Viitorul, decembrie 1928 (Anul 20, nr. 6239-6263)

1928-12-01 / nr. 6239

Anulai doua­zeci si unulea No. 123SI 6 PAGINI 3 LII IX la TA­RA 6 Lil n. tn STREIKUTETE 4 sa o m 4 M ENTE REDACTIA administrai ia ANUNCEURI COMERCIALE IN TARA In streinătate BU­CURE­ȘTI Se primesc direct la Administrația ziarului Str. Un an---------- 700 iei Sase luni---------- 350 , Un an — — — 1400 Sase lun!------70o STR. EDGARD QUINET No ? 1 STRADA ACADEMIEI No. 17 Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Trei ani----------200 „ trei luni — — 4co ’ S Telefoanele s Direcţia 851/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 si 303 ll Manuscriptele nepublicate se distrug Sâmbătă 1 Decembrie 1S2S n&m.via 3 G LI I­CI * Guvernul naţional APEVHR8JNI8 $i consolidarea monetară H —— — Refuzând să participe la un guvern al solidarităţei raţionale, partidul naţional-ţărănesc şi-a luat o grea răspundere — Partidul liberal, punând ca întotdeauna interesele ţării deasuma celor egoiste de par­tid, a crezut că pentru întări­rea creditului Statului Ro­mân er­a necesar să se dea străinătăţii o dovadă de soli­daritate naţională. Marea o­­peră a consolidării financiare şi monetare, de un interes vi­tal pentru economia naţiona­lă, trebuia întreprinsă cu con­cursul tuturor partidelor, a tuturor Românilor. Conducătorii partidului na­ţional-ţărănesc n’au accep­tat însă această soluţiune con­formă cu interersul general al ţării.Urmările acestui act de e­­goism de partid, în dauna ţă­­r’ei, încep să se arate, abia după câteva săptămâni. Cu un Parlament care îi dădea întregul său concurs, e­­xista putinţa de a se avea vo­tat bugetul înainte de 1 ianua­rie viitor, prin urmare de a face posibil împrumutul şi stabilizarea înainte de anul nou. Refuzarea participării la guvernul naţional aduce gra­ve prejudicii intereselor ţării, in primul rând este amâna­rea votării bugetului. Or, fără un buget echili­brat, care să arate străinătă­ţii situaţiunea reală financia­ră a Statului român, bilanţul de venituri şi cheltueli, nu se poate face nici împrumutul, nici stabilizarea. Nici Băncile de emisiune nu pot să acorde creditele şi garanţiile cuvenite fără ca ţara să aibă mai întâi un buget echilibrat. Lucrul e cu atât mai grav cu cât la 15 Decembrie, dacă străinătatea nu e asigurată de un buget echilibrat, cade con­tractul cu băncile de emi­siune. Guvernul actual se încurcă în propriile sale mreje, şi ţa­ra va avea să sufere consecin­ţele grele ale egoismului par­tidului naţional-ţărănesc­ După campania de denigra­re pe care fruntaşii acestui partid au dus-o în străinătate, după afirmarea că s ar fi mâncat o sumă de 310 mi­liarde; după contestarea tu­turor cifrelor oficiale care a­­rătau situaţia financiară rea­lă a ţărei; după întreaga ac­ţiune de sabotare a împrumu­tului şi de slăbire a creditu­lui ţării, partidul naţional ţă­rănesc plăteşte azi toate aces­te grave greşeli, şi sufere con­secinţele atitu­dinei sale din o­­poziţie. Din nenorocire însă nu le suferă singur, ci suferă şi ţara. In cazul cel mai bun, stabi­lizarea şi împrumutul, ca şi votarea bugetului, vor suferi o amânare de câteva luni de zile — amânare desigur pă­gubitoare pentru întreaga via­ţă financiară şi economică, pentru toate clasele producă­toare şi muncitoare ale ţării-In adevăr, bugetul sau va fi un buget de rasoleală, ne­serios, care nu poate da ga­ranţii streinătăţei, sau nu va putea fi votat de­cât la sfârşi­tul lui ianuarie. Noi, cam­ credem că este in­dispensabilă realizarea stabi­­lizărei şi a împrumutului, ne-am făcut datoria întreagă, aceea de a propune singura soluţiune posibilă şi nimerită pentru vremurile grele prin care trecem: aceea a guvernu­lui solidarităţii naţionale. Vrem să sperăm că cel pu­ţin în ceasul din urmă guver­nul îşi va da seama de greşe­lile comise şi va