Viitorul, iunie 1933 (Anul 25, nr. 7604-7628)
1933-06-11 / nr. 7612
Anul al douăzeci 9i cincilea no. 7612 BUCUREŞTI administraţia STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 3-68.17; Redacţia ?i Administraţia 3-49.23 REDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 2 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug Dummies 11 Iunie 1333 SW. 300/21 Un an..........1100 Iei I Trei luni .......100 lei Şase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ IN STREINATATE N T E A B IN TARA Un an.......... 600 Iei I Trei luni.......150 Iei Şase luni...... 300 „ Un exemplar ° Instituțiuni publica şi particulare 1000 lei anual _____________Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. G-le a P. T. T. No. 137.282/926 NOTE DICŢIONARUL ACADEMIC ,nervus rerm) Ei Marele dicţionar academic a primit, defalcând un legat, o mică sumă de bani pentru a putea să fie continuată tipărirea lui. Căci, cu acest monumental tezaur al lmbei noastre, s’a întâmplat ceva extraordinar şi anume s’au putut găsi savanţi, idealişti, cari să-l alcătuiască — lucrul cel mai greu — dar s’au găsit mai dificil banii, relativ, puţini, pentru a tipări preţioasele manuscrise eşite din munca învăţaţilor! Intr’o ţară în care se cheltueşte destul, — chiar şi pe lucruri inutile — nu s’au putut găsi totuşi suficiente mijloace pentru a da la lumină o lucrare, în care se va reflecta ca intr’o oglindă geniul rossei noastre. Cuvintele sunt viaţa sufletului. In ele se citeşte adâncul spiritualităţei unui neam, şi de aceia putem fi mândri că munca unui Radeu, unui Philipide, unui Sextil Puşcariu — pentru a nu mai pomeni de munca cheltuită în dicţionare de mai mică întindere, datorite d-lor Şăineanu, ori Candrea a ajuns să se concretizeze intr'o lucrare aproape de-a fi sfârşită. Trei părţi din „Dicţionarul academic“ este tipărit, şi ceia ce s'a tipărit ar trebui să formese o lectură curentă pentru toţi oamenii de carte, pentru toţi românii. D-nul M. Sadoveanu intr-o comunicare la „Radio“ vorbea despre farmecul ce-i poate da lectura, acestui dicţionar al limbei noastre. Nimic mai adevărat ! Se citeşte dicţionarul academic, cu o nespusă plăcere, atunci când ai dragostea de carte. Găseşti acolo cuvinte rare, găseşti explicaţia cuvintelor întrebuinţate curent, fără înţelegerea precisă a scrisului; găseşti atâtea locuţiuni, atâtea citaţii din autorii noştri, dela cronicari până la cei din ziua de azi, lacât ■Hb**'*«** interes totdeauna viu. Numai cetindu-l, un român, îşi dă seamă, de bogăţia limbei noastre, pentru că în fiecare pagină afli un cuvânt pe care nu-l cunoşti! Ce poate fi mai util, deci, decât a afla în chiar casa ta, că posezi un lucru de a cărui existenţă nici nu bănuiai! Dicţionarul academic este astfel ui tezaur nu numai filologic, interesând pe specialişti, dar şi o carte care ar putea deveni „de căpătâi“, atâta de pitorească, de vie şi de interesantă e lectura lui pentru oricine ! Şi-o atare lucrare stă în loc pentru că nu se găsesc câteva sute de mii de lei cu care s’ar putea sfârși una din cele mai fundamentale opere literare ale neamului nostru.. PETRONIUS ’ «• soluţie socială atât de primejdioase. Ca în tot trecutul său glorios de realizări istorice, partidul naţional-liberal exclude demagogia din acţiunea sa politică şi aduce astfel ţărei, spiritului de ordine şi legalitate, servicii imense, chiar fiind în opoziţie. Acest rezultat îmbucurător pentru sănătatea morală a ţărei se datoreşte capitalului de neţărmurită încredere obştească, pe care partidul naţional-liberal l-a acumulat în decursul istoriei sale care se confundă cu însăşi istoria ţării. In adevăr, opinia publică a ţarei este pe deplin şi adânc încredinţată că partidul naţionalliberal care a salvat ţara în trecut în toate ceasurile grne, o va salva şi de data aceasta, îndreptând-o spre căile sănătoase ale refacerei economice, ale