Viitorul, noiembrie 1928 (Anul 20, nr. 6214-6238)
1928-11-01 / nr. 6214
ftmaj aS ctoisâ-zeigi și MBiMlea Mo. 6214 6 PAGINI 3 LEI IX to IIIA 6 LIS EX. în STREHMITIITE A B O NA M EN TE (N Instreinătate L'n en —— '/60iei Un an — —.— 1400 Sase luni-- — —350 ut $ase luni —- 700 . Trei ani-2100 Trei luni —— 400 „ -----------REDACȚIA ADMINISTRAŢIA BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. i STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 351/23; Redacţia si Administraţia 349/23 si 303.il AMECIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele neputlicate se distrug3LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINATATE In şedinţa publica anuală a Institutului Franţei, d. G. Ferrié, delegat al Academiei de ştiinţe, a vorbit, cu autoritatea sa bine cunoscută, despre propagarea undelor radiotelegrafice. Iată în rezumat teoriile susţinute de conferenţiar în materie: In gama mijlocie a vibraţiunilor acelea ca şi sunt utilizate de T. F. F. au fost obiectul a numeroase studii aşa încât proprietăţile lor sunt cunoscute. Există totuşi un punct care nu este încă lămurit: cum se face propagarea lor între două puncte ale pământului? - Totuşi, ansamblul observaţiilor făcute nu va întârzia de a impune două idei generale. A trebuit să se admită, pe de o parte, că propagarea undelor radiotelegrafice şi în special a undelor acestea, se făcea la foarte mari distanţe prin partea superioară a atmosferei unde, se presupune, că există o zonă conducătoare prin ionizarea gazelor, adică prin disocierea moleculelor gazoase în centre electrizate pozitiv sau negativ. O parte a undelor radiate de un post emitent întâlnește acest strat conducător apoi este trimisă spre pământ prin reflexiune, sau mai exact, printr’o refracțiune analoagă a aceleia care se produce în fenomenul mirajului. Unii autori admit chiar că se pot produce mai multe reflexiuni succesive pe stratul conducător şi pe pământ şi că există câteodată maimulte straturi conducătoare situate la înălţimi variabile S’a recunoscut, pe de altă parte, că fenomenele solare ar juca rolul principal, direct sau indirect, asupra anomaliilor atât de profund variabile ale propagărei undelor radiotelegrafice. Astăzi este vorba să se precizeze aceste idei şi să se determine legile fenomenelor. Primele cercetări şi experienţe au permis :i se stabilească existenţa unui strat conducător în atmosferă, înălţimea acestui strat a putut chiar calculată. Ea a fost găsită variabilă şi cuprinsă, de cele mai multe ori, între 100—300 km., adică exact la înălţimea nivelului inferior al aurorelor boreale măsurată de Barkeland şi Stormer. ' *£*- - - -■ ~ Explicaţiunea existenţei zonelor de tăcere în unele cazuri a fost înlesnită de aceste consideraţiuni. Alte experienţe au permis a se pune în evidenţă că traectul urmat de unde varia cu frecvenţa undelor. S’a constatat chiar că undele făceau câteodată turul pământului înainte de a ajunge la punctul de recepţiune. Alte experienţe făcute în America au confirmat aceste observaţiuni şi s’a recunoscut că pentru a primi unde cari au făcut înconjurul pământului era necesar ca sezonul şi ora să fie în aşa fel ca drumul urmat de unde în emisferul austral să fie cu totul în noapte. Variabile ecouri multiple au putut și ele să fie observate. Experimentatorii americani primind semnale transmise de la o distanță de 20 km au înregistrat 3 ecouri separate prin intervale de ordin de o centimă de secundă, adică corespunzând la traecte de unde având 3.0OO, 6.000 şi 9000 km. Alţi observatori