Adevěrul, ianuarie 1892 (Anul 4, nr. 1049-1077)
1892-01-14 / nr. 1060
r ANUL IV—No. 1060. NUMEEUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA ŞI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI I tl «o platesc lat-d’u-uua 'aninte In Boeureşti Ia casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale.'I tin an In ţară 30 Ici; în străinătate 50 Şease luni , 15 / . , , 25 trd luni . 8 . . . 13 %..., IJn somor In StrfiInstate 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZA Să te ferești, Române! de cnin strein in cas 7. Alaxsndrî. ADMINISTRATIA , 1, BULEVARDUL RUSABE'S* A, Sil "Director politic ALEX. V. BELDIMANU EDITIA A DOUA MARTI, 14 IANUARIE 1892 NUMERUL 10 BANI' ANUNCIURÎLE ni* BDCORESTI şl JUDEŢE go prinsese* NUMAI U ADMINISTRAŢIE. Din STRXîNETATE, direct la administraţie şl la toate Oficiile de publicitate. Asunduri la pagina IV . . . . 0.30 b. Linia , » , III................ 2.— leî * , , „ II .... * . 3.—. lei , ziunele şi Reclamele 3 leî rândul. PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu miioscul No.îtî, Boaievsrdât.Mickeî. NUMER VECHIO 30 BANI SDACTIA ETAR'BWK ElMMBTA,. Mt Ora ita dupe ameaz INTRUNIRITPUBLICA la care subsemnatul invită pe alegătorii Colegiului 2 de Iași Alex. M. Beldimann Directorul Ziarului «Adevărul- Buletin dinasticometric Pe ziua de ÎS Ian. 1892 OBSERVATORULADEVĂRULUI : Voința Națională p . . . -f-l° La Liberté -f-10° Buna Credință . .... --1° România ........ —-15° Naţionalul . . . . ... —15* Românul. . . . . . . —1®+1° Lupta........................ —30° Căluţii. . . . . . . . —IOS Opiniunea ....... —50° înainte ........ —70° Vocea Botoşanilor.. . . . —10° Tribuna liberală . . +1° Jos Reacţiunea . . —20“ Voinţa Prahovei .... —40° Democratul ...... —26 Telegraful român .... 1° Gruvi-rnamentalii sa tinit, o întrunire. Ins^narea a fost abilă. Regele a sosit zi. Dinasticometrul s a înfierbântat. Vremea e rea. .. poziția are călduri. Sf ''a o doză de ghist de la noi; altfel se duce pe copcă. Celsius II. Datoria Democraţiei DVI I a si Organism rea înveţ. profesional Societăţile noastre înţelegerea Buchetul Ucigaş Bucureşti, 13 Ianuarie 1892 nemi Am arătat în coloanele Adevărului care este, după mine, datoria Democraţiei; care ar fi calea nemerită ce trebue să apuce; care sunt mijloacele care să o ducă la ţinta dorită. Am spus că trebue să lucrăm din răsputeri la distrugerea aristocraţiei privilegiate în politică pentru ca poporul să devie adevărat suveran; că trebue să deşteptăm în marea mulţime interesul pentru binele obştesc, pentru viaţa publică ; că trebue să facem ca poporul nostru să înţeleagă evoluţia societâţei noastre şi că este de datoria sa, că este misiunea fîecărei naţiuni de a conlucra la această evoluţie atât pe terenul economic cât şi pe acei politicoes trebue înfine să ne punem toate puterile spre a-î da cultura politică ce ’i lipseşte încă şi care lipsă este un fel de mediu ce înlesneşte perpetuarea puterei partidelor noastre vechi. Am spus că viitorul Democraţiei la noi, ba chiar viitorul Ţarei depinde de la aceea dacă va înţelege sau ba Democraţia română datoria ce ’i impune spiritul vremei în care trăim şi situaţia în care ne aflăm. Sunt două luni de când, sfârşind un articol despre datoria elementelor înaintate, am pus următoarea întrebare:— Nu cred oare democraţii noştri că a sosit momentul ca printro unire, apropiere, înţelegere,—numeasco cum vor voi—pe baza unui program de muncă, care să satisfacă adevăratele nevoi ale poporului, să ne punem în calea şivoiului infect, murdar şi nesănătos care ameninţă să ne înghită ? Am pus atunci această întrebare atât de serioasă şi de aşa de mare însemnătate nu în vederea alegerilor, căci deşi eram deja în plină criză ministerială totuşi se