gospodăriei de Stat chibzuite, şi cinstite, ale reinvierei tuturor forţelor ei materiale şi morale. VOINŢA TARII s’a manifestat Evenimentul politic care con- ordinale ale zilei de dar cătina« să domine viaţa noastră restă în calea tendinţelor extrepublică rămâne fără îndoială! miste de dreapta şi de stanga a uriaşa manifestaţie a masselor izbucnirilor de revolta şi de încetăţeneşti din tot cuprinsul ţarei, convocate de partidul naţional-liberal. . . întrunirile publice de Duminică s’au transformat, prin numărul imens al participanţilor şi prin "însufleţirea masselor cetăţeneşti, în adevărate adunări naţionale, aşa cum se întâmplă numai la zile mari şi hotărîtoare. ... Partidul naţional-liberal a mai dovedit încă odată, — deşi nu mai era nevoie, — că în aceste vremuri de suferinţă, de lipsuri şi deprimare generală, rămâne singura nădejde a ţărei. Opinia publică întreagă, toate clasele producătoare dela sate şi oraşe, cari formează conştiinţa cetăţenească a ţărei, au venit in jurul steagului partidului naţional-liberal să afirme cu neînfrântă hotărîre sentimentul lor de adâncă nemulţumire şi neîncredere în regimul nefast şi răufăcător care guvernează încă, şi, în acelaşi timp, să manifesteze credinţa şi încrederea că singur Din această adâncă încredere partidul naţional-liberal mai poa ----- -- —-------,înte salva ţara de la ruină şi delcastru. Cu o putere elementară şi cu acel bun-simţ firesc, înăscut în poporul român, conştiinţa publică a ţărei îşi dă seama că prelungirea unei cârmuiri care a constituit o adevărată nenorocire naţională, s’ar transforma intr’o catastrofă inevitabilă. In faţa primejdiei pe care o simte şi o vede, opinia publică reacţionează şi dă alarma supremă. Impunătoarele adunări de Duminică n’au fost simple întruniri publice politice, ci un adevărat plebiscit în care său afirmat sentimentul public şi voinţa hotărâtă a ţărei, de a vedea înlăturat regimul incapabil al partidului naţional-ţărănesc, pentru ca,sub cârmuirea chibzuită şi fieatâtea ori încercată a partidului naţional-liberal, — ţara să poată cunoaşte iar vremurile de propăşire şi prosperitate. Incăodată partidul naţional-liberal s’a dovedit o forţă politică „ de ordine şi progres care stăpâ- i triumfa, peste nu numai greutăţile extra- ------obştească în puterea de realizare a partidului naţional-liberal, — dovedită şi încercată tocmai în vremuri grele, — isvorăşte cuputere elementară voinţa energic şi entusiast manifestată de sutele de mii de cetăţeni conştienţi, în favoarea acestui partid. Regimul naţional-ţărănesc, — care a fost cu drept cuvânt comparat cu un adevărat PURGATORIU al României, — autorul dezastrului financiar şi economic, al dezorganizărei Statului ,şi al ruinei claselor producătoare, — este sfârşit. Nu numai toate consultările electorale din ultimul timp, chiar şi cele cu caracter profesional, s’au rostit cu hotărâre împotriva sa, dar şi întreaga conştiinţă cetăţenească, reprezentată în gigantice adunări naţionale cu caracter plebiscitar. Intr’o ţară cu regim democratic constituţional înlăturarea unui asemenea regim devenit odios, este o necesitate ce nu poate fi evitată. Voința ţărei va ROLUL CAMERELOR PROFESIONALE Călătoria Moi Duca toate fantasiile economice ale guvernului. De aceia, dacă am ajuns în situaţia gravă de azi şi dacă în special comerţul şi industria sunt distruse, vina o poartă în mare parte aceşti reprezentanţi improvizaţi ai vieţii noastre economice, cari nu-şi fac datoria ci contribue prin Ucheismul, obiedenţa, nepriceperea şi venalitatea lor la opera distructivă ce se face. * Comercianţii şi industriaşii din toată ţara, voesc să pună capăt acestei stări de lucruri dezastruoase. Ei nu înţeleg să facă mari sacrificii pentru Camerele de comerţ şi industrie, pentru ca acestea să fie arme îndreptate împotriva intereselor. De asemenea agricultorii nu înţeleg să jertfească un ban greu