Viitorul, noiembrie 1930 (Anul 22, nr. 6823-6848)
1930-11-01 / nr. 6823
Anul al touăzeci $l doilea No. 6823 4 PAGINI Sâmbătă 1 Noembrie 1930 * «at % % IN TARA Un an------ 700 lei Şase luni------ 350 , Trei luni------ 200 „ In streinătate Un an — — 1400 lei Şase luni — — 700 , Trei luni — — 400 . REDACTA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 ( STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351 23; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. 099ESU 3 LEI EX. la TARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE 31 IN ACTUALITATE 3 LEI ln TAB. 6 LEI EX. tn STRĂINĂTATE Diversiuni Oficiosul partidului naţionalţărănist, care face şi tristul oficiu de organ al guvernului Mironescu, practică într’o măsură exagerata sistemul diversiunilor. II practică cu o insistenţă şi cu o furie care trădează dezesperarea îi frizează inconştienţa. Rolul unui ziar în situaţiunea penibilă în care se găseşte oficiosul naţional-ţărănist, ar trebui, înainte de toate şi mai mult decât oricând, să apere şi să ocolească anumite chestiuni şi discuţiuni cari pot trezi opinia publică asupra marilor răspunderi şi asupra ireparabilelor greşeli legate de activitatea de guvern a partidului naţional-ţărănist. Oficiosul guvernului are naivitatea să-şi închipue însă că ,prin metoda diversiunilor, ar putea să distragă atenţiunea opiniei publice sau să o mistifice, asupra dezastrului economic, politic şi moral în care a adus ţara guvernarea de două ani a partidului de sub şefia d-lor Maniu şi Mihalache. , Astfel, oficiosul naţional-ţărănist se ocupă de situaţiunea internă din partidul naţional-liberal, inventând fanteziile şi intrigile cele mai neroade, fără să-şi dea seama de ridicolul la care se expune când opinia publică vere că tot ceea ce debitează pe această temă răsuflată este desminţit zilnic şi cu promptitudine de tot ce se petrece în partidul naţional-liberal, de toate manifestaţiunile şi de întreaga acţiune politică a acestui partid. Oficiosul naţional-ţărănist crede că prin asemenea mijloace de diversiune va putea să acopere situaţiunea reală şi cu neputinţă de acoperit ce domneşte în partidul pe care-l reprezintă şi în guvernul pe care este condamnat să-l apere: un partid cu două şefi, sfîşiat de lupte ce se manifestă în public şi un guvern în care dezorientarea, polemicile şi conflictele dintre miniştri se deslănţue prin ziare. Când s’a pomenit în viaţa noastră politică un partid şi un guvern care să ofere, sub raportul certurilor şi al lipiei de omogenitate, spectacolul pe care-l oferă partidul naţional-ţărănist şi surogatul Mironescu de astăzi # Dar oficiosul guvernului are tristul curaj să vorbească şi despre politica financiară a partidului naţional-liberal în... comparaţie cu politica financiară a guvernului naţional-ţărănist! Aici îndrăzneala şi încercarea de diversiune intră dea dreptul în domeniul inconştienţei. Oficiosul guvernului, care a practicat politica financiară a dezordinei, a dezechilibrărei budgetare, a risipei, a jafului în averea publică, a concesiunilor scandaloase, a contractului Stewart şi a ruinei generale, crede că poate „compara“ rezultatele unei asemenea politici cu politica financiară a partidului liberal. Situaţiunea financiară în care se găsea ţara în timpul şi în urma guvernărilor partidului naţional-liberal faţă de situaţiunea în care se găseşte astăzi, după două ani de guvernare a partidului naţional-ţărănist, constitue o dovadă prea elocventă, pentru ca opinia publică să nu-şi dea seama, nu de îndrăzneala, ci de adevărata inconştienţă a oficiosului naţional-ţărănist. Consecinţele politicii financiare a guvernării naţional-ţărăniste, odată cu dezastrul şi primejdiile create de această poliţie nu pot fi acoperite sau atenuate prin diversiuni şi prin comparaţii, care nu fac decât să agraveze şi să evidenţieze grelele răspunderi ale partidului de sub conducerea d-lor