Viitorul, octombrie 1929 (Anul 21, nr. 6491-6517)
1929-10-01 / nr. 6491
Anul al couâzeci si doilea No. 6491 Mart! 1 Octombrie 1929 El EX. Io TARA EX. în STRĂINĂTATE © 705 &B MEN? E INTARA In streinătate Uo ao — 700 I* Uo ao----1400 lei Şase luni—- 350 . Şase iuni----1OO . Trei luni—*- 200 . Trei luni---- 400 . REDACŢIA»« ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 [ STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351 23; Redacţia şi Administraţia 349/23,1302/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia darului, Strada R. Poincare U ţl la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se3 LEI EX. la ŢARA 6 LEI EX. m STRĂINĂTATE D nay LEGENDA MOŞTENIRE GRELE Constrânşi de unanimul sentiment de nemulţumire al tuturor claselor sociale faţă de rezultatele dezastruoase ale unei guvernări nefaste, conducătorii partidului naţioal-ţărănesc simt din când în când necesitatea de a se desvinovăţi, şi, bineînţeles, a arunca asupra altora răspundarea propriei lor incapacităţi. Astfel acum de curând şeful guvernului, simţind cât de uriaş ,este valul de nemulţumire şi revoltă înăbuşită care s’a ridicat în ţară, dela un capăt la celălalt,— inclusiv Ardealul — a crezut că este oportun şi abil să reediteze iar legenda moştenirei grele pe care a primit-o guvernul partidului naţional-ţărănesc de la predecesorii săi. „O situaţiune atât de grea, financiară şi economică, nu se poate îndrepta într-o noapte“, a exclamat preşedintele consiliului, după unsprezece luni de guvernare.* înainte de toate este de observat că atunci când şeful partidului liberal a propus un guvern de solidaritate naţională care singur putea face faţă situaţiunei grele în care se ..fla ţara în ajunul stabilizărei şi al consolidărei monetare şi financiare, — acelaşi domn Maniu refuza hotărât colaborarea partidului său la un asemenea guvern naţional şi afirmă cu tărie că partidul său cunoaşte foarte bine această situaţie grea a ţarei, şi totuşi cere singur puterea şi răspunderea, deoarece are pregătite toate soluţiile la problemele pe care le pune viaţa Statului. Prin urmare chiar dacă admitem că partidul naţional-ţărănesc a găsit o situaţie grea, el singur şi-a luat răspunderea îndreptărei ei. ......................... Dar toţi oamenii obiectivi şi nepărtinitori, toţi cei cari,ără a face politică militantă de partid, se interesează de mersul afacerilor publice, sunt unanimi în a constata că dacă situaţia pe care a primit-o guvernul actual nu era lipsită de greutăţi, apoi moştenitorii veseli, odată înscăunaţi la putere, au risipit cu frenezie şi inconştienţă moştenirea pe care au primit-o. Nu într’o noapte, — cum zicea d-l Maniu în căldura comunicativă a banchetului electoral dintr’un local de petrecere nocturnă, — ci în unsprezece luni de guvernare, nu numai nimic nu s’a îndreptat, ci totul a fost dărâmat și distrus. Cu tot împrumutul de stabilizare pregătit până în amănunte de guvernul precedent, cu toată recolta îmbelşugată, situaţia financiară, bugetară şi economică, atât a Statului cât şi cea particulară, este incomparabil mai grea decât aceea pe care guvernul a moştenit-o în Noembrie trecut. Toată lumea de bună-credinţă e de acord în această privinţă. Nu mai e nevoie, deci, să aducem în sprijin cifre şi date, căci ar fi de prisos. AL. Dealtfel lucrul era de prevăzut. Lipsiţi de experienţa şi pregătirea necesară, sclavii unei demagogii deşănţate de ani de _zile_, având de împlinit făgăduieli şi de căpătuit o clientelă electorală avidă de a profita de „avantagiile puterei“, conducătorii partidului naţional-ţărănesc nu puteau să ducă decât o politică de destrăbălare şi risipă financiară, de dezordine morală, de dărâmare a operei înfăptuite de predecesori. Iar acum, când, mai curând de cât se credea, consecinţele