Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 809-887)

1970-10-25 / nr. 830

• PAGIMIA 2 AUREL BUTNARU Patria mea Lumina grădinii înmugurită In ploi de april Cînd griul a­val cu reflexe verzui, Surîs, pe tărîmul de basm, al unui copil, Busuioc în grindă și murmurul izvorului, Corabia lunii și stăpîna stelei polare Călăunto, marinarii pe oceane și mări, Vîrfuri de dor, din ere cleștare, Ochii fetelor sărutînd un ram pe cărări, Ceas de seară în cetăți de-altădată Unde voievozii țineau sfat CU Oștirea, Pe Argeș fîntînă cu unda în nopți tremurată, și Masa tăcerii visînd nemurirea. Credință-n stejari cu trunchiuri de seve vuind, Gură de rai, izvor de-nceput și baladă, Soare-fecior cu mîinile cald ocrotind Ghiocelul firav zvîcnit din zăpadă. Patrie, zămislită în veacuri apuse demult, Vestală păzind în sufletul meu jurâmîntul, Frumusețea-n statui ți-o cuprind și ascult Universul rotindu-ți albastru pămintul, A. DAMIAN toamna Uleiul acestor zile scurs la streașină nopții și inima frunză roșie într-o suavă agonie Și vintul în zigzaguri peste dimineți costelive și năluca amiezilor coapte Copacii cu frunze venind să ne fure privirea ce-n taină în lucruri ne-abate pe fiecare frunză a-ncremenit o pădure încinsă cu suflet ca o cetate Și toate coboară în ele afunci căutîndu-se-n foi, zămislind o iubire și valu-n tăcere așteaptă sub prunci ochii întoarcerii să ni-i resfire iar peste amurgul cu clinchete verzi însingurarea s«-nchâagă-n zăpezi Adolescența Cel care era nesfîrșit de frumos pășea cețos în depărtarea culorii purta un trup nerostit uitat în clipa de veșnicie a florii Atîta nefire chemînd la­nviere cu firea din pure oglinzi se cînta dar nu răsfrîngea, era el însuși așa cuprins de frumusețe ca de o mare putere CENACLUL - ȘCOALA A ARTIȘTILOR AMATORI D­incolo de funcția de e des-­­coperi, organiza­ți îndruma talentele tinere, cenaclul, cercul, de orice natură ar­ti el (literar, muzical, de artă plastică etc.), este sau mai precis trebuie să fie o școală, adică modalitate organizată și practică o prin care disputele despre artă și actul Creator pătrund în cele mai diverse medii sociale. Motivarea acestei destinații a­­ cercurilor Stă în faptul că, în cele mai dese cazuri, cei ce se prezintă in cadrul lor sînt, în primul rind, amatori, iubitori de frumos în în­țelesul larg al cuvîntului și, in afa­ra unor înclinații native, in majo­ritatea lor, ei posedă cultura nece­sară și stimulativă solicitată de ta­lent. Așa incit, încercările lor, ne­ființă de la început canalizate că­tre un drum cît de cit original, pot râmlne mereu în stadiul incert al căutării. De aceea, discuția unei lucrări prezentate în cadrul ședinței de lu­cru nu trebuie să se limiteze doar la acel obișnuit „da" sau „nu” [ apreciere extrem de generală foarte des aplicată —, c­­ea tre­­i­buie condusă în așa fel încît argu­mentația să însemne o abordare de probleme legate de istoria artei respective, de atributele ei tehnice (imagine artistică, metaforă, simbol etc.), de sensurile ei și de nouta­tea obligatorie pe care orice autor se trudește s-o comunice prin în­cercările sale. Talentul singur, fără o cunoaștere în amănunt a dome­niului artei respective, nu-l poate ajuta pe nici un amator să stea pe propriile sale picioare, motiv pentru care imitația (dusă până la pastișă în unele cazuri) și alerga­­rea după o „originalitate” rău în­­țeleasă său după ,,modernism" sunt carențe dintre cele mai frecvente în lucrările acestor iubitori de fru­mos. Artă modernă a existat întotdea­una, mai precis fiecare moment is­toric si-a avut arta sa și aceasta era și a