Voinţa Galaţilor, 1898 (Anul 4, nr. 80-154)

1898-10-14 / nr. 115

«■„■J. ■M'i' i«pi riuw-TiwitiwirHiiiuinT'uwg wnwgf­­■■■■—mw—w VOINŢA GALAŢILOR Capitala a României, în intrunire pu­blica. iarăşi luând parte delegaţi din judeţele României, s’a vot­.t pr­ogramul partidului, a fbvit aclamat 8 şef, şi a ţi­nut prima sa cuvintare ca şef al gu­vernului. Amintesc toate aceste pentru ca sa fie bine constatat ca d-na Dimitrie A. Sturza, şeful partidului şi şeful guver­nului, luând adi cuvintul în mijlocul şi în aplausele acestei imposante adunări, se conformă unui obiceiu devenit tra­­diţiune în partid. Sa mai fie de ase­menea constatat, şi încă bine constatat, ca şeful partidului naţional-liberal, pre­şedinte al consiliului de miniştrii, nu ia aţii cuvintul spre a da un energic răspuns contra calomniilor şi injuriilor adversarilor politici şi duşmanilor măi personali, căci contra acestor infame şi josnice mijloace de luptă politică în­dreptate contra sa, au­ răspuns şi vor mai răspunde şi în­ viitor stima şi de­plina noastră încredere. {Aplauşe si to­­m­oi­oase şi îndelung repetate). Luând, deci, cuvintul in această im­­posanta adunare, la care, pe lângă ce­tăţenii ieşeni, asistaţi şi domnii­le-Vostre numeroşii delegaţi din judeţele Româ­niei, d. Dimitrie A. Sturdza îşi înde­plineşte datoria şi de şef­ de partid, şi de şef de guvernâmănt. Las, deci, cuvintul d-lui Dimitrie A. Sturdza“. In mijlocul unei furtuni de aplause entusiaste, d. Sturdza se ridică sa v or­bească şi rosteşte, des întrerupt de a­­clamârile adunarei, importantul discurs politic pe care îl dăm mai jos după note stenografiei. Discursul preşedin­telui consiliului stirneşte adese­ori a­­probari vii din partea cetăţenilor, cari îl asculta cu atenţiune încordată. A­­tunci când d-sa pomeneşte despre ma­rile servicii aduse statului român de către Regele Carol şi de bărbaţii frun­taşi cari asta-(fi nu mai sunt, se pro­duce in sală o manifestaţi­une grandi­oasa pentru suveran ; ovaţiuni nesfârşite la adresa Regelui acoperă cuvintele d-lui Sturdza, atunci când istoriseşte mo­mentele strălucite ale călătoriei Suve­ranului României in împărăţia Rusescsâ şi împărăteasca primire ce i s'a făcut. S­isnu’*(Hl Mifi-d­za Iubiţi eelt'h nî ! Nu iau cuvintul în această adunare fără o vie emoţiune. Aci am citit pro­gramul partidului naţional-liberal din 1892, ultima expresiune a ideilor noistre. Aci am ţinut întâia mea cuvintare după ce Majestatea Sa Regele a chemat par­tidul naţional-liberal la guvernul ţârei in anul 181­5. Astă-ţii, după trei ani de­­zile, tot aci vin sâ vorbesc în ajunul alegerilor comunale, înaintea scurtului timp care se va strecura până la în­chiderea legislaturei din 1895, îndeplinesc ast­fel o datorie înaintea ţarei şi a delegaţilor ei, pentru că gu­vernul trebue în afară de Parlament, înaintea cetăţenilor adunaţi în întruniri publice, să expue mersul guvernului, să arunce o privire retrospectivă asupra activi­tatei partidului din care face parte şi să privească şi viitorul, care ori­cât de necunoscut e el pentru noi, se basează pe faptele trecutului, iar sub lumina trecutului se poate prevedea dacă vii­torul va fi bun sau reia, dacă va fi se­nin sau încărcat de furtuni. Voiu recapitula foarte pe scurt aşe­zământul partidului nostru naţional-li­beral. In ţară la noi sunt doue partide mari, cari s au numit cu drept curent isto­rice, pentru că închegarea şi durata lor e de mei multe vrecimi de ani şi pentru că din luptele între aceste doue par­tide s’a născut viaţa noastră politică. I­­itre aceste două partide mai sunt şi oare cari grupări. Acestea însă s’aii dovedit neputincioase în acţiunea lor, atât in afară de guvern cât şi la gu­vern. Aceste grupări s’aiî dovedit