reacţiona. Ţa­ra întreagă aşteaptă cu în­grijorare luna ianuarie — lu­nă hotărîtoare pentru îndru­marea viitoare a Statului ro­mân. In adevăr, cum să nu fie lumea îngrijorată de felul cum se va înfăţişa în faţa o­­piniei publice interne ca şi în faţa străinătăţii care are ochii aţintiţi asupra noastră, noul Parlament, compus în majo­ritate tocmai din aceia cari timp de zece ani au dus cea mai deşănţată politică de ne­­gaţiune, de demagogie şi de dezordine? Cum ar fi posibil ca aceiaşi oameni să-şi schim­be mentalitatea de azi pe mâi­ne, prin simplul fapt că au venit la guvern? De aceea es­te de temut că vom regăsi în majorităţile lor aceeaş atmos­feră şi acelaş spirit de care au dat dovadă în opoziţie. întrebarea cea mare este dacă partidul naţional-ţără­­nesc va avea conştiinţa întrea­gă a răspunderii grele ce şi-a luat, dacă va şti să rupă cu un trecut compromiţător şi nenorocit, şi va şti să cores­pundă, nu intereselor de par­tid, ci intereselor adevărate şi vitale ale ţării. ' -------I ■ Sub guvernul „democrat” — —— »PC*— Tulburările «Cea mai deplină ordine domne­şte în ţară“ — aşa glăsuesc coma­ndatele ministerului de interne. Totuşi d. Vaida a simţit ori nevoe să aibă o consfătuire cu d. Maniu şi cu sub-secretarii d-sare de Stat, pentru a hotăra măsurile împo­triva tulburătorilor „extremişti“. Bine­inteles că între aceşti „ex­tremişti“ nu intră agenţii „legali­tăţii“ naţional-ţărăniste. Aceştia pot bate şi ucide în voe, ei repre­zintă doar biruinţa „ democraţiei“ Nu trebue însă să se confunde a­­ceste bătăi, schingiuiri şi omoruri legale şi legaliste, — cu acele ale comuniştilor şi antisemiţilor. Imitând exemplul, — „extremi­­ştiie s’au dovedit buni tacticiani, căci fără îndoială, într’o epocă tulbure, acţiunile ilegale de orice fel, găsesc un ecou nebănuit. Care e însă situaţia guvernului? Asociat cu extremiştii de stânga în alegeri, nu poate lua măsuri serioase contra lor după cum nu poate lua împotriva propriilor partizani. In ce priveşte extremiş­tii de dreapta, este cu totul lipsit de orice autoritate morală de a sancţiona tulburările lor. In adevăr demagogia national­­ţărănistă din timpul opoziţiei s’a întins până în cercurile antisemite. E drept că în tară şi mai ales în streinătate conducerea „democra­­tă“­ a partidului national ţărănesc înfiera guvernul liberal pentru că permite tulburările studenţeşti. In realitate însă aceste tulburări e­­rau instigate chiar de către agen­ţii naţional ţărănişti, între cari cităm de exemplu pe d. Haţeg­an, care astăzi se găseşte în fruntea u­­niversităţii din Cluj. Era deci de aşteptat că îndată ce va veni la cârmă un guvern naţional-ţărănist, tulburările an­­tisemiste să reînceapă. Nu era însă de aşteptat că guvernul să le spri­jine, pe faţă, din primul moment, prin redeschiedrea organizaţiilor cari provoacă dezordinile. Guvernul n’are cel puţin scuza că n'a ştiut ce va urma, experien­ţa se făcuse în trecut. A voit însă să o mai facă odată pe spatele studenţilor evrei şi trebue să recu­noaştem, după cele întâmplate zi­lele acestea la Universităţi, că a reuşit pe deplin... Râmâne însă de văzut roadele ce se va culege pen­tru ţara din aceste tulburări. Şi acum o ultimă chestiune: a­­numita presă nu sufla nici un cu­vânt despre tulburările antisemi­te după cum nu a aflat nici de cele comuniste. Nu ştim dacă va afla ceva după ce directorii şi redactorii ei vor deveni deputaţi guvernamentali. Noi protestăm însă împotriva tul­­bu­rătorilor de dreapta si de stânga și impotriva acelora cari îi apără în anumita presă și în gu­vern. a» ■■ .. . NOTE Mittoria culture!: Un oraş înviat trop mal",a­devărat ! Unul din re­porterii fran­cezi, cari conti­nuă tradiţia u­­nui Naudeau, sau unui Huret, e vorba de d-l Ed. Halsey, im­plică în „Le Jo­urnal­“ din Paris o serie de im­­presiuni asupra