au constatat până la 5 ecouri. In Franţa, experienţele făcute au constatat că semnale foarte scurte, emise de Turnul Beiffel dedeau la Saint Cyr, pentru fiecare din ele, mai multe recepţiuni, în număr variabil şi distanţate în spaţiu câteodată cu aproapie o sutime de secundă, ceia ce demonstrează că undele produse, au urmat un traect de mai multe mii de km, pentru a parcurge o distanţă de 10 km. Experienţele de televiziune făcute în mai multe ţări au pus şi ele în evidenţă asemenea ecouri. Câteodată s’au observat figuri duble pe ecranele receptoare. Astfel fiind se pune o chestiune. Unde se fac reflexiunile cari dau, loc la astfel de ecouri? Una din ele se pare că se produce totdeauna pe stratul conducător din înalta atmosferă, a cărei formă şi înălţime variază neîncetat. In ce priveşte altele, unii autori admit că ele se produc pe regiuni muntoase depărtate, ceea ce pare destul de straniu. Alţii cred că ele au foc în mai multe straturi conducătoare ale atmosferei având fiecare o întindere limitată şi situate la înălţimi variabile şi câteodată extrem de mari. Pentru a explica marile întârzieri ale unor ecouri, Appleton face să intervină diminuarea „vitezei de grupă“ a undelor în interiorul straturilor ionizate, traversate succesiv şi situate la înălţimi relativ mici. O menţiune specială trebuie făcută asupra unei ipoteze cu totul diferite datorită lui Jonaust: nori, de electroni, a căror existenţă în straturile ridicate este admisă de unii fizicieni, ar avea câteodată dimensiuni de acelaşi ordin ca acelea ale undelor radiotelegrafice şi ar fi poate capabile să difuzeze în toate direcţiunile undele cari vin să îi lovească. Fără a fi necesar să se împingă mai departe expunerea diverselor anomalii ale propagărei undelor, rolul preponderent al soarelui se afirmă în mod indiscutabil. Se ştie, în adevăr, că fenomenele cari acţionează asupra propagărei undelor, ionizarea atmosferei, perturbaţiunile magnetismului terestru, aurorele boreale etc., se datoresc influenţei solare. Rămâne de precizat aceste acţiuni. Această cercetare poat aduce contribuţiuni important la cunoaşterea legăturilor cai există între diversele manifestări ale activităţei solare şi fenomenele terestre. ■ 1 _ Observarea continuă a anomaliilor propagărei undelor va aduce un sprijin important în cercetarea soluţiunilor problemele cari prezintă, nu numai un interes ştiinţific, dar a căror dezlegare poate avea importante consecinţe practice, mărind sfera cunoştinţelor relative la legii cari guvernează atmosfera, ajutând astfel desvoltarea aviaţie şi a meteorologiei. Cercetările vor fi însă cu atâ mai grele şi mai îndelungate, cu cât nu e posibil a se face observaţiuni şi măsurători directe la o mare înălţime în atmosferă Baloanele-sonde nu pot ajungi mai sus de 20 km. Totuşi e de nădăjduit că graţie cercetărilor ei se vor face, legile atmosfere vor fi şi ele cunoscute. Stoarea ştrioţliică ga—— mmm PROPAGAREA undelor radiotele grafice O POLITICA de CIOCLI BENEFICIARII NENOROCIRILOR Ziarele amice partidului national-tărănesc ne informează zilnic de călătoriile d-lui Iuliu Maniu în Basarabbia. Mergând ,cu automobilul" — precizează ele — din sat în sat, şeful partidului negaţiunei se interesează de soarta locuitorilor loviţi de nenorocirea secetei. Călătorind „incognito“ au grija să mai adaoge alte ziare, d. Maniu a văzut lucruri îngrozitoare, şi de pe urma acestor călătorii de studii, d. Maniu nu vine cu nicio indicaţie bună de dat. De fapt, partidul al cărui representant tipic e d-sa, nici nu