Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1850-10-23 / nr. 33

130 20000000­ 2000: 2000 2000000020000000 2000 zimmbrul 3­ ea A primi ne D. Ecs-Maiorul Eduardu Geraldy in numă­­rul Adiotanților Î. S. totu în acel rangu de Maioru.­l­ea A încuviința retragerea din serviție a D-sale sub-d­ete­­nantului Ioanu Cernatu, cu dreptate de a purta acestu rangu. b­ea A primi demisiea dată de D-lui Colonelul Nicolae Sun­­turov din postul de comendantu al regementului de linie, dăndui dreptate a purta rangul­ui uniforma de Colonelu după așăză­­ment, și arătăndui denaina mulțămire a Î. S. pentru servi­­țiile sevărșite țărei în cursu de 20 ani. G­es­t numi­ne D-lui Colonelul Petru Scheliu­ Comendantu Regimentului de linie în locul D-sale Colonelului Sungurov. Tia A inainti la rangul de sub-l­etenantu pe comandantul tre­­cătoarei Soveja, candidatul Alecu Petrovici. 3. Recevoir Gheh-Maiog Edouard Sigald au nombre des Aides-de-sașr de 8. À. avec le même grade. 4. Approuver la retraite de Mr. le Sous-Lieutenant Leap Czernatet avec le droit de posséder son grade; 5. Accepter la démission de Mr. le Colonel Nicolas Soungourow des fonctions de commandant du régiment de ligne, en lui accordant! le droit de porter le rang et l'uniforme de Colonel d’après la loi, et: en lui témoignant Son parfait eontentement pour les services rendus : au pays dans le cours d'environ 20 années. de ligne en remplacement de Mr. le Colonel Soungourow. 7. Avancer au rang de Sous-Lieutenant le candidat Alexandre Pe­­trovitch, commandant de la frontière de Soveja. 6. Nomme: Mr. le Colonel Pierre Skéleti commandant du régiment x Turcica. Serbările Durban-Bairamu­­lui s'au anunțatu în 4 oct. prin tunurile ba­­teriilor de uscatu și mare. M. S. Sultanul înbrăcatu în manta Imperială și la fesu nur­­tăndu egreta (surguciul) de brilanturi au mersu la moscheul Sultanu-Ahmetu însoțitu de toți miniștrii sei unde au făcutu rugăciuni. După aceiea înturnănduse la palatul Top-Capu au primitu felicitările tuturor funcționarilor Imperiei. Aceste sărbări s'au săvărșitu în­­cea mai mare liniște. fu­urnalul Vecii-Deralo din Niov- Iorca cuprinde următoarele: „Amin­tiBei Ambasardorul turcescu pe care Sultanul s'au trimisu în Staturile­ Unite pentru a studiea nenumăratele progresuri ce se facu pe fie­­care zi în construcțiea navală (durarea co­­răbiilor) au sositu în această poliție cu vasul Eriep. De abea au descărcatu mi s'au primitu de cătră Secretariul Municipalităței din Nicv­ iorcu care'i zisă KB, autoritățile îl privescu ca pe unu oasne al poliției, și că i s'au și gătitu apartamente în­­ Astor-Hugo. Ei au costu cu totul pătrunsu de acestu semnu de onoare și îndată aë și plecatu la otelul însemnatu, însoțitu fiindu de o escortă numeroasă. Acea­ zi magistratul cu autoritățile prințipale a­le poliției l'au vizitatu, făcăndui cunoscutu că sala guverna­­torului la Ciui-Halu era în dispozițiea sa pen­­tru prezentații. Amin-Bei înnăscutu în cos­­t­umul său cel strălucitu de căpitanu al marinei turcești, au vizitatu mai multe așe­­zăminte publice. Ei au mersu și în ate­­liile Nico-loscu-Heraldului, au umblatu in toate părțile și s'au minunatu văzindu presa, (teascul de tipografie) căruiea i s'au espli­­catu totu mecanismul. Ambasadorul purce­­de spre Wasington, unde se va înfățoșa Prezidentului Filmoru.”­­ Aceasta este încă o dovadă de inte­­resul ce astăzi Înalta­ Poartă are pentru fericirea Imperiei­ Otomane, care pășaște pe calea civilizației. Austriea. Viena, 15 oct. Umblarea curierilor între Viena și Berlinu și o parte activă. În ziua de 14 oct. trei curieri au sositu unul după altul de la Berlinu la Viena, care vorbește cu încredințare că D. de Gheringer are să fie numitu, Locote­­nentu in Ungariea wi D. Eduardu Bach gu­­vernătoru în Transilvaniea. — Din 16 oct. era em ce deschidă sino­­dul Episcopilor greco-catolici din Transil­­vaniea, Serbiea și Dalmațica. Jiurnalul Miem­eg Zeitung publică le­­giuirea asupra formărei autorităților admi­­nistrative a Galiției, după care urmează nu­­mirea Contelui Goluhovschi ca Gube­rătorii Galiției. Totu o dată același giurnalu pu­­blică și legiuirea pentru Bucovina. Guver­­nătorul acestei provinții, ce se împarte în șese căpitanii adecă: Cernăuțul, Coțmanul Vișnița, Rădăuții, Cămpul-lungu, și Su­­ceava, ape să și aibă rezidențiea în Cer­­năuți. — D. de Barbaci ofițeriu întrebuințatu în suita Împăratului s'au îndepărtatu din postul seu pentru o scriere ce au publi­­catu, intitulată. Mărturisirile unui soldatu. Poziție a ministrului din năuntru, care