Vienei......un gu­illotine QUi ne se porte pas Viena este cu a­­mintine. Din ţara valsului, a veseliei din Prater, şi a jocurilor în plin aer, Viena ajun­sese în primii ani după războiu, o cetate a dur­erei şi a mizeriei. Stra­uss nu reuşea să descreţească ţrun­ţile, căci stomacurile erau goale, iar teatrele erau frecventate numai de străini cu valută forte. __ Totuşi azi oraşul capitală a unei ţări micşorate şi sărace, continuă a fi un centru de atracţie, şi un is­­vor de radiaţie intelectuală. Reporterul francez are drept să scrie astfel:­ „Ce oraş frumos! Dră­guţ, vast şi variat, bogat în ştiinţă şi în venituri, bogat prin trecut, bogat prin viitor. Viena are drept să se numească un al doilea Paris; „cu o operă mai bună“ adaugă vie­­nezii. Nu poate cineva să se plimbe fără plăcere. Ea are ceea ce multe alte capitale mai mândre, nu vor poseda, nici­oda­tă, nobleță și gra­tia. ...Cineva simte că nu este în casa unor parveniţi, ajunşi prin noroc“. Desigur Viena este azi aproape ceea ce era altă dată, şi acest lucru pare că este o sfidare adusă legi­lor economice, şi teoriilor care lea­gă buna stare istorică de temelia vieţei economice De unde scoate Viena, puterea de a se impune tu­rnei ? De a fi veselă și de a retrăi încă odată într'o splendoare ce se părea­ că a perdut-o pentru totdea­una ! Viena are un talisman al ti­nereței și al succesului. Ea este o cetate a culurei. A pierdut venituri, a trecut prin crize economice, dar a­ avut în patrimoniul ei un trecut de in­telectualitate care a salvat-o si a im­pus-o. Opera ei a fost una din cele mai bune şi mai fastuoase din Europa . Teatrul Burgului e a doua come­die după cea înfiinţată de MoHère, Museele ei, o frumuseţe şi­ o mare bogăţie. Clinicele medicale au fost ilustrate de somităţi ştiinţifice, cari şi-au stabilit notorietatea lor cu mult dincolo de graniţe. Să notăm, apoi, şi acel bun gust în haine, şi în construcţii, acea es­tetică edilitară, realizată în Ringul artistic, în piaţa minunată a Pri­măriei, în palatul Parlamentului, ori în hemiciclul muscelor... Viena, a fost astfel un cămin al artiştilor, o cetate a artei şi a ştiin­ţei, şi de aci a eşit salvarea ei în timpuri grele, şi prestigiul de tot­deauna al oraşului ce-a ştiut să îm­pace atâta de frumos veselia cu no­bleţă, frivolitatea unui vals cu a­­dâncimea unei sonate beethoviene... Exemplul Vienei este astfel edifi­cator. El ne arată că în hinta sta­telor, a raselor și­ a cercurilor etni­ce, cioitur­a este una din armele cele mai nemerite într'o ofensivă în care armele sunt mai slabe, decât jocul nobil al spiritului... Beethoven a salvat un oraș. Un mare economist PETRONIUS LA ORDINEA ZILEI D. C. STERE reia la Nistru relaţiile cu Rusia sovietică potrivit declara­ţiei din manifestul de azi al guvernului, care anunţă reluarea de raporturi normale cu toate statele. Preocupată de rezultatele confe­rinţei de experţi pentru modifica­rea planului Dawes, Germania şi-a concentrat toată activitatea diplo­matică asupra problemei acesteia cu îndoite urmări şi pentru natura viitoarelor raporturi ale Germa­niei mai ales m­u Fra­nţa şi în ace­laşi timp pentru, lichidarea obli­gaţiunilor financiare faţă de a­­liați. Raporturile cu Franţa, cu toată politica de la Geneva, Thoiry şi Lo­carno, vor fi desigur influenţate serios în ziua de mâine de menţi­nerea sau ridicarea ocupaţiei rhe­­nane, strâns legată din punct de vedere aliat şi francez în deosebi de soluţionarea problemei repara­­ţiunilor. Dar punctul acesta de ve­dere se ciocneşte, cel puţin potrivit ultimelor decla­raţiuni ale d-lui Stresemann, cu punctul de vedere german, care nu vrea să admită compensaţiuni în schimbul evacu­­ărei anticipate a Rhenaniei. D-l Stresemann a pretins că nu înţe­lege să facă din această chestiune obiect de târguiala în conferinţa de