adunat pentru Camerele de agricultură ce sunt în realitate mijloace de căpătuire. De aceia se observă în rândul tuturor producătorilor, o vie mișcare împotriva acelora cari au coborât demnitatea camerelor probe când e la cârma partidul național ţărănesc, a încercat prin toate mijloacele să reducă rolul camerelor profesionale la simpla birouri de aprobativă înregistrare ale actelor guvernelor. Politicuinizarea Camerelor de industrie şi comerţ, ca şi a celor agricole, s’a făcut în ritm rapid. Toate consiliile care nu erau compuse din partizani ai regimului, au fost dizolvate. S’au pus în loc comisii interimare compuse din devotaţii guvernului iar alegerile se amână de două trei ori, până când satrapii locali prind un moment favorabil ca, prin silnicie, fraudă şi abuz, să-şi impună Creaţiunile. * E de la sine înţeles că fără pricepere şi fără dorinţa sinceră de-a apăra interesele acelora pe cari ar trebui să-i reprezinte, — aceşti oameni sunt simple unelte de presiune guvernamentală. Ei se mulţumesc să consume cu rapiditate fondurile camerelor, să facă în plus împrumuturi, angajând întotul şi să aprobe fără cârtiţe fesionale şi l alt, distrus utiliatea. La toate alegerile pe care guvernul este silit să le facă, listele ce îndrăzneşte să le propună, sunt respinse. Capitala, ca totdeauna, s’a pus în capul acestei mişcări de protestare. In alegerile pentru Camera de comerţ şi industrie, listele guver- Preşedintele partidului nationalliberal a plecat alaltăeri în streinatate unde va rămâne până la sfârşitul lunii. nului au fost ruşinos înfrânte, --j. Această călătorie are, desigur alegându-se acei cari reprezintă în adevăr comerţul şi industria Capitalei. In ei şi-au pus încrederea comercianţii şi industriaşii şi în acelaş timp i-au sprijinit partidul liberal, pentru că în adevăr reprezintă viata economica, având dorinţa de-a face tot ce le stă în putinţă pentru a o salva de ,,târnă-- deCÂt ,t cadrul european, copul“ ce s’a abătut asupra ei. Avem convingerea că noul consiliu al Camerei de comerţ şi industrie din, bucureşti, va da pildă întregei ţări, de apărare energică şi luminată a intereselor economice, dând totodată o nouă directivă, un nou impuls şi o nouă viaţă, acestei instituţii. PACTUL CELOR PATRU - Discursul Il-Irot Mussolini şi garanţiile Franţa! — Azi când pactul celor patru este semnat, când textele au devenit publice, când ministrul nostru de externe a dat publicităţii nota de garanţie a Franţei ,şi răspunsul României la această notă_ — se poate judeca temeinicia articolelor noastre scrise în zilele conferinţei de la Praga. Scriam atunci că pactul Celor patru de azi nu este pactul celor patru de eri. Spuneam că textul iniţial al d-lui Mussolini avea ca principiu de bază şi ca scop unic revizuirea. Afirmam că noul text este un pact de colaborare al celor patru, semnatari. Spuneam că textul intermediar rezultat din negocierile anglo-italiene, dar mai ales şi în primul rând pin inspiraţia Romei, elimina Societatea Naţiunilor din jocul desfăşurărilor europene şi instituia un Directorat al marilor puteri in fata căruia tertii interesaţi aveau să se înfăţişeze pentru a asculta sentinte dinainte redactate. Afirmam că datorită diplomatic, atente si active a Micei Înţelegeri şi a actualului său negociator şi purtător de cuvânt, d-l N.Titulos/■n — sensul, textul şi spiritul pactului au fost complet schimbate la reforma directă a Franţei. Spuneam că revizuirea fiind complet eliminată mai există, pe lângă acest pact, o notă de garanţie a Franţei în ceea ce priveşte revizuirea tratatelor şi politica sa hotărâtă în acest domeniu. Afirmam că această notă respinge revizuirea şi în principiu şi în concret, că procedura articolului 19 este precizată în sensul unanimităţii necesare plus participarea părţilor, că Franţa se leagă astfel definitiv de o atitudine fermă şi statorniceşte in forme fixe o procedură