Maniu şi Mihalache. NOTE Un film ruşinos Dintr’un roman interesant şi viu, scris cu dibăcia şi cu putinţa înfăptuirilor interne, care caracteriză talentul d-lui Liviu Rebreanu, s’a scos un filmi cu numele romanului. „Ciuleandrapus în imagini succesive, şi însoţit ca orice film inferior la modă de cântece şi sonorităţi, a fost întocmit cu gândul de-a răspândi şi la noi, dar mai ales dincolo de graniţe, pitorescul, specificul românesc. Desigur concepţiunea de-a răspândi prin amuzamentul filmului sonor — o scădere a „artei mute” — este vrednică de susţinut, căci mai mult decât conferenţa şi decât articolul de popularizare, influenţează aspectul distractiv, seria imaginelor plăcute dintr’un spectacol văzut şi ascultat cu plăcere. Dar par’că e un făcut. De câteori se apelează la filmul original românesc, se reproduc aceiaşi ţărani beţi, aceleaşi case de troglodiţi, aceiaşi ţigani ursari. Dinadins se alege din viaţa romăească, satul, par’că n’am avea o viaţă de oraş civilisat, iar din sat, se alege, printr’un fel de perversitate, tot ceeace e mai degradant, mai sălbatic, mai lipsit de decenţă estetică. Avem în ţară monumente minunate, mărturii ale unei culturi bătrâne. — monumente noui arhitecturale, o viaţă orăşenească, o viaţă de interioare selecte româneşti; nimic din toate acestea nu se cred vrednice a apare pe filmul românesc. Pare-se că ne este frică să nu ne arătăm cum suntem în formele evolutiv superioare şi să ne preţuiască străinii bine ! Filmul „Ciuleandra” , felul cum este alcătuit, mărturiseşte în chip neîndoios acest spirit de înjosire, care misterios animează pe regisorii filmului românesc . Apar iarăşi ţăranii cei mai murdari şi mai neîngrijiţi, cam însă — şi aci e inovaţia filmului de care ne ocupăm — nu vorbesc româneşte decât cu o aproximaţie foarte îndepărtată de limba noastră maternă. .Şi atunci ne întrebăm: cum a fost posibil să se inchipuiască un film românesc cu jicnirea tocmai a tot ceea ce este specific românesc; şi cum a fost posibil să se îngădue reprezentarea unei atari fabricaţii şi neestetice şi neinteligente ! Nu s’a găsit pentru ilustrarea pitorescului şi caracteristicului nostru, decât filmarea unor scene sălbatice, de primitiv, şi fantastic de ridicule ? Pentru o atare înfăptuire cinematografică, desigur că s’ar fi găsit bani destui la vrăşmaşii noştri, cari ar fi fost încântaţi să poată a ne discredita cu propriile noastre producţii! Dar a discuta esteticeşte o atare degradantă scădere estetică şi morală, ar fi o acţiune naivă. Cerem ca pe cale de autoritate de stat — poliţie, ori justiţie — să se distrugă filmul „Ciuleandra”. Suntem destul de expuşi loviturilor altora, pentru ca să ne îngăduim şi luxul de a ne discredita noi acasă. . - PETRONIUS O SCRISOARE a CONTEIUI APPONY Contele Appony a trimis alegătorilor săi o scrisoare deschisă în care, analizând mai întâia situația politică internă din Ungaria, insistă asupra necestății de a se aplica economii integrale. Contele Appony mărturisește apoi, că este nevoie de o modificare a politicei economice şi de o iesoltare democratică în interiorul ţării şi apoi asupra necesităţii unor reforme de adus sistemului electoral actual. Din punctul de vedere al politicei din afară contele Appony aprobă, în genere, activitatea guvernului şi declară că prin propria sa experienţă dobândită la Liga Naţiunilor, a constatat că din an în an s’a îmbunătăţit starea de spirit internaţională faţă de Ungaria. Apoi a făcut aluzie la chestiunea dinastică, spunând: „Un adolescent a trecut pragul vârstei adulte. E moştenitorul Coroanei regala ungare; milioane de oameni văd într’ânsul renaşterea glorioaselor tradiţii naţionale şi a reorganizării pacinice conform cu condiţiile noui“. CONTELE APPONYT Hella D. Gheo Popp care a stăruit asupra folosului ce-l au călătoriile pentru educaţie — mai ales când sunt făcute cu banii statului — a avut dreptate. Numai călătoriile învaţă. Astfel la Atena, unul din participanţii parlamentari a protestat contra unor preţuri la birt, strigând în franţuzeşte : „Nous, la delegation“, nu plătim“. „Noi, delegaţia“ — iată o expresie franţuzească vrednică să facă’ geloşi Pe francezi. Adevărat că numai călătoriile deşteaptă pe om ! r !