fă­­pr o asemine satisfeacție nu ce putea ține, cumu și strigarea de indignanție cu care presa întreagă au primitu acestu pamflestu a D.lui de Barbaci au găsitu în Principele de Swartenbergu unu organu cătră Împă­­­­ratul spre a provoca măsura susu zisă. Giermanica. Caselu, 8 ani. Cu întur­­narea deputației militare la Caselu, măsu­­rile escepționale a guvernului s'au făcutu mai aspre. Toate tipografiile s'au ocupatu militărește și s'au sigilatu subu inspecție a Leitenantului de generalu­ Statu Canliu. Du­­pă aceiea s'au respănditu știea că generalu auditoriatul aru fi fostu suspendatu. întregul corposu de ofițeri, cu pu­­ține escepții, ș'au datu dimisiea, cu toate că generalu-lietenantul Hainau le-au făcutu unu discursu prin care li amintea giurămăn­­­­­­­­i­lor, și sântu unii pe care cu anevoe se poate apaque dintre Moldo-Romăni. Unii ce dedau lucru­­lui de cămpu și totu o dată sântu croitori și pi­­tari; alții întră Ka slugi în casele nobililor, un­­de cea mai mică greșală de ei facu -i pedepsită lentu de cătu cel întăiu virtuozu aa orchestrei! In­­srumentile favorite ale țiganilor sânt vioara, pe care cântă cu o gibăcie aleasă, cobza, instrumentu numai ca să aibă B pe unu căștigu, și ei reîncepu aceiași terimonie în­dată se găsescu nanași mi na­­nașe de la care potu stoarce Bpe unu daru. la 15 ori 16 ani, băetanul ca pe cea întăi fată ce înptălnește mi o face fimeea ca stricăndu unu ul­­ui de agiuns de a a­­ foarte cu cruzime.­ Pintre vatrași se găsescu cei mai buni muzicanți din Moldova și din Românie a­­uzi o bucată de muzică spre a o repeta cu preci­­sie desăvărșită., Adeseori, zice unu scriitoru de la care împrumutămu mai multe din aceste amănun­­țimi, adeseori mi s'au tămplatu de a vide unu țiganu întrăndu, cu vioara sa subsuoară, în teatrul din Iași, a urmări cătenel uvertura și cele­lalte bu­­căți din onepa. Dama Cea Ac­hi după operă a esecuta toată muzica ne­o auzisă cu mai multu ta­­*) Socotim că nu va fi de prisos, a atinge mi noi arse, macar cena, pănă la o ală ocazie mai îndemănatică, despre varva­­rile maltrătări a­le unora din proprietarii de țigani. Ei privescu ne aceste nenepoaite ființe ns ka ne niște oamini, mi din acestu cunăntu mi chinuescu în totu feliul puindui la fumi în coprne, în fieră pentru cea mai mică și cea mai mare greșală, mi apoi se zice că sântu următori evangeliei ne poindu a'și aduce aminte de sfânta macsimă a Mântuito­­riuluii Ceea ce țiene'ți place, pliutea ns face. Traducătorul cu nouă strune ce samănă cu mandolina, naiul sau fluerul lui Panu, și dalreea. Celelalte clase de țigani, din Moldo-romăniea, au păstratu aceste obiceiuri disențate, acest carac­­teru selbaticu pe care D. Borov inglez, le-au vă­­zutu între țiganii din Spaniea, și pe care noi în­­șine am pututu să le observămu între cei din Rusi­­ea. Tot același desprețu pentru toate obiceiurile pe care noi ni-amu deprinsu a le respecta, totu a­­ceiași absenție de credință și de moralitate­, țiganii din provințiile dunărene, zice D. Cogalni­­ceanu, nu recunoscu nici o religie; ei urmează fe­­ticismul, adică ei ce închină la toțu aceia de care au trebuință, cum, de exemplu, la șetrele, la căru­­țele și foile lor. Ei botează copiii, nu doară din pre­unu simțimentu de credință ori de evlavie ne începu a merge, și se ducu cu totul goli să cer­­șitoreză pănea lor. Unu însemnătoriu număru din­tre ei sântu schilăviți, nime pu­ și ap putea închipui vre o dată de ne? pentru că părinții lor și eu de ce batu cu ei. Căndu vre o dispută, ce iscă în­tre am­­bii soți, mama apucă unu copilu de picioare, tatăl apucă unu altul, și amăndoi ticăloșii se lovescu cu aceste plăpănde ființi ra cu mite sege,. Se numără că la treizeci mi cinci mii de familii de ți­­gani în Romăni­a și Moldova, din care cătiva mii numai trăescu o vieață șezetoare, încăt pentru cei­­lalți, esistem­­ea regulată, munca zilnică, moravu­­rile pacinice a populațiilor în mijlocul cărora ei circulează, nu potu să se împace cu disențata lor natură. Ei nu recunoscu altă putere legală de cătu aceia a bulubașilui lor pe care ăl alegu ei însuși cu so­­lenitate în mijlocul cămpiei, și pe care ăl ducu după alegere ne spage precum odinioară ce pur­­tau regii frănci ne scuturi. Bulubașa nu călătorește de căt călare și se deosebește din ceata sa prin benișul cel roșu, cu ciubotile tot de unu color ș cu barba lungă. El ai înarmatu cu unu harașnicu cu care el însuși dă ne cnina pe, aspre sfă­­­­cioru., Copiii sântu lăsați în Boca lor îndată ue [tip După ce odată s'au înpintitu la înalta ca pred- |

Next