care prin greutatea ei devine o garanţie in plus. Spuneam că fără pact aceste garanţii ale Franţei nu există —si in ipoteză pur juridică — situaţia noastră şi in general a Micei înţelegeri — este mai Şubredă fiindcă procedura revizuirii poate să-ti găsească sediul materiei în alte texte sau în alte formule. Afirmam că prin pactica înţelegere are totul de câştigat şi nimic de pierdut. Azi textele publicate confirmă punct cu punct cele afirmate de Hol. O analiză amănutită a articolelor devine deci inutilă. Mai interesant e comentariul aăcut de d-l Mussolini în discursul pronunţat la Senat. Interesant fiindcă vorbeşte conducătorul unei puteri cu mari resurse de vitalitate politică, interesant fiindcă vorbeşte unul din semnatarii pactului şi mai ales interesant fiindcă vorbeşte acel care a avut, în această chestiune , un rol de iniţiativă. Nu e nevoie de a ne referi la toată presa europeană si de a sublinia in deosebi (Comentariile presei franceze pentru a descifra io discursul T'"Cc1,i. ionul împăciuitor, lozincele de fecundă colaborare, tendinţa de eschivare a lozincelor sale prea răsunătoare din ultima vreme, dar care totuşi îl legau, comprehensiunea largă europeană şi internaţionala a realităţilor politice, imposibilitatea rasturnării situaţiilor si mai ales pericolul sau inutilitatea acestor răsturnări Nu este câtuşi de puţin ceasul polemicilor în clipa când Italia face un mare nas de apropiere de Franţa, indirect de aliaţii săi şi când se aruncă bazele temeinice şi realiste ale unei noui colaborări europene. Când d-l Mussolini vorbeşte însă de textul d-sale primitiv ca de o simplă „schemă" care trebuia să servească numai de bază de discuţie, ne reamintim în treacăt că respingerea acestei „scheme“ a dus nu demult la acel fulgerător si nedrept articol împotriva Micei Intelegeri și a statelor ei alcătuitoare. Dacă ar fi fost o simplă „schemă", un proiect lipsit de importanţă, o ciornă fără valoare, — dece acele eșiri polemice ceri stârneau — atunci — atâtea legitime îngrijorări şi mobilizau atâtea inutile ostilităţi ? In al doilea rând cum să nu subliniem cu satisfacţie numeroasele nasagii în cari d-1 Mussolini vorbeşte despre Societatea Naţiunilor, despre pactul şi rostul ei în desfăşurarea politicii europene, despre rolul ei tutelar, când ne amintim supărătoarea tendinţă de altădată pentru eliminarea spiritului genevez din jocul politicii internaţionale ? Cum să nu primim cu satisfacţie declaraţia că pactul semnat chiar la interpretarea sa cea mai largă nu visează cuvintele sunt ale Ducelui — „nici-un punct concret la ordinea zilei“ — când regăsim par’că ecoul doctrinei franceze, de EUGEN TITEANU aşa cum figurează şi in nota de garanţie a d-lui Paul Boncour, ca nu poate fi vorba de revizuiri nici în principiu nici în concret ? Evident d-l Mussolini nu crede în menţinerea tratatelor faţă de eternitate. Pentru a preciza gândul său însă Ducele se referă la părerile similare ale d-lui Reims, ceia ce veţi recunoaşte că oricine poate accepta prin însă d faptul că sunt părerile ministrului cehoslovac şi fără uit examen al lor. Totuşi e bine de a preciza că în concepţia juridică a d-lui Bene* revizuirea înmută un acord bilateral al părţilor si adesiunea ex (Continuare in pagina 3-a) irt Sîafele-Unite D-1 Roosevelt scümite revizuirea — —1 min ■■mi I— ........— datoriilor de război Corapondentul agenţiei „Reuter“, crede a şti că preşedintele Roosevelt ar fi afirmat din nou că este dispus să dea o atenţie amicală oricărei cereri oficiale pentru o revizuire a datoriilor. Debitorii ar trebui să facă primul pas în această chestiune. (Rador). 