rămas modernă în măsura in care a exprimat fidel cota idea­lului contemporan respectiv. Așadar, motivul determinant in a fi sau nu modern rămîne tot con­ținutul, nu forma, aceasta urmînd să se „acomodeze" armoniei impri­mată de conținut. Deformarea rea­lității, în pictură, mai ales, nu poa­te avea o justificare, cît de cit se­rioasă, numai prin acel vag a „in­terpreta”. Pictura lui Ștefan Luchian, de exemplu, sau aceea a lui Ion Țuculescu sunt argumente solide în favoarea modului de interpretare a realității. Nerespectarea aspectului fizic și a legilor anatomice în rea­lizarea portretelor umane ca și în­fățișarea denaturată a faunei și a florei nu este egală cu disocierea analitică a aspectului de viață asu­pra căru­ia se oprește un artist. A interpreta, în creație, presupune din partea celui care o face o cu­noaștere profundă a realității, a tuturor fenomenelor existente, dar mai ales a relațiilor dintre ele. Aceasta pentru motivul că noțiunea In sine de interpretare impune in­cluderea intr-un tot armonic a unei ambianțe la care concură mai mulți factori. Să luăm, de pildă, „Corul cu boi" a­ lui Grigorescu. Melanco­lia, oboseala și truda care se re­varsă din ochii vitelor de la jug sunt atît de puternic exprimate in­cit, fără a fi prea conturate, figu­rile oamenilor din car se percep ca un amplu sentiment de epuiza­re. La această idee concură și un alt factor, și anume căldura alb- verzuie a soarelui surprinsă­ de ar­tist, prin redarea umbrelor negre și mici, în punctul ei culminat de ma­nifestare­­ la zenit. Spațiul limitat nu ne permite o analiză mai adîncă a acestui ta­blou. Este însă limpede faptul că marele pictor, prin sublinierea con­știentă a citorva trăsături exterioa­re ideii centrale a tabloului (pre­zentarea realistă a omului), a in­terpretat momentul întoarcerii acasă de la cîmp. Iată numai un exem­plu de ceea ce înseamnă a inter­preta în pictură. Aceste lucruri ar trebui cunoscute bine nu numai de amatori, ci și de unii dintre pictorii cunoscuți pen­tru că, așa cum spunea, nu de mult, Picasso, intr-un interviu, arta modernă n-a căzut de undeva, așa dintr-o dată, Ci este rezultatul unei experiențe îndelungate, ea fiind, în formele ei cele mai reușite, un rafina­ment­­ realizat în conținut - al marii arte clasice. Dacă discuțiile din cadrul ședin­țelor de lucru ale cercurilor de ar­tă plastică ar avea în vedere și aceste obiective, dacă, în primul rând, îndrumătorii lor ar cunoaște bine istoricul dezvoltării artelor, sigur că s-ar evita pastișele, aler­garea mecanică după forme dezorientarea multora dintre ara­și tori. In fine, înainte de a trece la e­­laborarea unui tablou, se impune oricui să știe să privească unul creat deja, VIRGIL CUTITARU A­părută recent în Editura po­litică, cartea își propune să ia în discuție uneia dintre cele mai importante și ac­tuale probleme ale moralei comuniste, văzute prin prisma rea­ sf îduilii soda­le din țara noastră. Conceput de un colectiv de au­tori sub coordonarea lui Ionel A­­chim și a lui Tudor Olaru, volumul, a­­tît prin tematica sa cît și prin modul­ de abordare a diferitelor aspecte Cetățean, societate, familie ale procesului de formare a noii conștiințe, se adresează cu precă­dere propagandiștilor și cursanți­lor de la cursurile și cercurile de studiere a problemelor de educație moral-cetățenească. Materialele cu­prinse în lucrare pot constitui, de asemenea, obiect de dezbatere in c­­on­adie generale ale organizații­lor de partid, teme de expuneri în fața maselor largi de oameni ai muncii, în care să se prezinte prin­cipiile noii etici pe care partidul