Viitorul, martie 1929 (Anul 21, nr. 6313-6339)
1929-03-01 / nr. 6313
Unii ai roua»zeci si doniei Mo. 6313 6 PACINI tftnsrl 1 Vartie 1S29 . ăi ^ • , ‘-‘1 LEI I2T. in TARA 6 LEI tX. in STREINATATE abonamente IN TARA Un *n----------- 700 «i Sase luni------—• 350 , írt, uni------------200 » In streinátate Un an------— 1400 Sase luni------700 Trei luni — — 400 REDACTIA ADMINISTRATA BUCURESTI STE.EDGARD QUINET No. 2 STRADA1 ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351723. Redacţia el Administraţia 349/23 şI 303 U AMRCIUIUCOMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug3LEI EZ. In TARA 6 LEI EX. în STREINITATI s' nv, sh Ori", 7* i *1*»" Furtul de mandate ■ Amânarea alegerilor parţiale—în condiţiunile în care s a decretat această amânare — constitue, fără îndoială manifestarea tipică a simţimântului de legalitate de care este animat guvernul actual. Cazul e limpede şi fără putinţa de a se crea vreun echivoc în jurul pretextelor şi al împrejurărilor în care alegerile parţiale au fost nu amânate, ci pur şi simplu suprimate. La alegerile generale mandatul de senator al colegiilor consiliilor comunale de la Roman şi de la Vaslui a fost obţinut de candidaţii partidului naţional liberal. Prin optare la Vaslui şi prin invalidare la Roman, ai curile au devenit vacante şi efectuarea nouilor alegeri fusese fixată pentru 20 Februarie. Guvernul însă a amânat efectuarea acestor alegeri, sub pretextul ridicol şi ilegal al... intemperiilor atmosferice. Pretextul era cu atât mai revoltător, cu cât amânarea pentru intemperiile atmosferice, inexistente, de altfel, la Roman și Vaslui, nu sau făcut pentru câteva zile, ci pentru câteva luni. Scopul urmărit de guvern prin această amânare era lămurit: guvernul urmărește să-şi fabrice noul consilii comunale cu care este sigur că nu va pierde mandatele, cum le-ar fi pierdut cu siguranță la colegiile actuale.: S’a petrecut însă un fapt care dovedește pe deplin că amânarea a fost simplă și cinică manevră, fără precedent în analele luptelor noastre electorale. I *&$$!!gg|$ La Roman s’au prezentat în ziua alegerei aproape 400 de alegători numărul legal cu care se putea efectua valabil alegerea — cari au cerut preşedintelui biuroului electoral să constate prezenţa şi dorinţa lor ca alegerea să aibă loc. Faptul a fost constatat judecătoreşte prin declaraţiunile autentice ale alegătorilor prezenţi. Şi totuşi faţă de ordinul ministrului de justiţie, alegerea nu s’a putut efectua. Prin urmare, cu toate că pretextul invocat de guvern s’a dovedit că era inexistent şi cu toate că alegătorii s’au prezentat în număr legal pentru ca alegerea să se poată face în mod valabil, guvernul a suprimat printr’un simplu ordin, posibilitatea corpului electoral de a-şi exprima voinţa şi de a-şi alege reprezentantul. Acesta este faptul, aşa cum s’a petrecut, în toată realitatea lui cinică şi brutală. * In faţa unui asemenea fapt simţul de „legalitate“ al guvernului nu reacţionează, iar pudoarea „democratică“ a d-lui Maniu nu roşeşte. Pentru alegătorii cari s-au prezentat la vot şi au fost împiedecaţi să voteze şi pentru întreaga opinie publică, faptul săvârşit de guvernul legalităţei şi al alegerilor libere, constitue un act de brigandaj politic şi un furt al mandatului de senator ce revenea de fapt şi de drept candidatului partidului naţional -libera! "Acesta este adevărul pe care guvernul nu-l poate nega şi nu-l poate masca. Epoca demagogiei Sutem alarmişti! [j ll mai Vli Faţă de faptele petrecute In Basarabia, presa românească a avut o atitudine precisă şi francă: a arătat că ele există. Adică există manifestaţiuni subversive, pubicaţiuni cu caracter revoluţionar, intensificare a cluburilor comuniste, etc. D. Vaida, in calitate de ministru de interne însărcinat cu menţinerea ordinai, este adevărat că ne-a desminţit şi le-a desminţit