101 ROOSEVELT I Erori economice — Cetind cartea d-lui Alristide Blank — de MIHAIL PLATAREANU Conferenţiar la şcoala politehnică din Bucureşti Am cetit cu multă atenţiune, cartea d-lui Arfttide Blank intitulată: ..Economice“ şi am închis-o cu un mare regret. Acela că a fost scrisă. Nici ca metodă ştiinţifică, nici ca material documentar, nici cel puţin ca ţinută literară, ca mod de a se exprima într’un domeniu de specialitate, această carte nu aminteşte personalitatea autorului, aşa de cunoscută publicului. Este o carte — va constata aceasta oricine o va răsfoi — scrisă la mânie. Şi supărările sunt totdeauna rău sfătuitoare, întâi s’a supărat pe economişti, pe cei cu diplome. Zice d-sa, titlul nu înseamnă nimic, că aceşti „specialişti speriaţi de titlul de at Dicţionarul îl citeşti cum doctor în ştiinţa economice au realizat o operă îngustă, nefastă, etc.“ Nu ştim la cine face aluzie d-l Aristide Blank, căci întreaga sa lucrare, este o polemică cu diverşi miniştri, directori ai Băncei Naţionala, ai ministerului de finanţe, — pe care îi înseamnă cu X, — dar nu-i mimeşte. Probabil că n’a voit să deslănţuiască un răsboi adevărat, ci mai mult linele preliminarii. Pentru acest mod de a se comporta în lucrarea d-sale, nu-i vom face nici o critică nici măcar, nu vom comenta Ceia ce vom reţine, din lucrarea d-lui Aristide Blank sunt erorile ce le comite, aruncând partidului naţional-liberal, înveninate reproşuri ■ - v « v Aceste erori în ordinea gravitatei — aşa cum le aşează d. A. Klank ar fi: a) Transportarea aurului la Moscova, contra sugestiei d-lui Mauriciu Blank-tatăl, care susţinea să-l trimită în Anglia; b) naţionalizarea Soc. Steaua Română; c) Politica feroviară de a consuma cărbuni (pentru că erau interesate bănci românești in întreprinderile acestea) d) refuzul răposatului premier Vintilă Brătianu, de a accepta un împrumut german oferit prin d. Aristide Blank, e) refuzul de a face concesiunile patrimoniilor statului, a tuturor patrimoniilor: petrol, păduri, mine, bălţi etc. a monopolurilor statului. Declarăm dintr’un început că nu răspundem pe larg la fiecare învinuire adusă partidului liberal şi răposatului Vintilă Brătianu, căci aceasta ar însemna să scrim şi noi o carte. Să mai insistăm ? Chestiunea tezaurului evacuat la Moscova este arhicunoscută. A fost evacuat la Moscova pentru că nu se putea, altfel. Orice transportare a lui trebuia făcută prin Rusia, care n’ar fi respectat destinaţia găsind-o jicnitoare neîncrederea «ce i-am fi arătat-o, şi pentru timpul când a fost executat, acest transtitor. Evenimentele ce s’au succedat în Rusia, ■ nimeni nu le putea prevede. Naţionalizarea Soc. „Steaua Română“ a fost, făcută dintr’o îndoită consideraţie privind economia noastră naţională şi demnitatea noastră ca stat, într’un moment, când regimuri politice nenorocite, anterioare, compromiseseră în chipul cel mai rău posibil, creditul ţărei. In ce priveşte politica feroviară a partidului liberal, care a favorizat industria carboniferă — industrie românească, cu capital românesc, cu braţe româneşti şi cu folos pentru C. F. R. R. această politică constitue o mândrie a partidului liberal. Economiile ce d-1 Blank, pretinde că le-ar fi făcut - C. L. !».. urmărit desrobirea ţărei de tirasunt iluzorii şi este regretabil, că intr'o aşa de mare fi cunoscută problemă, mult desbitută şi tehnic şi economic, autorul se prezintă aşa de , insuficient informat. Este doar constatat, — în afară de consideraţiunile de ordin social şi economic-naţional, care singure ar fi justificat să se utilizeze cărbuni chiar cu pierderi — că după serioase calcule ale specialiştilor, introducerea pacurei în combustiunea locomotivelor, necesitau amortizat prin presupusele economii. Dacă n’ar fi să socotim decât înlocuirea cazanelor la locomotive şi construirea de depozite, eisterene, pompe de aprovizionare, în staţiile principiile, şi încă ar fi destul de concludentă contraindicaţia utilizărei integrale al acestui combustibil, care ar lăsa pe drumuri peste 300.000 de braţe, căci minele se vor închide, cărbunii neputând fi exportaţi. In privinţa politicei «le împrumuturi şi concesiuni, pentru