Viitorul, octombrie 1929 (Anul 21, nr. 6491-6517)

1929-10-01 / nr. 6491

Anul al c­ouâ­zeci si doilea No. 6491 Mart! 1 Octombrie 1929 El EX. Io TARA EX. în STRĂINĂTATE © 7­05 &B MEN? E INTARA In streinătate Uo ao — 700 I* Uo ao----1400 lei Şase luni—- 350 . Şase iuni----1OO . Trei luni—*- 200 . Trei luni---- 400 . REDACŢIA»« ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 [­ STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351 23; Redacţia şi Administraţia 349/23,1302/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia darului, Strada R. Poincare U ţl la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se3 LEI EX. la ŢARA 6 LEI EX. m STRĂINĂTATE D nay LEGENDA MOŞTENIRE­ GRELE Constrânşi de unanimul senti­ment de nemulţumire al tuturor claselor sociale faţă de rezultate­le dezastruoase ale unei guver­nări nefaste,­­ conducătorii par­­­tidului naţio­al-ţărănesc simt din când în când necesitatea de a se desvinovăţi, şi, bine­înţeles, a arunca asupra altora răspun­­darea propriei lor incapacităţi. Ast­fel acum de curând şeful guvernului, simţind cât de uriaş ,este valul de nemulţumire şi re­voltă înăbuşită care s’a ridicat în ţară, dela un capăt la celălalt,­­— inclusiv Ardealul — a crezut că este oportun şi abil să reedi­teze iar legenda moştenirei grele pe care a primit-o guvernul par­tidului naţional-ţărănesc de la pre­decesorii săi. „O situaţiune atât de grea, fi­nanciară şi economică, nu se poa­te îndrepta într-o noapte“, a ex­clamat preşedintele consiliului, după unsprezece luni de guver­nare.* înainte de toate este de obser­vat că atunci când şeful partidu­lui liberal a propus un guvern de solidaritate naţională care singur putea face faţă situaţiu­­nei grele în care se ..fla ţara în ajunul stabilizărei şi al consoli­­dărei monetare şi financiare, — acelaşi domn Maniu refuza ho­tărât colaborarea partidului său la un asemenea guvern naţional şi afirmă cu tărie că partidul său cunoaşte foarte bine această situaţie grea a ţarei,­ şi totuşi ce­re singur puterea şi răspunde­rea, deoare­ce are pregătite toate soluţiile la problemele pe care le pune viaţa Statului. Prin urmare chiar dacă admi­tem că partidul naţional-ţărănesc a găsit o situaţie grea, el singur şi-a luat răspunderea îndreptărei ei. ......................... Dar toţi oamenii obiectivi şi nepărtinitori, toţi cei cari,­ă­ră a face politică militantă de partid, se interesează de mersul afacerilor publice, sunt unanimi în a constata că dacă situaţia pe care a primit-o guvernul actual nu era lipsită de greutăţi, apoi moştenitorii veseli, odată înscău­naţi la putere, au risipit cu fre­nezie şi inconştienţă moştenirea pe care au primit-o. Nu într’o noapte, — cum zicea d-l Maniu în căldura comunica­tivă a banchetului electoral din­­tr’un local de petrecere nocturnă, — ci în unsprezece luni de gu­vernare, nu numai nimic nu s’a îndreptat, ci totul a fost dărâmat și distrus. Cu tot împrumutul de stabili­zare pregătit până în amănunte de guvernul precedent, cu toată recolta îmbelşugată, situaţia fi­nanciară, bugetară şi economică, atât a Statului cât şi cea parti­­culară, este incomparabil mai grea de­cât aceea pe care guver­nul a moştenit-o în Noembrie tre­cut. Toată lumea de bună-credinţă e de acord în această privinţă. Nu mai e nevoie, deci, să aducem