susţinea că Regele se opune unei disolvări a Corpurilor legiuitoare. Astăzi alegerile bat la uşă, fel de fel de alianţe se închee şi guvernul lucrează pe capete. Abuzul pe care l-a făcut Regele — mai cu seamă cu ultima disolvare—de principala prerogativă ce-i acordă constituţiunea impune grupurilor înaintate o atitudine excepţională în alegerile de faţă, impune punerea în discuţie a chestiunei luarei prerogativei de mai sus din mâna Majestăţei Sale. Aşa fiind, eu nu cred la locul ei, nu cred prudentă nici o înţelegere între elementele democratice cu acele care, din dorinţa de a veni la putere, susţin şi vor susţinea pe Majestatea Sa în prerogativa disolvării. Aceasta mă face să reînoesc întrebarea mea de acum două luni; — o reînoesc fiindcă sunt de părere că o eroare politică poate să pricinuiască foarte mari daune unor formaţiuni tinere şi în plină organizaţie;— o reînoesc fiind că sunt convins că o alianţă — fie chiar numai în vederea alegerilor — a unor elemente înaintate cu una din cele două clasice partide de la noi, ar fi în paguba celor d’intîi, fiind că partidele noastre vechi nu se luptă de cât pentru succesiunea la putere, pe când lupta noastră, a democraţilor, nu ar trebui să fie de cât pentru idei şi principii. Democraţii cari s’ar alege prin ajutorul uneia dintre partidele vechi şi nu prin propia lor forţă şi pe baza unui program de muncă şi de vederi înaintate, nu ar fi decât nişte învingători...» învinşi, învingători învinşi, căci o asemenea alianţă ar discredita pentru mult Democraţia, şi poporul nu ar vedea în noi democraţii decât o nouă ediţie a partidelor vechi. Acei dintre democraţi cari cred că unirea face puterea, chiar când această unire se săvârşeşte cu elemente duşmane principiilor ce formează crezul nostru politic, se înşală amar. — O asemenea unire nu dovedeşte decât slăbiciune şi lipsa de curagiu de a lupta singur. Numai o unire, înţelegere sau apropiere între toate elementele înaintate, pe baza unui program de muncă, fără alianţă cu partidele vechi, ar putea folosi Democraţiei, căci asemenea unire ar da poporului pilda — unică în felul ei la noi — a unor formaţiuni tinere şi independente care au rupt cu desăvârşire cu tradiţiile trecutului de a face politică. O asemenea unire ar fi de un imens folos pentru prestigiul Democraţiei. — Numai astfel noi democraţii vom câştiga şi merita încrederea poporului; numai astfel ne vom putea cunoaşte şi măsura propriile noastre forţe faţă cu partidele monarhice, şi vom fi în stare de a vedea până la ce grad au prins deja râdarini ideile pentru care luptăm şi pe care Democraţia le crede mântuitoare pentru ţara noastră. Duşman al partidelor vechi cărora le datorim multe, foarte multe rele, eu sunt contra oricărei alianţe cu ele. Mă voiu prezenta dar singur şi independent în prezentele alegeri ca şi în acele din Aprilie trecut. Dacă voiu învinge în alegeri, voiu şti că victoria o datoresc ideilor pentru care am luptat, lupt şi voiu lupta fără preget. Dacă voiu fi învins în alegeri, voiu fi cu conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria pentru ca ideile democratice să iasă învingătoare în actuala luptă electorală contra reacţiunei a cărei susţiitor este Palatul, această casă de corupţiune, această casă de prostituţiune politică locuită de Carol I. Sienfiri nescio—eguidi Romae faciam? CE SÄ OAUT LH ROSUACÅND IU ȘTIU SĂ MINT? Alex. V. Deldimann. Iot modificările introduse bugetului de Cameră, afară de un. Camera și Senatul s’au amânat pentru astă seară la 9 ore spre a se putea înţelege. PARIS, 12 Ianuarie.—(seara) Camera a primit modificarea Senatului, ea a adoptat apoi ensemblul bugetului. Camere și Senatul s’afl amânat pentru 16 Februarie. LONDRA, 12 Ianuarie.