Zori Noi, februarie 1967 (Anul 20, nr. 5951-5974)

1967-02-01 / nr. 5951

!H HUM ARUL DE AZ! VIAȚA DE PARTID OPTICA ADUNĂRII GENERALE Rubrica SPORT Anul XXI nr. 5951 4 pagini 25 bani miercuri 1 februarie 1967 Organ al Comitetului regional Suceava al P. C. f. și al Sfatului popular regional $ Adunări de dări de seamă și alegeri în asociațiile sportive # Baschet (categ. B) Relieful strămîntat­­ al raionu­lui Să­veni favorizează eroziu­nea, influențîind negativ, a­­supra creșterii ’ producției. Cum era, și firesc, oame­nii' i­' cel puțin, în unele, localități — n-au putut sta 'pa­sivi în fața­ ’ situației' create. Cooperatorii din Ungureni, încă din primăvara anului 1964, au trecut la acțiune. In cei trei ani care a­u urmat, ei au izbutit să sporească cu mult rodnicia hectarului. Pînă acum, consi­liul de conducere și inginerul agronom­ Ion Moța au reușit să canalizeze efortul coopera­torilor pentru a scoate de sub influența negativă a eroziunii 240 ha. Și efectul acestei mă­suri se simte. Cultura de lucer­­nă, amplasată pe terenuri în pantă de 6—18 la sută (acolo unde cu cîțiva ani în urmă se obținea cel mult 600 kg. grîu la hectar), în 1966 a dat o producție de 3.500 kg. fîn la ha., precum și o importantă cantitate de sămînță. Tot așa de rodnice au fost recoltele de borceag, sparcetă, orz și ma­zăre în fîșii, care alternează cu altele semănate cu porumb și floarea-soarelui. Sistemul aces­ta de cultivare a plantelor de nutreț, și prăsitoare pe terenu­rile accidentate a înlesnit efec­tuarea , lucrărilor pe curba de nivel, a redus erodarea­ solului și, respectiv, gradul de spălare a stratului fertil și a îngrășă­mintelor administrate. Lucră­rile începute­­ cu ani în urmă nu se vor opri aici. Oamenii din Ungureni și-au pus­­ în gînd ca, în acest an, să spo­rească producția la hectar, prin lucrări de reducere a gradului de eroziune pe încă aproape 80 hectare. Există interes pentru extin­derea acțiunilor de împiedi­care a eroziunii solului, de ri­dicare a valorii productive a terenurilor în pantă și la coo­perativele agricole din Verni­­ceni, Vlăsinești și Petricani, unde au­ fost plantate zeci de hectare cu vii și livezi, s-au efectuat sau se vor efectua noi lucrări pentru cultivarea viței de vie și a pomilor fructiferi. Fi­resc e însă să punem întrebarea: pe ce suprafață s-a extins ex­periența de la Ungureni du­e cooperative agricole culti­și­vă pantele în fîșii ? Trebuie să ne mărginim la acest singular exemplu. In ra­ion mai există încă 20.575 ha. de teren cu pante de 10—20 la sută, supuse eroziunii, pe care nu au fost făcute lucrări de ameliorare. De încă la consiliul agricol raional aflăm că în toamna trecută s-a făcut un studiu mai amplu asupra terenurilor din unitățile coope­ratiste, cu care prilej consiliile de conducere și specialiștii au făcut cîteva propuneri prețioa­se. Schimbarea modului de fo­losință a terenurilor în pantă de peste 10 la sută (pe care să se planteze vii și pomi, în te­rase continue, sau înțelenirea lor), procurarea de tractoare pe­­ șenile, pluguri reversibile etc. sunt doar cîteva dintre propu­nerile consemnate aici. S-a fă­cut și un calcul economic din care rezultă că prin reducerea eroziunii solului pe terenurile în pantă de peste 10 la sută s-ar obține, pe raion, un venit anual în plus de 5.175.000 lei. Dar ca și în alți ani, în multe locuri arăturile de toamnă s-au făcut tot din deal în vale. Volumul lucrărilor efectuate pe curbele de nivel