-a 'î . „Și baba se piaptănă. (Excelenta sa d. Mihalache s’a întors din Basarabia cu impresii plăcute) D. MIHALACHE: La revedere, popor!... serie de EPISTOLE... Vă promit să vă SCRIU... o nouă Grâu, făină, pâine De câteva luni ţăranul îşi vinde grâul cu doi lei kilogramul. Presa a dat alarma, dar guvernul ţărănesc al d-lor Maniu şi Mihalache, nu s’a mişcat. Cel mult dacă, din interese electorale, în gazetele ţărăniste pentru popor, s’a demonstrat că acest preţ este normal, pentru că el nu se stabileşte în ţară ci depinde de situaţia mondiala. Deci guvernul nu e vinovat ci... liberalii cari agită! Că preţul de doi lei kilogramul de grâu e normal faţă de preţul mondial, e un adevăr. D-l Tailored Constantinescu a dovedit-o cu cifre. Căci, pe când preţul mondial al vagonului de grâu, astfel cum era stabilit de bursa din Chicago la 23 Octombrie se cifra la 49.850 lei vagonul, — preţul OFICIAL la Brăila era de 34.080 lei vagonul, iar la Galati de 28.000 lei vagonul, — cu toate că, fată de distanta la centrele de desfacere europene, trebuia să coteze mai mult decât preţul mondial de la Chicago! Este deci o diferenţă în minus de 15.000 —20.000 lei la vagon faţă de preţul oficial! Dar la rândul lui acest preţ nu se realizează de ţăran, ci înregistrăm o nouă diferenţă de circa 10.000 Iei la vagon, — săteanul obţinând aproximativ numai 18.000—20.000 lei pentru 19.000 de kilograme grâu! Cauzele acestei situaţii detestabile, a acestei spolieri a ţărănîmei, sunt cunoscute: guvernul n’a organizat exportul, a lăsat pe ţăran pe mâna speculanţilor, l’a demoralizat punându-i sechestre fiscale pe grâne şi vânzându-i-le în licitaţii fictive. Şi aşa, pe nimic, aproape tot grâul a trecut în mâna samsarilor, fie pentru export, fie pentru consumul intern. Cooperativele n’au desfăşurat nici o activitate, căci chiar cumpărările pentru Stat, s’au făcut tot dela inteimediaţi. Dar iată că guvernul s’a trezit! D-l Madgeanu, eterna muscă ce bâzâie în jurul calului care trage căruţa Statului român, — a intrat în funcţiune. D-sa urmăreşte azi urcarea preţului intern al grâului, — azi când grâul a eşit din mâinile ţăranilor găsindu-se în acele ale intermediarilor şi ale morarilor. Şi pentru aceasta s’a numit o comisiune, care încasează diurne, pertractează şi avizează. Iar d. Madgearu face expozeuri în consfătuiri ministeriale, în delegaţii economice, in consilii de miniştri şi vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte mereu până ce ţăranii nu vor mai avea nici un bob de grâu. Atunci se va da soluţia: se va scumpi pâinea. D. Madgearu a şi argumentat cu anticipaţie, pentru a preveni pe samsari să-şi complecteze stocurile: „producătorii au făcut destule sacrifcii pentru consumatori în primii ani după războiu, să facă acum şi consumatorii jertfe pentru producători“. Perfect. Dar cu o condiţie: să nu se facă pentru samsari, pentru morari şi pentru brutari. Ori, nepăsarea criminală de până azi duce tocmai la acest rezultat: păturile sărace de la oraşe şi chiar ţăranii, vor plăti o pâine scumpă, după ce grâul a eșit pe nimic din mâinile producătorilor. Mai mult, chiar statul va plăti scump grânele ce-i sunt necesare, fără ca prin aceasta să fie ajutați producătorii. Grâul s’a vândut eftin, făina va fi scumpă. Făina va fi scumpă — pâinea va fi cu preţ de speculă. Iar guvernul va fi fericit şi d. Madgeanu va trâmbiţa, pretutindeni că a ridicat preţul intern al grâului, salvând producătorii! Guvernul n’a ştiut să organizeze exportul de cereale, nu ştie să organizeze nici piaţa internă. Toate momentele prielnice pentru a veni în ajutorul