—O alegere legislativă a fost la Rosetdale pentru scaunul lordului Hartingtoi. (unionist) devenit pair. D. Maden (ghidsionian) a fost ales cu o majoritate de 1222 voturi contra Brooks (unionist). SALA TEATRULUI PASTIA Duminică 19 Ianuarie 1892 Col. III nu pune candidat. III. Candidaturi independente Senat Col. Universitatea: P. Poni. Cameră Col. II. A. V. Beldimanu, I. Nădejde, Gh. A. Ureche, Maior Manolescu- Mlădian Col. 111. I. Nădejde. TELEGRAME PARIS, 12 Ianuarie.—Contra amiralul Gervais a fost promovat vice-amiral și numit șef de Stat-major marinei, post creat acuma. PARIS, 12 Ianuarie.—Senatul aadop Stambuloff rănit SOFIA 24 Ianuarie. — In timpul escursiunei la ţară făcută azi dupe a....... . . ... miazi de I. Stambuloff cu mai mulţi alţi invitaţi, un revolver pe care o avea primul-ministru în buzunar s’a descărcat şi a rănit pe D. Stambu .Reloff la şoldu drept.—Rana este uşoară şi nu causează nici o nelinicie; — starea ministrului este satisfăcătoare DIN IAŞI In Iaşi s’a fixat definitiv candidaturile, atât ale guvernului, ale opoziţiei, cât şi cele independente. I. Candidaturi guvernamentale Senat Col. I. Principele Gr. M. Sturza, A. Naum. Col. II. S. G. Vârgolici, N. Culianu, Eugeniu Ghica-Budeşti. Cameră Col. I. Em. Mavrocordat, Sturza- Scheianu, Iacob Negruzzi, V. Pogor. Col. II. Sandu Râşcanu, N. C. Aslan, Sculy-Logotethides, Cantacuzino-Paşcanu, G. Catargi, A. C.Cuza. Col. III. Dim. Zarifopol. II. Candidaturi opozante Col. L General D. Racoviţă, G. Mârzescu. Col. II. Ştefan Şendrea, C. Climescu, Gh. Şendrea. Cameră Col. I. C. Corjescu, G. S. Scorţescu, Aurel Râşcanu, Gr. Macri Col. II. G. Panu, A. Bădărău, A. Vizanti, G. Morţun, M. Tzoni, Nicu Catargiu. Arderea unui palat istoric BRUXELES 23 Ianuarie. —Un incendii! a izbucnit la palatul d’Aremberg în camera de culcare a principesei de Croy; incendiul a fost cauzat de un chibrit aruncat pe covor.— Prinţul, Principesa şi copii lor au putut fi scăpaţi numai cu mare osteneală.—Pavilionul Egmont care remăsese aşa precum era în momentul arestării contelui d’Egmont în 1567 a fost cu desăvârşire distrus; s’a scăpat gobelinele; toate obiectele de artă ale apartamentelor prinţului de Croy sunt perdute; cele-l’aîte părţi ale palatului cu obiectele lor de artă au putut fi scăpate. Trei pompieri au fost grav răniți. FRANŢA ŞI ELVEŢIA PARIS, 11 Ianuarie. — Dificultăţile ce întâmpină negocierile comerciale între Francia şi Elveţia vor fi aplanate în urma declaraţiunii făcute la Berna de ambasadorul francez D Arago că Francia este gata să examineze oarecari puncte ale tarifului minimum francez. Consiliul federal va cere puteri spre a regula raporturile comerciale cu Francia. Elveția va acorda probabil Franciei, de la 1 Februarie, avantajele tarifului convențional elveto-german pentru produsele franceze ale cărorsimilare nu ar fi cuprinse cu taxe fixe în acest tarif, se va aplica tariful general elvețian. Un asemenea regim se va stabili între Francia și Belgia Holanda concedează statu quo în schimbul tarifului minimum francez. orgui injusta! jrottMii Trebue ca învăţămîntul profesional să aibă cadrele lui aparte, fără să împrumute pe acele ale învăţămîntului clasic ori real? Pentru a resolvi această întrebare, să intrăm în fondul chiar al chestiune!. Invăţămîntul general se împarte astăzi în : primar, secondar şi superior. Această împărţire poate fi ea admisă şi pentru înveţămîntul profesional ? Observăm de la început chiar, că învieţămîntul profesional are un singur punct comun cu cel general, şi acest punct comun stă în aceia că el ca şi restul învâţămîntului general presupune cunoştinţa înveţăturilor strict necesare oricărui cetăţean dintr’un stat civilizat, adică clasele primare. In afară de aceasta nu găsim alt nimic comun. In adevăr, înveţăroîntul