în sprijin cifre şi date, căci ar fi de prisos. AL. Dealt­fel lucrul era de prevă­zut. Lipsiţi de experienţa şi pre­gătirea necesară, sclavii unei de­magogii deşănţate de ani de _zile_, având de împlinit făgăduieli şi de căpătuit o clientelă electorală avidă de a profita de „avantagi­­ile puterei“, conducătorii parti­dului naţional-ţărănesc nu puteau să ducă decât o politică de des­trăbălare şi risipă financiară, de dezordine morală, de dărâmare a operei înfăptuite de predecesori. Iar acum, când, mai curând de cât se credea, consecinţele neno­rocite ale acestei politici se ma­nifestă în mod dezastruos, în za­dar se reeditează legenda moşte­nirei grele. Adevărul este, încă odată, că moştenitorii veseli au rîsîpît moştenirea pe care au pri­­mit-o şi acum încep să fie mun­ciți de ceasul răspundere!. NOTE încrederea în noi — Aspecte culturale — Din volumul de amintiri al bă­trânului medic Severeanu, care prin situaţia sa marcantă in miş­­carea medicală trecută, a fost pus in măsură, să cunoască multe lu­cruri din medicina de altă­dată, reese cu adevărat starea de copi­lărie în care asistenţa medicală se­­lăsea acum 50 ori 60 de ani inai­­poi. Erau medici cari din servitori de spital din Pesta ori Cluj, ajun­geau somităţi medicale la noi. Ca­zul Doctorului Drash e tipic. Lip­sesc, însă, unle lucruri din cartea doctorului-profesor Severeanu, cari ar fi fost la locul lor aci. Astfel lipsesc unele figuri de me­dici străini, cari au jucat un rol oare­care în medicina de altă­dată. Despre Morini, se pomeneşte, dar lipseşte Vignoli, ori Keres­­leny, ori Kremititz de mai târziu. Interesant ar fi să se fi pomenit şi de tratamentele de altădată. Pe atunci din cauza albiei Dâmbovi­­ţei necurăţate, bântuia cu furie şi febra tifoidă, dar mai ales pa­­ludismul. Chinina nu se da sub forma sufletului de chinină, ci în decocţie. Apa de băut se limpezea cu piatră acră, căci altfel era no­roi cu apă! Operaţiunile hirurgi­­cale fireşte erau la nivelul tera­peuticei interne. Dar aceste consideraţiuni cari pot fi îmbogăţite prin cercetarea documentelor vreunei, duc la în­­cheerea că dacă­ se găseşte o voin­ţă fermă şi cu încredere în succes, sg­jjGgjg creea dzî*­ced nicii ina­­poiată fază socială, o stare înflo­ritoare. Voinţa doctorului Davila este din exemplu. Într’o ţară unde me­dicii nu existau, şi cei cari pur­tau acest nume am aflat cum şi sine erau, acest străin plin de iniţiativă a creiat o şcoală de Me­dicină, şi-a organizat un serviciu de asistenţă medicală. Au fost şi atunci români şi mai ales străini, cari se îndoiau de destoinicia ro­mânească, şi negau putinţa lor de a deveni medici, după cum pe vre­mea lui Gheorghe Lazăr nu se cre­dea că românii ar putea fi ingi­neri, ori profesori. Dar atunci când a venit un om cu voinţă per­sonală, şi cu încredere în puterile neamului, s’au făcut... minuni. Şcoala românească, de azi este cea­­ce este, prin credinţa ce a avut în ea un Gheorghe Lazăr, precum superioara şcoală medicală de azi, o avem prin iniţiativa străinului Davila, dar cu inimă bună româ­nească. Exemplele acestea sunt edifica­toare şi încurajatoare, căci dacă e« present nu mai avem în aceiaşi proporţie insuficienţele de acum o jumătate de veac, avem totuşi încă multe lipsuri, dar cari se vor putea împlini prin utili­zar­ea ener­giilor