are nevoe de o soluţie, ci are nevoe numai de-a găsi o temă de agitaţie, de exploatat din punct de vedere demagogic. Am dori — şi lucrul acesta l-am publicat din primul moment — am dori, să ştim ce-ar fi făcut d. Maniu, dacă soarta României ar fi fost ca d-sa să fie prim-ministru? Găsesc oare ziarele cari ridică osanale şefului pentru că a călătorit „incognito", sau „cu automobilul“ că guvernul actual nu a făcut cea ce trebuia pentru a veni în ajutorul unei populaţiuni, lovite în unele părţi de o nenorocire care stă în legătură cu cerul? Dacă aceste ziare găsesc că nu s’au luat măgurile ce trebuiau să binevoiască a arăta lacunele ori a propune altele mai bune. Dar cerem desigur prea mult de la politicianii demagogici şi de la aceia cari nu văd în orice problemă în chestiune de stat, decât motive de agitaţie şi verbalism demagogic ca să indice soluţii positive, ori critice întemeiate. Dar exploatarea a orice chestiune nu pare a avea o latură pesmistă sau de nenorocire, ci este o specialitate a naţional-ţărăniştilor. Dacă ei sunt beneficiarii fericiţi ai reformelor agrare făcut de alţii, adică de partidul liberal, tind mereu să fie şi beneficiarii tuturor relelor ce pot lovi o ţară. De aceia am văzut cum presa national-ţărănistă, lega fericirea partidului, de nenorocirea ce-ar fi lovit în ţară, lipsită de creditul necesar în străinătate. Ce bucurie, ce mare bucurie, că împrumutul nu se face, că străinătatea n’are încredere în noi, că finanţa mare din afară ne pune condiţiuni jicnitoare, ori împovărătoare! In fine ţara este înfrântă. „Ne-a venit şi vremea noastră“! îşi ziceau ahtiaţii de putere, fără, însă, să ne dovedească şi drepturile de a o avea... Asistăm astfel la o ciudată politică, la o politică în care nenorocirile ţarei sunt socotite ca admirabile motive de exploatare demagogică, sau ca pretext a unei satisfacţii politice, care dat fiind motivele ne pare sinistră şi profund de întristătoare. Cea-oe tara cere de la un par tid, care râvneşte la guvernarea ei, este conştiinţa că interesele ei sunt şi nevoile lui, şi că nimic din ceace o face şi sufere, nu poate fi motiv de fericire pentru politicianii ce aspiră a o guverna. Dar naţional-ţărăniştii sunt ca nişte Cassandre ale vieţei noastre publice. Ei nu văd în orice chestie de îndurerare decât motive de agitaţie şi de demagogie. Trebue să recunoaştem însă că dacă partidul de sub şefia d-lui Iuliu Maniu, se bucură în faţa oricărei dureri sau îngrijorări, se întristează la orice serbare naţională, şi râiflân isolaţi de bucuriile româneşti , şi aceasta o politică. E politica prin care se iau atitudini tocmai contrare sentimentului general al opiniei publice româneşti. Cu ea însă, un partid nu şi valorifică drepturile de a conduce o ţară. E un adevăr şi o constatare, pe care niciodată nu o fac şi nu-i zic, conducătorii partidului național țărănesc. Liditarea războiului GERMANIA şi CHESTIA reparaţiunilor Presa din Berlin este foarte prudentă în discutarea problemei, pentru a nu face dificultăţi conducătorilor Reich-ului. — Teza engleză şi cea franceză. — Ele se pot concilia ? Una din chestiunile la ordinea zilei este aceea a reparațiunilor germane. Chestiunea financiară tinde să ia primul loc în preocupările presei germane. De aceea corespondentul din Berlin al lui „Journal des débats“ cercetează starea de spirit a Reich-ului în această problemă, adusă la ordinea zilei de călătoria d-lui Gilbert Parker. Nu există până acum o doctrină oficială în această privinţăPubliciştii se arată foarte prudenţi şi