în unită­țile cooperatiste este încă mult prea scăzut. In ultimii 3 ani suprafața mecanizabilă lucrată în acest fel a crescut pe raion cu numai 1.100 ha., iar cea ne­­mecanizabilă, cu 21 ha. De aici se desprinde concluzia că spe­cialiștii consiliului agricol re-au dat destulă importanță pentru ca lucrări ca cele fă­cute la Ungureni să fie extinse și în cooperativele agricole din TRAIAN TOMA (Continuare în pagina a III-a) Ce­reren cîștigă în raionul Săveni experiența cooperativei agricole din Ungureni în COMBATEREA EROZIUNII S­OLULUI IPROFIL Rădăuți. Brigadierul Alexandru Amariei de la secția furnire, discutînd cu muncitoarea Elena Stoica, despre necesitatea unor îmbinări de bună calitate Stația meteorologică Suceava comunică: IN ZILELE DE 36—31 IANUARIE a.c., vremea a fost schim­bătoare, cu cerul mai mult acoperit. Au căzut precipitații sub formă de ninsoare, înregistrîndu-se între 6,2 litri/m.p. la Poia­na Stampei și un litru/m.p. la Suceava, Rădăuți și Fălticeni. Vîntul a suflat potrivit pînă la zare, din sectorul nord - vest. Temperatura aerului, in scădere, maximele au fost cuprinse în­tre minus un grad la Avrămeni și Poiana Stampei, și un grad în restul regiunii, iar minimele din timpul nopții, între minus 22 gra­de la Avrămeni și Dorohoi și minus 18 grade la Suceava, Făl­ticeni și Poiana Stampei. Ieri dimineața, la ora opt, temperatu­ra a fost cuprinsă intre minus 22 grade la Avrămeni și minus 1T grade la Suceava și Fălticeni. La Rarău, temperatura a oscilat între minus 20 și minus 4 grade, iar ieri dimineață, la ora opt, a fost de minus 20 grade. PENTRU URMĂTOARELE ZILE : Vreme rece, cu nopți ge­roase, mai ales la începutul intervalului. Cerul va fi variabil. Vor cădea min­oți izolate. Vîrstul va sufla potrivit din nord - vest. ——creștere la sfîrșitul intervalului ; minime­ TM-IHT între sums­­ și minus ia grade, iar maxi­­^ninus minius 4 grade. # c ® ä ’ää í I___­-Ml! IA S.M.T. BUCECEA Decada propagandei tehnice Pentru a cunoaște și in­troduce în mecanizarea a­­griculturii metodele tehni­ce moderne, comitetul sin­dicatului, comitetul U.T.C. și cabinetul tehnic de la S.M.T. Bucecea au organi­zat, pentru perioada 1—10 februarie, o decadă a pro­pagandei tehnice. Ingineri, tehnicieni, mecanici etc. fac expuneri pe teme care răspund sarcinilor trasate de cel de-al IX-lea Con­gres al P.C.R., privind in­troducerea tehnicii noi. A­­mintim, dintre acestea: „Noi, tipuri de tractoare folosite în agricultura țării noastre“, „Ce a apărut nou despre motoare în literatu­ra noastră tehnică“, „Meto­­­de noi de rodaj a motoare­lor și determinarea carac­teristicilor funcționale“, „De ce se uzează mașini­le “, „Să luptăm pentru îmbunătățirea continuă a calității reparațiilor și re­­condiționărilor“, „Organi­zarea muncii brigăzilor și rentabilizarea muncii lor“ etc. Participanții vor vizita expoziția de inovații, dis­pozitive și raționalizări fă­cute de S.M.T. din raionul Botoșani, vor asculta cu­­vîntul unor inovatori fruntași în întrecerea so­și­cialistă, despre inovațiile și munca lor, vor lua cu­noștință de noutățile intra­te în biblioteca tehnică a stațiunii. Programul mai cuprinde vizionarea unor programe artistice, filme documentare, desfășurarea unui concurs gen „Cine știe cîștigă“. FOILETON De-aș fi Fantomas îmi amintesc doar că m-am trezit intr-o cameră, înfășurat intr-un cearșaf. Bărbatul cu halat alb care a venit m-a luat cu bini­­șorul și m-a mîngîiat pe spate : — Ia