profesional răspunde trebuinţelor unor clase determinate din societate şi anume claselor lucrătoare, adică acelor clase cari mai mult cu munca marilor au a se ajuta în greaualuptă pentru existenţă. De aceia tendinţa lui este de a forma tineri, cari într’un timp mai scurt să capete noţiunile principale pentru felul de muncă cu care au a trăi mai apoi; astfel ca să putem avea tineri, cari de la vîrsta de 19 ori 20 ani să poată fi ocupaţi cu succes în fabrici, ateliere, la munca inteligentă a câmpului, în comerciu. Inveţămîntul general, deşi în cele din urmă duce şi el la formarea unor specialişti, totuşi aceştia nu au nimic de comun cu cei d’intîi. Aceştia pot fi erudiţi, lucrători intelectuali tot atât de folositori societăţii, dar lucrând în o altă sferă decât ceilalţi. Conchidem clar că inveţămîntul profesional trebue astfel organizat încât după un număr oarecare de ani, să dea tînăruluî o specialitate certă, cu alte cuvinte, cel ce a învăţat o şcoală de agriculură va fi ocupat în agricultură, fără să se gîndească că odată terminat cursul acelei şcoli ar putea trece în Universitate, asemenea cu cei ce au înveţat în şcoale de meserii sau de comerciu. Negreşit că se vor găsi mijloace, ca acei ce au primit o cultură specială insuficientă, să şi-o poată complecta, dar trebue să dispară din mintea celor ce se destin învâţământului profesional, că aceasta ar fi un curs preparatoriu care sâ’l îndrumeze către Universitate. Iată de ce zicem că nu trebue să confundăm invâţâmîntul nostru profesional cu cel secundar clasic ori real. Iată de ce nu ne unim nici cu părerea proectului de lege care recunoaşte învăţământ profesional, primar, secundar şi superior. Astfel fiind lucrurile, urmează oare ca în inveţămîntul profesional să nu existe nici o gradare ? Desigur trebue să existe o gradare şi aceasta după natura invăţămîntului. Ca mai generală se poate admite gradarea înveţămîntului profesional în: inferior şi superior. Dar când vorbim de învăţămîntul promonal superior, trebue să ştim până la ce limite putem merge. Căci desigur, nu putem avea pretenţiunea ca din tinerii cari absolv înviţăturile şcoalelor de meserii să facem ingineri, precum nici din o şcoală de comerciu superioară nu putem pretinde să scoatem oameni versaţi în cunoştinţele economice şi financiare încât imediat să poată fi puşi în capul marilor instituţiuni financiare ale ţârii. Se va recunoaşte însă că cel ce a înveţat cu destoinicie o şcoală tehnică, poate căpăta aptitudini pentru a merge în o şcoală de inginerie; cel ce a studiat cu sîrgurinţă o şcoală superioară de comerciu poate căpăta aptitudini pentru a urma cu succes studii economice şi financiare mai înalte. A pretinde ca lucrurile să fie altfel este a produce confuziune Ne am putea întreba în un asemenea caz unde încetează şcoala de meserii şi unde începe cea de inginerie, unde încetează şcoala de comerciu şi unde începe cursurile înalte de finanţe, unde încetează şcoala pentru agenţi silvici şi unde începe aceea de ingineri, etc De aceia, cum am zis mai sus, când recunoaştem un învâţămînt profesional superior, trebue să ştim bine până unde mergem. Radu. lamuMUiiLi In nenumărate rânduri am scris contra modulul cum se fac anchetele la noi şi cu deosebire la ministerul domeniilor. Azi ni se comunică un fapt de o gravitate exepţională şi cu toată ancheta făcută, lucrurile s’a făcut muşama cum este de regulă la noi. Iată despre ce este vorba. La ocolul silvic din oraşul „Curtea de Argeş“, a fost ca silvicultor un Domn I. Bunescu, care a comis o mulţime de hoţii în prejudiciul Statului. Aşa, a vândut din moşia Statului Brătăşeşti, plasa şi judeţul Argeş, lui Ionicescu, un fost puşcăriaş peste 20 pogoane loc şi pădure, schimbând movilele ce era când 1