Vocea Covurluiului, ianuarie 1886 (Anul 14, nr. 2934-2958)

1886-01-24 / nr. 2952

ANUL XIV. — Nr. 2.962 I B O N A M­ E N T pentru România d­ un an . • • 20 lei , 6 luni ... io • pag. IV premial ^nt abonațiîor pentru străinătate de un an ... 34 1*1 , 6 luni ... 17 ‘ Abonamente! se ac tn Galați la Ad­­m­inistrațiunea Statu­­ui,in districte la bir­ourile postale. Redacțiunea : 22 str. Mare 16 BANI EXEMPLARUL. VINERI, 24 IANUARIE 18S6. anuncih linia petit Pagina IV : 40 banî , III : 80 , I­N S­ERXN 1 Si RECLAME Pagina LII : 80 bani La Cronica : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu s înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. || Administraţiunea : 22, str. Mare. Telegrame Se­viciul partie, al «Vocii Covurluiului« agenţia havas. BUCURESCI, 3 Februarie. — La Senat fiind la ordinea 4^el raportul­­ asupra petiţiunil D-lor Ciurcu de a li se permite reintrarea în fora, Se­natul admite conclusiunile raportului de a se trece pur şi simplu la ordinea­­filei, în urma unei viue discuţiuni. D. Mârzescu voeşce sa anunţe o interpelare, dar este îtupedecat da o ceti în urma intervenţiunii D-lul mi­nistru a instrucţiunii. Sgomot şi apostrofe violente, în mijlocul cărora şedinţa se rădică. — Camera a votat legea pentru diminuarea personalului monetăriei. In urmă se continuă d­icuțiunea asupra proiectului pentru numirea și înaintarea în funcțiunile administra­tive, care se votează cu 74 voturi contra 10. Se­n­ai votează un proiect prin care se modifică art. 29 din legea caselor de economia. Asemene se voteaza proiectul de lege asupra tarifului postal și acel asupra convențiunii telegrafice de la Berlin. BERLIN, 3 Februarie. — Guvernul a supus Reichstagului un protocol semnat de comtele Herbert de Bismark și de D. de Courcel, ambasador al Republicei francese. Acest act diplomatic, care purto­ndaa din 24 Decembrie, este privitor la pos­­iunile Germaniei şi Franciei d­e Africa occidentală şi din oceanul Pacific. Reu­­să din aceste că cele două pu­teri şi-au făcut concesiuni mutuale şi au fixat drepturile lor reciproce, spre a împedeca ori­ce încălcare pe viitor dintr’o parte sau dintr’alta. LONDRA, 3 Februarie.— Lord Sa­lisbury a avut ieri o întrevedere cu D. Gladstone în privința cestiunii grecesci și i-a supus depeșile sale înainte de a le expedia. D. Gladstone speră că va putea sa presinte chiar astăzji reginei lista com­plectă a noului cabinet. I ATENA, 3 Februarie. — Grecia a răspuns la nota colectivă a puterilor că protesteazâ contra a ori­ce obstacol ce s’ar aduce acțiunii sale militare și că declină ori­ ce răspundere în cas de conflict. A se vedea ultime seri telegrafice pag. 111 CALAJI, 23 ianu­rrie 1886 O depeşă ce am primit ieri în ul­timul moment ne anunţa că sultanul a sancţionat arangeamentul bulgaro turc şi că a făcut cunoscut puterilor acest arangeament, convocând în a­­celaşi timp conferenţa ambasadorilor spre a­­ ratifica. Am publicat deja acum câte­va (}Re basele acestui a­­rangeament, prin care Porta recu­­nosce unirea personală a Rumeliei cu Bulgaria, numind pe principele Ale­xandru guvernator al Rumeliei­ Ori­­entale. Un punct litigios ce întuneca at­mosfera orientală se află înlăturat. Rămân vnse încă doue ce-i lasă des­tulă obscuritate, şi aceste sunt Ges­tiunea arangeamentului dintre Bul­garia şi Serbia şi cestiunea preten­ţiunilor Greciei. In privinţa primu­lui punct se stie că delegaţii celor doue părţi beligerante, împreună cu delegatul Portei, au sosit de­ja în Bu­­cureşci, loc ales pentru tratativele de pace, şi aceste tratative vor trebui să încete de la un m­onent la altul, dacă deja n’au început. Se fundază înse puţine speranţe pe o înţelegere di­rectă, aşa în­cât va trebui să se aibă recurs tot la bunele oficie a marilor puteri. In ceea ce priveşte pe Grecia, aci situaţiunea e mai grea. Ştirile pri­mite din acesta ţară ne au semna­­­t starea acută de supraexcitare a spiritelor ce domnesce acolo şi dis­posiţiunile de cart­e animată atât po­­pulaţiunea cât şi guvernul elin şi chiar ragele George. Este adeverat că de câte­va zile se observă o a­­calmia, dar e târnă ca acesta acalmiă să nu fie liniştea ce precedeza fur­tuna, care ar putea isbucni cu atât mai mare furiă cu cât ar fi fost mai mult comprimată. Guvernul elin preparase şi se z­ice că chiar telegrafiaze agenților sei în străinătate răspunsul său la nota co­lectivă a puterilor, care era identic cu răspunsul ce dăduse la telegrama marchisului de Saliebury. Intre aceste a venit telegrama D-lui Gladstone, ce sfătuia pe Greci la prudenţă, şi crisa anglesă. In faţa acestora cabi­netul Deiyannis