nenorocite ale acestei politici se manifestă în mod dezastruos, în zadar se reeditează legenda moştenirei grele. Adevărul este, încă odată, că moştenitorii veseli au rîsîpît moştenirea pe care au primit-o şi acum încep să fie munciți de ceasul răspundere!. NOTE încrederea în noi — Aspecte culturale — Din volumul de amintiri al bătrânului medic Severeanu, care prin situaţia sa marcantă in mişcarea medicală trecută, a fost pus in măsură, să cunoască multe lucruri din medicina de altădată, reese cu adevărat starea de copilărie în care asistenţa medicală selăsea acum 50 ori 60 de ani inaipoi. Erau medici cari din servitori de spital din Pesta ori Cluj, ajungeau somităţi medicale la noi. Cazul Doctorului Drash e tipic. Lipsesc, însă, unle lucruri din cartea doctorului-profesor Severeanu, cari ar fi fost la locul lor aci. Astfel lipsesc unele figuri de medici străini, cari au jucat un rol oarecare în medicina de altădată. Despre Morini, se pomeneşte, dar lipseşte Vignoli, ori Keresleny, ori Kremititz de mai târziu. Interesant ar fi să se fi pomenit şi de tratamentele de altădată. Pe atunci din cauza albiei Dâmboviţei necurăţate, bântuia cu furie şi febra tifoidă, dar mai ales paludismul. Chinina nu se da sub forma sufletului de chinină, ci în decocţie. Apa de băut se limpezea cu piatră acră, căci altfel era noroi cu apă! Operaţiunile hirurgicale fireşte erau la nivelul terapeuticei interne. Dar aceste consideraţiuni cari pot fi îmbogăţite prin cercetarea documentelor vreunei, duc la încheerea că dacă se găseşte o voinţă fermă şi cu încredere în succes, sgjjGgjg creea dzî*ced nicii inapoiată fază socială, o stare înfloritoare. Voinţa doctorului Davila este din exemplu. Într’o ţară unde medicii nu existau, şi cei cari purtau acest nume am aflat cum şi sine erau, acest străin plin de iniţiativă a creiat o şcoală de Medicină, şi-a organizat un serviciu de asistenţă medicală. Au fost şi atunci români şi mai ales străini, cari se îndoiau de destoinicia românească, şi negau putinţa lor de a deveni medici, după cum pe vremea lui Gheorghe Lazăr nu se credea că românii ar putea fi ingineri, ori profesori. Dar atunci când a venit un om cu voinţă personală, şi cu încredere în puterile neamului, s’au făcut... minuni. Şcoala românească, de azi este ceace este, prin credinţa ce a avut în ea un Gheorghe Lazăr, precum superioara şcoală medicală de azi, o avem prin iniţiativa străinului Davila, dar cu inimă bună românească. Exemplele acestea sunt edificatoare şi încurajatoare, căci dacă e« present nu mai avem în aceiaşi proporţie insuficienţele de acum o jumătate de veac, avem totuşi încă multe lipsuri, dar cari se vor putea împlini prin utilizarea energiilor şi inteligenţelor româneşti, bine conduse şi inspirate de încrederea în virtualităţile de viitor ale unei rase tinere... - ------- --- petronius őln. Osemintele hil Wranah. Corpul generalului IWranghel, fostul comandant al armatei albe, a fost desgropat din cimitirul din Bruxelles pentru a fi transportat la Belgrad. Numeroşi emigranţi ruşi au condus sicriul până la gară. (,şi WRANGHEL ZI CU ZI „Dreptatea“ afirmă că numai 100 milioane e paguba statului plătind pe funcţionarii unguri. Şi când te gândeşti că infama opoziţie susţinea că statul va păgubi 4 miliarde! Ce înseamnă 100 ori 200 milioane pagubă faţă de 4 miliarde ale opoziţiei! Iată cum se face „opoziţie“! Sunt, însă, unii opoziţionişti cari exclamă: Chiar dacă statul păgubeşte numai 100 milioane de ce să-i asvârle de hatârul d-lui Boilă? * Bolşevicul Panait Istrati combate mereu în chestia Lupenilor, deşi guvernul ar fi foarte dornic să nu se mai vorbească de ea. „Fereşti-mă Doamne de prieteni * „Epoca“ afirmă că d. Ciceo Pop îşi-a sporit moşia luând din pământul ţăranilor. Pentru că d. Ciceo cunoaşte