Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 809-887)
1970-10-25 / nr. 830
• PAGIMIA 2 AUREL BUTNARU Patria mea Lumina grădinii înmugurită In ploi de april Cînd griul aval cu reflexe verzui, Surîs, pe tărîmul de basm, al unui copil, Busuioc în grindă și murmurul izvorului, Corabia lunii și stăpîna stelei polare Călăunto, marinarii pe oceane și mări, Vîrfuri de dor, din ere cleștare, Ochii fetelor sărutînd un ram pe cărări, Ceas de seară în cetăți de-altădată Unde voievozii țineau sfat CU Oștirea, Pe Argeș fîntînă cu unda în nopți tremurată, și Masa tăcerii visînd nemurirea. Credință-n stejari cu trunchiuri de seve vuind, Gură de rai, izvor de-nceput și baladă, Soare-fecior cu mîinile cald ocrotind Ghiocelul firav zvîcnit din zăpadă. Patrie, zămislită în veacuri apuse demult, Vestală păzind în sufletul meu jurâmîntul, Frumusețea-n statui ți-o cuprind și ascult Universul rotindu-ți albastru pămintul, A. DAMIAN toamna Uleiul acestor zile scurs la streașină nopții și inima frunză roșie într-o suavă agonie Și vintul în zigzaguri peste dimineți costelive și năluca amiezilor coapte Copacii cu frunze venind să ne fure privirea ce-n taină în lucruri ne-abate pe fiecare frunză a-ncremenit o pădure încinsă cu suflet ca o cetate Și toate coboară în ele afunci căutîndu-se-n foi, zămislind o iubire și valu-n tăcere așteaptă sub prunci ochii întoarcerii să ni-i resfire iar peste amurgul cu clinchete verzi însingurarea s«-nchâagă-n zăpezi Adolescența Cel care era nesfîrșit de frumos pășea cețos în depărtarea culorii purta un trup nerostit uitat în clipa de veșnicie a florii Atîta nefire chemînd lanviere cu firea din pure oglinzi se cînta dar nu răsfrîngea, era el însuși așa cuprins de frumusețe ca de o mare putere CENACLUL - ȘCOALA A ARTIȘTILOR AMATORI Dincolo de funcția de e des-coperi, organizați îndruma talentele tinere, cenaclul, cercul, de orice natură arti el (literar, muzical, de artă plastică etc.), este sau mai precis trebuie să fie o școală, adică modalitate organizată și practică o prin care disputele despre artă și actul Creator pătrund în cele mai diverse medii sociale. Motivarea acestei destinații a cercurilor Stă în faptul că, în cele mai dese cazuri, cei ce se prezintă in cadrul lor sînt, în primul rind, amatori, iubitori de frumos în înțelesul larg al cuvîntului și, in afara unor înclinații native, in majoritatea lor, ei posedă cultura necesară și stimulativă solicitată de talent. Așa incit, încercările lor, neființă de la început canalizate către un drum cît de cit original, pot râmlne mereu în stadiul incert al căutării. De aceea, discuția unei lucrări prezentate în cadrul ședinței de lucru nu trebuie să se limiteze doar la acel obișnuit „da" sau „nu” [ apreciere extrem de generală foarte des aplicată —, cea treibuie condusă în așa fel încît argumentația să însemne o abordare de probleme legate de istoria artei respective, de atributele ei tehnice (imagine artistică, metaforă, simbol etc.), de sensurile ei și de noutatea obligatorie pe care orice autor se trudește s-o comunice prin încercările sale. Talentul singur, fără o cunoaștere în amănunt a domeniului artei respective, nu-l poate ajuta pe nici un amator să stea pe propriile sale picioare, motiv pentru care imitația (dusă până la pastișă în unele cazuri) și alergarea după o „originalitate” rău înțeleasă său după ,,modernism" sunt carențe dintre cele mai frecvente în lucrările acestor iubitori de frumos. Artă modernă a existat întotdeauna, mai precis fiecare moment istoric si-a avut arta sa și aceasta era și a rămas modernă în măsura in care a exprimat fidel cota idealului contemporan respectiv. Așadar, motivul determinant in a fi sau nu modern rămîne tot conținutul, nu forma, aceasta urmînd să se „acomodeze" armoniei imprimată de conținut. Deformarea realității, în pictură, mai ales, nu poate avea o justificare, cît de cit serioasă, numai prin acel vag a „interpreta”. Pictura lui Ștefan Luchian, de exemplu, sau aceea a lui Ion Țuculescu sunt argumente solide în favoarea modului de interpretare a realității. Nerespectarea aspectului fizic și a legilor anatomice în realizarea portretelor umane ca și înfățișarea denaturată a faunei și a florei nu este egală cu disocierea