şi inteligenţelor­­ româneşti, bine conduse şi inspirate de în­crederea în virtualităţile de viitor ale unei r­ase tinere... - ------- --- petronius ő­l­n. Osemintele hil Wranah. Corpul generalului IWranghel, fostul comandant al armatei al­be, a fost desgropat din cimitirul din Bruxelles pentru a fi trans­portat la Belgrad. Numeroşi e­­migranţi ruşi au condus sicriul până la gară. (,şi WRANGHEL ZI CU ZI „Dreptatea“ afirmă că numai 100 milioane e paguba statului plătind pe funcţionarii unguri. Şi când te gândeşti că infama opoziţie susţinea că statul va pă­gubi 4 miliarde! Ce înseamnă 100 ori 200 milioane pagubă fa­ţă de 4 miliarde ale opoziţiei! Ia­tă cum se face „opoziţie“! Sunt, însă, unii opoziţionişti cari exclamă: Chiar dacă statul păgubeşte numai 100 milioane de ce să-i asvârle de hatârul d-lui Boilă? * Bolşevicul Panait Istrati com­bate mereu în chestia Lupenilor, deşi guvernul ar fi foarte dornic să nu se mai vorbească de ea. „Fereşti-mă Doamne de prie­teni * „Epoca“ afirmă că d. Ciceo Pop îşi-a sporit moşia luând din pământul ţăranilor. Pentru că d. Ciceo cunoaşte latineşte, ca unul ce puţin îi trebue a fi Cice­rone, îi amintim dictonul: „La­tifundia perdiderunt... Ciceo­ Po­­pum“. HD" PUPA un BANCHET Suntem mândri de șeful nostru. (Dere) — Șefule suntem mândri de d-ta. — Numai că eu nu prea pot să spun aceist lucru despre d-ta. Nu vom mai vorbi de situaţia în care se găsesc comerţul şi indus­tria. Toată lumea ştie cât de rău au ajuns, graţie măsurilor de opre­siune şi inchiziţie fiscală ale gu­vernului şi nimeni nu se aştepta la ceva mai bun. Este însă o ramură a economiei naţionale pe care guvernul naţio­­nal-ţărănesc anunţase cu mulţi ani înainte că o va proteja, în mod deosebit, agricultura. Guvernul „a­­grarian“ al d­lui Maniu şi Mihala­­che trebuia „să rupă cu trecutul şi să repună pe plugari în drepturile lor“. Câtă cerneală şi hârtie nu s’a risipit pe această chestie, câte la­crimi de crocodil n’a vărsat d. Mi­­h­al­ache în întrunirile demagogice pe cari le ţinea. In sfârşit, veniţi la cârmă, naţie-i nimic. Abia în ceasul al doispreze­­nal­ ţărăniştii au avut ocazia să-şi­ celea când a văzut că preţurile ce­ aplice programul „ agrarian“. Ce s’a făcut într’un an pentru agri­cultură? S’au afişat la sate scriso­rile d-lui Mihala cl.n şi discursurile din parlament ale fruntaşilor regi­mului. In schimb, s’au mărit impo­zitele comunale şi acele către stat, viaţa s’a scumpit iar preţul cerea­lelor şi al vitelor a scăzut în mod îngrijitor. De şase luni guvernul trâmbiţea­ză în ţară şi în străinătate că a­­vem o recoltă de o calitate exce­lentă şi de o neobişnuită abunden­ţă Desigur că nu-şi atribue vreun merit din faptul că a plouat la timp. Un merit ar fi fost numai or­ganizarea finanţării recoltei şi a valorificării ei în bune condiţiuni. Dar în această privinţă n’a făcut realelor au scăzut cu cinci-zeci la sută şi că plugarii nu-şi acopăr nici cheltuelile, guvernul s’a gândit la valorificarea recoltei şi a con­vocat o consfătuire a „specialişti­­lor“ săi, la ministerul de finanţe, consfătuire ce n’a dat bine înţeles nici un rezultat. In schimb trans­porturile merg mizerabil, bacşişu­rile in gări au început din nou, si­lozurile şi munca în porturi sunt dezorganizate. Astfel guvernul acesta „agra­rian“ e o