nu vor să stingherească acţiunea conducătorilor, luând poziţie prea devreme. Pe de altă parte nu vor să indispună opinia americană. Atitudine prudentă S’a crezut până acuma că opinia publică americană este absolut ostilă oricărei încercări făcute pentru a lega în vre-un fel problema reparaţiunilor de aceea a datoriilor interaliate. Pe urmă s’au observat oarecare păreri contradictorii. In orice caz, se aşteaptă informaţii mai precise. Cu toate acestea, interesul ce se acordă dezbaterei ce se deschide este foarte vii. Germania doreşte foarte mult sfârşitul regimului actual, reluarea plinelor sale răspunderi şi fixarea definitivă a datoriei sale. O reducere a datoriei ? In schimbul renunţărei sale la clauza transfertului, se vorbeşte de reducerea totală a datoriei la 40 sau chiar 30 de miliarde. Cifra aceasta, venită din iscop strien, a fost primită fără emoţie. Cu toate acestea e probabil că reprezentanţii Reich-ului vor mai rezista. Pe de altă parte ei ştiu că francezii nu vor admite niciodată o reducere de trei cincimi asupra datoriei capitalizate prin planul Dawes. In aceste condiţiu ar e posibil ca ei să limiteze discuţiunea la anuităţi, a căror sumă şi durată să se fixeze definitiv. Cifra de 1500 milioane care reprezintă totalul plăţilor generale de făcut în America, este aşezată la baza tuturor calculelor. Dar jumătatea de miliardnecesară pentru soldarea reconstrucţiilor din fiordul Franţei şi din Belgia se isbeşte de vii protestări. Compensaţii mmmaaammmn De pe acuma unii specialişti spun că Germania ar primi să se prelungească anuităţile peste termenul de 37 de ani prevăzut de planul Dawes pentru stingerea datoriei feroviare şi industriale, dacă creditorii ar face un sacrificiu serios asupra sumei de 2 miliarde citată de ziariştii străini. Nu se dice mai departe studiul planurilor încă prea nelămurite. E mai util să se vadă cum şi-au conciliat tezele Franţa şi Englitera. Căci se afirmă că aceste teze sunt deosebite, că Englitera ar dori o plată totală de vreo 20 miliarde, de realizat în 5—6 ani prin vaste împrumuturi irr America, adică pentru Englitera singură, o Sumă echivalentă cu plata a cel puţin 5 anuităţi către Statele Unite, ceea ce-i va îngădui să reducă procentul impozitului pe veducă procentul impozitului pe venit. Teza engleză şi cea franceză Deoarece însă unii corespondenţi din Londra adaugă că Anglia vrea suprimarea prestaţiilor in natură— considerate de producătorii englezi ca un stimulent pentru industria germană, — sunt unele ziare berlinieze cari afi.Sa a că „30 miliarde înţelese după sistemul francez ar menaja mai bine isvoarele de credit naţional decât cele 20 miliarde din planul englez“. „Vossische Zeitung“ reaminteşte concepţia britanică a reparaţiilor, aşa cum s’a exprimat încă de la 1921, apoi la Geneva şi la Londra, o concepţie mai puţin „financiară“ decât „naţional-economică“, dominată de grija debuşeurilor şi a concurenţei industriale. Dar, pe ici pe colo, se face aluzie la concesii reciproce. Franţa, de pildă ,ar consimţi la o mobilizare progresivă a unei părţi din suma totală, în caz când băncile americane ar dovedi dispoziţiuni favorabile pentru emisiuni de acest fel. In genere presa germană este foarte prudentă îrn discutarea chestiunei reparațiunilor, din nou la ordinea zilei. Preocupări economice împrumutul nu se face, spun ziarele opoziţioniste, dar dacă iotuşi se face, spun aceleaşi ziare el va fi încheiat în condiţii dezastroase pentru ţară. Această argumentare este, pe cât de pătimaşă, pe, atât de nelogică. In