analitică a aspectului de viață asupra căruia se oprește un artist. A interpreta, în creație, presupune din partea celui care o face o cunoaștere profundă a realității, a tuturor fenomenelor existente, dar mai ales a relațiilor dintre ele. Aceasta pentru motivul că noțiunea In sine de interpretare impune includerea intr-un tot armonic a unei ambianțe la care concură mai mulți factori. Să luăm, de pildă, „Corul cu boi" a lui Grigorescu. Melancolia, oboseala și truda care se revarsă din ochii vitelor de la jug sunt atît de puternic exprimate incit, fără a fi prea conturate, figurile oamenilor din car se percep ca un amplu sentiment de epuizare. La această idee concură și un alt factor, și anume căldura alb- verzuie a soarelui surprinsă de artist, prin redarea umbrelor negre și mici, în punctul ei culminat de manifestare la zenit. Spațiul limitat nu ne permite o analiză mai adîncă a acestui tablou. Este însă limpede faptul că marele pictor, prin sublinierea conștientă a citorva trăsături exterioare ideii centrale a tabloului (prezentarea realistă a omului), a interpretat momentul întoarcerii acasă de la cîmp. Iată numai un exemplu de ceea ce înseamnă a interpreta în pictură. Aceste lucruri ar trebui cunoscute bine nu numai de amatori, ci și de unii dintre pictorii cunoscuți pentru că, așa cum spunea, nu de mult, Picasso, intr-un interviu, arta modernă n-a căzut de undeva, așa dintr-o dată, Ci este rezultatul unei experiențe îndelungate, ea fiind, în formele ei cele mai reușite, un rafinament realizat în conținut - al marii arte clasice. Dacă discuțiile din cadrul ședințelor de lucru ale cercurilor de artă plastică ar avea în vedere și aceste obiective, dacă, în primul rând, îndrumătorii lor ar cunoaște bine istoricul dezvoltării artelor, sigur că s-ar evita pastișele, alergarea mecanică după forme dezorientarea multora dintre arași tori. In fine, înainte de a trece la elaborarea unui tablou, se impune oricui să știe să privească unul creat deja, VIRGIL CUTITARU Apărută recent în Editura politică, cartea își propune să ia în discuție uneia dintre cele mai importante și actuale probleme ale moralei comuniste, văzute prin prisma rea sf îduilii sodale din țara noastră. Conceput de un colectiv de autori sub coordonarea lui Ionel Achim și a lui Tudor Olaru, volumul, atît prin tematica sa cît și prin modul de abordare a diferitelor aspecte Cetățean, societate, familie ale procesului de formare a noii conștiințe, se adresează cu precădere propagandiștilor și cursanților de la cursurile și cercurile de studiere a problemelor de educație moral-cetățenească. Materialele cuprinse în lucrare pot constitui, de asemenea, obiect de dezbatere in conadie generale ale organizațiilor de partid, teme de expuneri în fața maselor largi de oameni ai muncii, în care să se prezinte principiile noii etici pe care partidul nostru o promovează în întreaga viață socială. Ea poate fi în același timp foarte utilă organizațiilor U.T.C. pentru inițierea de dezbateri, expuneri, convorbiri cu diferite categorii de tineri. Capitolele cărții - un număr de 14 — circumscriu, în lumina ideilor clarvăzătoare formulate de Congresul al X-lea al partidului, cadrul teoretic și practic în care se formează și se maturizează conștiința socialistă a oamenilor muncii din societatea noastră. Dintre ideile directoare dezbătute in carte le reținem atît pe cele ce evidențiază locul valorilor morale în socialism, raportul dintre etic și estetic, împlinirea personalității in cadrul umanismului socialist -tratate mai ales in plan teoreticcit și pe cele ce-și propun să dezvăluie. Intr-o abordare ancorată adesea în problematica concretă a vieții, importante valențe și valori etice cum sunt: munca, activitatea productivă în folosul societății, etica profesională, atitudinea față de avutul obștesc, patriotismul și internaționalismul socialist, precum și conținutul noțiunilor de legalitate, echitate, responsabilitate, cinste, co SSR3SS rectitudine, principialitate și altele. Un larg interes suscită, de asemenea, acele părți ale lucrării consacrate reliefării rolului însemnat al familiei - ca verigă de bază a vieții sociale - în formarea unei înalte conștiințe etice încă în anii de închegare a personalității, în