spune matale, cum te numești ? — Cascada Niagara, zic. M-a mingi­it din nou și m-a povățuit să nu mă zbucium prea tare că nu mai curg cum trebuie, să fiu liniștit și să dorm. Am mai auzit cum i-a șoptit infirmierului care-l înso­țea să-mi facă un duș rece și trei injecții, doze duble. După un timp îndelun­gat omul în alb a venit din nou. — Nu-i așa că nu mai ești Niagara ? — Nu, ii răspund. A scos certificatul de ieșire, mi-a trecut două săptămîni de concediu me­dical cu drept de prelun­gire prin policlinică și mi-a dat diferite sfaturi: să evit supărările, să nu fac eforturi și să-mi aleg o munca ușoară... — Ce-ai dori să­ faci și ce funcție' La "Soi­ț­t? — Vreau să fac cutre­mure și să fiu vulcanul Vezuviu, am răspuns fără să clipesc. Doctorul a holbat ochii, a strecurat ușor hîrtiile în buzunar și mi-a spus că nu-mi face­­ bine să fiu Vezuviu că la Mediterană e soare mult și-mi produ­ce „bubă la cap“, adică insolație... — N-ai vrea să fii mun­ții Căliman ? — Nu, că ăia sunt vul­cani stinși. Eu vreau să fac erupție, să curgă lavă, că doar așa mi s-o izola plafonul apartamentului și nu mi-o mai curge apă în casă... — Ada, și de unde ți se trage asta ? — Păi să vezi. Prin’64 am primit și eu locuință la Suceava la bloc (strada Ștefan cel Mare, nr. 47, scara A, ap. 14 etaj 4). Nu după mult timp, deasupra apartamentului a fost in­stalat un cazan de expan­siune. In timpul construc­ției, a fost distrusă izolat [UNK]­tia plafonului. După ce s-a scurs timp îndelungat, din cînd în cind, se mai de­plasa este un lucrător care turna cîte o căldare de mortar. Dar izolație ioc­. Mi-a curs atîta apă în casă nicit nu știu dacă a­­cum nu sînt cascadă! Intr-o zi, introducîndu-se presiune mare de la cen­trala termică, s-au produs niște bubuituri în cazan de s-a zguduit tot blocul. S-a spart instalația și apa curge grilă... Eu am fost martor și la catastrofa se­ismică din ’40, dar nimeni nu mi-a spus, de atunci că „am rămas așa de la cutremur". Cu neglijența asta de care dă dovadă I.G.O., nu pot să fiu sigur dacă nu mi s-o spune. Am făcut și niște calcule. Cu apa scursă la domiciliu, mi-aș fi putut construi hi­drocentrală proprie, cu ce­rerile trimise la I.G.D., aș fi acoperit Dunărea, iar... cu banii investiți de mai multe ori pentru înlocui­rea parchetului distrus, VICTOR MICU (Continuare în pag. a III-a) COMUNICAT COMUN La invitația ministrului fe­deral al afacerilor ex­terne, Willy Brandt, ministrul aface­rilor externe al Republicii So­cialiste România, Corneliu Mănescu, face o vizită oficia­lă în Republica Federală a Germaniei de la 30 ianuarie pînă la 3 februarie 1967. In timpul șederii sale la Bonn, între 30 și 31 ianuarie, ministrul afacerilor externe român a fost primit de cance­larul federal dr. Kurt Georg Kiesinger. La 1 februarie minis­trul afacerilor externe român va vizita orașele Köln, Düsseldorf și München. El se va întilni cu președinții guvernelor len­­derelor Renania de nord — Westfalia și Bavaria. Ministrul afacerilor externe român, Corneliu Mănescu, și ministrul federal al afacerilor externe, Willy Brandt, au pur­tat convorbiri asupra stadiu­lui și dezvoltării relațiilor din­tre Republica Federală a Ger­maniei și Republica Socialistă România, precum și asupra problemelor internaționale de interes comun. Ambele părți­ și-au exprimat satisfacția în legătură cu evo­luția favorabilă a schimburi­lor economice și culturale din­tre țările lor. Ele au subliniat că vor