nostru o promovează în întreaga viață socială. Ea poate fi în același timp foarte utilă organizațiilor U.T.C. pentru inițierea de dezbateri, expuneri, convorbiri cu diferite ca­tegorii de tineri. Capitolele cărții - un număr de 14 — circumscriu, în­­ lumina ideilor clarvăzătoare formulate de Congre­sul al X-lea al partidului, cadrul teoretic și practic în care se for­mează și se maturizează conștiința socialistă a oamenilor muncii din societatea noastră. Dintre ideile directoare dezbătu­te in carte le reținem atît pe cele ce evidențiază locul valorilor mora­le în socialism, raportul dintre etic și estetic, împlinirea personalității in cadrul umanismului socialist -tratate mai ales in plan teoretic­­cit și pe cele ce-și propun să dez­văluie. Intr-o abordare ancorată a­­desea în problematica concretă a­­ vieții, importan­te valențe și valori etice cum sunt: munca, activitatea productivă în folo­sul societății, eti­ca profesională, a­­titudinea față de avutul obștesc, pa­triotismul și inter­naționalismul so­cialist, precum și conținutul noțiuni­lor de legalitate, echitate, responsa­bilitate, cinste, co­ SSR3SS rectitudine, princi­pialitate și altele. Un larg interes suscită, de ase­menea, acele părți ale lucrării con­sacrate reliefării rolului însemnat al familiei - ca verigă de bază a vie­ții sociale - în formarea unei înal­te conștiințe etice încă în anii de închegare a personalității, în ado­lescență și tinerețe. Din întreaga lucrare se degajă o atitudine combativă fermă față de carențele morale, îndeosebi a­­celea care minează spiritul de drep­tate și echitate socială, specific orînduirii noastre. Prin bogăția de idei și multitudi­nea de argumente pe care le fur­nizează, această lucrare își va do­vedi din plin utilitatea în măsura in­ care problematica pe care o cu­prinde este completată și concreti­zată de către fiecare cititor in par­te, dar mai ales de propagandiști, cu materialul de viață oferit de realitatea înconjurătoare. VASILE AVRAM ,WWWV^A/^^­Ar *4. Cu „Tache, Ianke și Cadîr", teatrul bîrlădean și-a deschis noua stagiune sub semnul unui incontestabil succes. într-un mo­ment in care unii, inexplicabil, se întreabă dacă mai e motivată includerea In repertoriu a piesei lui Victor Ion Popa, actorii bîr­­lădeni reafirmă, într-un spectacol convingător, calitățile unuia dintre cele mai bune texte ale literaturii noastre dramatice. In clișeu, Smaranda Manoliu — Herford (Ana), Adrian Emil­ Mișcu (Ionel) și, Gheorghe Gheorghiu (Cădit). —■ Societatea de științe geo­grafice, filiala Bîrlad, organi­zează astăzi 25 octombrie o călătorie de studii pe ruta Bîrlad — Huși. Cu acest pri­lej, vor fi întreprinse cerce­tări asupra morfologiei văilor Bîrladului, Crasnei și Lohanu­­lui, vor fi urmărite aspectele economico-geografice de pe i­­tinerar și se vor face obser­vații asupra depresiunii Huși. In continuare, În Liceul „Mi­hail Kogălniceanu" din Huși, va avea loc o sesiune de co­municări și referate. ★ — Mîine dupa-amiază, la o­­a­rele 17,30, în sala de festivități Casei municipale de cul­tură din Bârlad va avea loc deschiderea cursurilor univer­sității populare. In noul an de învățămînt vor funcționa două secții: o secție de limbi Străi­ne (engleză, franceză, italia­nă, germană) și o alta de cul­tură generala (temele cursuri­lor : „Tineret și contempora­neitate", „Pedagogia și viata", „Legislația muncii”, „Eficien­ța economică a Întreprinderi­lor industriale”, „Automobi­lism"). Cu ocazia deschiderii festive a anului de învăță­­mînt 1970—1971, vor fi anun­țate programa $i orarul de desfășurare a cursurilor. ★ — La Casa