ruină pentru agricultori, dovedindu-se că nici în cazul unei recolte excepţional de bune, nu putut face nimic pentru a-i ajuta şi a-i pune în situaţie să se folo­sească ei cei dintâi de munca lor. Ruina agriculturei, urmează rui­nei industriei şi comerţului. Politica Externă mmmmm— ■ T — In jurul nouei experienţe anglo-sovietice — Tratativele anglo-sovietice sunt atât de înaintate, spun ştirile din sorginte britanică, în­cât ele se pot considera de pe acum ca încheiate, deşi ştiri din Moscova pretind că Sovietele sunt hotărâte să’şi re­cheme trimisul special la Londra pentru tratări, dacă guvernul en­glez va face dificultăţi prea mari pe chestiunea propagandei sovie­tice şi a datoriilor vechei Rusii. Indiferent dacă guvernul de la Moscova are realmente asemenea intenţiuni sau dacă ameninţarea aceasta este numai un joc ca să impresioneze cercurile conducă­toare engleze, fapt este însă că _ _ ..j.i .1 . d'CWtffttUV V­­uf f'bUj c­& cât mai mult în favoarea lor graba, pe care o manifestă gu­vernul laburist englez de a relua raporturile diplomatice între cele două tari. In adevăr, este recent­­ faptul că în primele săptămâni ale­­ acestei de a doua guvernări tabu-­­ riste, s’au dus tratative anglo­­sovietice pentru reluarea relaţiu­­nilor, tratative cari însă n’au izbu­tit din cauza refuzului guvernului dela Moscova de a soluţiona în prealabil problemele cari formează­­obiect de litigiu între cele două state. Era de presupus, dată fiind această atitudine a Sovietelor, că Marea Britanie, de obicei aşa­ de mândră şi de hotărâtă în acutm­­­ele ei internaţionale, va aştepta­ ca cel puţin iniţiativa unor nouă tratative să vină din partea Rusiei. Spre surprinderea generală, însă, acelaşi guvern laburist englez, care la Haga prin d-l Snowden a vorbit de sus şi în termeni aproape ofensatori pentru foştii aliaţi ai Marei Britanii în războiul general, a făcut el o nouă invitaţie Soviete­lor pentru reluarea tratativelor rupte acum câteva luni. « Ceia­ ce, însă, este şi mai sur­prinzător, este că aceste tra­tative s’au reluat în condiţiuni de inferioritate pentru Anglia. Guver­nul d-lui Macdonald, reluând discu­­ţiunile cu decgetul societic, a ad­mis în prealabil punctul de vedere al Moscovei. Primele tratative sunt rupte fiindcă guvernul laburist nu admitea, — ceia ce de­sigur era un punct de vedere just, — ca să reia relaţiunile diplomatice mai înainte ca să se fi lichidat toate litigiile an­­glo-ruse, cari aşteaptă o soluţiune. Ceia ca preocupa atunci în special Anglia, era rezolvarea­ problemei propagandei sovietice în Anglia şi în coloniile ei, precum şi recunoaş­terea de către soviete a datoriilor ruseşti antebelice. Ce se întâmplă, însă, cu prilejul nouilor tratative anglo-sovietice ? Guvernul d-lui Macdonald nu nu­mai că a admis reluarea raporturi­lor diplomatice, dar a acceptat ca tocmai aceste doupă principale probleme să fie deferite studiului unor comisiuni, cari vor începe lu­crării'' abia după ce ambasadorul sovietic se va fi instalat la Londra. Cu alte cuvinte Marea Britanie s’a supus punctului de vedere sovi­etic numai ca să reia cu ori­ce preţ relaţiunile diplomatice. Faptul se înţelege nu este de na­tură să mulţumească majoritatea opiniei publice şi nici partidul con­servator englez, a cărui atitudine ostilă, — dată fiind situaţiunea parlamentară a guvernului labu­rist, — poate avea consecințe chiar dacă liberalii d-lui Lloyd George nu i-ar retrage încrederea, ceia ce însă nu este prea mult probabil când este vorba de soviete. Expe­riența de la 1924, — tot sub guvernul laburist al d-lui Macdonald, — nu este de natură să inspire încredere partidelor engleze burgheze în noua experienţă cu sovietele, fără să se fi luat în prealabil garanţiile gricescLTC lyigi ales ?