experţi. Este probabil, însă, că până î­n cele din urmă se va veri­­fica că enunţarea acestui punct de vedere a fost numai un balon de încercare, fiind­că menţinerea dis­­cuţiunei pe terenul pus de minis­trul de externe german, înseamnă de mai înainte eşecul conferinţei preconizată la Geneva. Dar ceea ce va îngreuia şi mai mult, lucrările conferinţei va fi formula enunţată de d-l Strese­mann cu privire la fixarea sumei totale a reparaţiunilor germane în raport cu capacitatea de plată din prezent a Reich­ului Se înţelege că formula aceasta ascunde hotă­rârea Germaniei de a pretinde că are o capacitate de plată mai mică de­cât aceia a despăgubirilor la care fusese obligată până acum. Nu încape nici­ o îndoială că ali­aţii, Franţa şi Belgia în primul rând nu vor admite acest punct de vedere. De altefel limbagiul presei, franceze, care în ches­tiunile externe oglindeşte în­de­­obşte sugestiunele de la Quai d’Or­say, este pentru Germania, o indi­­caţiune de mai înainte dată asu­pra atitudinei Franţei în confe­rinţa de experţi Presa franceză merge până a cere renunţarea la ori­ce tratative, dacă ele ar trebui să aibă ca punct de plecare soluţi­­unile din ultimul discurs al d-lui Stresemann. Este de presupus, însă, că guver­nul de la Berlin va înţelege situa­ţia şi că baloanele de încercare ale d-lui Siesemann din comisia de a­­faceri străine a Reichstagului, vor rămâne ca atare. Adevărul este că în actualele împrejurări nu de­pinde de­cât de Germania ca să înlesnească situaţiunea pentru ca astfel lucrările conferinţei de ex­perţi să ducă la rezultate pozitive şi cu privire la evacuarea antici­pată a Rhenaniei, din care guver­nul de la Berlin, ori­care ar fi el, a făcut de câţi­va ani, punctul de o­­noar£ al politicei sale. In­ politica Externă CONFERINŢA De EXPERŢI - Cele două Puncte de vedere: francez şi german — Consecinţele incompetenţei şi a nepregătirei cu care este condus ministerul nostru de externe, au şi început să se arate. Sunt chestiuni foarte impor­tante ale ţărei cari sunt rezol­­vate cu uşurinţă, în grabă şi fă­ră nici o cunoaştere prealabilă a intereselor în joc. Una din ele este desigur ches­tiunea regimului juridic al Du­nărei. In această chestiune România are o politică tradiţională de 50 de ani încoace, adoptată şi prac­ticată de toate guvernele cari s’au perindat la cârma ţărei, fără deosebire de culoarea lor poli­tică. Aflăm însă că noul ministru de externe al guvernului actual, fără să-şi dea seama de gravita­tea chestiunei şi de răspunderea grea pe care şi-o asumă, a dat ordin pur şi simplu ca să se a­­dere la convenţiunea făcută de comisiunea care a lucrat la Ge­neva asupra regimului juridic al Dunărei. Lucrul este cu atât mai grav, cu cât această hotărâre pripită şi prin nimic îndreptăţită a dom­nului ministru de externe, — no­vice în problemele noastre inter­naţionale, — s’a luat împotriva avizului diviziei juridice care funcţionează pe lângă departa­mentul afacerilor streine. In ade­văr, în proectul de con­­ventiune care formase obiectul negocierilor, sunt o serie de dis­­pozitiuni cari ating grav suzera­nitatea Statului român si insti­­tue jurisdictiuni streine pe teri­toriul românesc. Nu vom intra pentru astă­zi în analiza acestor dispozitiuni cu to­tul inadmisibile și cari au fost acceptate în mod pripit de un m­inistru necunoscător al proble­melor pe cari Ie ridică regimul juridic al Dunărei. In chestiunea aceasta a Dună­­ri — de decenii întregi — Ro­­mân­ia­ Mică a dus o politică de rezistenţă şi de opunere la tot ceea ce nu era compatibil cu su­­eranitatea, prestigiul şi demni­tatea unui Stat independent, cu atât mai mult putea să adopte un guvern al României-Mari a­­ceasă politică de demnitate. Nu mai vorbim că, cu acest pril­e, trebuia pusă întreaga ches­tiune a navigaţiei la Gurile Du­nărei, ameninţate necontenit cu împotmolirea şi sugrumarea în­tregului nostru comerţ pe mare!