare. Un cusur însă îl are acest procedeu. Prea se generalizează cazurile excepţionale, sau prea se insistă irecontenit numai asupra scăderilor, inerente oricărui om ca şi oricărei societăţi. Dacă n’ar fi greşeli, n’ar fi progres; dacă n’ar fi scăderi, n’ar sclipi mai târziu îmbunătăţirile, ca urmare a preocupărilor de îndreptare. A insista într’una numai asupra inerentelor greşeli necunoaştere, părţile sănătoase, bune, este a face o operă de distrugere, prin pierderea nădejdii de îndreptare. Relevându-se numai furturile, delapidările, crimele şi tot soiul de năsbâtii, inevitabile oricărei societăţi, se naşte părerea nu numai la cei din afară cari nu ne cunosc, dar chiar la cei uşor influenţabili dinlăuntru, ca’ suntem o ţară de hoţi, de morfinomani, de decăzuţi moral. Nescoţându-se în relief, fie paralel, fie măcar sporadic şi exemplele de muncă cinstită, de îndeplinire până la jertfă a datoriei, se întemeiază o falsă şi nedreaptă apreciere asupra unui popor întreg, căruia, în faza de evoluţie în care se găseşte şi trebue tocmai încrederea în ce e sănătos şi trainic. Nu arareori am cetit învinuiri ce se aduc Casei Şcoalelor, venite însă dintrun punct de vedere unilateral asupra activităţii ei. Prin faptul că, sub puterea influenţelor ce nu pot lipsi de la o instituţie de stat, în editura Casei Şcoalelor au apărut cărţi, mai ales din domeniul literar, a căror conţinut nu deşteaptă prea mare interes la mulţimea cetitorilor, nu se cuvenea a trage concluziuni asupra activităţii ei generale. Casa Şcoalelor a fost înfiinţată de P. Poni, al cărui scurt ministeriat a lăsat urme adânci în şcoală, neumbrite chiar de lunga activitate a lui Haret. Poni a plecat dela gândul înfiinţării unei instituţiuni de stat, care să promoveze şi să înlesnească construcţiile şcolare, mai ales cele de la sate. Pentru aceasta ajunsese să capete un fond însemnat pe acele vremuri, din care să se împrumute comunele rurale. Valurile politice au înghiţit milioanele Casei Şcoalelor, care ar fi devenit astfel pentru şcoli ce face e Creditul Industrial pentru industrii. Banii au fost trecuţi altor destinaţiuni, iar Casa Şcoalelor stânjenită în scopul pentru care fusese înfiinţată. A trecut apoi prin o fază de indecisiune, ca activitate, până când încetul cu încetul, a ajuns o instituţie de promovare a culturii în şcoli, în limitele sumelor ce i se pun la dispoziţie, insuficiente mai întotdeauna, Casa Şcoalelor e menită să vină în ajutorul vieţii legată de şcoală. O ramură importantă din activitatea ei actuală este editarea cărţilor din domenii felurite. In această privinţă a ajuns o editură bogată, cum arată catalogul ei de cărţi. După Cartea Românească, e cea mai fecundă şi variată editură, cu câmp de activitate care nu trece în al editurilor particulare, nici nu se face concurenţă, ci le împlineşte în multe privinţe. Acestea nu se pot avântura în domenii cu o desfacere nesigură şi înceată a cărţii prea specializate. Mai ales lipsa aproape totală la noi a unui comerţ de librărie serios care prin promptitudinea şi sinceritatea raporturilor materiale cu marile edituri să înlăture imobilizarea capitalului dăunător noilor tipărituri, iar prin Interesul sincer, conştient să contribuie la răspândirea cărţilor, lucrările cu continut ce se adresează unui public restrâns, nu se pot tipări de oricine. Administraţia Casei Şcoalelor, dându-şi samă de aceste neajunsuri, şi-a luat sarcina de a împlini lipsurile. Şi astfel a ajuns la o varietate de tipărituri interesante, din acele specialităţi care nu sunt represintate decât sporadic în cataloagele altor edituri. Dacă în domeniul curat literar nu putea intra în concurenţă cu editurile particulare, în domeniul ştiinţific şi mai ales pedagogic, a adus servicii netăgăduite culturii generale. De la cursuri universitare până la noua Bibliotecă ştiinţifică, din care au apărut în ultimul an vreo 5 volume; de la studii filosofice şi istorice până la editarea lucrărilor lui Cantemir şi a vechilor cronicari pe care nu le puteau tipări fără pericol editurile particulare; de la valoroase lucrări până la tipărirea cărţilor