de cultură din Negrești, prof. Gheorghe Bur­­dun, de la Universitatea popu­lară din București, va prezen­ta mîine, 26 octombrie expu­nerea intitulată „Vasile Alec­­sandri — patriot și artist", plină de fantezie și bun gust. Cu riscul de crea impresia unei e­­a­xagetăți, trebuie să ta­ia nu iese­sp Ti­Cdia orășenească de cultură Vaslui ne anunța un „spectacol literar-muzical după versuri de Toplicea­nu’, deci un SPECII spunem că reprezen­TACOL și nu o Sea­ră literară sau vreo manifestare cu aceasta. Înrudită Trecînd peste titlul cam bi­zar („TOP“), găseam ideea excelentă și hotărâm să punem deoparte puțină bu­nă dispoziție, negre­șit trebuincioasă la intilnirea cu autorul nemuritoarelor Bala­de și Parodii. Spectacolul ar fi trebuit să plece de la o ingenioasă și pertinentă selecție a versurilor, într-o transpunere scenică „TOP“ și improvizația mizele unei improvi­zații prea grăbite, să­racă în vervă și fan­tezie. O derulare a „Ulmului“ va fi, spe­răm, revelatoare. Un grup foarte re­­strîns de artiști­­ a­­matori (asupra virtu­ților lor de recitatori nu putem formula decit rezerve) a ci­tit pur și simplu poezie după poezie. Lectura a fost punc­tată de câteva mo­mente muzicale în vădit dezacord. (Nu am mai putut recu­noaște muzica bună ce se făcea altădată la această Casă de cultură). Și am re­gretat cu aiit mai mult, cu , cu­ în acest nolan de improvizație „s-a topit“ și cunos­cuta solistă Doina Moroșanu. Așadar, un specta­col fără cap $­ fară coadă, fără structură și fără nerv, răugîn­­dit și prost prezen­tat. In locul mult râvnitei „atmosfere TopliceanU", am gă­sit citeva jenante și penibile Însăilări. Bunele intenții ale Casei de cultură Vă Sini cer și discer­­nămml artistic, a­­lături de o mai lar­gă consultare și fo­losire a specialiștilor, precum și crearea u­­nui colectiv puternic de interpreți, al că­ror talent așteaptă ziua cînd va fi des­coperit. GEORGE STOIAN CARTI. AUTORI - TENDINȚE - CART! • AUTORI -TENDINTE-CARTI P­I : P­rin această lucrare, „Biblio­ I­theca Oecon­omica" se îm­bogățește nu numai cu un nou titlu, dar și cu o cu­legere de studii care-i lăr­gește aria tematică și, în același timp, o ancorează mai strîns în problematica economică de cea mai acută actualitate. Căci, sub raportul frecvenței cu care este întîlnit pe planul gîndirii econo­mice, ca și prin constanta și prdioritatea cu care este inclus în planurile de cercetare științifică ale diferitelor organisme naționa­le și chiar internaționale, con­ceptul de creștere economică a căpătat, mai ales în ultima vre­me, o uimitor de mare rezonanță. Cauză sau efect ale actualei ex­plozii a progresului tehnic și tot­deauna expresie a unor acte no­vatoare, faptele probează că în cercetările teoretice și aplicative, ca și în unele discuții cu carac­ter mai mult sau mai puțin aca­demic, problema creșterii econo­mice revine ca un leitmotiv, des­tinat a servi drept proiector cadru al politicii economice apli­fi­cate. Volumul de față, apărut prin grija Editurii Academiei R.S.R., conține comunicările și interven­țiile participanților la un coloc­viu organizat de Institutul de cercetări economice pe tema „Teorii și modele ale creșterii economice în țările socialiste“, „Probleme ale optimizării corela­ției dintre acumulare și consum", „Despre tipul modelului de opti­mizare a economiei naționale", „Criterii de optim pentru modele­le de creștere economică“, „Con­siderații teoretice pe marginea unor modele de creștere care țin seama de progresul tehnic în so­cialism", „Incidența factorului internațional asupra dezvoltării economice a țărilor socialiste", „Relația