­ fluviu internaţional. Dar chestiunea e prea impor­tantă ca să nu revenim asupra ei mai în amănunt. Incompetenţa GUVERNUL­UI chestia Dunărei ~ S’a semnat o convenţiune care nesocoteşte su­­veranitatea ţarei, şi e o contrazicere cu politica tra­dițională a României de 50 de ani încoace . Nu e vorba aci de o chestiune cu caracter politic, ci de problema transporturilor în Capitală, de care ne-am ocupat în mod constant de aproape un an de zile. într-o capitală atât de întinsă ca a noastră, transportul cu automo­bilele de piață nu poate fi conside­rat ca un lux, ci ca o necesitate. Or, tarifele taximetrelor din Bucu­reşti continuă să fie enorm de ur­cat, faţă de alte ţări. La Paris de pildă, ora la taximetre este 66 de lei, pe când la noi numai plecarea se taxează cu 20 lei, iar ora se ridi­că până la 500 lei!... Să se noteze că noi suntem o ţară producătoare de benzină, pe când Franţa o im­portă din ţări îndepărtate. Felul în care se aplică tariful prea urcat al taximetrelor de piaţă denotă că acest mijloc de locomo­ţiune rapid şi lesnicios este consi­derat în mod eronat­ ca un lux, şi din cauza scumpetei el nu poate fi în­trebuinţat de publicul cel mare, ci numai de oamenii cu dare de mână. Am cerut în atâtea rânduri redu­cerea tarifului. S’aut făcut anchete, s’au întrunit comisiuni. d. dr. I. Costinescu, primarul Capitalei a sprijinit ideea reducer­ei tarifelor, dar până acuma nu s’a realizat a­­ceastă reducere. Deşi știm că este foarte ocupat cu alegerile cari se apropie, totuşi atragem serioasa atenţiune a d-lui ministru de interne asupra acestei probleme de interes general, cu nă­dejdea că î­n cele din urmă ea va fi rezolvată... O reducere simţitoare a tarifelor va fi şi în avantagiul proprietari­lor de maşini. Automobilele de pia­ţă nu vor mai sta ca acuma neocu­pate ceasuri întregi prin staţii, — căci lumea nu poate plăti preţuri prea ridicate. Ele vor circula a­­proape toată ziua, ca la Paris, unde­ taxi-urile foarte rar rămân neocu­pate, — astfel că cu toată reduce­rea, încasările vor fi mai mari ca astăzi. De asemenea este necesară o re­vizuire şi controlare permanentă a contoailor, căci foarte multe, sunt defectuoase. Sperăm că d. Vaida va găsi tim­pul să se ocupe şi de această pro­blemă, a transporturilor din Capi­­­tală, mai importantă decât pare la prima vedere. r/ PENTRU d-l M N­ ,roo de Interne Vaida Publicul cere reducerea tarifelor la taximetrele de piaţă TRISTELE CONSECINŢE aie epidemiei de poliomielită — D. dr. Dem. Paulian indică soluţiuni pe cari minis. gWrHMlW«TFWC­V'*'MIBWBBBMBBta—BCTWBCTIiaMPMnaa»MBai—MIIIIP 'HI WHEaEBBrayy terții Sinătăței e dator să le însușească și pună în valoare — wimam^ţsimmiiimimiaaB^sBue^e^MS!sytes!sss^m‘ D.nul dr. Dem. Paulian medic primar la spita­lul de boli ner­voase şi confe­renţiar la facul­tatea de medi­cină, a fost sin­gurul la noi care şi-a pus tot su­fletul în cerceta­rea şi tratarea poliomielitei,—pa­ralizia infantilă, , —epidemie care a bântuit cu atâta furie ţara noas­tră, încât alarmase peste măsură opinia publică. Munca continuă şi rodnică de­pusă de d-sa, făcuse din serviciul de neurologie pe care cu multă cinste şi multă competinţă îl con­duce la spitalul de boli nervoase, centrul neurologic pentru trata­mentul consecinţelor nefaste ale acestei primejdioase epidemii. In cursul anului acesta au fost tratati în serviciul d-lui dr. Pau­lian un număr de 80 copii, 49 băeţi şi 31 fetite. Statistica înregistrează fapte grave cu repercursiuni triste în viitor din punct de vedere social. La totalul de copii arătat mai sus nu s’au înregistrat decât 7 vinde­cări integrale. Restul au rămas cu înţepeniri. D. dr. Dem. Paulian, pe care­­ am rugat să ne dea lămuriri, ne-a declarat