Zori Noi, ianuarie 1968 (Anul 21, nr. 6235-6259)
1968-01-03 / nr. 6235
Anul XXII Nr. 6235 4 pagini 25 bani miercuri 3 ianuarie 1968 Organ al Comitetului regional Suceava al P. C. R. și al Statului popular regional Laudă uneltelor Am ascultat urâturi de belșug și voie bună. Am ascultat glasul limpede al clopotelor și pocnetul asurzitor al harapnicelor. Am urmărit dansul policrom al căluților, bumbierii, urșii și caprele. Am ridicat pahare pline pentru izbînzile de ieri și mai cu seamă pentru cele viitoare. După bucuria intensă a sărbătorii, după această sănătoasă veselie de oameni puternici, ne întoarcem acum lingă unelte, lingă toate uneltele patriei. In vibrația miilor de motoare, în adîncul minelor sau în liniștea creatoare a laboratoarelor, in munți sau pe întinsul dropiilor, biografia noului an începe sub semnul entuziasmului și al hotărîrii unui Întreg popor de a munci cu mai mult spor, mai bine, la nivelul exigențelor etapei actuale de dezvoltare a țării. Intrăm în cel de XXI-lea an al Republicii ai noastre, însuflețiți de lumina lucidă pe care lucrările Conferinței Naționale a partidului o proiectează, în timp, spre destinele de miine ale României. O vorbă străveche afirmă că ziua bună se cunoaște de Și-ntr-adevăr, dimineață, dimineața lui 1968 se dovedește a fi rodnică. Sunt evidente de pe acum semnele primelor succese în de fapt cele dinții muncă, cupe dintr-un vast șir de realizări, pline de efortul brațelor și al gîndirii noastre. Despre aceste cupe, ridicate cu hărnicie pretutindeni, temeinice motive de încredere și de mînidrie, se poate vorbi ca despre o aspirație, ca despre o nobilă și organică năzuință spre orizontul Împlinirilor de miine. Prima zi de lucru a anului își individualizează prezența în trepidația marilor combinate, în șuierul perforatoarelor din galeriile subpămîntene, ritmul ferăstraielor din exmploatările forestiere, vasta desfășurare a energagiei colective. Continuuîndu-ne lucrul, derulăm totodată un timp proaspăt și inedit, cu rezonanțe adinei și mature, timpul veșnic al patriei. Și e firesc ca în asemenea momente să încercăm sentimente multiple, emoțiile grave ale debutului. Ele pot fi comprimate in citeva cuvinte care exprimă, în esență, unitatea noastră de acțiune. Cu o hotărîre plină de cutezanță, startul a fost luat. A început ascensiunea spre noi înălțimi. Un început care vorbește de la sine. Ne-am întors lingă unelte, lingă toate uneltele patriei, cu răspunderea și demnitatea unor adevărați stăpini. GEORGE SIDOROVICI La revelionul tineretului din orașul Suceava Foto , D. VINTILA Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu prilejul Anului Nou Dragi tovarăși și prieteni, Cetățeni ai Republicii Socialiste România, încheiem încă un an de muncă rodnică, de creație avîntată pentru ridicarea edificiului luminos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate domeniile vieții sociale , îndeplinindu-se cu succes prevederile planului de stat, forțele de producție ale țării au continuat să sporească, economia națională s-a dezvoltat în ritm susținut, au fost obținute noi realizări remarcabile în știință, cultură și artă, în înflorirea multilaterală a societății noastre socialiste. Toate acestea au creat condiții pentru adoptarea în cursul anului care a trecut a unor noi și importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate la Sărbătorind două decenii de instaurarea republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspirați ale forțeloir progresistie prin istoria modeilfi? a României —■ poporul 1a făcut bilanțul epocii glorioase a socialismului. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, el privește înainte cu optimism, scrutează cu încredere și entuziasm ziua de mâine, și mai măreață, a patriei noastre socialiste. Conferința Națională a Partidului Comunist Român pus în fața tuturor cetățenia lor sarcini de cea mai mare însemnătate pentru progresul orînduirii socialiste, deschis noi orizonturi operei de construcție socială ce se înfăptuiește în țara noastră. Concretized unele din măsurile preconizate de Conferință, Marea Adunare Națională — forul suprem al țării — a adoptat o serie de legi a căror aplicare va exercita o influență deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei și culturii țării, va contribui la dezvoltarea și perfecționarea continuă democrației noastre socialiste. a Suntem