Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1851-01-29 / nr. 54

214 zimbrul Cellula Roi­ti. Nesupunerea Samioților pășunată din in­­tețirile ducurilor răsvrătitoare au silitu me Înalta Poartă de a adresa unu memoran­­dumu puterilor streine prin care arată blo­­carea insulei Samosa. Două vapoare cu trupe s'au trimisu din Constantinopoli. Unu altu memorandumu au adresatu la toate am­­basatele, privitoriu au măsura despre opri­­rea giocurilor de cărți și de hazardu. A­­niversara nașterei Profitului Mohamemu s'au serbatu cu mari firimonii. În capitala Im­­periei s'au însemnatu foarte dese loviri de apoplecsie ce au pășunatu moarte între ca­­re căzu și Hasani-Bei șambelanul Sultanului. Guvernatorul de Alepu întrebuințază mare activitate întru adunarea lucrurilor prădate în revoluțiea urmată asupra creștinilor. Politica din Holsteinu au publicatu o or­­donanță, prin care înpedică ue însărcina­­ții Braziliei de a înrola în publicu (ber­­buncă ) soldați i eșiți din armie, pănă a­­cumu agenții n'au isbutitu cu înrolarea în nici unul din Sfaturile Germ­niei, și cu toate că numerul militarilor streini din Hol­­steinu este ca la 8,000, totuși nici unul nu s'au înrolatu pentru servițiul Braziliei. Nopitațiile dintre Comisarii Fede­­rali și plinu-imputerniciții bani pănă în 23 Ianuarie n'au produsu nici unu rezultatu do­­ritu. Supunerea Șlesvigului s'au sevărșitu prin puterea armelor, și acea a Holsteinu­­lui prin o supunere de voe-silită. D. Gagheriu ce intrase ca majoru în ar­­mata Ducatelor căpătăndu'și de misiune au sositu în Hamburg­. Nimică nu vădește că notabilii acestei politii aru pregăti șefului partizii Gota, vre unu banchetu simbaticu sau vre­o manifestație populară.­­ Generalul Radovici înturnăndu-se din­ Londra aa Berlinu au sositu in Hamburgu 22 Austriene în Hamburgu­li Hapoveru. Iază spiritul publicu din Nordul Germani­­ei foarte întărătatu prin arătarea trupelor Îîn iastă din urmă Mai cu samă verberea au crescutu mai multu, prin chipul primirii stră­­lucite făcute de curte șefilor corpului aus­­trieanu, și pentru opiirea generală ce'i re­­spădută că păd­uirea Holsteinului nu este singurul scopu al sosirii trupelor austriene în aceste țări. Senatul Hamburgeru s'au arătatu formalu dorința de a nu primi în politica lor trupele austriece, adăogăndu că dacă e neapăratu ca ele să petreacă în această poliție, apoi nu refuză ale primi, conformu relațiilor federale. Aceasta s'au împărtășitu prin telegrafu Prințului Svar­­tembergu, ce pare însă KB reclamațiile Senatului nu s'au luatu în privire, căci tru­­pele în 23 au călcatu pămăntul Hambur­­gului. D. Arnimu au presentat u­nităii cameri din Berlinu o proposiție npin care ce des­­cuviințeze Comisarilor Federali din Ducate cuprinderea de armien­dană a oare­căror pan­­turi din Holstainu și a altor părți atăr­­nate de confederație, dacă aceasta aru fi ur­­matu după împărtășirea unora giurnale. Pro­­popozițiea amintează Prusiei tratatul ce au închieciu cu Locotenența generală, d­­in pu­­ter­ea căruia totu teritoriul atărnatu de Con­­federație nu va putea fi cuprinsu de cătți de trupe federale. La Copenhaga urmează mare ferbere din pricina noutăților ce vinu de la negoțiații­­le ce se facu la Hamburg­, și în care se crede că Comisarii federali nu aru pre băga în samă drepturile Daniei.­­fie știe că oi­pvitație s'au adresatu gu­­vernurilor germane de a trimite la Dresda pe lăngă plenipotenții lor, încă și oa­­­­­­­­meni speciali și competenți în cauza ger­­mană. Această invitație, după giurnale, s'au primitu cu bucurie și mai mulți noi plenipotenți au mi sositu la Dresda. Noul Mesagiu au Prezidentului și nu­­mirea ministeriului său de transiție, n'au însem­natu nici decumu starea politică nici au îndepărtatu furtuna. Criza urmează, conflictul ține: Trecerea ma­iorității la oposiție, limbagiul organelor sale, pre­­cum­ și acel al presei republicane și le­­gitimiste, anunță o nouă luptă asupra Eli­­seului, luptă a căreia sfărșitu nu se crede de a fi în favorul puterei esecutive. În­­tețirea asupră ș i este neînchipuită, mi aceal­a partizanilor Napoleoni nu e mai puțină în­­protiva Eliseului. D. Hovin-Tranșer din vechea mușteriile trecutu acumu în opoziții, au propusu a­nterpela­re miniștrii noi se aflau pe brice; aceștia s'au declarau gata de a respinde, însă