adevăr scopul acestui împrumut este restabilirea creditului nostru în afară şi stabilizarea monetară. Ori nu poate fi vorba de primirea unor conditiuni oneroas când se urmăreşte acest scop, în special un guvern liberal, n’ar putea niciodată să primească asemenea conditiuni. Trecutul este o chezăşie şi, oricum ar fi interesele momentului, nu s’ar găsi un singur om politic în acest partid care să desconsidere acest trecut și să calce un program stabilit de decenii. De alt fil scopul principal al împrumutului fiind ra stabilirea creditului nostru extern, nici o con-i difiune oneroasă n’ar putea sta la bază, fără zdruncinarea acestui scop Opoziţia are însă nevoie să calomnieze guvernul şi uită că îi acelaş timp calomniazză întreaga finanţă serioasă streină, care nu poate pune commisiuni incompatibile cu demni, cifra noastră naţională şi cu necesitatea refacerei şi consolidărei noastre economice, ce interesează întreaga Europă. Presa opoziţionistă uită că împrumutul României nu se tratează prin şi cu câţiva samsari ce urmăresc comisioane, nn felul lui Kirschen, ci cu cele mai mari instituţii financiare ale Europei. Ori, este cu totul exclus, dat fiind acei cari tratează şi acei cu cari se tratează acest împrumut, ca condiţiunile în cari se încheie să nu garantează României împlinirea scopurilor ce le urmăreşte prin el. Opoziţia „democrată“ grăbinduse să calomnieze, va sfârşi prin a se convinge că a greşit încă odată. NOTE leşeşti amintiri de la Constanţa — Frumuseţea unui număr din „Cele trei Crişuri“ — In fortăreaţa înaintată a românismului/la Oradea, revista care apare acolo, „Cele trei Crişuri“, consacră un număr special semicentenarului Dobrogei, făcând din acest număr cu adevărat o sărbătoare artistică și culturală. Găsim — în afară de partea pur artistică a figurei — unele articole cu, adevărat impresionante, cum sunt acelea cari poartă semnăturile M. S. Regina Maria și A. S. R. Principesei Ileana — găsim aci unele amănunte, unele amintiri, personale cari trezesc în sufletele noastre duioase sentimente. Iată pe Regina, care evocă timpurile copilăriei ei, când trăia sub disciplina de fier a acelui mare Rege care nu vedea în viaţă alt scop, alt ideal, decât datoria. Un Kantian, transpus din filele cărţei de morală, pe tronul unei ţări. Un înţelept pentru care nimic nu e vrednic de a fi cinstit şi demn de realizat, decât numai ,dacă ne aflăm în faţa imperativului , trebue, încolo nimicuri, aparenţă şi frivolitate. Datoria rece, abstractă şi tăioasa în formele ei expresive de viaţă. Şi ce frumoase sunt amintirile M. S. Regina despre viaţa Ei de lângă marea imensă ! Şi ce dulce ne povesteşte despre dragostea de marea de la Constanţa, atunci când redevenind liberă şi stăpână, a putut să admire în voie. Suntem în micul vilion de lângă far. Marea se sparge pe terase, marea, ita mare ! Nu marea Tatei, dar area Neagră, care nu e neagră, ci albastră şi câteodată verde, culoarea speranţei. Şi Ileana, ai cărui ochi sunt mari şi luminoşi. Ileana copilul meu cel mic, care a privit adânc în inima mamei ei, merge pe ea...“. Despre Constanţa scrie în cuvinte calde ce merg la inimă, Principesa Ileana. Ea îşi reaminteşte de ofiţerii cari făceau serviciul de mult pe vasele de război. „Bricul Mircea, ce amintiri aduce el ! Alb şi strălucitor în Soare, cu catargele înalte, cu nenumăratele parâme ca un vis din vremea cea veche !