în ceia ce­ pri­­veşte propaganda comunistă în Marea Britanie. De aceia este de aşteptat ca guvernul să se isbească în această chestiune de o rezistenţă în parlament şi în afară de parla­ment, care dacă deocamdată■ nu-i va fi fatală ca în 1924,­­ va săruncina situaţiunea în tot cazul. Şi totuşi se pretinde că guvernul laburist, voind să reia chiar în ase­menea condiţiuni relaţiile cu sovie­tele, ascultă tocmai de condiţiunile de politică internă de partid. Se pare că extremiştii din partidul laburist pe această chestiune exer­cită o presiune atât de puternică asupra direcţiunei partidului, în­cât d-l Henderson, ca să nu pro­voace o ruptură, a trebuit să reia tratativele cu Moscova, chiar în con­diţiuni, care î l pun în situaţiune de inferioritate. De­ altfel azi începe la Brighton congresul partidului laburist, în care guvernul a ţinut desigur să a­­nunţe cu ori­ce preţ că relaţiunile cu Moscova sunt un fapt împlinit. Aceasta este fără îndoială şi ex­­plicaţiunea grabei care s’a pus în mersul tratativelor dintre minis­trul de externe englez şi ambasa­dorul sovietic de la Paris. Rezultatele pentru Anglia şi co­loniile ei, ca şi la 1924, nu vor în­târzia să se producă. Atunci se va vedea ce costă pe Marea Britanie această nouă experienţă cu sovie­ tele. ' : 1. Dl­ HENDERSON DI Una din frazele tipice care cir­culă curent, ca o hârtie de bancă zdrenţuită şi murdară, pe care o­­pinia publică s’ar cuveni s’o a­­lunge pentru nerozia ce înfăţişează, este şi zicala : „Parc’am fi în Ho­nolulu !“. Se azvârle astfel un dispreţ sa­vant asupra unei noţiuni geogra­fice, slujind ca termen de compa­raţie pentru a înfăţişa o stare de barbarie, un abuz de forţă, sau o tâmpită administraţie. „Ca’n Honolulu !". Pentru guralivii care fac politică pe trotuare sau protestează ener­gic bătând cu pumnii în mesele de cafenea, „Honolulu“ e un fel de en­titate cosmică. O fi insulă, o fi­tară, apă sau munte, noţiunea „Honolulu“ re­prezintă ceva similar­ cu Patagonia sau Hotentaţia, unde toate cele se petrec pe dos, unde totul e îngă­duit­­ şi orice monstruozitate sau nelegiuire pare firească. Când se petrece la noi ceva revoltător, o crimă ori o violenţă, un eveniment social sau economie care pângă­reşte ideea de ordine sau civiliza­ţie, recurgem imediat, în indigna­rea şi desnădejdea noastră, la ter­menul de comparaţie extrem în josnicia sa, la... Honolulu... Aşa, bunăoară, aflăm din presa germană că ţara noastră e consi­derată ca unul din statele cele mai înapoiate de pe glob, în privinţa stării sanitare. România e una din cele mai contaminate ţări în ceea ce priveşte molima conjuctivitei granuloase. Nu avem o reputaţie mai bună pe terenul tuberculozei, al tetanosului, tifosului exantema­­tic sau bolilor venerice. Citind descurajatorul raport me­dical, publicat în urma congresu­lui international oftalmologie ținut în Olanda, cetățeanul român indig­nat n’are alt cuvânt de protestare, de­cât strigătul: „Suntem mai rău ca’n Honolulu!