latineşte, ca unul ce puţin îi trebue a fi Cicerone, îi amintim dictonul: „Latifundia perdiderunt... Ciceo Popum“. HD" PUPA un BANCHET Suntem mândri de șeful nostru. (Dere) — Șefule suntem mândri de d-ta. — Numai că eu nu prea pot să spun aceist lucru despre d-ta. Nu vom mai vorbi de situaţia în care se găsesc comerţul şi industria. Toată lumea ştie cât de rău au ajuns, graţie măsurilor de opresiune şi inchiziţie fiscală ale guvernului şi nimeni nu se aştepta la ceva mai bun. Este însă o ramură a economiei naţionale pe care guvernul naţional-ţărănesc anunţase cu mulţi ani înainte că o va proteja, în mod deosebit, agricultura. Guvernul „agrarian“ al dlui Maniu şi Mihalache trebuia „să rupă cu trecutul şi să repună pe plugari în drepturile lor“. Câtă cerneală şi hârtie nu s’a risipit pe această chestie, câte lacrimi de crocodil n’a vărsat d. Mihalache în întrunirile demagogice pe cari le ţinea. In sfârşit, veniţi la cârmă, naţie-i nimic. Abia în ceasul al doisprezenal ţărăniştii au avut ocazia să-şi celea când a văzut că preţurile ce aplice programul „ agrarian“. Ce s’a făcut într’un an pentru agricultură? S’au afişat la sate scrisorile d-lui Mihala cl.n şi discursurile din parlament ale fruntaşilor regimului. In schimb, s’au mărit impozitele comunale şi acele către stat, viaţa s’a scumpit iar preţul cerealelor şi al vitelor a scăzut în mod îngrijitor. De şase luni guvernul trâmbiţează în ţară şi în străinătate că avem o recoltă de o calitate excelentă şi de o neobişnuită abundenţă Desigur că nu-şi atribue vreun merit din faptul că a plouat la timp. Un merit ar fi fost numai organizarea finanţării recoltei şi a valorificării ei în bune condiţiuni. Dar în această privinţă n’a făcut realelor au scăzut cu cinci-zeci la sută şi că plugarii nu-şi acopăr nici cheltuelile, guvernul s’a gândit la valorificarea recoltei şi a convocat o consfătuire a „specialiştilor“ săi, la ministerul de finanţe, consfătuire ce n’a dat bine înţeles nici un rezultat. In schimb transporturile merg mizerabil, bacşişurile in gări au început din nou, silozurile şi munca în porturi sunt dezorganizate. Astfel guvernul acesta „agrarian“ e o ruină pentru agricultori, dovedindu-se că nici în cazul unei recolte excepţional de bune, nu putut face nimic pentru a-i ajuta şi a-i pune în situaţie să se folosească ei cei dintâi de munca lor. Ruina agriculturei, urmează ruinei industriei şi comerţului. Politica Externă mmmmm— ■ T — In jurul nouei experienţe anglo-sovietice — Tratativele anglo-sovietice sunt atât de înaintate, spun ştirile din sorginte britanică, încât ele se pot considera de pe acum ca încheiate, deşi ştiri din Moscova pretind că Sovietele sunt hotărâte să’şi recheme trimisul special la Londra pentru tratări, dacă guvernul englez va face dificultăţi prea mari pe chestiunea propagandei sovietice şi a datoriilor vechei Rusii. Indiferent dacă guvernul de la Moscova are realmente asemenea intenţiuni sau dacă ameninţarea aceasta este numai un joc ca să impresioneze cercurile conducătoare engleze, fapt este însă că _ _ ..j.i .1 . d'CWtffttUV Vuf f'bUj c& cât mai mult în favoarea lor graba, pe care o manifestă guvernul laburist englez de a relua raporturile diplomatice între cele două tari. In adevăr, este recent faptul că în primele săptămâni ale acestei de a doua guvernări tabu- riste, s’au dus tratative anglosovietice pentru reluarea relaţiunilor, tratative cari însă n’au izbutit din cauza refuzului guvernului dela Moscova de a soluţiona în prealabil problemele cari formeazăobiect de litigiu între cele două state. Era de presupus, dată fiind această atitudine a Sovietelor, că Marea Britanie, de obicei aşa de mândră şi de hotărâtă în acutmele ei internaţionale, va aştepta ca cel puţin iniţiativa unor nouă tratative să vină din partea