“. Şi acolo micul Mircea chema pe surioara lui.: „II văd şi acuma : o figură mică, într’o rochiţă albă, peste pantalonaşii scurţi, picioare solide, arse de soare, umeri laţi, un căpşor rotund cu părul neondulat, blond de tot, ochii mari, căprii şi-o gură ce zâmbea mereu. liana, asta ce fu şi arăta cu braţul întins şi un deget mic şi gros, lucrul ce dorea să-l ştie; şi eu îi răspundeam cu drag“. Mircea nu mai este. Şi amintirile despre el, se împletesc cu amintirile vieţei trăite la mare, şi cu dorul de Constanţa. Dobrogea ne apare astfel in scrisul Reginei şi Principesei, ca „ pământul visurilor şi amintirilor celor mai scumpe, iar imagina Constanţei, apare ca o parte integrantă din sufletul lor. De Dobrogea suntem astfel legaţi toţi, de la Tron la colibă. Iată marea forţă a stăpânirei noastre dincolo de Dunăre, la Mare... PETRONIUS Intre Anglia jg. si Statele-Unite. Vorbind la o recepţie care a avut loc la Londra în onoarea Uniunei pentru Societatea Naţiunilor, d. Baldwin a regretat că n a fost cu putinţă ca Statele-Unite să se pună de acord în ce priveşte acordul naval. Ia America — a adăugat d-1 Baldwin —, sunt farmeli asupra Angliei.^ bănueli cari nu găsesc încă nici un ecou în țara noastră. D-I BALDWIN zi cu zi Un ziar polonez a publicat un interview al d-lui Maniu în care partea„ cea mai insemnată este declaraţia d-sale: că tratativele pentru împrumutul străin să fie fericite“. D. Maniu, fără să fie somat de nimeni, ca în mai puţin de 24 or., să desmintă categoric această părere care ar fi românească. D. Maniu știe să iasă din echivoc când vrea ! lo 1 Noembrie 1928 Chestiunea producţiei şi consumaţiei băuturilor alcoolice e totdeauna de actualitate şi interesantă. Ea este în strânsă legătură cu bugetele ţării şi cu sănătatea publică. O expunere foarte suggestivă asupra acestei chestiuni a făcut d. Al. Cazacu, în ,„Buletinul Statistic al României“, în care face o comparaţie cu starea de la noi şi din alte ţări. In alte ţări civilizate consumaţiunea alcoolului este mult mai mare decât la noi. In Franţa, de pildă, de pe urma industriei băuturilor alcoolice îşi câştigă existenţa 4,5 milioane de oameni. Berea Producţiunea şi consumaţiunea berei a crescut în cei doi ani ulteriori legei din 1926, deşi taxa asupra consumului s’a urcat dela 5 lei la 15 iei pe decalitru de bere In 1925 s’auprodus în ţară 76.505.473 litri şi s’au consumat 67.774.794 litri, adică 4,4 de cap de locuitor. In 1926 s’au produs 100.206.710 1. şi s’au consumat 96.848.988 1., adică 4,08 de cap de locuitor. In 1927 s’au produs 98.480.673 1. şi s’au consumat 92.854.287 1., adică 5,1 de cap de locuitor. Cu toată creşterea consumului nered la noi, totuşi în afară de Italia, suntem ţara în care se consumă mai puţin de cap de locuitor. Aşa, de pildă, în Belgia consumaţia se ridică la 177 litri de locuitor; în Anglia 81., în Germania 75,4; în Austria 52, în Suedia 34,5, în Franţa 24,6 şi în Italia 3,14 litri de cap de locuitor. Vinul Producţia şi consumaţiunea vinului în România se prezintă astfel: In 1926 s’au produs 5.054.679 litri de vin şi s’au consumat 261.262.075 1., adică 15 litri de cap de locuitor. In 1927 s’au produs 7.100.632 1. şi s’au consumat 224.923.526, adică 12,4 litri de cap de locuitor. .Considerând că România este o ţară producătoare şi în acelaş timp bună consumatoare de vinuri, procentul consumului pe cap de locuitor este minim faţă de celelalte ţări producătoare de vinuri. Iată acum producţia şi consumul vinului în diferite state: In Franţa s’au produs 65 milioane hi. şi s’au consumat 77 milioane 675.000, adică 168 litri de cai de locuitor. In Italia s’au produs 45,4 mii. hl. și s’au consulat 44.406.000 hl. adică 