Zori Noi, iulie-septembrie 1982 (Anul 35, nr. 10193-10270)

1982-09-15 / nr. 10257

Se poate spune­ că viața co­lectivității celor 6 sate ce al­cătuiesc comuna Liteni vibra intens la temperatura respon­sabilității pentru soarta recol­tei. Poposisem aici cu intenția de a scrie despre spiritul gos­podăresc și combaterea risi­pei., Deci, să pornim pe urma faptelor... Pe tarlaua la „Podul Suce­vei“ îl intîlnim pe bătrînul Mihai Gh. Anton din Roșcani. „Agronom popular", îi mai zic sătenii, cu seriozitate. „Vezi, Mărie, că în urma ta mai sunt două barabule", se adresase el unei cooperatoare din echi­pa pe care o conduce și după ce a ieșit la pensie. I-am spus cu­ ce treburi ne aflăm pe aici și ne-a mărturisit : „Satul, de cînd îi el, a format buni gos­podari și oameni cinstiți. Da­că azi ne-o mai și amintește cineva, îi pentru că, din pă­cate, printre noi mai avem și „buruieni“. Oameni fără obraz care dijmuiesc munca altora prin hoție și risipă. Și noi sun­tem­ vinovați că, an de an, la vremea aceasta li se trezesc năravurile“. Am întrebat-o pe o altă vrednică truditoare a cîmpu­­lui, Aglaia Mancaș, din Ro­tunda : „Dintre faptele ruși­noase de sustrageri din recol­tă care v-au necăjit mai mult?". „Hoția cumetrițelor Florica Neicu, Zamfira Gît­man și Alexandrina Dascălu. Se bejivănesc mai rău ca băr­bații bețivi și sforăie pin’ la prînzu’ mare. Intr-o noapte au spart magazia bazei de recep­ție și au furat 395 kilograme de orz din recolta nouă. S-au ascuns la... lelița Pascaru, că, atunci Ecaterina cînd îi vorba de beție, hoție și lene­vie, vorba ceea... tună și le adună. Miliția le-a prins, să fie judecate în fața satului, să simtă rușinea“. „Mai aveți asemenea exem­ple de „mină lungă" în cam­pania de recoltare?". Ne răs­punde primarul comunei, Mi­hai Axinte : „Le citesc de aici, din agendă : Maria Vorn­icu, Maria Lupu, Catinca Vornicu, Maria Filipean, Toader Arotă­­riței. Au sustras fasole, car­tofi, mazăre și-i supraveghem mai tot timpul. Dar mai avem și alți „dăunători“. Să-i cu­noașteți". Ne oprim lângă o mașină de recoltat cartofi. La insistențele noastre, mecanizatorul Gheor­­ghe Zaluschi își pleacă frun­tea, i se înroșesc obrajii și mărturisește : „Eu cu colegii Vasile Vizitiu și cu Gheorghe­ Tihulcă am muncit pe tarlaua „Roșcani" și am raportat lucrarea de recoltare ter­­minată. Curînd ne-au che­mat președintele C.A.P. și inginerul șef și ne-au spus că în pămînt se aflau foarte mulți cartofi. Am fost obli­gați să refacem lucrarea și să suportăm cheltuielile. Greșeala și neatenția costă“. S-a organizat un control i­­nopinat: „Oprește puțin, ba­de". Cetățeanul Ioan Gănuț oprește faetonul încărcat vîrf cu buruieni. Sub aparenta gră­madă de furaje se găsește o însemnată cantitate de păs­tăi cu fasole boabe. Omul este vizibil rușinat și îngăină: „Cam toți am făcut la fel". In­tr-adevăr, se face control și se constată următoarele : coope­ratorilor care recoltau fasolea de pe tarlaua „Dealul harbu­zului“ li se îngăduise să transporte acasă buruienile crescute prin cultură. Or, cei mai mulți au sustras fasole și au acoperit-o cu buruieni. Ca urmare, s-a dispus ca buruie­nile să fie ridicate cînd se strînge ultimul bob. O situa­ție similară se întîmplase, cu cîteva zile în urmă, pe tar­laua „Rotunda", cultivată cu mazăre. Alte circa 10 tone de paie pentru furajare s-ar fi pu­tut risipi tot în asemenea si­tuații. „Să nu rămîneți cu impre­sia că pe la noi dăinuie ne­cinstea. Pentru oameni de acest fel avem noi ac de co­joc. Hărnicia și respectul pen­tru munca celorlalți sînt obi­ceiuri ale locului". Vorbele a­­parțin vrednicei cooperatoare Maria Anton, care lucra cot la cot cu tot atît de vrednicul Nicolai Cămăruț. De