didactice pentru şcoli profesionale, cu slab contingent de desfacere, cărţile Casei Şcoalelor îmbrăţişează toate domeniile. Mare merit s-a făcut din crearea unei biblioteci cu traduceri clasice, dar mai ales cu editarea singurelor publicaţiuni destinate nu cărturarilor satului ci celor în care abea mijeşte năzuinţa de a pune mâna pe o carte. Nu mai vorbesc de Biblioteca de popularizare a Ştiinţei, din care au apărut vre-o 50 de cărţulii şi care împreună cu Cunoştinţe folositoare, editată de Cartea Românească (au apărut aproape 150 cărţulii), constituesc începutul unei adevărate enciclopedii ştiinţifice, pusă la îndemână tuturora. Cărţile tipărite de Casa şcoalelor nu umplu magazinele şi de depozit ci alimentează continuu bibliotecile şcolare, înfiinţate in ultimii ani în mare număr, după cum sunt răspândite cu profuziune printre elevi, cu ocazia sărbătoarei premiilor de la fiecare sfârşit de an, împrăştie astfel în pătura cea mai dornică de cetit, cărţi, cele mai multe folositoare, întemeinicind lăţirea culturii generale şi înteţind năzuinţa de mai largă folosire a bunelor tipărituri. Astfel Casa Şcoalelor îşi îndeplineşte un mare rol cultural şi nu merită criticile prea aspre pornite uneori din scoaterea în relief numai a scăderilor reslete, şi acele adesea având drept temei maleabilitatea interpretării lucrărilor mai ales din domeniul literar. Valoarea intrinsecă a unei opere poate fi privită din atâtea perspective, încât rar poate exista una, care să stârnească aprobarea unanimă. Scăderile de amănunt însă dispar fată de importanta întregului. Din acest punct de vedere trebue privită activitatea unei Instituţii, mai cu seamă de stat. Oricare ar fi rezistenţa celor ce o conduc, fluctuaţiile din afară sunt adesea atât de puternice, încât lasă urme şi în cel mai gros zid de apărare. Pe drumul croit, Casa Şcoalelor împlineşte netăgăduit un însemnat rol în răspândirea culturii generale, mai ales în condițiunile de la noi puțin prielnice pentru intensificarea ei. PROCESUL „ISTORIC" D-l Wiler deputat maghiar, a susţinut zilele trecute la Cameră că maghiarizarea românilor din secuime sub regimul unguresc, nu s’a făcut prin decrete ministeriale, di e rezultatul unui „proces istoric“Ziarele maghiare sunt grăbite să înregistreze, că d-l Hans Otto Rotti, a confirmat spusa d-lui Wilier, afirmând că Ungaria dacă a maghiarizat, a maghiarizat altfel decât prin hotărâri de-ale guvernului. Este necesar să se sublinieze falsitatea acestei pretenţii-A maghiarizat Ungaria numai prin mijloacele ce le implică un proces istoric? Dar cum se pot susţine cu seninătate asemenea falsuri, pe cari cel din urmă cunoscător al purtărilor regimului maghiar le poate desminti ? Dar cine a impus Românilor uniţi episcopia de Ilajdu-Dorog, pe care avea de gând s’o complecteze cu una maghiară ortodoxă, în vederea înfiinţării căreia s’a adus în fruntea bisericii ortodoxe române renegatul Mangra? Dar cine a uitat ordonanţa prin care oraşul Turda a fost făcut inaccesibil Românilor ce voiau să se stabilească acolo ! Işi închipuie d. Wilier, că s’a uitat ordonanţa prin care guvernul maghiar din 1917 a interzis Românilor să cumpere pământ? Işi închipuie deputatul lui Brassói Lapok“, că noi am uitat acele sinistre ordine ministeriale, prin care s’a făcut maghiarizarea copiilor români găsiţi? Dar maghiarizarea liceului românesc din Beiuş, al cărui centenar îl vom serba în iunie anul acesta, tot chestie de istoric proces de maghiarizare a fost? Sau ce a fost acea zonă culturală de acum un deceniu al tipului Apponyi, întruchipătorul literal al „istoricului proces de maghiarizare“? Am citat numai câteva exemple, ele sunt însă edificatoare. Am mai putea continua. Nu vendem însă necesitatea. Dimpotrivă, socotim că ar fi o impietate ca sătulburăm bunele raporturi între partidul maghiar cel săsesc şi aed al d-lui Maniu, acum în preajma revoluţiei” de la Alba-Iulia, pe care o pregătesc în comun, în aplauzele Budapestei. Este şi acesta sfârşitul „procesului istoric“ "La ROMĂ leg®!