106 litri de cap. In Spania s’au produs 15,9 mii. hl. și s’au consumat 19.326.000 hl., adică 96 litri de cap. In Ungaria s’au produs 3,6 mii. hl s’au consumat 3.906.000 hil. ,adică 36 litri de cap. In Austria s’au produs 400.000 hl. şi s’au consumat 660.000 lh., adică 17 litri de cap de locuitor. Este un fapt stabilit că ţările caii produc anumite băuturi alcoolice sunt şi cele mai bune consumatoare ale acelor băuturi, de exemplu Germania, Anglia şi Belgia stau în fruntea statelor consumatoare de bere iar Franţa şi Italia ţin primul loc de consumatoare de vin. In România, deşi producţiunea vinului depăşeşte cu mult pe acea a Ungariei şi Austriei, totuşi consumaţiunea pe cap de locultor este la noi cu mult mai mică. Băuturi alcoolice . In România noua lege de contingentare a spirtului a avut drept rezultat reducerea productiunei si consumatiunei. In 1925 s’au produs 76.954.722 litri de spirt si s’au consumat 51.799.871, adică 3 litri de cap de locuitor. In 1926 s’au produs 60.613 663 litri si s’au consumat 40.167.834, adică 2,3 litri pe cap de locuitor. In 1927 s’au produs 38.191.388. și s‘au consumat 24.173.525, adică 1,5 litri pe cap de locuitor. In 1925 s'au consumat în tară 36.822.697 litri de țuică, adică 2,1 litri de cap de locuitor. In 1926 s’au consumat 85.462.472 litri, adică 5 litri pe cap de locuitor. In 1927 s’au consumat 45.270.099 1, adică 2,5 litri pe cap de locuitor. Consumatiunea băuturilor alcoolice în alte ţări diminuiază continuu, după cum se vede din statistica dela 1917 până la 1924 Aşa în 1917 consumatiunea în litri pe cap de locuitor era de 2.50 în Anglia, 7.29 în Danemarca, 3.50 în Suedia, 2.60 în Elveţia, 4.2 în Germania, 4.20 în Belgia, 1.50 în Franţa, 4.44 în Olanda. In 1924 consumaţia a scăzut la 0,86 în Anglia, 2.10 în Danemarca şi Suedia, 2.32 în Elveţia, 0,6 în Germania, 1.13 în Belgia, 2.60 în Franţa, 1.15 în Olanda. In Italia consumația a variat între 0,48 și 0,68. In Statele Unite ultima statistică cunoscută la 1917 arată 3.02 litri băuturi alcoolice de cap de locuitor. . * Gh. C. STATISTICI CONSUMATIUNEA băuturilor spirtoase La noi şi in alte țâri — ECOURI In jurul localităţii Kocevje în Slovenia s’a ivit zilele acestea o haită de lupi, a căror vizită este cu totul neobişnuită în această regiune. Fenomenul este tălmăcit în genere ca o prevestire a unei ierni foarte grele, care s’a şi anunţat la Liubljana prin un strat de zăpadă. Populaţia din jurul localităţii Kocevje este foarte alarmată, deoarece lupii înflămânziţi pătrund în gospodăriile sătenilor şi fac numeroase stricăciuni. Intr’un sat din apropiere lupii au sfâşiat un câine, care se afla în lanţ. Numeroşi lupi au atacat o stână însă au putut fi alungaţi de către ciobani. Câţiva lupi au fost pâră în prezent împuşcaţi de către pădurari. In urma plângerilor contraaporturilor materiale şi culturale ce domnesc în cazărmile miliitare din diferite oraşe, s’a deschis o campanie pentru îmbunătăţirea vieţii din cazarmă. Se anunţă că regimul care a existat până acum în căzărmile sovietice va fi schimbat, creându-se condiţiuni mai bune atât în ce priveşte viaţa cât şi în ce priveşte ridicarea nivelului cultural. La Leningrad se află în prezent 1500 tineri, care şi-au început cariera ştiinţifică. In Noembrie t°ti vor fi obligaţi să se prezinte în faţa unor comisiuni pentru a prezenta rezultatele muncii lor ştiinţifice pe anii 1927—28. Toţi acei cari nu se vor prezenta şi nu vor aduce dovezi asupra muncii lor ştiinţifice vor fi lipsiţi de dreptul de a se numi savanţi. 4