care pledează atât de călduros d-l Aristide Blank, care îşi oferise mereu oficiile de bun Român şi bancher în acelaş timp, noi opunem un puternic veto. Dacă partidul liberal, care a uia capitalului cosmopolit, ar fi procedat altfel, iam fi avut creiată o finanţa Românească, între care a stat şi reputata Bancă Blank. Şi dacă ar fi concesionat, tot aşa cum dorea autorul, se pare că ne mai rămânea, să încheem şi un contract de locaţiunie, în fosta noastră ţară. Atâta deveneam : chiriaşi trecători intr’o ţară, care păstra numai numele De altfel ne permitem a recomanda ori, era suficientă garanţia alta- cheltueli de miliarde, imposibil de similar, cea mai recentă lucrare, ternică erăbiit ziaristică, a bărbatului de stat şi financiar italian, Nitti, care a prezidat atât de mult şi atât de glorios, dle cele mai multe ori, destinele Italiei. „Concesiunile — spune, autorul— „sunt cel mai odios şi' mai" laş „din actele unui guvern.'' Totdeauna finanţa streină, care cumpără „aceste concesiuni, cu un scop a,aparent comercial, sfârşeşte prin „a se ocupa în modul cel mai respingător, de interese politice şi „sociale ale acelei ţări". Suveranitatea ei rămâne o vorbă simplă şi goală. De altfel, diripţa d-lui Blank,a fost satisfăcută cu rezultatele strălucite de azi, de către partidul naţional-ţărănesc care a urmat cu consecvenţă politica concesiunilor. Evidenţa faptelor s-a însărcinat a arăta greşelile acestei politici, preconisate «le 'către «J. Blank, directorul Băncei căzute în faliment. %■' • încheiem aceste critici, cu regretul c« l’am exprimat din primele rânduri, şi anume cu regretul că un om care a stat atâţia ani la posturi financiare de mari răspundere, atunci când împrejurările l-au scos «lin aceste posturi de comandă, nu a putut «la în liniştea cabinetului «de lucru', decât o lucrare dominată de resentimuida d-lui Blank, în privinţa conceite şi concepută pe un plan de po in străinătate in împrejurările actuale o insemnătate politică care merită a fi subliniată. In adevăr, nu trebuie să se piardă din vedere, că greutăţile de care se loveşte astăzi ţara noastră au, în bună parte un caracter general, comun tuturor statelor şi că soluţiunile lor nu pot fi privite cam un om politic purtând grija intereselor tarei sale .Şi având simţul răspunderilor, are datoria a întreţine un contact cât mai fervent cu lumea internaţională. * D-l Duca a fost anul trecut la Paris şi iniţiaţii ştiu cât de folositoare ţării a fost această călătorie în capitala Franţei. D-sa pleacă din nou astăzi, în momentul în care partidul pe care îl prezidează a dat o dovadă strălucită a imensei popularităţi şi a impresionantei autorităţi de care se bucură în masele adânci ale populaţiunii săteşti ca şi în straturile intelectuale şi muncitoare ale oraşelor. D-l Duca merge la Paris nu numai Fiindcă astăzi întreaga politică internaţională se concentrează acolo, ci mai ales fiindcă România vede întruchipate îi Franţa idealurile politicei «le pace, aspiraţiunile legitime ale popoatelor spre o eră de progres democratic şi voinţa hotărâtă de a apăra până la sfârşit intangibilitatea frontierelor naţionale consacrate prin tratate. Opinia publică românească, urmăreşte cu viu interes această călătorie a preşedintelui narrdului naţional-liberal şi suntem convinşi că prezenţa d-lui Duca la Paris va fi rodnică în rezultate folositoare cauzei româneşti şi inaltoraprietenii dintre Franţa şi bilei Dacă în trecut omul de stat şi Şeful de partid, către cari se concentrează speranţele unei întregi naţiuni, ar fi putut în examinarea problemelor cărora era chemat a se face fată, să se mulţumească a le studia prin minet de vedere intern, care singur interesa, si să se limiteze la un contact mai redus cu lumea din afară, astăzi, situaţia este alta, întrucât axa echilibrului dintre chestiunile interne si externe s’a deplasat cu totul in favoarea acestora