cul­tiva și adi­ei în continuare co­laborarea multilaterală dintre țările lor. In acest spirit, guvernele Re­publicii Socialiste România și Republicii Federale a­ Germa­niei au căzut de acord să­ sta­bilească relații diplomatice și să facă schimb de reprezen­tanții diplomatici la rangul de ambasadori extraordinari și plenipotențiari. Ambele părți sunt convinse că aceasta va contribui la dez­voltarea înțelegerii reciproce dintre Republica Socialistă România și Republica Federală a Germaniei în interesul am­belor părți și prin aceasta vor servi păcii și securității, înțe­legerii durabile și conviețuirii pașnice a popoarelor Europei, destinderii internaționale. Discuțiile, care au avut un caracter de lucru, s-au purtat într-un spirit de sinceritate. Ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, a invitat pe ministrul federal al afacerilor externe, Willy Brand, să facă o vizită oficială în Republica Socialistă România. Ministrul federal al afaceri­lor externe a acceptat cu mul­țumiri invitația. Data vizitei se va stabili pe cale diplomatică. Pînă la ce kilo­metru ajung mărfurile ? • Cu 80.000 lei mai puțin m Trei cămăși și... mai nimic ? Sunt su­blime stocurile tampon, dar... lipsesc • Făină este, dar numai pentru or­ganele de control Localitățile de la periferiile regiunii, supuse înzăpezirii, centrele forestiere și miniere solicită, mai ales acuma, un plus de atenție din partea­ or­ganelor locale, pentru asigu­rarea unei aprovizionări per­manente cu un sortiment cu­ mai complet de mărfuri. Ur­­mînd firul unor sesizări pe această temă, pornite din di­ferite colțuri ale regiunii, ia­tă și constatările noastre la fața locului. Un prim popas la Santa Mare, raionul Botoșani. Dacă la produsele alimentare s-a asigurat, de bine de rău, un stoc tampon, la celelalte sectoare rafturile sunt mai mult goale. Lipsesc pînză al­bită, cămășile de corp și in­dispensabilii flanelați, paltoa­nele pentru femei — articole care, în depozitele ICRTI Bo­toșani, există din abundență, p­uținele perechi de bocanci sau ghete, cei cîțiva metri de „Sibir“ nu vor putea acoperi nicidecum cerințele la p­even­t. PODOLEANU șeful Inspecției comerciale, CARMEN PANA (Continuare în pagina a III-a) O unitate bine aprovizionată. Magazinul universal al cooperativei de consum din Futna Prezentarea scrisorilor de acreditare de către ambasadorul Greciei La 31 ianuarie, președintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Chivu Stoica, a primit pe ambasado­rul extraordinar și plenipoten­țiar al Regatului Greciei, Ioa­­nis Christos Cambiotis, care și-a prezentat scrisorile de a­­creditare. Cu acest prilej, Chivu Stoi­ca și Ioanis Cambiotis au rostit cuvîntări. Intre președintele Consiliu­lui de Stat și ambasadorul Greciei a avut loc apoi o con­vorbire prietenească. La ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare și la convorbire au participat Gri­­gore Geamănu, secretarul Con­siliului de Stat și George Ma­­covescu, adjunct al ministrului afacerilor externe. Ambasadorul Greciei a fost însoțit de membri ai ambasa­dei. (Agerpres) LUNA CÂRTI LA SATE Există, fără îndoială, un miracol al cărții. Dezghiocată cu dragoste și cu mi­gală, coaja slovei tipărite dezvăluie în mie­zul ei intim sîmburi de lumină. Cîmpul alb cu oi negre, din ziceri străvechi, a fas­cinat întotdeauna închipuirea. Chiar și în vremuri cînd era un oas pe rar, abia cu­noscut și atît de ciudat pe masa celor ce făceau să crească