Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)
1897-10-26 / nr. 43
ANUL II — No. 48. ABONAMENTUL Pe un an....................20 leî Pe şase luni .... 12 IO BAM EXEMPLAR1X DUMINICĂ 26 OCTOMBRIE 1897. Organ al panidul Naţional-Liberal din Galaţi Orice scrisori nefrancate se refuză. APARE DE TREI ORI PE SAPTAMÂNA - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA EGALITĂŢEI No. 27 50 bani linia petit pe pagina IV 1 leu „ „ „ „ III 2 leu „ „ inserţii şi reclame pentru cad redacţiuna nu este rëspunÿètoare. Str. Tocucini De patru săptâmâni lucrările de pavare a acestei strade au fost abandonate. Se ştie că antreprisa o are Societatea de bazalt din Bucureşti. Această societate a luat antrepriza anul trecut de la un alt antreprenor care a renunţat la contractul său, vin- zândul numitei societăţei. Cu această ocasiune, ne-am bucurat toţi, pentru că se stabilise reputaţia că numita societate este din cele mai serioase şi lucrează prompt şi bine. Se vede însă că înadins cei ce o conduc, au făcut aşa că la Galaţi să se desmintă această reputaţiune. Astfel am avut dovadă anul trecut, când s’a pavat str. Speranţei, stradă în pantă, că lucrările au început prin Octombrie şi sau terminat pe zăpadă, espuindu-se clădirile la daune, pe timpul când ploile sunt mai ambundente şi espunând în acelaş timp pe primăria Galaţi, la pagube enorme. Se vede însă că este o predilecţie pentru numita societate de a lucra stradele în pantă pe vremurile cele mai rele. Această dovadă ne o dă str. Tecuciu. Modul cum se lucre să este un scandal. O săptămână se pavează şi patru-cinci se stă pe loc. Nu mai vorbim de str. Mavromol pe care a pavat’o jumătate şi jumătate a lasat’o. Dar dacă societatea nu dispune de material suficient pentru ce —ne întrebăm,—s au atacat săpăturile pe strada Tecuciu? Cel puţin dacă se avea piatră de bordură o înţelegeam, dar nu le-a avut nici la început şi nici acum ! Dar cu restul stradei care putea fi de mult gata? Este un curat scandal. Se pare că cineva îşi bate joc de banii şi nevoile comunei. Şi acum venim la d-l primar şi îl întrebăm : Desigur, caetul de sarcine treime să prevadă că atunci când antreprenorul nu poate lucra, primăria poate continua în regie pe comptul antreprenorului. Pentru ce nu s’a făcut aceasta și să se procedeze la reziliarea contractului cu o societate care lucrează așa de rea ? Ar trebui ca d-l primar să se intereseze mai mult de interesele orăşeneşti şi să mai renunţe cu visitarea permanentă a instanţelor judecătoreşti, care îl răpesc tot timpul. TECUCEA• Cuvântarea M. S. Reginei LA IAŞI • 5 Publicăm aci frumoasa cuvântare ce a ţinut Regina cu ocazia răspunsului dat profesorilor universitari din Iaşi. M.. Sa acis : „Mişcată am fost până în adâncul sufletului Meu veijând că ’Mi-aţi săpat numele pe tabla de marmoră din locaş : de unde isvorăşte pentru noi învăţătura. „Cum am putut merita o asemenea onoare, căci sunt numai un şcolar plin de rîvna de a munci şi de dorinţa de a vedea tinerimea urmând la acelaş spirit şi cu aceiaşi tragere de inimă şi jertfe calea trasă de cel mai bătrânl ? „Adevărat e că înveţătorii mei sunt cel mai minunaţi ce-l poate arăta scumpa noastră ţară : Miron Costin, istoricul plin de patriotism, cel mai curat şi mai nemeşteşugit; Dosotheia, care cu inima smerită a pus în versuri psalmii lul David; Vasile Alexandri, care cu gura de aur a cântat rostul melodiilor ce urechea Iul cea fină auzea. Aceştia s’au condus drept la isvor, la însăşi inima poporului, la acest rabin nepreţuit. „Gura poporelor e cântecul răpitor al privighetoarei, care aduce la auzul nostru sunetele limpezi ale naturei, ce es din freamătul vorbitor al codrilor României şi plutesc peste poeni strălucitoare şi peste valurile aurite ale câmpiilor şi lanurilor noastre. Din gura poporului tragi învăţătură mare şi trainică ca din sânurile nesecate ale tainicei Sfinx. Gura poporului e isvorul cel limpede care ese din stana sânâtătoasă spre a răcori necurmat sufletele setoase. Gura poporului e înţelepciunea nesfârşită. „Iar cântecul poporului este cea mai înaltă poesie, căci el dă viaţă şi viaţa suferinţă. Cântecul poporului este poezia cea mai sublimă, căci nimeni nu ştie care Ta făcut. „Fiecare Fa cântat pentru întăiaşi dată şi sute de ani în şir. „Cântecul poporului este cea mai profundă poesie, căci fiecare l’a simţit pentru întăiaşi dată. „El curge din veselie şi din strigătul de durere, din nădejde şi din suferinţă , şi numai acela se pote numi poet care a dat aceste simţuri.