convinși că în anul care vine clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, își vor consacra energia și forța creatoare realizării sarcinilor mărețe trasate de Conferința Națională, cauzei socialismului în patria noastră, îmbunătățirii continue a vieții materiale și spirituale a întregului popor, asigurării prosperității țării, viitorului fericit al națiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de asemenea, noi victorii în lupta forțelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socialism, pentru progres social și pace. In același timp, viața internațională a cunoscut noi acte agresive ale imperialismului : continuarea și intensificarea războiului din Vietnam, conflictul militar din Orientul Apropiat, alte focare de încordare și primejdie pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere față de interesele majore ale omenirii, România a desfășurat în cursul anului 1967 o intensă activitate politică internațională ; ea și-a adus din plin contribuția la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea principiilor de încredere și colaborare între popoare, pentru egalitate în drepturi și respect față de independența și suveranitatea fiecărei țări, față de dreptul fiecărei națiuni de a urma nestînjenită calea de dezvoltare pe care o dorește. Partidul și guvernul, întregul popor român vor milita și în viitor, din toate puterile, pentru înfăptuirea obiectivelor fundamentale ale politicii noastre externe : întărirea prieteniei și colaborării frățești cu toate țările socialiste, dezvoltarea colaborării și cooperării internaționale cu toate statele, indiferent de orînduirea socială, consolidarea unității mișcării comuniste și muncitorești internaționale — de care depinde forța și coeziunea întregului front antiimperialist. In eforturile pe care le depunem suntem animați de convingerea că forțele socialismului, democrației și progresului social vor obține noi succese în lupta împotriva imperialismului, a reacțiunii, pentru încetarea războiului din Vietnam, pentru restabilirea păcii în Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume. Ingăduiți-mi, dragi tovarăși, cu prilejul Anului Nou, să vă felicit călduros în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și al guvernului și să vă urez din toată inima, dumneavoastră, muncitorilor, țăranilor, intelectualilor, tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România, noi succese în activitatea socială și în viața personală, sănătate, și bucurii depline, satisfacții înfăptuirea tuturor năzuințelor de trai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperitatea patriei, pentru bunăstarea și fericirea poporului român, pentru Partidul Comunist — conducătorul încercat al națiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace și prietenie între popoare! La mulți ani ! Plecarea tovarășului Nicolae Ceaușescu în Iugoslavia Marți, 2 ianuarie, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu tovarășul Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, și Paulescu-Mizil, membru al Nicii- Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a plecat în R.S.F.Iugoslavia, unde, la invitația tovarășului Iosip Broz Tito, președintele RSF Iugoslavia și președinte al Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, va face o scurtă vizită de prietenie. La gara Băneasa erau prezenți tovarășii Gheorghe Apostol Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeț, membri și membri supleanți ai Comitetului Executiv, secretari ai CC al P.C.R., vicepreședinți Consiliului de Stat și Consililiului de Miniștri, membri ai C.C. al P.C.R. și ai guvernului, conducători ai instituțiilor centrale și organizațiilor obștești. (Agerpres) Socialismului, ca nici unei altei orînduiri din cele care s-au succedat pe scara istoriei, îi este caracteristică o limpede perspectivă a viitorului, proiectarea exactă în timp a năzuințelor colectivității la un moment dat. Avînd în Partidul Comunist Român o fermă și încercată călăuză, societatea noastră își propune în mod deliberat să urmeze un drum, un drum al fericirii și luminii. Jaloane precise, expresie a unor însemnate evenimente politice, economice și sociale, marchează spirala ascendentă a progresului și prosperității. Depășirea fiecărei trepte, a fiecărui nou prag spre mai frumos, mai drept și mai bine este dinainte chibzuită in amănunt. Este