adolescență și tinerețe. Din întreaga lucrare se degajă o atitudine combativă fermă față de carențele morale, îndeosebi acelea care minează spiritul de dreptate și echitate socială, specific orînduirii noastre. Prin bogăția de idei și multitudinea de argumente pe care le furnizează, această lucrare își va dovedi din plin utilitatea în măsura in care problematica pe care o cuprinde este completată și concretizată de către fiecare cititor in parte, dar mai ales de propagandiști, cu materialul de viață oferit de realitatea înconjurătoare. VASILE AVRAM ,WWWV^A/^^Ar *4. Cu „Tache, Ianke și Cadîr", teatrul bîrlădean și-a deschis noua stagiune sub semnul unui incontestabil succes. într-un moment in care unii, inexplicabil, se întreabă dacă mai e motivată includerea In repertoriu a piesei lui Victor Ion Popa, actorii bîrlădeni reafirmă, într-un spectacol convingător, calitățile unuia dintre cele mai bune texte ale literaturii noastre dramatice. In clișeu, Smaranda Manoliu — Herford (Ana), Adrian Emil Mișcu (Ionel) și, Gheorghe Gheorghiu (Cădit). —■ Societatea de științe geografice, filiala Bîrlad, organizează astăzi 25 octombrie o călătorie de studii pe ruta Bîrlad — Huși. Cu acest prilej, vor fi întreprinse cercetări asupra morfologiei văilor Bîrladului, Crasnei și Lohanului, vor fi urmărite aspectele economico-geografice de pe itinerar și se vor face observații asupra depresiunii Huși. In continuare, În Liceul „Mihail Kogălniceanu" din Huși, va avea loc o sesiune de comunicări și referate. ★ — Mîine dupa-amiază, la oarele 17,30, în sala de festivități Casei municipale de cultură din Bârlad va avea loc deschiderea cursurilor universității populare. In noul an de învățămînt vor funcționa două secții: o secție de limbi Străine (engleză, franceză, italiană, germană) și o alta de cultură generala (temele cursurilor : „Tineret și contemporaneitate", „Pedagogia și viata", „Legislația muncii”, „Eficiența economică a Întreprinderilor industriale”, „Automobilism"). Cu ocazia deschiderii festive a anului de învățămînt 1970—1971, vor fi anunțate programa $i orarul de desfășurare a cursurilor. ★ — La Casa de cultură din Negrești, prof. Gheorghe Burdun, de la Universitatea populară din București, va prezenta mîine, 26 octombrie expunerea intitulată „Vasile Alecsandri — patriot și artist", plină de fantezie și bun gust. Cu riscul de crea impresia unei eaxagetăți, trebuie să taia nu iesesp TiCdia orășenească de cultură Vaslui ne anunța un „spectacol literar-muzical după versuri de Topliceanu’, deci un SPECII spunem că reprezenTACOL și nu o Seară literară sau vreo manifestare cu aceasta. Înrudită Trecînd peste titlul cam bizar („TOP“), găseam ideea excelentă și hotărâm să punem deoparte puțină bună dispoziție, negreșit trebuincioasă la intilnirea cu autorul nemuritoarelor Balade și Parodii. Spectacolul ar fi trebuit să plece de la o ingenioasă și pertinentă selecție a versurilor, într-o transpunere scenică „TOP“ și improvizația mizele unei improvizații prea grăbite, săracă în vervă și fantezie. O derulare a „Ulmului“ va fi, sperăm, revelatoare. Un grup foarte restrîns de artiști amatori (asupra virtuților lor de recitatori nu putem formula decit rezerve) a citit pur și simplu poezie după poezie. Lectura a fost punctată de câteva momente muzicale în vădit dezacord. (Nu am mai putut recunoaște muzica bună ce se făcea altădată la această Casă de cultură). Și am regretat cu aiit mai mult, cu , cu în acest nolan de improvizație „s-a topit“ și cunoscuta solistă Doina Moroșanu. Așadar, un spectacol fără cap $ fară coadă, fără structură și fără nerv, răugîndit și prost prezentat. In locul mult râvnitei „atmosfere TopliceanU", am găsit citeva jenante și penibile Însăilări. Bunele intenții ale Casei de cultură Vă Sini cer și discernămml artistic, alături de o mai largă consultare și folosire a specialiștilor, precum și crearea unui colectiv puternic de interpreți, al căror talent așteaptă ziua cînd va fi descoperit. GEORGE STOIAN CARTI. AUTORI - TENDINȚE - CART! • AUTORI -TENDINTE-CARTI PI : Prin această lucrare, „Biblio Itheca Oeconomica" se îmbogățește nu numai cu un nou titlu, dar și cu o culegere de studii care-i lărgește aria tematică și, în același timp, o