dintre creșterea econo­mică și calitatea forței de mun­că”, „Investițiile și creșterea economică“ — toate acestea sînt numai cîteva din titlurile comu­nicărilor cuprinse în această lu­crare. Lucrarea la care ne referim nu-și propune să circumscrie toa­­________ re laturile și im­plicațiile acestei teorii; problemati­ca abordată în cercetările înmă­nuncheate aici se limitează la încer­carea de a con­tura cîteva linii o­­rientative în a­­bordarea studiului creșterii economi­ce. Necesitatea e­­laborării unei teo­rii a creșterii eco­nomice în socialism rezultă din însuși modul de conducere a e­­conomiei naționale în condițiile socialismului. „Suntem­ conștienți — spun au­torii — că, din punct de vedere științific, comunicările că și in­tervențiile se caracterizează prin­­tr-o serie de inegalități. Gradul lor de realizare exprimă de fapt nu numai experiența științifică diferită a autorilor, dar și gradul diferit de cunoaștere a probleme­lor creșterii economice la care au ajuns în această primă fază a cercetării și confruntării publi­ce a ideilor susținute. Complexi­tatea problemei cercetate nu pu­tea să nu ducă chiar din această primă fază la o diversitate de păreri privind modul de aborda­re a problemei creșterii econo­mice, cît și interpretarea unor realități din țara noastră sau din alte țări comparate". In toate acestea autorii văd un motiv în plus de a solicita și aș­tepta din partea cititorilor ob­servațiile lor critice, cu convin­gerea că îi vor ajuta să îmbună­tățească activitatea lor viitoare de Cercetare a gîndirii și practi­cii din domeniul creșterii econo­mice in țările socialiste. M. HARALAMBIE Teorii și modele ale creșterii economice in socialism SEC G­eorge Călinescu nu consi­dera paginile lui Urmuz mai mult decit „o simplă bulo­­nerie spirituală" cipii de estetică­,­­în Plin­pentru ca apoi, în Istoria literaturii ro­mâne (1941) să vadă că „aceste glume inteligente... au slujit la lărgirea conștiinței estetice“. Pompiliu Constantinescu il nu­mește „promotorul unui umor construit pe absurdiar pentru Tudor Vianu opera lui Urmuz este „un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii". Asupra vieții „halucinante* lui Dem. Demetrescu — Buzău, a atias Urmuz, și mai ales asupra „Paginilor bizare“ ale acestuia, Nicolae Balotă s-a oprit îndelung, le-a studiat cu minuțiozitate, a pă­truns în universul ciudat al ope­rei de nici 30 de pagini tipărite, cit a lăsat moștenire scriitorul descoperit și lansat de Tudor Ar­­ghezi in 1622. Rodul introspecți­ilor se concretizează în recenta monografie Urmuz, Editura Dacia, Cluj 1970. „Obscurul grefier de la înalta Curte de Casație a de­venit, în ciuda puținătății „ope­rei sale", un scriitor cunoscut, revendicat de unii ca precursor, elogiat de alții ca maestru, a­­propiat de revoluționarii literelor moderne, de Jarry, de Kafka, de Eugen Ionescu, de Samuel Becken Răzbunare ironică, postumă a lui Urmuz asupra dubiului său, De­­metru Dem, Demetrescu — Bu­zău". Aceasta este concluzia fi­­nală a volumului, dar până aici Nicolae Balotă a disecat find pe rind structura schițelor urmuzie­­ne, le-a demonstrat unitatea caracterul absurd-ironic, a stabi­și­lit confluențe și siete tematice. Spre infinitul mic, Comentarii la Pagini bizare și Urmuziana sunt secțiunile monografiei. Urmuz nu descrie cazuri in­tîmplătoare. El descrie caractere esențiale, narațiunile sale vizează permanențe în destinul eroilor, ceea ce-i permite exegetului să studieze, rind pe rând, în Algazy și Grummer, După furtună, Pîlnia și Stamate, Plecarea în străină­tate, Ismail și Tumavitu, Gayk, Cozadi