“. Guvernul, în loc să se ocupe se­­rios de reforma sanitară a ţării, de întemeeri de spitale, şi dispen­sării în preterate şi comune, risi­pind pe tot cuprinsul unei popu­laţii­­decimate şi degenerate de groaznice flageluri, doctori, agenţi­­sanitari sau moaşe, se gândeşte la înzestrarea tuturor primăriilor ru­rale cu radio, adică cu tichii de mărgăritar pentru a acoperi chel­­boşia obştească. Ce bine-ar ar fi să fim ca’n Ho­nolulu !.... Minunea Pacificului, splendidul oraş cu acest nume din arhipela­gul Hawai, este pe o treaptă de ci­vilizaţie care surprinde până la în­cântare pe­­ bogaţii americani sau civilizaţii japonezi care se încru­cişează, în portul modern din Ocea­nia, unde aproape toate marile va­poare fac escală. Romancierul spaniol Blasco Iba­nez a făcut, înainte de­ a muri, o­­colul pământului. Paginile consa­crate splendorilor, civilizaţiei şi confortului din Honolulu, tresaltă de cel mai estetic entuziasm. Ho­teluri moderne, bulevarde lumi­noase, parcuri, monumente de artă, aşezăminte sociale şi economice, în sfârşit o stare de progres care îţi smulge oriunde şi în fiecare clipă admiraţia închei cu un oftat şi cu o dorinţă: „De’am fi şi noi ca’n Honolulu, ce bine-ar fi!“, c. m. In actualitate o fi şi NOI ca’n Honolului ECOURI S­e crede, în general, că numai la popoarele orientale căsătoriile se fac la o vârstă fragedă. Z­iarele din Moscova au anunţat că în judeţul Ecaterinoslav, în comuna Vasilkovka, ţăranii lu­crează la repararea unei biserici. Ziarele observă că în perioada ac­tuală a campaniei antireligioase, un asemenea fapt nu este decât o con­spiraţie contra regimului. Ziarele spun că pentru repararea bisericii sunt întrebuinţate sume, cari au fost alocate de guvern în scop ce n’au nimic comun cu biserica. (Continuare în pag. 2­ ai Atac la budgetul StatuBu­amaua cu pensiile FUNCŢIONARILOR UNGURI de I.­glugii ABRUPSAM» Pe zi ce trece se lămureşte tot mai evident formidabilul gheşeft ce se ascunde în dosul legii fău­rite de d-l dr. Romulus Boilă, ne­potul d-lui Iuliu Maniu cu privire la cadoul de câte­va miliarde ce urmează a se acorda foştilor func­ţionari maghiari, cari au refuzat să depună jurământul de credinţă statului român. De unde până mai acum cât­va timp se şoptea în Ardeal că moti­vul, care a determinat pe domnul Boilă să îmbrăţişeze cu atâta in­teres cauza acestor funcţionari ar fi faptul că d-sa ar avea în însuşi sânul familiei câte­va specimene de asemeni funcţionari, astăzi se desemnează şi se precizează chiar că departe de a fi la mijloc o sim­plă chestiune de ajutor familiar, este din contră vorba de un vast complot româno-maghiar pentru frustarea pe cale de legiferare „etică“ a budgetului statului român cu sume de miliarde. Capii acestei scandaloase şi în­drăzneţe afaceri sunt: din partea consorţiului român, dr. Romulus Boilă, nepotul primului ministru, iar din partea consorţiului ma­ghiar dr. László Marton, fost şef al judecătoriei de ocol din Tg.