Rusiei. Spre surprinderea generală, însă, acelaşi guvern laburist englez, care la Haga prin d-l Snowden a vorbit de sus şi în termeni aproape ofensatori pentru foştii aliaţi ai Marei Britanii în războiul general, a făcut el o nouă invitaţie Sovietelor pentru reluarea tratativelor rupte acum câteva luni. « Ceia ce, însă, este şi mai surprinzător, este că aceste tratative s’au reluat în condiţiuni de inferioritate pentru Anglia. Guvernul d-lui Macdonald, reluând discuţiunile cu decgetul societic, a admis în prealabil punctul de vedere al Moscovei. Primele tratative sunt rupte fiindcă guvernul laburist nu admitea, — ceia ce desigur era un punct de vedere just, — ca să reia relaţiunile diplomatice mai înainte ca să se fi lichidat toate litigiile anglo-ruse, cari aşteaptă o soluţiune. Ceia ca preocupa atunci în special Anglia, era rezolvarea problemei propagandei sovietice în Anglia şi în coloniile ei, precum şi recunoaşterea de către soviete a datoriilor ruseşti antebelice. Ce se întâmplă, însă, cu prilejul nouilor tratative anglo-sovietice ? Guvernul d-lui Macdonald nu numai că a admis reluarea raporturilor diplomatice, dar a acceptat ca tocmai aceste doupă principale probleme să fie deferite studiului unor comisiuni, cari vor începe lucrării'' abia după ce ambasadorul sovietic se va fi instalat la Londra. Cu alte cuvinte Marea Britanie s’a supus punctului de vedere sovietic numai ca să reia cu orice preţ relaţiunile diplomatice. Faptul se înţelege nu este de natură să mulţumească majoritatea opiniei publice şi nici partidul conservator englez, a cărui atitudine ostilă, — dată fiind situaţiunea parlamentară a guvernului laburist, — poate avea consecințe chiar dacă liberalii d-lui Lloyd George nu i-ar retrage încrederea, ceia ce însă nu este prea mult probabil când este vorba de soviete. Experiența de la 1924, — tot sub guvernul laburist al d-lui Macdonald, — nu este de natură să inspire încredere partidelor engleze burgheze în noua experienţă cu sovietele, fără să se fi luat în prealabil garanţiile gricescLTC lyigi ales ?în ceia ce priveşte propaganda comunistă în Marea Britanie. De aceia este de aşteptat ca guvernul să se isbească în această chestiune de o rezistenţă în parlament şi în afară de parlament, care dacă deocamdată■ nu-i va fi fatală ca în 1924, va săruncina situaţiunea în tot cazul. Şi totuşi se pretinde că guvernul laburist, voind să reia chiar în asemenea condiţiuni relaţiile cu sovietele, ascultă tocmai de condiţiunile de politică internă de partid. Se pare că extremiştii din partidul laburist pe această chestiune exercită o presiune atât de puternică asupra direcţiunei partidului, încât d-l Henderson, ca să nu provoace o ruptură, a trebuit să reia tratativele cu Moscova, chiar în condiţiuni, care î l pun în situaţiune de inferioritate. De altfel azi începe la Brighton congresul partidului laburist, în care guvernul a ţinut desigur să anunţe cu orice preţ că relaţiunile cu Moscova sunt un fapt împlinit. Aceasta este fără îndoială şi explicaţiunea grabei care s’a pus în mersul tratativelor dintre ministrul de externe englez şi ambasadorul sovietic de la Paris. Rezultatele pentru Anglia şi coloniile ei, ca şi la 1924, nu vor întârzia să se producă. Atunci se va vedea ce costă pe Marea Britanie această nouă experienţă cu sovie tele. ' : 1. Dl HENDERSON DI Una din frazele tipice care circulă curent, ca o hârtie de bancă zdrenţuită şi murdară, pe care opinia publică s’ar cuveni s’o alunge pentru nerozia ce înfăţişează, este şi zicala : „Parc’am fi în Honolulu !