® SflKSURESD Regele VICTOR EMANUEL 6sresp©intí(3SB§&5B diai Ponta al zsarui Parisian 5,©M©fid5esü“, anunță că In urma tensiunea dintre WLS« Victor EtnamuseB, r®s§58@ italiei și e§„ fousselini, re» ar fi decis să aitedîc®, în favoarea fiului său iterî©, «are va purta titlul de Ura&erto 11. iRadori. ■KBeKHHBHHMB CUM TRĂIM în România . O adunare de oameni de bine ţinută la Cernăuţi pentru combaterea tuberculosei, ne-a adus aminte că n’avem destule mijloace sanitare pentru a preveni sau a micşoră, un flagel de-o atât de catastrofală importanţă. Dar în discuţiile cari se dau la noi în jurul tuberculosei am ,impresiunea că se uită anumiţi factori cari contează în judecata boale. Desigur ne lipsesc sanatorii, case de odihnă. Spitalele noastre nu sunt amenajate pentru a cores- punde cerinţelor de azi în combaterea îmgrozitoarei boale. Dar ceea ce ne pare mai grav, este că întreaga ambianţă socială românească duce la întinderea flagelului. Trăim în condiţiile cele mai admirabile pentru desvoltarea tuberculozei. Suntem sticla cu gelatină pe care coloniile de microbi se pot desvolta. Suntem „Casa Mörtel“, în sensul că ne-am clădit o viaţă care sfidează cele mai elementare principii sanitare. Casele noastre sunt umede şi sunt prost construite. Casele noatre cu rari excepţiuni au bucătării murdare în care dorm şi servitori. Casele noastre în fine rareori au o instalaţie chiar elementară de baie, socotindu-se că o atare anexă este un lux aproape desfrânat... îmi aduc aminte că biata Regina Draga asasinată în Serbia, a fost dela început privită ca o fiinţă perversă de către damele din Serbia, p’iptracă s’a aflat că ea întrebuinţează un aparat higienic, de curăţire corporală ! Cam aceeaşi mentalitate se pare că e şi la nai, unde baia este considerată ca o inutilitate. Sunt oraşe din provincie şi nu din cele mai mici, cari n’au un stabiliment de băi publice. In Bucureşti chiar sunt atât de puţine atari stabilimente şi preţul unei băi relativ atât de ridicat pentru oamenii cu venituri mici, încât ne dăm seama de ce fel de curăţenie corporală se bucură o mare parte dintre cetăţenii bucureşteni. In privinţa aceasta medicii de spitale pot să afirme lucruri cu adevărat îngrozitoare. Apoi alimentaţia noastră . Oamenii cu mijloace modeste, dau pe băutură ceea ce ar putea să consume ei şi familia lor , iar hrana este sau murdară sau nesubstanţială. Se mai fac apoi economii de la hrană în familiile modeste, pentru ca stăpâna casei să se poată îmbrăcă elegant, adică disproporţional cu condiţiile sociale ale bărbatului. Bucătăriile publice la restaurante apoi sunt si ele într’un hal de murdărie, cum numai razziile regretatului si bunului meu prieten doctorul Haralambie Botescu ştia să ni le facă cunoscute ! In restaurante ,,de tout premier ordre“ murdăria domnea. Si în oraşe atât de insalubre, într’o viată atât de contrară higienei, se va putea oare combate cu folos tuberculosa . Dar această boală este la ea acasă în România. Facem totul, prin felul nostru de-a trăi, ca să o avem veșnic între noi! PETRONIUS (Ăl» .ultSUmSm. •5:,: ■-****»%. -iu’AuSai ZI CU ZI D. Maniu a devenit agresiv şi violent D-sa declară că dacă ,nu va veni la guvern curând la putere, va face o revoluţie şi va, intra în pământ sah la Jilava. D. Maniu vrea să fie tragic. Nu va, intra decât numai la Jilava. * „Dreptatea“ anunţă că trei mii de oameni aşteptau la Cluj in fata redacţiei „Patriei". Că au aşteptat în frig, să le aducă d-nul Maniu pe tipsie, retragerea guvernului aceasta e chestie de inteligenţă personală, dar că s-au ales cu ceva din aşteptare, aceasta nici „Dreptatea“ nu poate Rîi-o afirme. Luni, 26 Martie. — La restaurantul Luzana a avut loc ieri o „întâlnire camaraderească“ a căpitanilor din regimentul vânătorilor de... putere. Comanda a avut-o căpitanul Ion Mihalache. Şi parcă-l aud dând comenzi ca la „Dacia“: —La baterii, copii! Năvăliţi! Ura!.. Băieţii năvălesc la bateriile cu vin. — Trageţi! răcneşte căpitanul Mihalache. Camarazii execută comanda fără şovăire, golind... bateriile. — încetaţi tragerea! Zadarnic, băieţii sug mereu. Intervine d. Maniu: — Pe loc repaus! Comanda şefului e tardivă. Băieţii Sunt în repaus în... tranşeele de