Zori Noi, septembrie 1967 (Anul 20, nr. 6130-6155)
1967-09-16 / nr. 6143
1 > Organ al Comitetului regional Suceava al P.C.R. și ai Sfatului popular regional Relațiile C.F.R.-beneficiam UN MECANISM CARE TREBUIE BINE REGLAT Căile ferate formează după cum se știe inima transporturilor, ele determinînd în măsură importantă, dacă ne referim la viața economică a întreprinderilor, aprovizionarea, desfacerea producției obținute, ritmicitatea etc., etc. Iată de ce ne-am propus să vedem dacă funcționează perfect sau nu mecanismul relațiilor dintre CFR și beneficiari ? Un popas la Regulatorul de circulație CFR Suceava. Ni se spune : — Față de anii anteriori, relațiile dintre CFR și beneficiari se situează pe un plan superior. Noi căutăm să ne apropiem tot mai mult de cerințele clienților; aceștia, la rîndul lor, se apropie de respectarea disciplinei impusă de utilizarea rațională a parcului de vagoane. Vedem, așadar, că există o apropiere și nu o înfăptuire deplină a obligațiilor care revin ambelor părți. In acest interval, dintre ce se face și ce ar trebui să se facă, se nasc unele nereguli, cu implicații costisitoare, suportate de economia națională. Ce greutăți întîmpină căile ferate, din, partea beneficiarilor ? Există întreprinderi care nu întocmesc planurile de transport pe baze reale. Neprezentînd, la data stabilită, cantitatea, de marfă planificată, ele recurg la un procedeu, de mult încetățenit, „caz de forță majoră“, deși adeseori nu poate fi vorba de cauze obiective, asupra cărora nu s-ar fi putut interveni. Astfel de „procedee“, folosite de IIL „Cheile Dornei“ și IIL Fălticeni etc., au determinat, în luna august, nerealizarea planului la transportul CFR decit în procent de 96,2 la sută. Un alt neajuns, repetat lună de lună, avînd caracter de fenomen, șl constituie nepregătirea mărfurilor ce urmează a fi transportate. Dar beneficiarii nici nu fac cunoscut din vreme acest lucru. Mulți dintre ei (I.F. Vatra Dornei, întreprinderea minieră „Suceava“, IIL „Karaul“ Cîmpulung, I.F. Gura - Humorului, IRIC Suceava etc.) anunță doar cînd se sosesc vagoanele că nu au ce să încarce în ele. Așa se face că mari capacități de transport sunt „plimbate“ dintr-o stație în alta, utilizate irațional. Nu este respectată, de către multe întreprinderi, durata de staționare la încărcare - descărcare. Din această cauză se provoacă imobilizarea vagoanelor, se aglomerează linia de garare și, în plus, se înregistrează cheltuieli suplimentare prin aplicarea penalizărilor. Dereglări în urmărirea și folosirea din plin a parcului de vagoane sunt create și de schimbarea pe parcurs a destinației mărfurilor. Și în acest caz beneficiarii plătesc penalizări, contribuind astfel la diminuarea eficienței activității economice. Văzînd, relatate pe scurt, necazurile create stațiilor CFR, să cerem părerea cîtorva beneficiari. Aprecierea generală este că relațiile sînt mult îmbunătățite. — Pînă acum am fost bine deserviți. Marfa a plecat la timp (Victor Zarinschi, șeful serviciului de afacere, C.C.H. Suceava). — N-am avut necazuri cu CFR-ul. Doar că nu ne-a asigurat suficiente vagoane frigorifice, le-am creat încolo... Poate noi greutăți, cerînd suplimentări (Aramă Casian, directorul IRVLF Suceava). Și la noi, la CIL, în ultimele luni intrarea vagoanelor s-a îmbunătățit întrucîtva, ne spune tovarășul Vasile Gafencu, tehnician la serviciul desfacere. Totuși, ținînd seama de diversitatea produselor, de des N. GROZA (Continuare în pagina a III-a) Mica mecanizare La secția cauciuc a întreprinderii de industrie locală din Gura Humorului s-a introdus, nu de mult, un nou mecanism : calandru pentru profilarea cauciucului. Acesta contribuie la ridicarea productivității muncii și, în special, la îmbunătățirea calității curelelor trapezoidale. De asemenea, s-a construit o presă pentru vulcanizarea benzilor transportoare, care a dus la mărirea capacității