o chibzuire colectivă a istoriei, o liberă întruchipare a ceea ce vrea țara. In raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Conferința Națională a P.C.R. se spune cu privire la măsurile de perfecționare a conducerii și planificării economiei : „Modul de elaborare a acestor măsuri reprezintă o ilustrare grăitoare a practicii partidului de a se sfătui cu poporul în legătură cu toate acțiunile esențiale pentru destinele țării, învederează încă o dată că politica Partidului Comunist Român este, în ultimă instanță, emanația voinței întregului popor, a intereselor sale fundamentale“. Viziunea colectivă a perspectivei imediate și mai îndepărtate presupune, fără îndoială, un spor general de forță spirituală, un însemnat cîștig în sfera sensibilă a conștiinței, o concepere superioară a vieții, dar — totodată — și instaurarea unui climat emoțional caracterizat, înainte de toate, prin sentimentul marii creații colective, prin bucuria de a participa la construirea unei lumi, de a da viață concretă unor idealuri. In aceste condiții, trăirea intensă și lucidă a viitorului devine un sentiment familiar tuturor, drumul ascendent al patriei luînd milioane de înfățișări individuale care se suprapun. Cunoscînd oameni, meditînd împreună cu ei asupra zilelor și anilor ce au să vină, poți observa foarte clar cum ideile și sentimentele, obiectivele și năzuințele cele mai personale se unesc laolaltă într-o precisă viziune de sinteză a ascensiunii patriei. ★ Am cunoscut un om pentru care mai un prezentul înseamnă unpermanent punct de plecare, nivelul suficient de la care poți privi cu certitudine înainte. Chiar felul său de a vorbi — rar și cu un înșelător aer absent — și de a se mișca printre lucruri — aproape ignorîndu-le — lasă să se întrevadă o depășire neîntreruptă a realității deja cunoscute, o perpetuă dirijare a atenției spre ceea ce se știe precis că va fi mine, dar și asupra a ceea ce astăzi poate fi abia banuit. Mi-l închipui pe inginerul Ioan Lucaci cu aproape 8 ani în urmă, cînd în locul citadelei industriale de astăzi erau numai pămîntul gol, țărușii și planșele de proiectare a viitorului combinat de celuloză și hîrtie. Nl asemăn în gînd cu un șahist care „vede“ înainte nu numai un număr impresionant de combinații, dar chiar partide întregi, încă neîncepute, înțeleg că am în față un om al cărui mod obișnuit de a fi este viziunea „întîmplărilor neîntîmplate“, relativizarea timpului intr-un calcul calm și sîrguitor. Acum, inginerul Ioan Lucaci trăiește clipele de cea mai acută febrilitate din cîte i-au fost date să și le dedice gigantului din lunca Sucevei, momentele cînd tot ceea ce a văzut și închipuit cu ani în urmă va exista cu adevărat, în cele mai mici amănunte, fără nici o putință de tăgadă. Și i se va părea aproape neverosimil, ca și cum închipuirea ar fi trecut dintr-o dată în realitate. Și încă ceva , îmi dau seama că informîndu-mă despre terminarea construcției etapei a doua la începutul verii anului în curs, ing. Ioan Lucaci a traversat deja aceste ultime șase luni din istoria durării combinatului; gîndirea asaltează acum piscurile următoare, legate de scurtarea termenului de atingere a capacității proiectate pentru etapa a doua. Dar nu, aflu că scurtarea acestui termen (cu 50 la sută) este un fapt hotărît de pe acum, trăit, aș zice: „Atunci, la ce gîndiți acum, care este momentul din viitor pe care-l trăiți, tovarășe inginer ?“ Inginerul Ioan Lucaci, cel mai vechi din conducerea combinatului, ezită să formuleze un răspuns exact. „Am mai multe planuri...“ N urmăresc căutîndu-și țigările, încercînd să aprindă bricheta care ezită și ea. Ceea ce poate însemna că nu se cade să vorbești de lucrurile ceva mai îndepărtate, chiar dacă, în ceea ce te privește, le vezi cit se poate de limpede înaintea ochilor. ★ Arheologia este negreșit cea mai autentic romantică dintre ramurile oricărei științe. Să ne amintim doar că ruinele Troiei au fost descoperite numai datorită închipuirilor unui îndrăgostit de Homer, care — spre mirarea oamenilor „cu simțul realității“ — nu putea concepe ca tristețile și bucuriile aheilor, mărirea și dezastrul cetății lui Paris, vor fi existat doar în imaginația cîntărețului orb. Dar pasiunea arheologiei nu exclude, cum se va vedea, o lucidă privire a vieții, ci dimpotrivă — prin însăși specificul ei — presupune o perseverență și o răbdare încordată la