ţărănimei au fost scăpate. Nu s’au făcut la vreme cumpărături de Stat la preţuri rezonabile, ca în Bulgaria, — nu s’au acordat nici prime de producţie, ca în Ungaria. Azi, prea târziu se recurge la o măsură care, sub un sever control, trebuia să se ia de acum câteva luni. Va fi fără folos pentru producători şi extrem de împovărătoare pentru consumatori. Azi altele sunt mijloacele cu cari trebue să se vină în ajutorul producătorilor pentru a susţine totodată campania de însămânţări. Căci nici samsarii, nici brutarii nu vor ara şi semăna ogoarele. Politica Externă - Alegerile generale din Norvegia — Importanţa cea mare care se dă alegerilor din Norvegia precum şi atitudinea partidului muncitoresc de acolo, nu priveşte numai această ţară, ci are o însemnătate chiar pentru celelalte ţări din Europa. Să nu se uite ca partidul muncitoresc din Norvegia este cu mult mai radical decât oricare alt partid muncitoresc din lume, afară numai de comuniştii din Rusia sovietică. La ultimele alegeri generale de acum trei ani, acest partid şi-a sporit numărul representanţilor în cameră Storting, cu încă 25, ajungând la un total de 61 mandate din totalul de 150. Dar pe atunci programul oficial al partidului pentru alegeri era încă alcătuit în termeni rezonabili şi scop de a câştiga cât mai multe voturi ale aripei drepte. De astă dată situaţia este cu totul alta. La congresul de astă vară al partidului s’au făcut declaraţii făţişe în favoarea revoluţiei, la rigoare prin mijloace ilegale şi neconstituţionale. Partidul se leapădă de toate idealurile democratice şi se declară pentru dictatura proletariatului, cu tot ceea ce acest sistem implică. "■ . Campania electorală este una dintre cele mai intense, ceea ce e şi natural având în vedere gravele chestiuni în joc. Un impozit asupra capitalului va fi printre cele dintâi legi pe care un guvern muncitoresc le va introduce, următoarele fiind dezarmarea complectă şi naţionalizarea băncilor. Cei trei şefi principali ai partidului şi mişcării muncitoreşti în Norvegia sunt: Un profesor universitar, a cărui origină este o familie burgheză foarte respectată, apoi editorul cotidianului principal al muncitorimei, precum şi preşedintele consiliului sindicatelor muncitoreşti.In momentul de faţă partidul a rupt orice legătură internaţională, dar, până în ultimul timp relaţiile sale cu Internaţionala moscovită erau dintre cele mai cordiale. De asemeni este interesant să se amintească cum că partidul muncitoresc din Norvegia nu recunoaşte sub nici un chip Liga Naţiunilor, şi că totdeauna votează contra oricărei contribuţii pentru această instituţie, iar, când va veni acum la putere va întrerupe orice relaţii cu Ligi fiiPFUIW # & Partidul muncitoresc are ca opozanţi alte trei,, grupări de forţe aproape egale în Storting (cameră), Stânga, care-i acum la putere, dreapta şi partidul fermi erilor. Partidul de dreapta este un partid eminamente orăşenesc reprezentând clasele profesionale şi comerciale. Partidul de stânga este întrucâtva radical, de-o nuanţă cam ca aceea a dreptei partidelor laburiste din alte ţări. Dreapta se aşteaptă să câştige la aceste alegeri de la5 până la 10, locuri. Stânga speră să se menţie, pe câtă vreme partidul agricol, (al fermierilor) care-i de nuanţă conservator — chiar reacţionară, — se crede că va pierde câteva locuri. Dar nu există campanie electorală fără să aibă şi partea ei comică. De exemplu faptul că partidul fermierilor a propus 7 candidaturi chiar în Oslo, oraşul cel mai mare, stârneşte hazul tuturora. Printre aceşti candidaţii sunt un directoride ziar, un preot, vre-o doi avocaţi şi... o moaşă! Se înţelege, că nici una, din aceste persoane nu este agricultor, dar speră să atragă voturile unui mare număr de agricultori stabiliţi temporar, în oraş cu diferite treburi. « ■ CONGRESELE TINERIMEI LIBERALE Tinerimea liberală, expresia colectivă a puterii de reînprospâtare