repede. Nu se întâmplă nimic acolo, ci noi facem din chestiunea scumpei noastre Basarabii o diversiune politică, pentru a nu se mai vorbi de... seringei (Nu e vorba tot diversiune este şi chestiunea amânărei alegerilor). De altfel d. Vaida ţinând acest limbagiaj optimist şi poetic, n’a făcut decât să repete declaraţiile originale ale d-lui Mirto. Dar cine cu adevărat a indignat de atitudinea noastră alarmistă este „Adevărul“. Acest ziar nu poate înţelege ca interesele româneşti să fie periclitate prin atitudinea noastră antipatriotică, şi d. Stere, ca şi toţi colaboratorii lui Mackensen, evident stau la spatele acestui ziar românesc ca să ne critice, şi să denunţe lipsa noastră de patriotism! Nu e vorba—involuntar—până şi ,,Adevărul“ e nevoit să descrie unele fapte din ţară care dovedesc că situaţia nu e tocmai aşa de liniştită cum o arată ziarul lui Bujor, ori Gherea, ori Stere, dacă nu al lui Alexandru Sturdza. De pildă: „La Timişoara muncitorii au vrut să facă o grevă de simpatie de un sfert de oră — pentru Dobrogeanu-Gherea“. Ce înseamnă aceasta? Nimic, fireşte. Precum n’ar fi însemnat nimic dacă comuniştii ar face marşuri pe străzi. Totul este chestie de simpatie şi de optică politică. Dar cum ar fi „Adevărul“ alarmat de intensificarea comunismului când are în redacţia lui pe reprezentanţii Ligei drepturilor omului? Când acelaşi ziar a luat apărarea lui Max Goldstein cum putem să admitem că „Adevărul“ să fie alarmist... cum suntem noi? ,, Numai un lucru: In timp ce noi suntem alarmişti, guvernul deleagă pe însuşi ministrul de război să plece în Basarabia!! La ce corespunde oare aceasta?! La o linişte perfectă? Dar recunoaştem, între noi şi „Adevărul“, în chestie de patriotism, acest ziar—susţinut de Sterii şi Dobrogenii epocei—rămâne cel vrednic să ne dea lecţii de patriotism. Asta e adevărul adevărat .■. NOTE OMUL Tu MODA! Teatrul nu este numai pe scenă şi înaintea rampei. El trăeşte şi în viaţa de toate zilele. Aşa ne explicăm de ce „galeria“, dorul de aplatase,prefăcătoria gestului care vrea să impue, sunt mijloace curente în viaţa socială. Prefăcătoria actoricească este de altfel o tehnică perfecţionată a atitudinelor comun umane. Dar dorinţa de-a eşi la iveală, de-a sta în văzul tuturor, este şi mobilul ce-l găsim în căsătoriile de care se vorbeşte. E de ajuns ca să fii boxerat, învingător, să fii tenor, să fii „star“ la cinema, să treci canalul Mânecei înnot ori şi mai grav să te numeşti Lindbergh, pentru ca fete de miliardar să-şi depună pungile lor cu aur făcând din „omul zilei“ şi „omul la modă omul lor. Este dorinţa aceasta latentă de a asocia viaţa cu un om ce aoartă un nume celebru, şi de a solidariza anonimatul cu celebritatea. Totuşi fata care se căsătoreşte cu o notorietate, îşi greşeşte viaţa, şi de la început apucă pe un drum ce nu duce la fericire. Bărbatul cel mai bun, sufletul care poate face fericită o femee,nu e foarte adesea o fi, celebritatea sau omul la modă. Un astfel de om este un ador cu iportofia euhuuri, temperament egocentric care trăeştepentru galerie, şi care e convins că omenirea e făcută pentru a-l admira. Voi fi oare ca un astfel de om să fie bărbat iubitor, tată de familie ideal ? Marele Napoleon a fost un soţ nenorocit. Cine râvnea la cucerirea lumei, greu, putea să stăpânească tovarăşa lui de cămin ! Un om la modă, trăeşte din alimentul gloriei cotidiane, cum voiţi, fete tinereneexperimentate să fiţi fericite cu un om care nu se iubeşte decât numai pe el, şi care pentru aplause, e în stare să treacă şi oceanul în sbor ? Omul la modă este al epocei sale, nu este bărbatul vostru, şi celebritatea nu îe triază pe cel mai bun soţ. Sunt consideraţiuni burgheze cari au şi ele rostul lor în viaţă! " PETRONIUS Un mare succes al guvernului După Statul Columbia alte regate și republici din Oceania și Africa au cerut d-lui