și Dragomir sau Fudhsla­­da, problematica unui om-pasăre și a obsesiei zoologice, a omului mecanomorf, a încăperii Închise, a lui homo­ viator, a bolgiilor Ero­lui viu etc. In lumea lui Ur­­muz, comunicarea e intr-o gravă ____________ criză. Nu găsim­­ iubire, prietenie, colaborare împlinită ci carica­turi grotești ale unor asemenea relații. Funcționarul birocrat iși pierde personalitatea și devine o­­biect. Abdicând de la calitatea de purtător de scopuri, el se pre­schimbă într-un mijloc, o unealtă. Știința. In parodia ei urmuziană, este o Întreprindere ale cărei pro­duse sunt ridicole. Un sol de știință universală infuză dă naștere cor­­purilor cerești. In urma unor cal­cule mai mult ori mai puțin reu­șite, după cum prin „syntheză chimică" s-a reușit să se fabrice un... Ismail. „Aproape toți eroii lui Urmuz au intr­inșit ceva de copil monstruos, un infantilism pervers, fac acte ludice, dar se vor „mari" refuza copilăria ră­­mânind în ea. Barsele sunt cele ale unor ștrengari care vor să-i bage pe ceilalți In­sperieți. Prim amplu studiu de perti­nentă interpretare a operei lui Urmuz, cârtii lui Nicolae Balotă le mai lipsește, poate, un capitol in care fiecare p­esc să fie pti­­vită în structura sa particulară, nu numai in interdependentă cu celelalte. Incontestabil, insă, vo­lumul este de mare utilitate tu­turor celor ce se interesează de fenomenul mult discutat și puțin cunoscut denumit Urmuz, de miș­carea literară completă din prima jumătate a secolului. IULIAN MODEL Nicolae Balotă: Urmuz VREMEA NOHA mr Poșta literară LUCA I. DUMITRU : „Vi­sul" dv. nu ni se pare „dăl­tuit", cum ziceți, ci, dim­potrivă ... De pildă : „Creș­tea copilul... / Vis dăl­tuit / de mîini decebâli­­ce.. .* Poate încercați să ne trimiteți altceva. ION PUSCACIU — Bir­lad: Dacă versurile ce ni le încredințați „sînt bune sau nu pentru a fi publi­cate", să judece cititorii „Momentului cultural": „Orice nație umană / Spu­ne cuvîntul mamă... Tot strig acest cuvînt // / Cu-atît discernămint.. Mai greu este cu a doua dv. solicitare: „Rog să fiu colaborator cu cineva pen­tru a mă ajuta să compun pe mai departe fapte pe care le simt". In tot cazul, noi vă urăm succes! I.R. — Grivița. V-am ci­tit cu toată atenția, însă nu am putut descoperi nici un semn de poezie. Nu nu­mai că orice emoție pare de la început, exclusă din versurile dv., nu numai că lipsesc chiar și acele „flori" de stil obișnuite la debu­tanți, vădind oarecari preo­cupări de artă, dar, nu știu cum, pare-se că nici cuvin­tele nu vă ascultă, sunt aș­ternute parcă cu mari sfor­țări care produc scrîșnituri, zgomote greu suportabile. Ce să mai spunem? ȘTEFAN SAMOILA — Micleșii. Ținînd seama de vîrsta pe care o aveți, s-ar mai putea — cine știe? — nădăjdui, îngrijorătoare ni se pare acum ortografia dv., pentru care se vede că nu aveți nici o simpa­tie. Luați măsuri! V. PINTINA. Unele lu­cruri par a promite cite ceva­­ ca acest „Amurg de toamnă": „Arhipelaguri de faguri chihlimbarii / Atîr­­nă în stupul zării, / O pa­săre cenușie și strivește în dinți / Cu prelingeri vio­lete"), însă „imaginile" n-au suficientă coerență, par su­puse cu totul hazardului. Mai trimiteți, P. RUTEANU, alias Nică Măgură. Ne-ați obligat, cum vedeți, la o profundă analiză grafologică... Vă mulțumim pentru noua e­­pigramă. Insă T. Pracsiu, căruia îi dedicați o altă e­­pigramă, nu cred că ar avea pentru ce să vă mul­țumească­­ catrenul respec­tiv suferă nu numai de „asasinitate", dar și de un pronunțat agramatism: „Iar autoru-i dintre-acei / Ce *-a cam în trecut... cu gluma!" Mai trimiteți? CĂTĂLIN CIOLCA

Next