Voinţa Galaţilor, 1898 (Anul 4, nr. 80-154)
1898-10-14 / nr. 115
«■„■J. ■M'i' i«pi riuw-TiwitiwirHiiiuinT'uwg wnwgf■■■■—mw—w VOINŢA GALAŢILOR Capitala a României, în intrunire publica. iarăşi luând parte delegaţi din judeţele României, s’a vot.t programul partidului, a fbvit aclamat 8 şef, şi a ţinut prima sa cuvintare ca şef al guvernului. Amintesc toate aceste pentru ca sa fie bine constatat ca d-na Dimitrie A. Sturza, şeful partidului şi şeful guvernului, luând adi cuvintul în mijlocul şi în aplausele acestei imposante adunări, se conformă unui obiceiu devenit tradiţiune în partid. Sa mai fie de asemenea constatat, şi încă bine constatat, ca şeful partidului naţional-liberal, preşedinte al consiliului de miniştrii, nu ia aţii cuvintul spre a da un energic răspuns contra calomniilor şi injuriilor adversarilor politici şi duşmanilor măi personali, căci contra acestor infame şi josnice mijloace de luptă politică îndreptate contra sa, au răspuns şi vor mai răspunde şi în viitor stima şi deplina noastră încredere. {Aplauşe si tomoioase şi îndelung repetate). Luând, deci, cuvintul in această imposanta adunare, la care, pe lângă cetăţenii ieşeni, asistaţi şi domniile-Vostre numeroşii delegaţi din judeţele României, d. Dimitrie A. Sturdza îşi îndeplineşte datoria şi de şef de partid, şi de şef de guvernâmănt. Las, deci, cuvintul d-lui Dimitrie A. Sturdza“. In mijlocul unei furtuni de aplause entusiaste, d. Sturdza se ridică sa v orbească şi rosteşte, des întrerupt de aclamârile adunarei, importantul discurs politic pe care îl dăm mai jos după note stenografiei. Discursul preşedintelui consiliului stirneşte adeseori aprobari vii din partea cetăţenilor, cari îl asculta cu atenţiune încordată. Atunci când d-sa pomeneşte despre marile servicii aduse statului român de către Regele Carol şi de bărbaţii fruntaşi cari asta-(fi nu mai sunt, se produce in sală o manifestaţiune grandioasa pentru suveran ; ovaţiuni nesfârşite la adresa Regelui acoperă cuvintele d-lui Sturdza, atunci când istoriseşte momentele strălucite ale călătoriei Suveranului României in împărăţia Rusescsâ şi împărăteasca primire ce i s'a făcut. Sisnu’*(Hl Mifi-dza Iubiţi eelt'h nî ! Nu iau cuvintul în această adunare fără o vie emoţiune. Aci am citit programul partidului naţional-liberal din 1892, ultima expresiune a ideilor noistre. Aci am ţinut întâia mea cuvintare după ce Majestatea Sa Regele a chemat partidul naţional-liberal la guvernul ţârei in anul 1815. Astă-ţii, după trei ani dezile, tot aci vin sâ vorbesc în ajunul alegerilor comunale, înaintea scurtului timp care se va strecura până la închiderea legislaturei din 1895, îndeplinesc astfel o datorie înaintea ţarei şi a delegaţilor ei, pentru că guvernul trebue în afară de Parlament, înaintea cetăţenilor adunaţi în întruniri publice, să expue mersul guvernului, să arunce o privire retrospectivă asupra activitatei partidului din care face parte şi să privească şi viitorul, care oricât de necunoscut e el pentru noi, se basează pe faptele trecutului, iar sub lumina trecutului se poate prevedea dacă viitorul va fi bun sau reia, dacă va fi senin sau încărcat de furtuni. Voiu recapitula foarte pe scurt aşezământul partidului nostru naţional-liberal. In ţară la noi sunt doue partide mari, cari s au numit cu drept curent istorice, pentru că închegarea şi durata lor e de mei multe vrecimi de ani şi pentru că din luptele între aceste doue partide s’a născut viaţa noastră politică. Iitre aceste două partide mai sunt şi oare cari grupări. Acestea însă s’aii dovedit neputincioase în acţiunea lor, atât in afară de guvern cât şi la guvern. Aceste grupări s’aiî dovedit a