Madgearu proectul de lege al comercializărei DELEGATUL: Domnule Madgearu, fă și pentru noi o lege economică!. G ll Is L E In întreaga ţară se observă o ajhtafie neobişnuită printre lucrători. Situaţiunea guvernului devine pe fiecare zi mai grea. El îşi pierde orice prestigiu şi orice autoritate prin frământările ce ie provoacă în ţară, din pricina unor măsuri nechibzuite, de o demagogie vădită. Toate centrele muncitoreşti au fost frământate până ori de către agenţii naţional- ţărănişti cari promiteau lucruri irealizabile. Bineînţeles că guvernul d-lui Maniu n’a ţinut seamă de aceste făgădueli. Dar în urma agenţilor naţional-ţărănişti au venit cei comunişti, cari au găsit terenul gata pregătit. Guvernul le-a dat mână liberă, căci aşa cerea... „democraţia“ şi apoi era foarte greu să-i deosibească de agenţii naţional-ţărănişti, căci de multe ori aceiaşi indivizi, erau în serviciul arabelor grupări. Rezultatele acestor propagande au devenit alarmante. Nu mai vorbim de cele ce se petrec în Basarabia. Trecem în Banat, la cealaltă graniţă a ţării. Ce se petrece aci ne-o spune cel mai anumit ziar: „Municiorii de la toate fabricile din Timişoara au declarat o grevă generală de simpatie de un sfert, de oră pentru Al. Dobrogeanu-Gherea, încetarea concedierilor arbitrare din fabrici, ajutorarea de către stat a şomeurilor, încetarea şicanelor şi acordarea amnistiei. „In urma acestui fapt, „Asociaţia fabricanţilor“ a declarat închise toate fabricile. „Muncitorii în număr de peste 15.000 au plecat în corpore pe străzile oraşului, manifestând până la sediul sindicatului din Cetate“. De altfel nu numai anumita presă, dar chiar guvernul recunoaşte gravele agitaţii comuniste. Astfel pe când d-l Vaida cu concursul d-lui Halipa şi a altor „democraţi“, minte la Cameră de îngheaţă apele, — ministerul muncii dă un comunicat prin care arată următoarele, privitor la grevele din Arad: — „Manifestaţiile de stradă organizate de aşa zisele comitete da şomeuri cari nu sunt altceva decât organele sindicatelor unitare comuniste, sunt organizate cu scopuri cu totul streine operei de ajutorare a şomeurilor. „Manifestele răspândite de aceste organizaţii unitare protestează contra miliardelor cheltuite cu armata şi biserica şi cer amnistia pentru toţi deţinuţii politici comunişti. „Rezultă deci că ultimele mişcări din Arad nu sunt determinate de situaţia gravă a şomajului ci de scopuri cu totul străine“. Acest comunicat ne arată cât de îndreptăţită este alarma pe care am dat-o. El distruge legendele „ordinei“ imbecile a d-lui Vaida şi dovedesc că guvernul, care permite astfel de agitaţii şi manifestafii de stradă, este sau complice sau inconştient. In ambele cazuri acei cari au răspunderea intereselor superioare ale ţării trebue să vegheze. Politica Externă — Situaţia politică internă din Germania după discursul d-lui Stresemann — Sforţările cancelarului Muller nereuşind până azi să realizeze marea coaliţie, care să asigure guvernului d-sale mai multă stabilitate parlamentară,criza de guvern poate fi considerată ca fapt, deşi formarea nu s’a produs şi nici nu se poate produce încă. Antagonismul dintre diferitele grupări parlamentare, provocat de pretenţiunile considerate ca exagerare a unora din ele, ameninţă din ce în ce mai mult existenţa guvernului, care se prelungeşte numai din cauza conferinţei de la Paris a experţilor financiari. Şi ceea ce este mai alarmant pentru situaţiunea parlamentară a guvernului, e faptul că nici intervenţia preşedintelui Reich-ului nu a izbutit să înlăture asperităţile şi să ducă astfel la un acord din care să iasă marea coaliţie urmărită de către cancelarul Müller, încă de la începutul constituirei guvernului său. Şi este fapt desigur că d-l Müller a dat din primul moment actualului cabinet german caracterul unui provizorat, care să înlesnească pregătirea