“. Se azvârle astfel un dispreţ savant asupra unei noţiuni geografice, slujind ca termen de comparaţie pentru a înfăţişa o stare de barbarie, un abuz de forţă, sau o tâmpită administraţie. „Ca’n Honolulu !". Pentru guralivii care fac politică pe trotuare sau protestează energic bătând cu pumnii în mesele de cafenea, „Honolulu“ e un fel de entitate cosmică. O fi insulă, o fitară, apă sau munte, noţiunea „Honolulu“ reprezintă ceva similar cu Patagonia sau Hotentaţia, unde toate cele se petrec pe dos, unde totul e îngăduit şi orice monstruozitate sau nelegiuire pare firească. Când se petrece la noi ceva revoltător, o crimă ori o violenţă, un eveniment social sau economie care pângăreşte ideea de ordine sau civilizaţie, recurgem imediat, în indignarea şi desnădejdea noastră, la termenul de comparaţie extrem în josnicia sa, la... Honolulu... Aşa, bunăoară, aflăm din presa germană că ţara noastră e considerată ca unul din statele cele mai înapoiate de pe glob, în privinţa stării sanitare. România e una din cele mai contaminate ţări în ceea ce priveşte molima conjuctivitei granuloase. Nu avem o reputaţie mai bună pe terenul tuberculozei, al tetanosului, tifosului exantematic sau bolilor venerice. Citind descurajatorul raport medical, publicat în urma congresului international oftalmologie ținut în Olanda, cetățeanul român indignat n’are alt cuvânt de protestare, decât strigătul: „Suntem mai rău ca’n Honolulu!“. Guvernul, în loc să se ocupe serios de reforma sanitară a ţării, de întemeeri de spitale, şi dispensării în preterate şi comune, risipind pe tot cuprinsul unei populaţiidecimate şi degenerate de groaznice flageluri, doctori, agenţisanitari sau moaşe, se gândeşte la înzestrarea tuturor primăriilor rurale cu radio, adică cu tichii de mărgăritar pentru a acoperi chelboşia obştească. Ce bine-ar ar fi să fim ca’n Honolulu !.... Minunea Pacificului, splendidul oraş cu acest nume din arhipelagul Hawai, este pe o treaptă de civilizaţie care surprinde până la încântare pe bogaţii americani sau civilizaţii japonezi care se încrucişează, în portul modern din Oceania, unde aproape toate marile vapoare fac escală. Romancierul spaniol Blasco Ibanez a făcut, înainte de a muri, ocolul pământului. Paginile consacrate splendorilor, civilizaţiei şi confortului din Honolulu, tresaltă de cel mai estetic entuziasm. Hoteluri moderne, bulevarde luminoase, parcuri, monumente de artă, aşezăminte sociale şi economice, în sfârşit o stare de progres care îţi smulge oriunde şi în fiecare clipă admiraţia închei cu un oftat şi cu o dorinţă: „De’am fi şi noi ca’n Honolulu, ce bine-ar fi!“, c. m. In actualitate o fi şi NOI ca’n Honolului ECOURI Se crede, în general, că numai la popoarele orientale căsătoriile se fac la o vârstă fragedă. Ziarele din Moscova au anunţat că în judeţul Ecaterinoslav, în comuna Vasilkovka, ţăranii lucrează la repararea unei biserici. Ziarele observă că în perioada actuală a campaniei antireligioase, un asemenea fapt nu este decât o conspiraţie contra regimului. Ziarele spun că pentru repararea bisericii sunt întrebuinţate sume, cari au fost alocate de guvern în scop ce n’au nimic comun cu biserica. (Continuare în pag. 2 ai Atac la budgetul StatuBuamaua cu pensiile FUNCŢIONARILOR UNGURI de I.glugii ABRUPSAM» Pe zi ce trece se lămureşte tot mai evident formidabilul gheşeft ce se ascunde în dosul legii făurite de d-l dr. Romulus Boilă, nepotul d-lui Iuliu Maniu cu privire la cadoul de câteva miliarde ce urmează a se acorda foştilor funcţionari maghiari, cari au refuzat să depună jurământul de credinţă statului român. De unde până mai acum câtva timp se şoptea în Ardeal că motivul, care a determinat pe domnul Boilă să îmbrăţişeze cu atâta interes cauza acestor funcţionari ar fi faptul că d-sa ar avea în însuşi sânul familiei câteva specimene de asemeni funcţionari, astăzi se desemnează şi se precizează chiar că departe de a fi la mijloc o simplă chestiune de ajutor familiar, este din contră vorba de un vast complot româno-maghiar pentru frustarea pe cale de legiferare „etică“ a budgetului statului român cu sume de miliarde. Capii acestei scandaloase şi îndrăzneţe afaceri sunt: din partea consorţiului român, dr. Romulus Boilă, nepotul primului ministru, iar din partea consorţiului maghiar dr. László Marton, fost şef al judecătoriei de ocol din Tg.