următoarele : „Tratamentul poliomielitei nu tine zile sau săptămâni. Este un tratament de ani de zile în urmă, executat rentă. „Este oare posibil a imobiliza pe mama copilului luni de zile îh spi­tal lângă cel bolnav când ’ alţi' poate mai mici sunt lipsiţi, de aju­torul ei ? S’a gândit cineva la a­­ceastă latură socială şi a adus vreo soluţionare ! „Tot astfel şi pentru seroterapie. „M’am adresat celor în drept şi— trebue să o mărturisesc desch­is — n’am fost ascultat. „Am,­ indicat soluţiuni posibile să imităm ceea ce au făcut bun alţii. In Suedia, de exemplu, există institute pentru invalizii polimie­­litici, cu personal bine instruit, un­de copii szent încredinţaţi de fa­milii fără a stânjeni viaţa socială. „Şi acolo în aceste institute, se operează zi de zi în curs de luni şi ani tratamentul infirmităţilor­ per­manente, medicii specialişti între­­cându-se în a pune la contribuţie întreaga lor capacitate. ..Organele sanitare s-au mulţu­mit că epidemia a dispărut anul a­­cesta. Dar invalizii din anul trecut, cine se mai ocupă de ei ? ..Infirmităţile lor iremediabile se vor vedea mai târziu, sigur prea târziu. „Nu-şi ia Statul asupra­ şi o răs­pundere prea mare D-l dr. Dem. Paulian a încheiat declaraiţiunle acestea, arătând că sănătatea asigură tăria unei naţii şi victoria armatelor. Dar sănăta­tea şi deci victoria se pregătesc din timp de pace. Ministerul sănătăţei este chemat să se preocupe serios asupra celor relevate de dstinsul şi apreciatul it, metodic şi cu perseve- specialist neurolog. In viaţa economică, mai mult de­cât în cea politică, stabilitatea este condiţiunea esenţială a ori­cărui progres. Din nenorocire actualul regim vrea şi aici să facă salturi cari n’au cel puţin scuza de-a fi dictate de vre-o concepţie de gu­vernământ, ci numai de meschine interese de partid. Astfel d. Rădueanu, făcând pre­sei un expozeu asupra programu­lui d-sale la ministerul muncii, a spus între altele despre cooperaţie: „Ca operă legislativă nădăjduesc ca foarte curând după deschiderea parlamentului să prezint două pro­iese de legi. „Reorganizarea cooperaţiei pe baze cu adevărat de autonomie şi descentralizare, înlăturând orice influenţă politică de partid. „Aşi fi fost fericit să aduc o poli­tică de continuitate în problema cooperaţiei. In împrejurările date a continua opera predecesorilor noştri însemnează a dărâma edifi­ciul și a falsifica spiritul coopera­tist". Cum vedem d. Răducanu regret, tă adânc că se va vedea silit să nu facă o politică de continuitate... Regretă atât de mult încât pri­ma grijă pe care a avut-o a fost de-a numi la Cooperative și la Băn­cile Populare câte un „comisar** al guvernului cu scopuri nu numai absolut politice, dar şi de­ o nuanţă ce nu cadrează cu mentalitatea a­­celora ce nu voesc să fie spionii nimănui. De altfel în­su­şi d. Răducanu, în scurtul timp de când e ministru a făcut atâtea intervenţii politice la aceste­ instituţii, încât ne putem uşor închipui ce înseamnă , „auto­nomia“ ce vrea s’o întroneze prin legea pe care o pregăteşte. In ce priveşte opera predeceso­rilor,­­ nu e de mirare că d­. Ră­ducanu, improvizat cooperatist de ultima oră, are o atât de rea idee. Ca fost director de bancă d-sa nu poate avea pentru cooperaţie nici dragostea nici înţelegerea trebui­toare. Ca naţional ţărănist­­ simte nevoia de­ a calomnia şi denigra. E­­dificiul cooperatist clădit de un Take Protopopescu, Spiru Haret, şi I. G. Duca, va rezista însă sal­turilor inovatoare a d-lui Răduca­nu şi va trece prin încercările ce i se pregătesc. Politicianism şi incompetinţă cu pretenţii de „reorganizare“, cu de­nigrarea trecutului şi tulburarea întregei noastre vieţi cooperatiste, — aceasta va fi amintirea ce-o va lăsa d. Răducanu când va redeveni director de bancă... Vi­aţa economică Soarta cooperaţiei­ ­

Next