de producție. Prin construirea acestei prese, lucrătorii întreprinderii au adus economii de peste 20 mii lei. In prezent, este în construcție, din fonduri pentru mică mecanizare, o stație de descărcare a păcurei. Prin reducerea transportului păcurei de la stația Molid se vor economisi anual peste 200.000 lei. Aceste lucrări de mică mecanizare, cît și altele, vor contribui la reducerea prețului de cost și creșterea beneficiilor care se vor adăuga la cele 314.000 lei economii la prețul de cost și 54.000 lei beneficii realizate peste prevederile de plan, în 7 luni ale anului. AUTUMNALE » Cooperatorii din Milișâuți - Rădăuți, folosind 4 semănători, au însămînțat peste 250 ha. cu grîu, din planul de 725 ha. grîu-secară, ion Și în alte unități din rasemănatul a început să se desfășoare din plin, iar procentul îi situează pe realizărilor rădăuțeni pe primul loc in regiune. • O recoltă bogată de cinepă fuior și in pentru ulei au strîns cooperatorii din Gorbănești — Botoșani de pe cele 50 și, respectiv, 30 ha. cultivate. La cînepa, brigada a IV-a a realizat cea mai mare producție — 7.300 kg. la ha., iar media pe unitate a depășit cu 1.500 kg. cifra planificată. • Pînă la jumătatea acestei săptămîni, cele mai mari cantități de furaje au însilozat cooperatorii din raionul Săveni — aproape 20.000 de tone, ceea ce reprezintă peste 40 la sută din realizările pe întreaga regiune. Raioanele Fălticeni, Dorohoi și Gura Humorului sînt cele mai rămase în urmă în această privință. In general se manifestă o slabă preocupare pentru însilozarea furajelor. La Mihăileni — Dorohoi, nici măcar nu s-a trecut la lucru. Iată, de altfel, cum arată... Operativa privind însilozările, pînă joi dimineață. Raionul Botoșani Botoșani-oraș Dorohoi Fălticeni Gura Humorului Rădăuți Săveni Suceava Total Insilozări % 50.4 24.6 14.3 21.9 4.7 34.3 64.6 50.5 40 f Anul XXII nr. 61434 pagini 25 bani sâmbătă 16 septembrie 1967 IM PAGINA 2 Spectacolul — forma de prețuire a timpului liber al cetățenilor Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit pe primul ministru al Republicii Turcia, Süleyman Demirel Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit vineri la amiază pe primul ministru al Republicii Turcia, Süleyman Demirel, care face o vizită în țara noastră. La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri, Alexandru Boaba, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul industriei , construcțiilor de mașini, George Mă ■covescu, prim-adjunct’ al ministrului afacerilor externe,Vasile Șandru, adjunct’al',ministrului afacerilor externe, Ion Drînceariu, ambasadorul României la Ankara.. . Primul -ministru al Turciei ■ a fost însoțit de Ihsan Sabri Caglayangil, ministrul afacerilor externe, Mehmet Turgut,ministrul industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei și resurselor naturale, Gurun, ambasadorul Kamuran Turciei la București, Iiter Turkmen, secretar general adjunct în Ministerul Afacerilor Externe al Turciei. Abordîndu-se problemele relațiilor bilaterale dintre România și Turcia, s-a exprimat aprecierea pozitivă asupra cursului favorabil pe care acestea le-au luat în ultimul timp și dorința comună de a le extinde și ,mai mult în viitor,'în avantajul ambelor țări.. Au fost, de asemenea, discutate' probleme ale situației' internationale’, relevîndu-se că‘ legăturile de colaborare bazate pe principiile, independentei,,suveranității, neamestecului ‘ în treburile interne intre state cu orînduiri politico - sociale diferite constituie o [UNK] contribuție importantă la crearea unui climat propice destinderii internaționale. A fost subliniată, totodată, însemnătatea dezvoltării relațiilor de înțelegere și bună vecinătate între toate țările din Balcani, de pe continentul european și din lumea întreagă, rolul tot mai mare pe care țările mici și mijlocii sunt chemate să-l joace în promovarea unor asemenea