a forţelor vii ale partidului nostru, îşi va ţine congresul regional a părţilor transcarpatine, în Cluj la 8—9 Noembrie anul curent. Nu poate fi vorba de o înjghebare sau manifestare cu caracter regionalist; acest congres izvoreşte din importanţa deosebită a mişcărilor tinereşti pentru încadrarea definitivă a părţilor alipite şi din unele exigenţe speciale ale organizării tinerimei liberale. ...v! * ni. Procesul fuziunei sufleteşti, pentru reuşita căruia generaţia unirii a făcut tot ce a putut, trebuie să fie dus la bun sfârşit de generaţia tinerimei de azi. Astfel, din punct de vedere naţional, este o inconmensurabilă utilitate organizarea, în prim rând, a tinerimei liberale din părţile alipite şi chemarea ei la o muncă colectivă şi conştientă. Ea este mai liberă de prejudecăţile unor bătrâni, cinstiţi în sufletul lor, dar stăpâniţi încă de mentalitatea importată de sub stăpânirea opresorilor în regimul dominaţiunei noastre naţionale. De vreme ce singur partidul naţional-liberal a fost, dela început, acela care a ţinut calea dreaptă şi luminată de idealul fuziunei sufleteşti a tuturor Românilor, nimic nu poate fi mai firesc decât că, tinerimea doritoare a vedea desăvârşită unitatea sufletească a neamului nostru, să i se grupeze în jurul drapelului naţional-liberal. Această adunare a rândurilor are să fie verificată prin congresul transcarpatin din 8—9 Noembrie. Orice mişcare acolo trebuie intensificată unde să găseşte principalul ei obiectiv. Or, problema sufletească trebuie să ne fie cea mai scumpă, fără unitate în judecată şi fără încredere neclintite în viitor, criza de azi rămâne insolubilă1, ^ * ' . Mişcarea tinerimei, în cadrele partidului naţional-liberal, trebuieşte aşezată între fireasca grijă a conducerii cu răspundere şi între legitima aspiraţiune a tinerimei de a se putea afirma individualitatea pentru a se stabili un cadastru real al valorilor în sânul partidului. Armonizarea acestor contrapuncte şi înlăturarea oricărei posibilităţi de deraiere este posibilă, dar numai prin întrebuinţarea unei metode potrivite de organi zare. " ■"*— Mobilizarea simultană a întregii tinerimi liberale ar putea, înmulţi posibilităţile unei greşite orientări. Atâtea temperamente şi mentalităţi deosebite, imposibiltatea informării tuturor asupra scopului şi a mijloacelor, ar putea să provoace ,varietăţi de vederi, a căror armoni- zarea în timpul scurt al congresului ar putea să eşueze. Duşmanii noştri, atât de numeroşi, aşteaptă cu nerăbdare orice măr de discordie ar putea cade între rândurile liberale, atât de admirabil închegate. Până când în congres regional să întâlnesc oameni cari, mai mult sau mai puţin, se cunosc personal, au aceleaşi particularizari iar aspiraţiunile le sunt mai apropiate într’aşa măsură că unitatea de vederi este asigurată. Dar informarea pe regiune este mai uşoară, conştiinţa colectivă a scopului determinat este mai consolidată. Congresul regional e o cale pe care ştii de unde pleci şi unde mergi, cale care constituie secretul oricărui succes. După ce toate regiunile au trecut prin mişcarea congresuală, se va putea înfiinţa o mişcare tinerească liberală pe întreaga ţară, încadrată cu desăvârşire în unitatea partidului, dar potrivită pentru a oferi cadrul necesar afirmării generaţiunei ce urmează să asigure continuitatea şi dăinuirea partidului naţional-liberal. "iSy* * * VALERIU HOMAN " ECONOMIILE SĂLBATICE ale d-lui Costăchescu Anticulturalul se bucură. De doi ani așteaptă în zadar prilejul oficial pentru a-și arăta puterea desstructivă. Ziua de pomină a sosit. Comisia financiară a budgetului cere tuturor departamentelor economii... „Economii sângeroase“ — cum se laudă în presă primul ministru, nu atât pentru a se convinge pe sine, cât pentru a impresiona opinia publică. D-l Costăchescu e gata. Va oferi chiar economii întreite decât i se cer. Profesorul țărănist, care s’a ridicat dela