avea idei confuse asupra organisareî şi mersului Statului; iar cine are idei confuse, in acţiune devine neputincios, fiindcă e aruncat când în dreapta când in stânga, şovăind continu dintr’o extremitate in alta. Aţi văzzut asemenea grupări cu etichetă pompoasă foarte înaintată, dând mâna unui partid cu idei cu totul înapoiate. Acestea dovedeşte ca la noi ca şi în celelalte ţări, asemenea grupări sunt insuficiente a conduce naţiunile spre o desvoltare sănătoasă şi normală. La noi insă, acestegrupări nu produc uita decât confusiune în spirite şi împedica desvoltarea naturală şi sănătoasă a ţărei. (Aplause). Din cele doue partide istorice, pot zice fără sfială, că numai partidul naţional-liberal a avut şi are un program precis şi clar, pe înţelesul tuturor, un program de muncă şi de activitate constantă, cu ţeluri positive bine definite, asigurând o desvoltare logică, treptată şi constantă. Acest program nu da te dă de ori, de alaltaeri ; el are o vechime mai mare de o jumătate de secol, desvoltându-se în acelaşi sens după nevoile şi trebuinţele ţarei. Noi nu ne-am sfijit niciodată de a aşterne programul nostru pe hârtie, ca toţi sâ-l cunoască; dar ce am pus pe hârtie, a fost totdauna aşa de potrivit cu nevoile ţârei, încât toate punctele programului au fos înţelese şi îndeplinite. Partidul conservator însă n’a avut program real, şi acţiunea lui a fost totd’auna cu reserve şi cu esutaţii, când negând progresele ce se faceart, când regretând ceia ce se săvârşea. (Aplause). (Va urma). Telegrame Paris, 12 Octombrie. 1 n meeting zgomotos In sala Chagnes Vilette a avut loc un meeting zgomotos: au vorbit deputatul socialist Jaurès, Sebastien, Alemanes şi alţii, cari au declarat că libertatea este în primejdie. Dînşii au invitat pe asistenţi de a pregăti apărarea. .uanifestaţia ligei patrioţilor. Liga patrioţilor a început mari pregătiri pentru demonstraţiile ce va face Marţi, cu ocazia deschideri Camerelor. E temere de dezordini. Guvernul ia toate măsurile pentru menţinea linişte!. Forţa ziarului IVOINŢA GALAŢILOR** * 126 ERNEST DAUDET In Martir al amorului IV Din acest moment Lea se lăsă cu deseverşire in voia pasiunei sale, suferindu-i durerile şi bucuriile, silindu-se de a arăta lui Severin ca el era iubit. Cât pentru ea voind totd'auna a fi frumosâ şi gătită, devenind umilă, confidentă şi dulce. Ea năbuşi remuşcârile sale sul* aceasta aparentă linişte. Ea nu băga seama presenţa bărbatului seu care In aceasta linişte aparentă văijuse efectele unei minuni. Cât pentru Severin, ce putea el sâ creadă dacă nu că harul D-zeesc face toate aceste minuni! Luna lui Decembrie, sâ apropie. Cimpurile şi pădurile se aparî desbrâcate şi triste. Surele era adesa Întunecat prin nori groşi, care aduceau vînturi repezi. Marea perduse liniştea sa obişnuită, şi părea că ii place furtunele. Pescarii nu mai plecau acum decit cu mare grijă şi nesiguri de reîntorcere. Până seara târdiiî, femeile nelistite de soarta bărbaţilor lor rătăceau pe ţărm, sondând orizontul misterios, cu un ochin speriat. Câte o dată se audea spunându-se că o barcă s’a perdut. Micul oraş răsuna de ţipete şi de lacrâmi. După cîteva zile, să vedeau trecănd pe strade văduve şi orfani.... In colo nimic. Marea este maltratata adesea la această epocă a anului de acei oameni, care o iubesc şi caut în fundurile ei pâinea familielor lor. Locuitorii porturilor. In acest timp, sunt şi ei stăpâniţi de o mare frică. Resulta de aci o tristeţe şi o furoare peste toate feţele oamenilor pin acest loc aşa de puţin animat ca Saint Tropez şi aşa de lipsit de alte distracţiuni. Înfiorătoarele lucruri ale mai sus lovesc tare pe străini. ( la urma)