a avea idei confuse asupra organisareî şi mersului Statului; iar cine are idei con­fuse, in acţiune devine neputincios, fiind­că e aruncat când în dreapta când in stânga, şovăind continu dintr’o ex­tremitate in alta. Aţi văzzut asemenea grupări cu etichetă pompoasă foarte înaintată, dând mâna unui partid cu idei cu totul înapoiate. Acestea dove­deşte ca la noi ca şi în cele­l­alte ţări, asemenea grupări sunt insuficiente a conduce naţiunile spre o desvoltare să­nătoasă şi normală. La noi insă, aceste­­grupări nu produc uita decât confusiune în spirite şi împedica desvoltarea na­turală şi sănătoasă a ţărei. (Aplause). Din cele doue partide istorice, pot zice fără sfială, că numai partidul na­­ţional-liberal a avut şi are un program precis şi clar, pe înţelesul tuturor, un program de muncă şi de activitate con­stantă, cu ţeluri positive bine definite, asigurând o desvoltare logică, treptată şi constantă. Acest program nu da te dă de ori, de alalta­eri ; el are o vechime mai mare de o jumătate de secol, des­­voltându-se în acelaşi sens după nevoile şi trebuinţele ţarei. Noi nu ne-am­ sfijit nici­o­dată de a aşterne programul nostru pe hârtie, ca toţi sâ-l cunoască; dar ce am pus pe hârtie, a fost tot­d­auna aşa de potri­vit cu nevoile ţârei, în­cât toate punc­tele programului au fos înţelese şi în­deplinite. Partidul conservator însă n’a avut program real, şi acţiunea lui a fost tot­­d’auna cu reserve şi cu esutaţii, când negând progresele ce se faceart, când regretând ceia ce se săvârşea. (Aplause). (Va urma). Telegrame Paris, 12 Octombrie. 1 n­ meeting zgomotos In sala Chagnes Vilette a avut loc un meeting zgomotos: au­ vorbit deputatul socialist Jaurès, Sebastien, Alemanes şi alţii, cari au­ declarat că libertatea este în primejdie. Dînşii au invitat pe asis­tenţi de a pregăti apărarea. .u­anifestaţia ligei patrioţilor. Liga patrioţilor a început mari pre­gătiri pentru demonstraţiile ce va face Marţi, cu ocazia deschideri Camerelor. E temere de dezordini. Guvernul ia toate măsurile pentru menţinea linişte!. Forţa ziarului IVOINŢA GALAŢILOR** * 126 ERNEST DAUDET I­n Martir al amorului IV Din acest moment Lea se lăsă cu de­­se­verşi­re in voia pasiunei sale, suferin­­du-i durerile şi bucuriile, silindu-se de a arăta lui Severin ca el era iubit. Cât pentru ea voind tot­d'auna a fi frumosâ şi gătită, devenind umilă, confidentă şi dulce. Ea năbuşi rem­uşcârile sale sul* aceasta aparentă linişte. Ea nu băga seama presenţa bărbatului seu care In aceasta linişte aparentă văijuse efectele unei minuni. Cât pentru Severin, ce putea el sâ creadă dacă nu că harul D-zeesc face toate aceste minuni! Luna lui Decembrie, sâ apropie. Cim­­purile şi pădurile se aparî desbrâcate şi triste. Surele era adesa Întunecat prin nori groşi, care aduceau vînturi repezi. Marea perduse liniştea sa obişnuită, şi părea că ii place furtunele. Pescarii nu mai plecau acum de­cit cu mare grijă şi nesiguri de reîntorcere. Până seara târdiiî, femeile nelistite de soarta băr­baţilor lor rătăceau pe ţărm, sondând orizontul misterios, cu un ochin­ speriat. Câte o dată se audea spunându-se că o barcă s’a perdut. Micul oraş răsuna de ţipete şi de lacrâmi. După cîte­va zile, să vedeau trecănd pe strade vă­duve şi orfani.... In colo nimic. Marea este maltratata adesea la această epocă a anului de acei oameni, care o iubesc şi caut în fundurile ei pâinea familie­­lor lor. Locuitorii porturilor. In acest timp, sunt şi ei stăpâniţi de o mare frică. Resulta de aci o tristeţe şi o fu­roare peste toate feţele oamenilor p­in acest loc aşa de puţin animat ca Saint Tropez şi aşa de lipsit de alte distrac­­ţiuni. Înfiorătoarele lucruri ale mai sus lovesc tare pe străini. ( l­­a urma)

Next