a credut oportun a amâna răspunsul sta pănă după re­zolvarea crisel arglese și pănă ce D. Gladstone va avea timp a examina oficial situațiunea. Aceasta amânare dăduse chiar loc la Atena la inter­pretarea că se produsese un reviriment în disposiţiunile guvernului grec. însuşi guvernul a trebuit sa des­mintă acesta interpretare a măsurei sale, adecă că ar avea de gând să se supună dorințelor puterilor, așa în­cât trebue să așteptăm răspunsul ca­binetului elin la nota colectivă spre a șei cari sunt în definitiv disposițiu­nile sele. Pănă când nu se va şei acest răspuns, nu se poate face că Grecia s a supus voinţei puterilor. Fără îndoiela e mult că cabinetul din Atena a amânat răspunsul seu că nu primeşte desarmarea , dar în acelaşi timp a continuat şi a grăbit armările, ordonând să se cumpere noue vase şi chiemând sub arme a doua parte a contingentului pe 1885, a cărui încorporare în armata activă fusese amânată cu consimţimântul Ca­merei. Acesta indică ca supunerea Greciei depinde de condiţiunile ce i se vor op­ri de puteri, şi nimene nu poate garanta că nu va reveni la dis­­posiţiunile sale resboinice în cas când aceste condiţîuni nu ’i ar conveni. P. S.—Abia scris,serâm liniele de mai sus, când primirăm telegrama ce ne anunţă că guvernul grec a răs­puns la nota colectivă a puterilor, protestând contra ori­carui obstacol adus acţiunii sale militare şi decli­­n­ând ori­ce răspundere în cas de conflict, Cronica lo­ca­lă. — D. Moscova, secretarul gene­ral al ministerului de interne, du­pă ce a lucrat câte­va t­ile cu D. Constaminescu, inspector financiar, și D. Radulescu, șef de serviciu în mi­nister, la regularea corupturilor comu­nei de la 1881, a plecat la Bucuresci. Se crede că fiind necesitate de mai mult timp de a se face o lichidare complectă în corupturile comunei şi a se sei lămurit situaţiunea sea finan­ciară, ca ast­fel să se poata asocia o goio,a «VOCII COVURLUilJLUI, 53 BANII DRACULUI ( PARTEA II. Denisa Guérin.­­Urmare). — Mă prind rămăşag că aţi venit să ve daţi şi pădurea de Lansleberg pe câte­va bilete de bancă. — Ați gâeit ! — Dar, după ce veți arunca aceastâ pădure frumoasa în cuptorul Parisului, cu ce aveți sa vă mai incalcjaați ? Nu știU însă de ce vă mai întreb aceasta... Din contra mai bine e că sunteți un om risipitor, fărâ de care lumea nu v ar mal zări nic'-o-dată . — Prea fericit de a vă vedea și as­culta ! (jUse Montmarin, care nu lăsase încă mâna grăsulia a notăresei. Am avut plăcerea să sărut aceasta mânu­șită frumoasa acum vre... vre .. — Plăcere învechită, câci e de a­­cum un an, când ați vândut cea din urmă moșidră. Dar șciți că v’ați rui­nat cu totul, Domnul meu ! — Imi e tot una !­­zise Montmarin cu un suris nepăsâtor. Când și când sora mea, devenind văduva, îmi va da puțin o pensiune alimentară. — Dacă vă bizuiți pe aceasta, apoi aveți sa mâncați încă mult timp păne uscată !... D. comte de Beaujeu, cumnatul D-voastre, are să vă ingroape pe toți, v’o spun eu aceasta, de și are 25 sau 60 de ani mai mult de cât nevesta sea .. Aproposito, se află bine D na sora D-voastre? — Foarte bine. Dar aproposito și eu... Știți că ilustrul meu cumnat a descoperit încă un loc pe moșiile sele unde a avut lagăr C.sar. — Aceasta’i a patra a­cea descope­rire, mi se pare ? întrebă D-na Da­­ligand zimbind, câci își aduse aminte că în Savoia lumea își cam râdea de descoperirile istorice, și une­ori pre­istorice, a gentilomului de la țară. — A patra ? cel puțin ! Dar aceasta nare să fie cea din urmă, fiți sigură ! — Când va ajunge la a (Jecea, are să capete crucea Legiunii de­ onoare ! — Gură rea ce sunteţi ! şi cum vă place să râdeţi ! Pentru moment se mulțumesce sa şi pună candidatura la Institut. — Și are sa fie numit ! D na de Beanjeu e o femee destul de frumoasa pentru acesta... Fie (J*8 între noi oamen! cinstiţi, de şi spuneaţi că eu aşi fi o gură rea. — Şi de ce nu ! zi­se Montmarin... ş’apoi sora-mea nu e numai frumoasa... e şi destul de mândră şi înţeleptă, de şi are un bărbat de două ori mai in vrâstă de cât dinsa ! Şi vă puteţi închipui ce minuni poate face o femee cu atâte virtuţi ! — N’aveţi sa tăceţi o dată . Am sa­ spun tot ce spuneți pe socoteala ei ! — Puteți să i le comunicați chiar imediat. Ea are să vinâ, mi se pare, peste vr’o 15 (Jl^e na sa lucreze pen­­tru a egerea bărbatului scit la In­stitut. — Care probabil trebue să sufere tare de reumatism, de vreme ce’și nimete nevesta în o campania atât de savantă... (Jian D na Daligand în­­tr’un acces de umoare. Dar, serios, îmi pare bine că vine, câci poate ar bine-voi să asiste la o serată ce am să di­a.

Next