ancorează mai strîns în problematica economică de cea mai acută actualitate. Căci, sub raportul frecvenței cu care este întîlnit pe planul gîndirii economice, ca și prin constanta și prdioritatea cu care este inclus în planurile de cercetare științifică ale diferitelor organisme naționale și chiar internaționale, conceptul de creștere economică a căpătat, mai ales în ultima vreme, o uimitor de mare rezonanță. Cauză sau efect ale actualei explozii a progresului tehnic și totdeauna expresie a unor acte novatoare, faptele probează că în cercetările teoretice și aplicative, ca și în unele discuții cu caracter mai mult sau mai puțin academic, problema creșterii economice revine ca un leitmotiv, destinat a servi drept proiector cadru al politicii economice aplificate. Volumul de față, apărut prin grija Editurii Academiei R.S.R., conține comunicările și intervențiile participanților la un colocviu organizat de Institutul de cercetări economice pe tema „Teorii și modele ale creșterii economice în țările socialiste“, „Probleme ale optimizării corelației dintre acumulare și consum", „Despre tipul modelului de optimizare a economiei naționale", „Criterii de optim pentru modelele de creștere economică“, „Considerații teoretice pe marginea unor modele de creștere care țin seama de progresul tehnic în socialism", „Incidența factorului internațional asupra dezvoltării economice a țărilor socialiste", „Relația dintre creșterea economică și calitatea forței de muncă”, „Investițiile și creșterea economică“ — toate acestea sînt numai cîteva din titlurile comunicărilor cuprinse în această lucrare. Lucrarea la care ne referim nu-și propune să circumscrie toa________ re laturile și implicațiile acestei teorii; problematica abordată în cercetările înmănuncheate aici se limitează la încercarea de a contura cîteva linii orientative în abordarea studiului creșterii economice. Necesitatea elaborării unei teorii a creșterii economice în socialism rezultă din însuși modul de conducere a economiei naționale în condițiile socialismului. „Suntem conștienți — spun autorii — că, din punct de vedere științific, comunicările că și intervențiile se caracterizează printr-o serie de inegalități. Gradul lor de realizare exprimă de fapt nu numai experiența științifică diferită a autorilor, dar și gradul diferit de cunoaștere a problemelor creșterii economice la care au ajuns în această primă fază a cercetării și confruntării publice a ideilor susținute. Complexitatea problemei cercetate nu putea să nu ducă chiar din această primă fază la o diversitate de păreri privind modul de abordare a problemei creșterii economice, cît și interpretarea unor realități din țara noastră sau din alte țări comparate". In toate acestea autorii văd un motiv în plus de a solicita și aștepta din partea cititorilor observațiile lor critice, cu convingerea că îi vor ajuta să îmbunătățească activitatea lor viitoare de Cercetare a gîndirii și practicii din domeniul creșterii economice in țările socialiste. M. HARALAMBIE Teorii și modele ale creșterii economice in socialism SEC George Călinescu nu considera paginile lui Urmuz mai mult decit „o simplă bulonerie spirituală" cipii de estetică,în Plinpentru ca apoi, în Istoria literaturii române (1941) să vadă că „aceste glume inteligente... au slujit la lărgirea conștiinței estetice“. Pompiliu Constantinescu il numește „promotorul unui umor construit pe absurdiar pentru Tudor Vianu opera lui Urmuz este „un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii". Asupra vieții „halucinante* lui Dem. Demetrescu — Buzău, a atias Urmuz, și mai ales asupra „Paginilor bizare“ ale acestuia, Nicolae Balotă s-a oprit îndelung, le-a studiat cu minuțiozitate, a pătruns în universul ciudat al operei de nici 30 de pagini tipărite, cit a lăsat moștenire scriitorul descoperit și lansat de Tudor Arghezi in 1622. Rodul introspecțiilor se concretizează în recenta monografie Urmuz, Editura Dacia, Cluj 1970. „Obscurul grefier de la înalta Curte de Casație a devenit, în ciuda puținătății „operei sale", un scriitor cunoscut, revendicat de unii ca precursor, elogiat de alții ca maestru, apropiat de revoluționarii literelor moderne, de Jarry, de Kafka, de Eugen Ionescu, de Samuel