relații și în soluționarea litigiilor internaționale spre binele păcii și progresului. După întrevedere, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, au oferit un dejun în onoarea primului ministru al Turciei și a soției sale. (Agerpres). Flori in septembrie Exista, nu știu de ce, credința că elevii se despart greu de vacanță. Se vorbește despre regrete și despre nostalgii fără leac, sunt invocate, uneori, și niște pretinse tradiționale lacrimi, ieri dimineață, însă, în drumul nostru prin satele și orașele regiunii, n-am zărit nicăieri nici batiste înlăcrămate, nici ochi triști. Poate vor fi fost ascunse sub florile de septembrie, strînse în buchete și dăruite cu drag învățătorilor și profesorilor . . . Totuși, am participat și noi la un emoționant moment de rămas bun. A avut loc cu două zile înainte de începerea anului școlar, la Suceava, pe strada Mihai Viteazu. Copiii din blocul nr. 10 au improvizat un mic spectacol artistic în aer liber. Au cîntat, au recitat poezii, trecînd în revistă bucuriile vacanței și anticipîndu-le pe cele ale noului an școlar. Părinții, rudele, vecinii, trecătorii le-au fost spectatori entuziaști și generoși . . . De doua ori sărbătoare, la Corni Școlarii din Corni, raionul Botoșani, s-au despărțit, de vacanță alaltăieri, în mijlocul unei bucurii generale. Au pășit în școală alături ,de părinți și profesori, curioși și, uimiți de frumusețile noi pe care le vedeau. Era ziua recepționării noului local —spațios, luminos, semănînd, în exterior, cu o bijuterie gigantică. . Satul întreg trăia clipe de intensă satisfacție. Foarte mulți dintre cei prezenți au pus umărul la ridicarea acestei construcții, valoarea orelor de muncă voluntară însumînd aproximativ 120.000, lei. S-au aflat și entuziaști, ca meșterul fîntînar Vasile Sălceanu din Sarafidești, care au muncit fără a aștepta altă satisfacție decit aceea de a ști că au contribuit la clădirea unui așezămînt demn de toată admirația. — Avem acum condiții optime de muncă — ne spunea, bucuroasă, profesoara Marioara Glasberg. Și eforturile noastre vor putea fi pe măsura lor. —Am putea spune că aici, dincoace de pragul nostru, deosebirea dintre sat și oraș a dispărut — a ținut să adauge tovarășul Petru Babiș, directorul școlii. Odată cu mutarea în școala cea nouă și organizația de pionieri și-a făcut planuri mari — Vom avea o cameră a pionierilor — ne relata cu emoție comandanta unității de pionieri, Veronica Hrușcu , vom înființa cercuri ale micilor matematicieni și folcloriști, un cerc muzical , coregrafic — sportiv și un altul al mîinilor indemînatice. Toate aceste proiecte le-am înscris, pe prima pagină a jurnalului unității, alături de impresiile din vacanță ale copiilor. In liniștea bibiotecii și a laboratoarelor Secretariatul Liceului agricol din Fălticeni a înscris, in această toamnă, 431, elevi. Au sosit, ieri dimineață, din toate colțurile regiunii. S-au adunat în careu viitori horticultori, contabili și merceologi, nerăbdători să pună din nou stăpînire pe școală. După aproape trei luni de vacanță, mulți, foarte mulți dintre ei, vor alerga mai întii în bibliotecă și în laboratoare, dornici să-și revadă vechii prieteni : cărțile, aparatele, eprubetele... teaptă surprize plăcute . Zi așbiblioteca s-a îmbogățit anul acesta cu 130 de volume de specialitate și 170 de volume de literatură beletristică ; în laboratoarele de fizică, chimie și biologie au apărut aparate pentru determinarea legilor calorice, a fenomenelor optice și rezistenței electrice a metalelor, microscoape noi, aparate „Diascol“, truse pentru determinarea gradului de aciditate a solului, diferite mulaje, organisme conservate în formol, colecții de îngrășăminte și produse vegetale și animale — toate valorînd aproape 100.000 lei. Proiectele unei tinere profesoare — Vă spun sincer, m-a impresionat în mod deosebit atenția cu care m-au înconjurat elevii în