fapt, a­­ceștia fuseseră oamenii cu răspundere și cinste care se­sizaseră, indignați, autorități­lor risipa din situația cu ma­zărea. Pentru că, dacă imagi­nea vredniciei ține fruntea co­munei, „buruienile“ ce-o um­bresc trebuie privite ! VICTOR MICU IN ATENTIA OBȘTII VREDNICIE, DAR ȘI DIJMUITORI AI RECOLTEI ASTĂZI, IN COMUNA LITENI CONTRA PUNCT SE CAUTĂ UN... PESCAR Concentrat asupra undiței, un pescar aflat pe malul rîu­­lui Suceava (în localitatea Dornești) a uitat să se mai uite din cînd în cînd și la o haină pe care o lăsase deo­parte. Pricop Mihai (11 ani), un minor înrăit din localitate, aflat la plajă, i-a furat din­­tr-un buzunar peste 900 de lei. Hoțul a fost „pescuit“ chiar în ziua furtului, de către or­ganele de miliție. Pescarul în­să tace chitic, deși este aștep­tat la postul de miliție din Dornești din luna iunie. ULTIMA „LOVITURA“ Fost cîndva măcelar, dar în ultima vreme — trîntor, Ioan P. Rusu din Adîncata a ră­mas cu apucături de... casap. Cînd își ieșea din fire, punea mina pe cuțit, gata să-l în­cerce pe pielea nevestei sale. Femeia scăpa nevătămată, fu­gind prin vecini. Uneori, a­­gresivul își revărsa nervii a­­supra mamei sale, care, vrînd să-l liniștească, se alegea cu lovituri de pumn. Dar, ultima „lovitură" a dat-o miliția . I.R. a fost arestat și condamnat la 6 luni de închisoare. DURERI DE CAP... Mircea Strelciuc din Dărmă­­nești, lucrător în cadrul C.F.R., deraiază uneori de la norme­le de comportare. Și aceasta se întîmplă după ce face cite o... haltă prelungită prin di­ferite restaurante. Nu de mult, înfierbîntat fiind, a... ciocnit o halbă de bere cu parbrizul unui autoturism, pe care l-a făcut rob. în altă zi se pre­gătea să facă același lucru, dar... de capul unui bufetier. N-a reușit pentru că au inter­venit organele de miliție, fă­­cîndu-l pe Strelciuc să aibă... dureri de cap. Rubrică realizată de S. MIRCEA UN NOU MAGAZIN ÎN CARTIERUL „ȘTEFAN CEL MARE“ DIN MUNICIPIU , ADOLESCENTUL“ In noul ansamblu de locu­ințe „Ștefan cel Mare" din centrul civic al municipiului Suceava a fost inaugurat, luni, modernul magazin universal „Adolescentul“, cu articole pentru adolescenți, copii școlari. Noua unitate comercia­bi­lă ce aparține de I.C.S.M.I. (valoarea investiției, 3.500.000 lei) cuprinde în cei 1110 m.p. de spații douăsprezece raioa­ne, la care lucrează­ douăzeci și unu de lucrători. Printre ra­ioanele cu pondere le consem­năm pe cele de confecții pen­tru copii, adolescenți, unifor­me școlare, articole pentru e­­levi (papetărie), cămăși, tri­cotaje, lenjerie, încălțăminte, marochinărie, sport și jucării și cosmetice - parfumerie. Așa după cum ne spunea șe­ful de unitate Ioan Amărcu­­lesei, numărul cumpărătorilor a fost destul de mare chiar din primele ore de după des­chidere, fapt confirmat și de imaginea de mai jos. Unitatea funcționează cu un singur schimb, avînd, zilnic, orarul 7,30—12,30 și 19,30. Duminica, 8—13. 16,30— Foto­ text : ION MÎNDRESCU TARAGANARE... După mai bine de patru ani de „deosebite" eforturi din partea secției de prestări ser­vicii în construcții a Consiliu­lui popular al comunei Dăr­­mănești, dispensarul medical uman din satul Brodina de Sus, comuna Izvoarele Suce­vei, este aproape gata. Prevă­zători, constructorii dărmăneș­­teni au cerut banii de la în­ceput, în 1978. Neprevăzători, cei din Izvoarele Sucevei i-au plătit și, vorba unui hîtru, dispensarul a­­ mai fost plătit N­O­T­E pe jumătate cu cheltuielile fă­cute pe convorbirile telefoni­ce, corespondența și delegații­le trimise la Dărmănești pen­tru a se grăbi lucrările. în sfîrșit, ce­ a fost a fost, zic be­neficiarii „exemplarei" activi­tăți a constructorilor din Dăr­­mănești, dar chestiunea