griul. Fantastica istorie a lui Alexandru Ma­cedon sau Esopia deschideau porți spre lumi fabuloase. Miracolul avea însă o al­bie atît de firavă, ca o limpede șuviță de izvor pierdută prin pămînturi nisipoase. .Aria de cuprindere s-a lărgit la di­mensiuni uluitoare și pe masa celor ce fac să crească griul cartea e azi o prezență activă. Intr-un anotimp de zăpezi, în fiecare an începe,o­ lună a cărți.A a­pate, ju sta­­tornicia și perseverența cu care încep de obicei primă­verile. Se petrece atunci un lucru tot atît de uimitor Și de frumos ca primăvara pe vastele timpu­­rile țării. Se seamănă, în toiul iernii, o sămînță deose­bită. A cunoașterii, a demnității umane. Am reținut c­indva o figură de stil nespus de sugestivă. Bibliotecile er­au­ com­parate cu niște răsadnițe. Și-n fiecare sat avem azi asemenea răsadnițe­ miraculoase în care cresc și se dezvoltă pasiuni. Pentru Eminescu, Sadoveanu și Arghezi, pentru descifrarea și cunoașterea tainelor lumii, într-un anotimp de zăpezi, bibliote­cari și librari de la sate, risipiți, cu dărni­cie sămînță minunată a adevărului și a luminii. George Sidorovici Vestigii ale unei istorii frămîntate Un impresionant monument medieval, o veche fortăreață de un tip încă necunoscut, se află un curs de restaurare în localitatea Paphos din Cipru. Arheologii consideră fortărea­ța medievală ca unul dintre cele mai importante vestigii arhitectonice ale Ciprului. Săpăturile pentru degajarea temeliilor fortăreței au început în anul 1957 și au fost termi­nate recent. în urma acestor săpături au fost găsite nume­roase obiecte de ceramică, ceea ce a permis să se ajungă la unele concluzii cuprinzătoa­re privitoare la nivelul civili­zației epocii, la viața și obice­iurile timpului. In plus, s-au putut adăuga file noi la volu­minoasa istorie a ceramicii. înainte de 1957, monumentul, sau mai bine zis ruinele care se mai puteau vedea, purtau denumirea de „Saranda Colo­nes“ — patruzeci de coloane. Numele se datorește faptului că din toată construcția se mai zăreau doar capetele coloane­lor, care — s-a constatat mai tîrziu — au fost aduse în for­tăreață pentru a o întări, în­­trucît zidurile antice de apăra­re nu asigurau o securitate de­plină. Fortăreața avea menirea să apere baza navală din Ci­pru, care aparținea Bizanțului, împotriva năvălirilor tot mai dese ale arabilor în zonele de periferie ale imperiului. Ea a fost construită între anii 650— 675, fiind refăcută în secolul al X-lea, cînd Bizanțul și-a stabi­lit definitiv dominația asupra Ciprului. Fortăreața era apărată de un zid exterior, construit după re­gulile artei militare bizantine, cu opt turnuri de apărare care îi străjuiau colțurile. Fiecare turn avea o formă deosebită de celelalte. La rîndul ei, for­tăreața propriu - zisă avea și ea mai multe turnuri de apă­rare. Centrul clădirii era do­minat de un alt turn în for­mă de potcoavă, iar deasupra porții prin care se intra în acest turn se aflau mai multe jghiaburi : prin ele se turna deasupra atacatorilor apă clo­­cotită și smoală încinsă. Tur­nul, în formă de potcoavă, fo­losea drept ultim refugiu pen­tru apărătorii fortăreței. Cum fortăreața a trecut de numeroase ori în mina unuia sau altuia dintre invadatori, o­­biectele găsite aici cu ocazia săpăturilor sunt mărturii grăi­toare ale frămîntatei istorii a poporului cipriot, ale luptei sale continue pentru libertate­­ și independență.­­c. ALEXANDROAIE corespondentul Agerpres la Atena

Next