mărei coaliţii parlamentare în vederea unui guvern de mai lungă durată. Dacă nu a izbutit până acum, nu este desigur de vină d-sa. In Germania ca aproape pretutindeni, considerămiiunile politice de partid primează chiar faţă de cele mai mari interese superioare ale Statului. De altfel aceasta este, şi explica-ţiunea intervenţiunei neaşteptate a d-lui Stresemann în lupta dintre fracţiunile parlamentare şi a unora din acestea cu şeful guvernului german. Dacă această intervenţie,sub forma de apel la unirea tuturor în faţa intereselor mari naţionale, va da rezultatul nădăjduit, se va vedea. Este, însă, foarte puţin probabil mai ales că, fără să o spună, cuvântarea d-lui Stresemann a avut şi o parte de polelemicele dintre fracţiunile paria mică deghizată cu partidul centrului, căruia i se atribue cea mai mare parte din vina dificultăţilor cu care are de luptat cancelarul în acţiunea de realizare a marei coaliţii de guvern. In adevăr, pornind de la constatarea că Germania se găseşte în plină criză de parlamentarism, d-l Stresemann a contestat fracţiunilor parlamentare dreptul de a impune împărţirea portofoliilor, deoarece ministrul în adevăratul sistem parlamentar trebue să fie un mandatar al poporului şi nu al unei organizaţiuni politice, oricare ar fi ea. Aluzia este directă la partidul centului, care a impus acum câteva zile retragerea din guvern al reprezentantului său, care deţinea portofoliul comunicaţiilor, cu nădejdea că va provoca astfel retragerea întregului guvern. Explicaţiunea acestui atac trebue căutată mai ales în dificultăţile cari se fac de către centru, partidului populist al d-lui Stresemann pentru complectarea coaliţiei prusiene de guvern cu un reprezentant al partidului d-sale. Origina, însă, a conflictului latent dintre centrişti şi populişti, trebue căutată în politica fostului guvern german care, din cauza populiştilor, a trebuit să renunţe la reforma şcolară din care centrul catolic îşi făcuse un principal punct de program, comentare, o atmosferă şi mai ostilă încă marei coaliţii după care aleargă atât de grăbit şeful guvernului german. In tot cazul discursul ministrului de afaceri străine al Reichului este o indicaţiune mai mult că Germania se găseşte cel puţin în ajunul crizei de guvern, pe care azi nu o împiedecă să se producă oficial decât trebuinţa de a nu ştirbi din autoritatea delegaţilor Reich-ului la conferinţa experţilor financiari de la Paris. Ar fi fost în adevăr surprinzător, pentru o ţară care are de apărat în aceste momente grele mari şi importante interese la conferinţa din Paris, să ajungă la o criză de guvern pentru consideraţiuni pe cari d-l Stresemann le-a declarat „egoista“. Dar vorbind astfel, d-sa obligă deci implicit şi propriul domniei sale partid să pună în rândul al doilea cel puţin de-ocamdată, dificultăţile ce le făcea până azi guvernului Reich-ului ca să impună lărgirea coaliţiei de guvern în Prusia. După discursul d-lui Stresemann, dacă centrul ’nu va reacţiona, criza de guvern înn Germania poate fi socotită ca amânată până la terminarea lucrărilor conferinţei de la Paris. In asemenea condiţiuni este de văzut dacă noul discurs al d-lui Stresemann a servit sau nu politica cancelarului Müller şi dacă el nu va da loc la o replică a centrului, care să creieze astfel, prin po Un ziar rusesc din Chişinău a reprodus după ziarele din Lituania ştirea senzaţională asupra exploziei unei comete cereşti (?!). E vorba desigur de un bolid enorm (uranolit) care s’a observat într’o noapte în apropierea oraşului Kowno. Se ştie că pietrele cereşti provoacă în căderea lor o lumină orbitoare, însoţită de o detunătură puternică. Această lumină e provocată de frecarea uranolitului cu straturile din ce în ce mai dese ale atmosferei noastre . Cum iuţeala de cădere a pietrelor cereşti e enorm de mare, din cauza gravitatei, se