această zi, florile, cuvintele de bun sosit. Ca profesoară de limba și literatura română, îmi doresc, mai mult ca orice, ca elevii mei să aibă un vocabular bogat, să se exprime cît mai corect și mai frumos. Intenționez să le dezvolt gustul pentru lectură, pentru studiul suplimentar, care-i va deprinde totodată cu munca independentă, fiiind astfel unul dintre împlitele dinții deziderate die școlii noastre... Popasul l-am făcut la Brăești — Dorohoi, iar interlocutoarea noastră era profesoara Aurica Apostol, proaspătă absolventă a facultății. Aici vom locui un an ... de aceea am adus flori și preșuri, și ne-am străduit să facem cit mai frumoase camerele internatului. Le-am găsit, de altfel, împrospătate, vĂ OLTEA TANASE (Continuare în pagina a III-a) Noua clădire a Liceului pedagogic din Suceava și-a primit ieri elevii Stația meteorologică Suceava comunică : In penultimele 24 de ore, moașă, cu cerul variabil. S-angiunea muntoasă. Vîntul a suflat Temperatura aerului. în fost cuprinse între 23 de grade la sens, iar minimele din cursul noi și 12 grade la Botoșani, Răuseni ieri dimineață, la ora opt, trei grade la Cîmpulung și 14 Pentru următoarele zile se moașă, cu cerul temporar noros, sufla slab pînă la potrivit din sud Temperatura aerului, stația Intre 8 și 12 grade, iar maximele vremea a fost în general srusemnalat precipitații slabe în reslab, din sud-est. eneral staționară ; maximele au Rădăuți șî 27 de grade la Răuții — între 7 grade la Cîmpulung și Avrămeni; temperatura a fost cuprinsă îngrade la Avrămeni, prevede vreme în general fiu izolat, va ploua slab. Vîntul va este nară, minimele vor fi cuprinse — între 22 și 26 de grade. Serviciile și de serviciile atelierelor meșteșugărești „Meseria e brățară de aur“ glăsuiește un vechi și înțelept dicton. Cuvintele se referă desigur la acei meșteri care și-au creat faimă datorită îndemînării, priceperii și corectitudinii lor. Nu întîmplător se nasc astfel preferințele pentru un anume croitor, frizer sau cizmar. Te adresezi lui și nu altcuiva, chiar dacă își are atelierul în partea opusă orașului și deci ție peste mină, pentru că l-ai găsit mai bun decit ceilalți, mai onorabil, intr-un cuvînt, răspunde exigențelor tale. Deseori însă, știind că nu vei fi servit precum dorești, trebuie să apelezi totuși la serviciile unei secții pentru că alta mai bună nu e. Ca să ți se curețe sau să ți se vopsească o haină, la Suceava trebuie să aștepți o lună și jumătate. In cele din urmă constați că haina s-a rupt la spălare. Sau dacă nu, ți se mai dă un termen pentru că „au intervenit diverse situații“ : ba s-a terminat combustibilul, ba unitatea e în renovare, ba sunt plecați muncitorii în concediu și cei prezenți nu fac față cerințelor. Vreo două săptămîni secția și-a întrerupt activitatea din lipsă de combustibil. Și pînă a se aduce motorina de la Depozitul competrol a trebuit să treacă ceva timp. De alte două săptămîni aproape, localul e închis pentru renovare. „Prin aprilie — mai — spunea Ilie Ivanciuc, responsabilul unității, cînd nu prea aveam de lucru, nu s-a gîndit nimeni la curățenia localului. Hotărîrea a fost luată abia acuma, cînd nu mai știm ce să facem cu grămezile de haine“. Și dacă nu se întreprinde nici ceea ce este posibil, e normal ca secția să fie nerentabilă, iar clienții nemulțumiți. Cu luni în urmă sesizările puteau fi așternute pe hîrtie într-o condică specială. Acum a dispărut și aceasta, nu se știe din a cui dispoziție. De altfel, nici o secție din cele vizitate nu avea condică de sugestii și sesizări afișată la îndemîna clienților. Peste tot erau rătăcite printre hîrtii, ceea ce ne face să credem că nu li se oferă clienților nici cînd sînt solicitate. Ce se petrece la centrele de încălțăminte ? Nu ești invitat peste o lună și jumătate, ci purtat pe drumuri. Pantofii cu tocuri de înotal nu sînt primiți la reparat pînă ce persoana respectivă