partida stîngă amănatu interpilațiile de 27 Jan. Lupta a oi vie, iară reziltatul după cele ce ce văd, că cabinetul nu va trăi de cătu trei z­le, că Prezifitul sau va trebui să ce uș­­lească înainte Adunărei și a primi cons­­tentru compunerea cabinet d era una din cele mai nătăgi­ta legislativă, din aceste ru­biască cu unu anu mai naite din 1852, într'unu discursu c'au­­­tu, s'au declaratu soarte a țintirilor papale din Angla, dară și tuturr măsurilor ce aru fi autu de scopu a s' lua în contra clerului ca­­tolicu. Goddin nu crede că Roma să fie așa de pericpoasă pentru Englitera iidea să ce alarmie. Meetingul (adunare au fostu de opirea D. Golden. D. Bravo­lurile propune pentru egno­­miea Spaniei o sută milioane de piastri din care giustate ministerului de resbelu, sfinci cade asupra o reducere din cheltueli ale aceștiea.­­ Mai multe giurnale germane infăța­­­­țiile șefilor lui, Cab­r vni lupte cu puter pute să se gr­eriza așteptat” D. Fostler foarte aplaud protivizoriu și zeci de mili­trii se paru măsură eco­pare detern ­­afară. I stu­ane ne alte ministerii. Îm­s­­încuviința această impotentă omică. Cabinetul Spanisu ce natu a recunoaște datori din F­A­­ PASCALU BRIANO ROMANI ISTORICU de ALESANDRU CIUMA. Politiile săntu­ia și oașinii; hazardul prezi­­dează la fundațiea spu la nașterea lor, și locul topograficu unde ce zidescu acele, pozițiea socială în Kape ce nascu acestiea înm­urescu în sine au în reu asupra întregei lor siințiri. Ami văzutu niște cități pobile atătu de măndre, încă nu au poftu să domniască asupra totului ce le în­­cungiura, astfelu că căteva case abe îndrăsniseră a ce statornici ne vărful suntelui unde ele își puse­­seră fundamentele, de aceea mi rămăneau pururea măndre și sărace, ascunzindu în nori frunțele lor cele parcanate și văzute neîncetatu de vijăliile verei și de furtunele ernei G­ră zice căt nișe re­­gine esilate, urmate numai de vro cățiva curtizani a nenorocirei lor, și prea măndre pentru ca să se îngroșască a veni să ceară de la șesu unu poporu și unu regatu. Amu văzutu niște politii mici atătu de umilite încătu re fugiseră în fundul unei pi, își zidiseră ne malul unui părău casele, moarele și colibele, și adăpostite de niște movili ce le apărau de căldură și de frigu, petreceau acolo o vieață neștiută și liniștită, asemine­­a aceea a oa­­menilor acelora fără căldură și fără apiriție, ne care ori ce gustu­ri sparte, ori ce lumină ăi a­­mețește, și pentru care nu e fericire de cătu la umbră și la tăcere. Săntu altele ce au fostu în­­tru'nceputu unu satu prostu pe malul mărei și care, puținu căte puținu, văzindu că corăbiile succedează os mi pasele corăbiilor, mi au prefăcutu co­­libile în case și pasele în palaturi, astfelu că a­­stăzi purul Potozului mi diamanturile Indiei ce în­­desuescu în portul lor, și că ele sună ducatele (gal­­binii) lor și ăși așternu podoabele, ka opmninii­le din norocire au agiunsu a fi mari din nimica cpre ne umplu de taină cu echipagiurile lor și prin ne slugele lor de ne insultă (ocărescu). În sfăr­­șitu mai săntu încă altele ce s'au fostu rădicatu mai întăiu bogate în mijlocul unor Aisezi vesele, lue umblau pe tapeți (covoare) restrițați d flori, la care agiunea cineva prin police capriuire mi pitoresce, căria ai s'aru fi przisu o soai în­­delungată mi Fepiuits, mi care de o dată piăzutu ființarea logamenințată de o rolitie rival ce se inea ne marirea unui drumu ahpe, comerțianți hi călători, și lăsa rate că să se istoviască cu încet trăgila ca­re sărma singu­­ca o fără fată căriea unu aloru solitariu ăi usură isvoara pieței. Iată de ce șleva simte simpatie sau distul amoru sau ură pentu cutare sau cutare politie ci pentru cutare ca o ciare persoană; iată se facife a ce da unor piețe răci și eniter ce ni se cuvinu di cătu ființelor Bit ș­ominei de a ce zice Mesina cea probilă, Siracuza cea crî­ncioasă, pirgenii­ed măreață, Trapani vel neîni­ă, Pa­­lerma cea îMricită. În ademtui, de au fostu pre­opolitif redesti­­nată, e Pafrma așăzată sub uni ieriu­ră nori, ne unu păpintu mănosu, în mirajul­ur cămpii pitoresce, rechizăndu-și portul unei mărie rosto­­golește valii de azuru, împărțită aa rou prin ei­ Rozaliei, la răsiriti din apul Na­­cadrată din toate părțile priv­ii lanțu­l încinge întinsul ș je ep­i­p­­­­movila Ci ferano, si de munți !

Next