sub mese, frânţi de focul propriilor lor baterii. Pe podea zace „piramida’ sticlelor golite. ...Spre dimineaţă, d. D. R. Ioaniţescu transportă pe luptători, cu căruţele la domicilii. O schimbare da nume Marţi, 27 Martie. — Vădit emoţionat de elogiile pe care i le aduce presa maghiară, în legătură cu hotărîrea sa de a se jertfi la Alba Iulia, d. Virgilică Magearu, ca să sporească entuziasmul legitim maghiar, s’a hotărît să-şi schimbe numele armenesc de Magearu în acela pur românesc de Maghearu. Situaţia unui guvern imaginar Miercuri, 28 Martie. — D. Vaier Moldovan, unul din cei câţiva maniaci ai d-lui Iuliu Maniu, crede că dacă guvernul se retrage „se va îngreuna mult situaţia guvernului Maniu, care va avea să întâmpine cea mai dârză rezistenţă din partea liberalilor“. Situaţia „guvernului Maniu“ nu se va îngreuna pentru simplul motiv că guvernul n’o să se retragă. In schimb se va îngreuna sigur situaţia d-lui Iuliu Maniu, care în cele din urmă n’o să mai fie nici „prim ministru“ al opoziţiei, cum se crede singur, nici „rege neîncoronat“ cum îl crede d. .Dem. Dobrescu. Acorduri... originale Joi 29 Martie.— Un june averescan care a fost subsecretar de Stat în guvernul de cărămizie amintire, este nemulţumit de condiţiunile acordului încheiat pentru regularea datoriilor noastre de războiu către Franţa. Singurele acorduri de extrem de fericită inspiraţiune făcute de vre-un guvern, până acum, rămân aşadar în concepţia d-sale, tot numai acelea privitoare la fiarele vechi, la forcepsurile şi la siringile aduse în ţară pe timpul subsecretariatului său. Celelalte n’au nici măcar meritul originalităţii. D. Maniu a început „lupta naţională“ Vineri, 30 Martie. — Anumita presă atribue domnului Maniu următoarele cuvinte în legătură cu hotărîrea acestuia de a răsturna, cu orice preţ, guvernul: „Eu, lupta politică contra guvernului şi partidului liberal am terminat-o. De acum înainte încep lupta naţională"1. Că d. Iuliu Maniu a terminat lupta contra guvernului nu prea se vede.. Dar că a început „lupta naţională“ se vede din entuziasmul pe care această luptă a provocat în opinia publică maghiară care de-abia aşteaptă... revoluţia d-lui Maniu. Aşa luptă naţională da, sic ungurii. Trei semnăriri Sâmbătă, 31 Martie.in manifestul partidului naţional-ţărănesc adresat Basarabiei de d-l Pantalon Ulipr,a zis şi rânjetul bolşevic, populaţia este invitată la Alba-Iulia „unde se va hotărî soarta României şi a noroadelor trăitoare în ea“. Semnat de d-nii Halippa şi Stere, manifestul ar fi rămas expresia celui mai curat sentiment naţional dacă el ar fi purtat şi semnătura lui Bujor, „dascălul de istorie naţională“ al d-lui Halippa. INCHEE»! Bazat săptămânal Regimentul vânătorilor de■■ putere, Sa efoaf, 0 schimbare da mime. — Situaţia unui guvern imaginar. — Acorduri... originale. — D. Maniu a început „lupta naţională“. — Trei semnături ECOURI Statistica activităţii oficiilor mui,telui de pietate din Praga — refugiul multor oameni săraci — este foarte interesantă. Astfel h1 Februarie crt. cele două oficii principale au acordat împrumuturi în valoare de 4.387430 coroane cehe, iar în acelaş interval s’au plătit de către debitori 3.650.280 coroane cehe aşa că rulmentul celor două oficii e destul de respectabil. (Ceps). Nu de mult a fost dată la iveală o statistică a orbilor de război şi a invalizilor din Cehoslovacia In anul 1927 erau la Cehoslovacia 318 orbi de război, alti 14 orbi de In afară de 17, toţi sunt cel puţin în parte, asiguraţi din punct de vedere material. In cursul anului 1927 au mai fost cumpăraţi şi repartizaţi 8 câini-călăuze, 29 orbi au căpătat subvenţii mărite. Cheltuelile pentru îngrijirea orbilor de război s’au urcat în 1927 la 71.601 coroane cehe. Dintre ceilalţi invalizi, erau declaraţi la oficiul dăunaţilor de război pe ziua de 31 Decembrie 1927, 591 invalizi, cari au pierdut în război o mână şi 7 cari au pierdut ambele. 2.398 invalizi sunt fără un picior şi 220 fără ambele picioare. Cheltuelile pentru îngrijirea ortopedică a invalizilor au fost în 1927 de 7.645.366 coroane cehe (37 milioane lei). (Ceps). _________ INT.