produce o frecare atât de intensă încât piatra e prefăcută în foc, producând astfel panica multimei care asistă la un astfel de fenon incendiile solare Bineînţeles pentru astronomi incendiul ceresc provocat de un uranolit sau ..Cometă de Foc“ num spune poporul, nu are nici-o importantă. Ce sunt cele mai mari incendii observate pe pământ în comparaţie cu cele mai mici protuberante solare . Chiar erupţiile vulcanice cele mai spăimântătoare nu par decât un foc de microb faţă de uriaşele incendii solare ,manifestate prin flăcări (protuberante) de 10 ori mai mari cât suprafaţa globului pământesc. Ce anunţă „semnele cereşti“ ? Oamenii să-şi vadă de treburile lor şi să nu dea nici o crezare celor ce se scriu în unele ziare „bine informate“ despre fenomenele astronomice. Nici „Cometa de Foc“, nici petele din soare nu vor aduce sfârşitul lumii. Cometa de foc a fost un simplu uranolit. In anul 1908 căzu şi la noi, la Bărăgan, un fel de uranolit, care a fost observat şi de Spiru Haret, fost ministru al Instrucţiunei Publice, care a fost un bun cunoscător al Astronomiei. Cât priveşte de petele din soare, ele n’au înrâurire decât asupra stării electrice a atmosferei. Focul soarelui e creator. Forţa lui se resimte pe toate planetele din jurul lui prin valuri de energie electro-magnetică, ce determi-, nă abundentă a ploilor şi fertilitatea solului, de la sfera mică şi ferbinte a lui Mercur, care e planeta cea mai apropiată de globul solar, până la lumea rece și îndepărtată a lui Neptun. F. W .n-.i, ■■ —.—iW , , ]L.| I I Un fenomen ceresc „Cometa de Foc“ din Lituania“ și PETELE din SOARBEI Scrisori din Italia PRINCIPELE UMBERTO de SAVOIA Din când în, când unele ceremonii, mai ales sportive, ne aduc la Genova pe Principele Moştenitor care locueşte la Torino şi atunci tot oraşul e în sărbătoare. Anul acesta întorefiildu-se din Palermo unde asistase ca martor la nunta fratelui Principesei Elena a României s’a oprit aci unde aveau loc regatele internaţionale cari în fiecare an au atras pe cei mai renumiţi Jachtmon. Deşi timpul a fost extrem de friguros totuşi poporul a ţinut să primească cu mare entuziasm pe frumosul prinţ. , Intr’adevăr Umberto de Savoia e înalt, mlădios şi elegant, cu un corp proporţionat şi armonios ca al Mamei Sale. Capul, când nu e acoperit de chipiu, e de o rară frumuseţe ! Fruntea înaltă, ochiul negru ager şi viciu, gura zâmbitoare, în sfârşit ceace se poate zice bărbat frumos in toată accepţiunea cuvântului. Ceea ce place şi mai mult la Principele moştenitor e acea graţie afabilă care deşi impune eticheta şi respectul, te apropie prin curtoazia şi gentileţea manierelor intr’adevăr regale. Căci dacă Principele Umberto e vlăstarul unei din cele mai vechi şi mai nobile dinastii din Europa dela care a moştenit sângele albastru, prin mama sa a câştigat ceea ce se chiamă le dharme slave care captivează şi cucereşte. Puţin, prea puţin, s’a vorbit până acum de Umberto căci o rigidă educaţiune şi o instrucţiune militară severă l’au ţinut cam rezervat. Dar după moartea instructorului său Ronaldi şi după majorat, după o călătorie triumfală în America de Sud unde în Argentina mai ales trăesc milioane de italieni prinţul Umberto a devenit idolul mulţimei.• Priveam în aceste două zile domnişoarele atât de frumoase şi femeile cari îl sorbeau din ochi fie la inaugurarea noului Jacht dab, fie în Dom unde s’a oficiat un serviciu divin — căci A. S. fiind în doliu n’a putut lua parte la bal — fie peste tot unde în aceste două zile simpaticul Podesta Broccardi L’a călăuzit. Dar am văzut și sincera dragoste a lucrătorilor din Port unde Prinţul n’a voit, din cauza frigului, să se pue cordoane militare ; am văzut cu ce elan strigau Trăiască Dinastia şi Casa de Savoia, atât la Stabilimentele Mansaldo. Pentru a’mi demonstra cât e de iubit Prinţul până şi de cel mai umil