din urmă. Examinarea pe teren a marilor probleme nationale si internationale la ordinea zilei, schimbul «le vederi cu personalităţile marcante ale vieţei politice, economice şi financiare internationale, analiza adâncă a atmosferei internationale, studiul acestor imponderabile —, de deteminante pentru triumful sau înfrângerea unei cauze — iată atâtea motive pentru România. EPUIZAREA REZERVELOR de PETROL — Un pericol national — Nu de mult, tot in acest loc,am ridicat extrem de importanta chestiune a rezervelor de petrol pe care le mai avem. Am afirmat că, dacă se continuă cu exploatarea sălbatecă practicată azi, in foarte scurtă vreme — câţiva ani numai — rezervele noastre de petrol se vor epuiza complect. Cum era şi natural, afirmaţia făcută a fost considerată ca o exagerare,rezervele noastre fiind mult mai mari. Totuşi, ne menţinem integral afirmaţia. Nu mai departe decât acum câteva zile, am primit confirmarea, celor susţinute «le noi de la organul cel mai competent in această chestiune. I Pentru moment această confirmare ne este suficientă, cu atât imai mult cu cât ea vine din par- I tea acelui care are în seama sa studierea întregei probleme ridicate de noi. J Când s’a făcut legea minelor, I sil li guvernul liber». în 1924, între văzându-se, posibilitatea epuizairei rezervelor, s’a pus în această lege, obligaţia pentru întreprinderile noastre de petrol, de a face imediat lucrările de prospecţiune şi explorare necesare găsirei de noui terenuri bogate în petrol. Cum întreaga întindere de terenuri aflată în exploatare nu trecea de 3000 hectare — situaţia care s’a menţinut până azi — necestatea găsirea de noui terenuri, era imperioasă pentru asigurarea rezervelor de viitor. Guvernul de pe atunci, dându-şi seama de extrema importanţă a chestiunei, destinase chiar un fond de 250 milioane lei, menit a forma baza unei mari întreprinderi naţionale de prospecţiune şi explorare. Odată cu venirea la cârmă a guvernului naţional-ţărănesc, în 1928, chestiunea a fost complect neglijată. Fondul de peste 250 milioane a luat altă destinaţie iar întreprinderile petrolifere obligate prin legea din 1924 să facă lucrările de prospecţiune şi explorare, s’au putut, datorită unei culpabile toleranţe, deroba de la această obligaţie. Stăpâne pe concesiunile de terenuri obţiupte cu obligaţia amintită, întreprinderile cu capital şi conducere străină, şi-au îndreptat întreaga activitate numai în direcţia secătuir cât mai rapide a acestor terenuri, neglijând, la adăpostul toleranţei statului,, obligaţia lucrărilor de prospecţiune şi explorare pentru găsirea de nouă rezerve. Această politică de secătuire, a fost, din partea întreprinderilor străine, perfect explicabilă. Interesate direct, prin trusturile comanditare, în exploatările din Irak, ele nu mai au interes ca să și mai prelungească activitatea la noi. Cât pot, ele scot, până, la secătuire, prin rezervele cunoscute, indiferent dacă, în foarte scurtă vreme, aceste rezerve se vor epuiza. ('.ind terenurile cunoscute şi aflate azi în exploatare vor fi secătuite, întreprinderile acestea îşi vor închide porţile, îndreptânduşi activitatea spre Irak. Potrivit acestor interese, în ultimii ani s’a pus la noi, în toată ţara, o singură sondă de explorare, în timp ce, producţia din terenurile cunoscute, printr’o exploatare sălbatică a crescut considerabil. In timp ce producţia Statelor Unite se cădea, cea de la noi, sub impulsul afiliatelor trusturilor creştea considerabil, cu toate că preţurile produselor petrolifere atinseseră cel mai scăzut pivet. Explicaţia este cum nu se poate mai clară. In foarte scurtă vreme rezervele noastre cunoscute vor fi complect secătuite şi alte terenuri bogate în petrol nu au fost găsite. Statul se desinteresează complectee această extrem de importantă chestiune iar întreprinderile petrolifere românești izolate și lipsite (Continuare în pagina