-Săcuiesc, ambii jucând roluri la fel cu Cornelius Herz şi Arton din vestita afacere Panama. Pentru ca opinia publică să fie edificată pe deplin asupra acestei monstruoase panamale, să dăm cuvântul însuşi procuratorului şi reprezentantului intereselor funcţionarilor maghiari, adică d-lui dr. László Marton, care într’un interview acordat ziarului „Ellenzék“ din Cluj, cu data de 21 Septembrie face următoarele caracteristice şi sensaţionale declaraţiuni: „Lupt de 10 ani cu tenacitate pentru dobândirea dreptului la pensie a funcţionarilor maghiari, cari n’au depus jurământul de fidelitate. Am condus deputaţiuni peste deputaţiuni când la primul ministru, când la Regenţă, până când în sfârşit am putut obţine în ziua de 7 Marie a. c. o audienţă la d-l Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri. Rezultatul audienţei a fost declaraţia primului ministru că va repara această nesocotire de drepturi. Şi d-l Maniu şi-a ţinut promisiunea, deşi era făcută verbal numai între 4 ochi, nu ca predecesorii d-sale. „Pot afirma — spune mai departe d-lul László Marton CA D-l PRIM-MINISTRU NU PUTEA SA încredinţeze REZOLVIREA ACESTEI CHESTIUNI UNEI PERSOANE MAI POTRIVITE DECÂT D l BOILĂ, profesor universitar şi vice-preşedinte al Senatului. „D-l Boilă m’a rugat să-mi formulez propunerile în scris şi mi-a promis că va studia cu atenţiune proiectul de regulament conceput de mine în interesul colegilor mei funcţionari. Şi aşa s-a şi întâmplat. D-l Boilă a acceptat aproape în întregime proiectul meu, pe care apoi l-a trecut şi prin comisie în forma dorită de noi. „Regulamentul, care este acum definitiv, prevede dispoziţia categorică CA IN BAZA DE CALCUL LA SOCOTIREA PENSIEI TREBIIE SA SE CONSIDERE COROANA DE 1 la 1, IAR NU DE 2 LA 1, CUM S’A SCHIMBAT OFICIAL coroana. „Textul jurământului este cuprins în regulament, care dispune că nu numai prefecţii vor fi obligaţi să primească jurământul, ci şi pretorii şi primarii de oraşe. Cei bătrâni şi neputincioşi pot cere prefectului să le delege un funcţionar pentru prestarea jurământului. Prefecţii,preoţii şi primarii sunt obligaţi să primească imediat de oricine se va prezenta pentru depunerea jurământului şi să le dea cuvenitul certificat de adeverire a jurământului depus. „D-l Boilă a primit în întregime propunerile mele cu privire la dovada serviciului avut (leafa, anii de serviciu etc) Chiar mai mult D-sa a adaus și alte noui posibilitJ£tî, cari înlesnesc foarte mult facerea acestei probaţiuni. ..DE ALTFEL D-l BOILĂ, MI-A DECLARAT CA FUNCŢIONARII MAGHIARI POT SA FIE LINIŞTIŢI, FIINDCA FIECARE CERERE VA TRECE PRIN MÂINILE D-SALE SI CA VA ÎNGRIJI PERSONAL CA CERERILE SA FIE REZOLVATE IN MODUL CEL MAI ECHITABIL“ La întrebarea ziaristului cu privire la data când va apare regulamentul, d-l dr. László Marton a declarat: Am promisiunea d-lui Boilă că în decursul acestei săptămâni vă prezintă întreaga lucrare d-lui prim-ministru, care o va trece în primul consiliu de miniştri, aşa încât pe la sfârşitul săptămânei, regulamentul va apare în „Monitorul Oficial“. Comisiunea centrală a pensiilor este compusă din 12 membri. Dar această comisiune are o delegație numai de 3 membri, care se va ocupa cu rezolvirea cererilor de pensionare. „D-l Boilă a fost atât de gentil încât ne-a trădat şi secretul că cei 3 membri sunt deja desemnaţi şi că ei îşi vor începe fără amânare lucrările, astfel că,la 1 ianuarie , va putea începe plata pensiunilor“. La întrebarea că cine anume