Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)

1897-10-26 / nr. 43

ANUL II — No. 48. ABONAMENTUL Pe un an....................20 leî Pe şase luni .... 12 IO BAM EXEMPLAR1X DUMINICĂ 26 OCTOMBRIE 1897. Organ al panidul Naţional-Liberal din Galaţi Ori­ce scrisori nefrancate se refuză. APARE DE TREI ORI PE SAPTAMÂNA - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA EGALITĂŢEI No. 27 50 bani linia petit pe pagina IV 1 leu „ „ „ „ III 2 leu „ „ inserţii şi re­clame pentru cad redacţiuna nu este rëspunÿètoare. Str. Tocucini De patru săptâmâni lucrările de pavare a acestei strade au fost abandonate. Se ştie că antreprisa o are Societatea de bazalt din Bucu­reşti. Această societate a luat antrepriza anul trecut de la un alt antreprenor care a re­nunţat la contractul său, vin- zându­l numitei societăţei. Cu această ocasiune, ne-am bucurat toţi, pentru că se sta­bilise reputaţia că numita so­cietate este din cele mai se­rioase şi lucrează prompt şi bine. Se vede însă că în­adins cei ce o conduc, au făcut aşa că la Galaţi să se desmintă a­­ceastă reputaţi­une. Ast­fel am avut dovadă a­­nul trecut, când s’a pavat str. Speranţei, stradă în pantă, că lucrările au început prin Oc­tombrie şi sau terminat pe zăpadă, espuindu-se clădirile la daune, pe timpul când ploile sunt mai ambundente şi espu­­nând în acelaş timp pe primă­ria Galaţi, la pagube enorme. Se vede însă că este o pre­dilecţie pentru numita socie­tate de a lucra stradele în pantă pe vremurile cele mai rele. Această dovadă ne o dă str. Tecuciu. Modul cum se lucre să este un scandal. O săptămână se pavează şi patru-cinci se stă pe loc. Nu mai vorbim de str. Mavromol pe care a pavat’o jumătate şi jumătate a lasat’o. Dar dacă societatea nu dispune de material suficient pentru ce —ne întrebăm,—s au atacat să­păturile pe strada Tecuciu? Cel puţin dacă se avea piatră de bordură o înţelegeam, dar nu le-a avut nici la început şi nici acum ! Dar cu restul stradei care putea fi de mult gata? Este un curat scandal. Se pare că cine­va îşi bate joc de banii şi nevoile comunei. Şi acum venim la d-l primar şi îl întrebăm : De­sigur, cae­­tul de sarcine treime să pre­vadă că atunci când antrepre­norul nu poate lucra, primă­ria poate continua în regie pe comptul antreprenorului. Pen­tru ce nu s’a făcut aceasta și să se procedeze la reziliarea contractului cu o societate care lucrează așa de rea ? Ar trebui ca d-l primar să se intereseze mai mult de in­teresele orăşeneşti şi să mai renunţe cu visitarea perma­nentă a instanţelor judecăto­reşti, care îl răpesc tot timpul. TECUCEA• Cuvântarea M. S. Reginei LA IAŞI • 5 Publicăm aci frumoasa cuvântare ce a ţinut Regina cu ocazia răspunsului dat profesorilor universitari din Iaşi. M.. Sa a­­cis : „Mişcată am fost până în adâncul su­fletului Meu veijând că ’Mi-aţi săpat nu­mele pe tabla de marmoră din locaş­ : de unde isvorăşte pentru noi învăţă­­­tura. „Cum am putut merita o asemenea onoare, căci sunt numai un şcolar plin de rîvna de a munci şi de dorinţa de a vedea tinerimea urmând la acelaş spirit şi cu aceiaşi tragere de inimă şi jertfe calea trasă de cel mai bătrânl ? „Adevărat e că înveţă­torii mei sunt cel mai minunaţi ce-l poate arăta scumpa noastră ţară : Miron Costin, istoricul plin de patriotism, cel mai curat şi mai nemeşteşugit; Dosotheia, care cu inima smerită a pus în versuri psalmii lul Da­vid; Vasile Alexandri, care cu gura de aur a cântat rostul melodiilor ce ure­chea Iul cea fină auzea. Aceştia s’au condus drept la isvor, la însăşi inima poporului, la acest rabin nepreţuit. „Gura poporelor e cântecul răpitor al privighetoarei, care aduce la auzul nostru sunetele limpezi ale naturei, ce es din freamătul vorbitor al codrilor României şi plutesc peste poeni stră­lucitoare şi peste valurile aurite ale câmpiilor şi lanurilor noastre. Din gura poporului tragi învăţătură mare şi trai­nică ca din sânurile nesecate ale tai­nicei Sfinx. Gura poporului e isvorul cel limpede care ese din stana sânâtă­­­­toasă spre a răcori necurmat sufletele setoase. Gura poporului e înţelepciunea nesfârşită. „Iar cântecul poporului este cea mai înaltă poesie, căci el dă viaţă şi viaţa suferinţă. Cântecul poporului este poe­zia cea mai sublimă, căci nimeni nu ştie care Ta făcut. „Fie­care Fa cântat pentru întăiaşi dată şi sute de ani în şir. „Cântecul poporului este cea mai­­ profundă poesie, căci fie­care l’a simţit­­ pentru întăiaşi dată. „El curge din veselie şi din strigă­tul de durere, din nădejde şi din sufe­rinţă , şi numai acela se pote numi po­et care a dat aceste simţuri.

Next