dintre soldaţi, un căpitan prieten îmi povesti următoarea anecdotă : odată la Torino Prinţul care e mai presus de toate soldat şi’şi face datoria cu multă scrupulozitate, trebui să dea un permis de ieşire seara la opt soldaţi A. S. R. iscăli cu propria-i mână cele opt bilete cum e obiceiul, dar a doua zi bietul locotenent era disperat. La control cei opt lipseau, şi el nu’şi putea explica ce s’au făcut şi cum de nu se întorseseră noaptea! Strigă, se supără ceru deslușiri sergentului şi de abia târziu aflară ce se întâmplase. Pentru a nu da biletul iscălit de Prințul Umberto ei au preferat să nu iasă deloc din cazarmă şi să păstreze preţiosul autograf! ■J* Am ghicit şi bunătatea acestui suflet, născut parcă numai pentru înalte fericiri, în faţa suferinţei, când a fost condus să viziteze staţiunea helioterapică San-Giorgio a micilor copii de tuberculoşi. Ii mângâia şi-i săruta pe frunte, iar unui copilaş care i-a ţinut un discurs spunând că şi ei vor să fie sănătoşi, căci ştiu ce luptă aprigă se dă în Italia contra teribilei boale, spre a fi soldaţi buni când va fi dânsul Rege. I-a trimes în dar un cal şi bomboane multe pentru toţi, şi jucării. Mila regească se exprimă totdeauna cu bani mulţi, iar M. S. Regele prin orice oraş se duce dă o sută de mii de lire pentru săraci ! A. S. R. Principele moştenitor vrea să facă să reînvie fastul Curtei regale prea simplificat de obiceiurile şi preocupările Regelui care e numismat de valoare, dar care duce un trai de o modestie extremă. Adoră Istoria şi are în biblioteca sa toate documentele familiei Sale, adoră sporturile şi prin directa Sa influenţă azi mai tot tineretul din şcoli ca şi lucrătorii din fabrici ca şi femeile, se duc în toate sărbătorile pe munţi pentru sporturile hivelrnale. Alpinismul ca şi înotul şi canotaiul nu mai sunt privite ca sporturi elegante sau ca pierdere de vreme, ci ca necesităţi absolute pentru întărirea rassei şi mai ales a generaţiei de după războiu. A. S. R. mai adoră şi dansul. Cele mai frumoase baluri date pe vapoare transatlantice sau în Palate sunt în totdeauna onorate de prezenţa A. S. iar în serbările caracteristice cum a fost Carosselul de la Torino în care s’a reconstruit un tournoi cu toţi cavalerii şi doamnele călări în costume din 1500 — 1600, Umberto şi cu sora sa Principesa Iolanda — frumoşi amândoi ca din basme. — reprezentau pe doi strămoşi din Casa Savoia. » S’a vorbit de câteva ori de logodna lui Umberto eu • Principesa Maria José a Belgiei care a fost educată la Florenţa şi care vine des în Italia. Dar pare că prinţul moştenitor, care are de abia 24 de ani, nu vrea încă să se căsătorească pentru a putea cunoaşte mai întâi bine atât Italia cât şi coloniile. Anul acesta a fost în Eritreea şi în Somalia pe marea Roşie, unde unchiul său, faimosul marinar- Ducele de Abruzzi, explorator al Polului Nord, lucrează cu râvnă la civilizarea îndepărtatei colonii. Și acolo ca peste tot farmecul frumosului Principe a făcut minuni căci multe triburi cari erau încă ostile nu numai că au făcut act de supunere dar ’L-au și încărcat de daruri. ZOE GARBEA TOMELLINI ECOURI Din Erivan se anunţă că acolo a murit o turcoaică, Nabat-Askerkazi in vârstă de 135 de ani. Ea şi-a păstrat complect memoria până în ultimul moment al vieții. Şi-a adus foarte bine aminte amănuntele cuceririi Erivanului de către ruşi in 1827. In urma cererii organelor corespunzătoare, Societatea panrusă pentru lupta împotriva alcoolismului, a elaborat un proect asupra regimului băuturilor spirtoase. Persoanelor particulare se interzice complect de a vinde alcool. Vor fi daţi judecăţii toţi acei ce vor dispune de mai mult de 5 sticle alcool. Toţi acei cari se vor dovedi a fi recidiviști vor fi deportați în Extremul Orient. Cooperativele de stat nu vor putea vinde vodcă pe datorie. • -------------------—*— ■ ■ - 1 .