maximum. Cînd scriu aceasta nu mă gîndesc la un arheolog celebru, ci la un începător în ale meseriei, la un tînăr pentru care scormonirea tainelor trecutului este pe jumătate vis, realizate pe jumătate. Acum mai bine de zece ani, echilibrul era încă mai instabil. Pe vremea aceea, Nicolae Mocanu era un priceput tîmplar, unul dintre tinerii lucrători de la fabrica de mobilă a întreprinderii forestiere Fălticeni care promiteau să devină meșteri de nădejde. Dar Nicolae Mocanu visa... istorie, hotărît să se dedice acestei aventuri precis calculate care este arheologia. Ceea ce însemna un lung drum. A început cu liceul, căruia, ca atîția alți neobosiți i-a sacrificat multe din frumoasele C. CIOLCA (Continuare în pagina a IV-a) SENTIMENTUL Turnul de la Teișoara Ca să se poată integra printre edificiile Teișoara sucevene, turnul de la trebuit să se retragă, de la bun început, la o distanță convenabilă. Așa a fost în măsură, cu cei 200 de metri ai săi și verticalitatea sa fără precedent în Bucovina, să intre armonios în viața noastră și să nu nedreptățească blocurile - turn ale orașului, care și-au cucerit un loc meritat în ansamblul emoțiilor și sensibilității noastre edilitare. Cu silueta lui avîntată ca o idee îndrăzneață, ancorat cu spectaculoase în pămîntul otgoane plin de siguranță, turnul de la Teișoara ne oferă în fiecare dimineață, în strălucirea luminii, direcție a meditației și un specatacol : doar munții au privilegiul unui joc pînă la saturație cu soarele și vîntul. Pe silueta lui de magneziu, turnul plimbă vertiginos raze de o mare claritate. Jocul perpetuu cu lumina i-a permis turnului de la Teișoara să măsoare în existența noastră spirituală altitudinea unor preocupări pe care nu le aveam cu cîțiva ani în urmă. In noaptea de Anul Nou, un auz mai atent ar fi cules ușor, lingă turnul de televiziune de o singurătate maiestuoasă, urările din satele bucovinene distribuite pe circumferința celui mai proeminent deal din preajma Sucevei. Iar dacă cineva ar fi privit spre Suceava, orașul din vecinătatea bătrînei Cetăți a Mușatinilor, cu luminile lui risipite involt, s-ar fi desenat ca pe dezun imens ecran. Dar turnul de la Teișoara este prin excelență centrifug și de aceea, în noaptea de Anul Nou, și-a concentrat energia spre difuzarea în patru puncte cardinale, pe căile de mătasă ale văzduhului, a lumii desprinse din studiourile televiziunii bucureștene, cu diafanele ei făpturi de umbre, în trecere melodioasă prin sufletul nostru. A fost o fericită coincidență ca turnul de televiziune de la Teișoara, pe care l-am urmărit o vară întreagă cum urcă spre cer treaptă după treaptă, să-și aibă premiera festivă în noaptea de Anul Nou. Intrat în funcțiune doar cu o zi înainte — ziua lui de avanpremieră și de riguroasă confruntare a aparatajului cu cerințele funcționalității —, turnul cu silueta strălucitoare și care ne va fi de acum înainte atît de familiară și-a programat premiera de gală în noaptea cu cele mai înalte ore ale anului. Insensibilitatea noastră preocupată întoarce butoanele civilizației fără prea multe complicații de conștiință. Așa s-a întîmplat, desigur, și în noaptea revelionului cu scumpele noastre televizoare. O apăsare pe clapă, o rotire a sonorului, așteptarea și, apoi, invazia ireală a unei lumi zgomotoase, fermecătoare și captivantă, trimisă direct la domiciliu de tehnica uluitorului nostru secol. Cine a vegheat pentru noi, în turnul de la Teișoara, impecabila transmitere, timp de șapte ore, neîntrerupt, a programului tradițional, parte constitutivă a revelioanelor noastre, oriunde ne-am afla de o vreme încoace ? Ați observat că programul s-a deschis cu o solistă din Suceava, Nicoleta Vasilovici - Lucan ? Și că o altă cîntăreață suceveană, Lidia Andronescu, a evoluat încîntător pe un teren rezervat vedetelor ? Cinci tineri, pivotînd în jurul vîrstei de 24 de ani (aproximativ aceasta ar fi media), un inginer și patru tehnicieni la ora cînd umbrele înserării își înfășurau pînzele în jurul turnului de la Teișoara, se aflau la startul unei prime îndatoriri profesionale importante, dintr-un lung șir ascuns în anii viitorului. Unul dintre cei cinci, inginerul Viorel Nica, este șeful stației de televiziune. N a PAN SOLCAN (Continuare în pagina a IV-a)i Aurel Condrea de la centrala de termoficare a orașului Suceava, de serviciu în noaptea de revelion Foto , D.VIN TU t %