umbra plugului, despreţueşte cultura masselor. Are aerul de-a regreta că n’a rămas cioban la oi sau vechil la proprietar. Când îl vezi înalt ca un plop, bine hrănit, purtând o jachetă impecabil tăiată şi un joben cu lustru, îţi dai seamă câtă demagogie fierbe în sângele Excelenţei de la Instrucţia Publică. Şi totuşi solul ţărănimei, inspirat de cine ştie ce pedagogie troglodită, găseşte că marea massă a poporului primeşte mai multă lumină decât îi trebue. învăţătura omoară datina, duce la o civilizaţie care sterilizează instinctele primitive, desrădăcinează, seamănă în sufletul simplu şi inocent al analfabetului, năzuinţe primejdioase. Singură bezna poate chezăşui virtuţile atavice, puterea de muncă a robului, răbdarea lui de bou şi acea taină naţională de a păstra pe ţăran mulţumit chiar dacă nu primeşte altă hrană decât un codru de mămăligă lâncedă şi o ceapă degerată, învăţătura îl va face pretenţios, dârz şi voinic. Va renunţa, în caz de boală, la leacurile băbeşti, va merge la doctor şi va cere injecţii de sifilis, va mânca jumătate din ce produce, aşa că exportul ţării va suferi, iar în zilele de propagandă electorală, nu s’ar mai lăsa ademenit sau păcălit de minciunile ţărăniştilor, nu le va mai da votul orbeşte, ei-i va apuca de guler, li va cere socoteală pentru isprava ,din trecut şi pe urmă îi va alunga cu pietre din bătătura satului. Iată spaima Costăchescului pentru ziua când bezna de la ţară va fi risipită şi când analfabetismul nu va mai sluji drept piedestal ciocoilor ţărănişti. Nu odată am susţinut că cea mai elocventă propagandă printre ţărani în potriva demagogilor actuali, este să se fotografieze şi să se împartă apoi în zeci de mii de exemplare, fie pe Ion Mihadache lăfăindu-se în limuzină ca un Bimbaşa-Sava, fie palatul în care îşi cuibăreşte trândăvia cutare fruntaş ţărănist, bine cunoscut de toată lumea că acum zece ani n’avea nici cu ce bea apă în căsuţa cu coperiş spart din spatele bisericei. S’a anunţat oficial că 14.000 de învăţători vor fi desfiinţaţi. Se vor închide deasemeni numeroase licee, şcoli comerciale, profesionale, de meserii, de menaj şi de adulţi. Se vor realiza, să zicem, o sută de milioane lei economii. Mare scofală ! Preşedinţia consiliului cheltueşte cel puţin dublu cu plimbăreţii ei în străinătate, cu darurile făcute partizanilor şi cu subvenţionarea ziarelor care ocrotesc guvernul. Dacă această risipă a banului public e criminală, cu atât mai vârtos apare ca o nelegiuire meschina economie realizată pe spinarea învăţământului naţional, in acest secol de deşteptare a masselor, când analfabetismul dezonorează un stat şi îi ia dreptul de a avea cuvânt hotărâtor la masa verde. Economiile d-lui Costăchescu trebuesc puse în adevărata lor lumină de primejdie naţională. Sunt tot aşa de condamnabile, ca şi cum s’ar suprima apărărei naţionale muniţiile ori s’ar tăia spitalelor şi serviciilor medicale porţiile respective de vaccin, serum, chinină şi neosalvarsan. Fireşte, chestiunea are o însemnătate prea vitală pentru sta tul român, ca să nu revenim mereu asupra ei. 1 ECOURI Comisiunea pentru revizuirea personalului întreprinderilor de stat din Leningrad* a publicat zilele acestea rezultatele lucrărilor sala După darea de seamă a acestei comisiuni, au fost înlăturaţi din numărul, total de 100.000 funcţionari ai întreprinderilor din Leningrad, pentru atitudine nereală faţă de soviete, peruita biurocratism şi neîmplinirea obligaţiunilor, circa 10.000 persoane, adiucă 10 la sută. Toţi aceştia au fost imediat concediaţi. Organizaţia internaţională a bucătarilor şi şcoalelor pentru gătitul mâncării şi-a ţinut de curând al doilea ei congres la Paris cu participarea a numeroşi delegaţi din 15 state. S-a luat hotărâârea ca viitorul congres să aibă loc în anul viitor la Praga. Pe lângă congresele cari vor avea loc în anul viitor la Praga, se adaugă deci un nou congres interesant.