Becken Răzbunare ironică, postumă a lui Urmuz asupra dubiului său, Demetru Dem, Demetrescu — Buzău". Aceasta este concluzia finală a volumului, dar până aici Nicolae Balotă a disecat find pe rind structura schițelor urmuziene, le-a demonstrat unitatea caracterul absurd-ironic, a stabișilit confluențe și siete tematice. Spre infinitul mic, Comentarii la Pagini bizare și Urmuziana sunt secțiunile monografiei. Urmuz nu descrie cazuri intîmplătoare. El descrie caractere esențiale, narațiunile sale vizează permanențe în destinul eroilor, ceea ce-i permite exegetului să studieze, rind pe rând, în Algazy și Grummer, După furtună, Pîlnia și Stamate, Plecarea în străinătate, Ismail și Tumavitu, Gayk, Cozadi și Dragomir sau Fudhslada, problematica unui om-pasăre și a obsesiei zoologice, a omului mecanomorf, a încăperii Închise, a lui homo viator, a bolgiilor Erolui viu etc. In lumea lui Urmuz, comunicarea e intr-o gravă ____________ criză. Nu găsim iubire, prietenie, colaborare împlinită ci caricaturi grotești ale unor asemenea relații. Funcționarul birocrat iși pierde personalitatea și devine obiect. Abdicând de la calitatea de purtător de scopuri, el se preschimbă într-un mijloc, o unealtă. Știința. In parodia ei urmuziană, este o Întreprindere ale cărei produse sunt ridicole. Un sol de știință universală infuză dă naștere corpurilor cerești. In urma unor calcule mai mult ori mai puțin reușite, după cum prin „syntheză chimică" s-a reușit să se fabrice un... Ismail. „Aproape toți eroii lui Urmuz au intrinșit ceva de copil monstruos, un infantilism pervers, fac acte ludice, dar se vor „mari" refuza copilăria rămânind în ea. Barsele sunt cele ale unor ștrengari care vor să-i bage pe ceilalți Insperieți. Prim amplu studiu de pertinentă interpretare a operei lui Urmuz, cârtii lui Nicolae Balotă le mai lipsește, poate, un capitol in care fiecare pesc să fie ptivită în structura sa particulară, nu numai in interdependentă cu celelalte. Incontestabil, insă, volumul este de mare utilitate tuturor celor ce se interesează de fenomenul mult discutat și puțin cunoscut denumit Urmuz, de mișcarea literară completă din prima jumătate a secolului. IULIAN MODEL Nicolae Balotă: Urmuz VREMEA NOHA mr Poșta literară LUCA I. DUMITRU : „Visul" dv. nu ni se pare „dăltuit", cum ziceți, ci, dimpotrivă ... De pildă : „Creștea copilul... / Vis dăltuit / de mîini decebâlice.. .* Poate încercați să ne trimiteți altceva. ION PUSCACIU — Birlad: Dacă versurile ce ni le încredințați „sînt bune sau nu pentru a fi publicate", să judece cititorii „Momentului cultural": „Orice nație umană / Spune cuvîntul mamă... Tot strig acest cuvînt // / Cu-atît discernămint.. Mai greu este cu a doua dv. solicitare: „Rog să fiu colaborator cu cineva pentru a mă ajuta să compun pe mai departe fapte pe care le simt". In tot cazul, noi vă urăm succes! I.R. — Grivița. V-am citit cu toată atenția, însă nu am putut descoperi nici un semn de poezie. Nu numai că orice emoție pare de la început, exclusă din versurile dv., nu numai că lipsesc chiar și acele „flori" de stil obișnuite la debutanți, vădind oarecari preocupări de artă, dar, nu știu cum, pare-se că nici cuvintele nu vă ascultă, sunt așternute parcă cu mari sforțări care produc scrîșnituri, zgomote greu suportabile. Ce să mai spunem? ȘTEFAN SAMOILA — Micleșii. Ținînd seama de vîrsta pe care o aveți, s-ar mai putea — cine știe? — nădăjdui, îngrijorătoare ni se pare acum ortografia dv., pentru care se vede că nu aveți nici o simpatie. Luați măsuri! V. PINTINA. Unele lucruri par a promite cite ceva ca acest „Amurg de toamnă": „Arhipelaguri de faguri chihlimbarii / Atîrnă în stupul zării, / O pasăre cenușie și strivește în dinți / Cu prelingeri violete"), însă „imaginile" n-au suficientă coerență, par supuse cu totul hazardului. Mai trimiteți, P. RUTEANU, alias Nică Măgură. Ne-ați obligat, cum vedeți, la o profundă analiză grafologică... Vă mulțumim pentru noua epigramă. Insă T. Pracsiu, căruia îi dedicați o altă epigramă, nu cred că ar avea pentru ce să vă mulțumească catrenul respectiv suferă nu numai de „asasinitate", dar și de un pronunțat agramatism: „Iar autoru-i dintre-acei / Ce *-a cam în trecut... cu gluma!" Mai trimiteți? CĂTĂLIN CIOLCA