-Să­­cuiesc, ambii jucând roluri la fel cu Cornelius Herz şi Arton din vestita afacere Panama. Pentru­ ca opinia publică să fie edificată pe deplin asupra acestei monstruoase panamale, să dăm cu­vântul însuşi procuratorului şi re­prezentantului intereselor funcţi­onarilor maghiari, adică d-lui dr. László Marton, care într’un inter­view acordat ziarului „Ellenzék“ din Cluj, cu data de 21 Septembrie face următoarele caracteristice şi sensaţionale declaraţiuni: „Lupt de 10 ani cu tenacitate pentru dobândirea dreptului la pensie a funcţionarilor maghiari, cari n’au depus jurământul de fi­­delitate. Am condus deputaţiuni peste deputaţiuni când la primul ministru, când la Regenţă, până când în sfârşit am putut obţine în ziua de 7 Marie a. c. o audienţă la d-l Iuliu Maniu, preşedintele con­siliului de miniştri. Rezultatul au­dienţei a fost declaraţia primului ministru că va repara această ne­socotire de drepturi. Şi d-l Maniu şi-a ţinut promisiunea, deşi era făcută verbal numai între 4 ochi, nu ca predecesorii d-sale. „Pot afirma — spune mai departe d-lul László Marton CA D-l PRIM-MINISTRU N­U PUTEA SA încredinţeze REZOLVI­­REA ACESTEI CHESTIUNI UNEI PERSOANE MAI POTRI­VITE DECÂT D l BOILĂ, profe­sor universitar şi vice-preşedinte al Senatului. „D-l Boilă m’a rugat să-mi for­mulez propunerile în scris şi mi-a promis că va studia cu aten­ţiune proiectul de regulament con­ceput de mine în interesul colegi­lor mei funcţionari. Şi aşa s-a şi întâmplat. D-l Boilă a acceptat a­­proape în întregime proiectul meu, pe care apoi l-a trecut şi prin co­misie în forma dorită de noi. „Regulamentul, care este acum definitiv, prevede dispoziţia cate­gorică CA IN BAZA DE CALCUL LA SOCOTIREA PENSIEI TRE­­BIIE SA SE CONSIDERE CO­ROANA DE 1 la 1, IAR NU DE 2 LA 1, CUM S’A SCHIMBAT O­­FICIAL coroana. „Textul jurământului este cu­prins în regulament, care dispune că nu numai prefecţii vor fi obli­gaţi să primească jurământul, ci şi pretorii şi primarii de oraşe. Cei bătrâni şi neputincioşi pot cere prefectului să le delege un funcţi­onar pentru­ prestarea jurământu­lui. Prefecţii,­­preoţii şi primarii sunt obligaţi să primească imediat de ori­cine se va prezenta pentru depunerea jurământului şi să le dea cuvenitul certificat de adeve­rire a jurământului depus. „D-l Boilă a primit în întregime propunerile mele cu privire la do­vada serviciului avut (leafa, anii de serviciu etc) Chiar mai mult D-sa a adaus și alte noui posibili­­tJ£tî, cari înlesnesc foarte mult fa­cerea acestei probaţiuni. ..DE­ ALTFEL D-l BOILĂ, MI-A DECLARAT CA FUNCŢIONARII MAGHIARI POT SA FIE LI­NIŞTIŢI, FIINDCA FIE­CARE CERERE VA TRECE PRIN MÂI­NILE D-SALE SI CA VA ÎN­GRIJI PERSONAL CA CERE­RILE SA FIE REZOLVATE IN MODUL CEL MAI ECHITABIL“ La întrebarea ziaristului cu pri­vire la data când va apare regu­lamentul, d-l dr. László Marton a declarat: Am promisiunea d-lui Boilă că în decursul acestei săptămâni vă prezintă întreaga lucrare d-lui prim-ministru, care o va trece în primul consiliu de miniştri, aşa încât pe la sfârşitul săptămânei, regulamentul va apare în „Moni­torul Oficial“. Comisiunea centrală a pensiilor este compusă din 12 membri. Dar această comisiune are o delegație numai de 3 membri, care se va o­­cupa cu rezolvirea cererilor de pensionare. „D-l Boilă a fost atât de gentil încât ne-a trădat şi secretul că cei 3 membri sunt deja desemnaţi şi că ei îşi­ vor începe fără amânare lucrările, astfel că,la 1 ianuarie , va putea începe plata pensiunilor“. La întrebarea că cine anume

Next