e că mai este este ceva de făcut încă pentru ca dispensarul să arate ca un proiect. Un proces verbal încheiat între consiliul popular al comunei beneficia­re și reprezentantul băncii de investiții județene, la data de 26 august a.c., constata că mai sunt de executat sobele și de pus dușumelele. Stimați con­structori, dacă vreți să nu vă prindă cinci ani de „asidue e­­fortu­ri“, faceți-le și pe acestea! E vorba, doar, de o obligație. DUMITRU TEODORESCU Detaliu arhitectonic din Suceava Foto: D. VINTILĂ Ritmul lucrărilor de sezon ------------- se amplifică -----------­ __(Urmare din pagina I) poate aprecia că ritmul des­fășurării acestora este, deo­camdată, nesatisfăcător. Să­­mînța de orz de toamnă a fost introdusă în brazdă pe circa 12 la sută din suprafața pre­văzută, cu toate că semănatul acestei culturi trebuie înche­iat pînă la 25 septembrie, adi­că în epoca optimă. In consi­liile unice agroindustriale Ră­dăuți, Siret și Vadu Moldo­vei nu a fost insămînțat cu orz nici un hectar, în timp ce unele C.A.P. — Ilișești, Bur­­­­dujeni, Arbore — au semănat întreaga suprafață planificată. După cum se știe, pînă la 30 septembrie trebuie însămîn­­țată toată suprafața prevăzută cu grîu. Dar arăturile și pre­gătirea patului germinativ sînt rămase în urmă și, în conse­cință, se impune ca specialiș­tii, conducerile de unități să manifeste, în zilele ce urmea­ză, mai mult interes, mai mul­tă răspundere pentru grăbirea acestor acțiuni. Prioritate este necesar să fie acordată elibe­rării terenurilor ce urmează a fi însămînțate, mobilizării u­­nui mai mare număr de trac­toare la arat, lucrîndu-se și noaptea, pentru ca între arat și semănat să se asigure un interval de timp de minimum 15 zile. Acționind cu vrednicie în cîmp, din zori și pînă noap­tea, oamenii ogoarelor vor pu­tea finaliza la timp toate lu­crările de sezon, vor pune la­­ adăpost întreaga recoltă, vor pregăti temeinic producția a­­nului viitor. Cuvîntul iresponsabilitate pare, uneori, un atribut in­suficient de aspru pentru a-i caracteriza pe cei care, în mod conștient, încalcă le­gea, comit abateri grave, du­pă care încearcă să iasă... basma curată. Concludente în acest sens ni se par fap­tele lui Nicolae Zub din Dolhasca. Șofer fiind, lucra pe o autobasculantă în Pașcani. Cîștiga bani orașul fru­moși. Totul i-a mers bine, pînă în ziua de 29 august a.c., cînd... .. . Era ora 21,30. Zule, la volanul autobasculantei ce o avea în primire, efectua o cursă clandestină spre satul natal. Mai precis, vorba lui, „dădusem o fugă pînă aca­să". „Fugă" cu întreruperi repetate, cu staționări pre­lungite. Ultimul popas îl fa­ce în satul Probota, consumă alcool, după unde care continuă cursa. La intrare în Dolhasca, nefiind atent, a­­croșează un pieton ce se riÜL!ÍIád­i­ Ht. Regrete tîrzii deplasa regulamentar, pro­­vocîndu-i leziuni grave, în­să accelerează cu mai multă insistență, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Fără nici o remușcare, fără să-i pese că un semen de-al lui, un om nevinovat, suferă ca ur­mare a iresponsabilității sa­le, Zub fuge de la locul faptei, reîntorcîndu-se la Pașcani, unde lasă mașina la locul de parcare, bucuros că nu l-a oprit nimeni pe drum. S-a întors la Do­­lhas­ca în aceeași seară, cu tre­nul, gîndind că, procedînd astfel, va reuși să ducă în eroare pe cei care făceau deja investigații pentru des­coperirea autorului acciden­tului. Cercul presupușilor s-a strîns, rămînînd în mijlocul său doar vinovatul. A doua zi a și fost identi­ficat. Acum regretă fapta comisă. Un regret tîrziu, ca­re nu-1 va scuti de răspun­derea penală (și, totodată, morală). Oamenii legii își vor spune cuvin­tul. MIRCEA SFICHI ZORI NOI • Pagina 2

Next