nu se duce la un alt atelier care să le facă CARMEN PANA (Continuare în pagina a III-a) ÎNSEMNĂRI ZÎMBIND Gluma și hazul definesc din capul locului pe omul sănătos. Dovadă stau proverbele. Umorul, nota ironică a multor zicători ne așează în șirul celor care trec optimiști prin orice cumpănă. Buna dispoziție nu ne părăsește nici la vremea supărărilor, de aici expresia haz de necaz. Dar să lăsăm proverbele. Un țăran de optzeci și cinci de ani, din Uimești, povestea : „Numai cu necazurile, nu ajungeam să trăim atît. Mai făceam și noi cîte ceva de rîsul lumii , ne adunam zece flăcăi și furam din țîțîni poarta unui gospodar mai rău de somn. O duceam în cîmp și o ascundeam într-un lan. Omul își căuta poarta — satul zîmbea pe ascuns, să nu se afle făptașii. . .“ Este un spirit sănătos de vioiciune, de haz (înclinația aceasta spre șotii, pozne) ce trece din generație în generație. Rîdem și azi cu dezinvoltura bunicilor, sîntem plini de acest rîs neoprit de nimeni. Rîzînd, îndreptăm moravuri vechi, existente încă pe alocuri. Uneori îmbrăcăm critica în desenul caricaturii sau versificăm în epigrame alte necazuri. Facem adică satiră. Astfel educat și crescut, gustul glumei sau simțul umorului ține de personalitatea noastră. Asta — atît cît nu nimerim cu oiștea în gard, cît nu sărim peste cal. Delimitările din urmă țin tot de înțelepciunea poporului, care a știut să păstreze și măsura cuvenită a glumei. Cinci contabili își storceau creierii să le „iasă balanța“ — și într-un moment de maximă încordare a dat buzna peste ei un coleg : „Hai să vă spun una cu oltenii !“ Oamenii au ascultat. Dar colegul știa mai multe, timpul trecea, balanța „nu ieșea“ și atunci cineva l-a poftit frumușel afară. Omul s-a bosumflat. Pagubă-n ciuperci — s-ar putea spune, dar nu este numai atît: în incidentul acesta mic s-au consumat niște nervi, s-a irosit un oarecare timp și s-a pierdut din capul unuia dintre contabili o idee. Ergo. Implicațiile, destul de triste, ale rîsului nelalocul său. Dar peste cal se poate sări în sute de feluri. Mă gîndesc la gluma insipidă a individului care ți-o servește de la nivelul unei false superiorități, silindu-te să-l asculți obligatoriu amuzat și pe urmă să rîzi. Dacă nu te hlizești, se supără. Ești taxat recalcitrant, ursuz, fire închisă. Foarte serios, „șeful“ te încondeiază de nu te speli în șapte ape. O vreme, măsura aceasta a glumei ne-a scăpat printre degete. Adică , nu există legi de delimitare sau haremuri, fiecare rîde pe limba lui. Firește, nimeni nu te oprește să rîzi cu gura pînă la urechi, depinde doar de locul, vremea, mobilul glumei ; dacă sînt acestea cît de cît în cîmpul logicii și al bunei - cuviințe. Foarte multă lume cunoaște asta. De aceea nu se ride la înmormîntări. Dar să lăsăm morții cu morții. Herman Solomovici este lichidator de debite la U.R.C.C. Botoșani. Om glumeț. Face „teren“, are deci prilejul să întrețină relații cu mulți oameni, de pe poziția superiorului, vezi bine. Inspectind cooperativa din Siminicea a dovedit o vervă și o prolixitate ca-n basme : n-a existat cumpărător venit la cooperativă să nu fi intrat în tirul glumelor lui Solomovici. Bătrîni sau tineri, bărbați sau femei (dar mai ales femei) au căzut în plasa noroioasă a pescuitorului de snoave. Respectuoși, țăranii cooperatori nu au reproșat nimic tovarășului inspector de la raion. Dar au înregistrat batjocura, jigniți. Ni s-a spus despre el că „așa-i el, glumeț“. Unuia care glumește strîmb îți vine cîteodată să-i dai cu ceva în cap. Reții gestul, rezumîndu-te la niște vorbe nerostite. Adică, știți dumneavoastră. . . Se poate face însă mult mai mult. O fixare în timp, acea punere la punct a individului nu înseamnă îngrădirea spiritului, nu este giulgiu cernit așezat pe fața luminoasă a glumei. Rîdem din toată inima, cu gura pînă la urechi, cînd e cazul. Depinde numai — cînd, unde și de ce ? A. RUDEANU I I