Adevěrul, ianuarie 1892 (Anul 4, nr. 1049-1077)

1892-01-14 / nr. 1060

r ANUL IV—No. 1060. NUMEEUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA­­ ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI I tl «o platesc lat-d’u-uua 'aninte In Boeureşti Ia casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale.'I tin an In ţară 30 Ici­; în străinătate 50 Şease luni , 15 / . , , 25 trd luni . 8 . . . 13 %..., IJn somor In StrfiInstate 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZA Să te ferești, Române! de cnin strein in cas 7. Alaxsndrî. ADMINISTRATIA , 1­,­­ BULEVARDUL RUS­ABE'S* A,­­ Sil "D­irector politic­­ ALEX. V. BELDIMANU EDITIA A DOUA MARTI, 14 IANUARIE 1892 NUMERUL 10 BANI' ANUNCIURÎLE ni* BDCORESTI şl JUDEŢE go prinsese* NUMAI U ADMINISTRAŢIE. Din STRXîNETATE, direct la administraţie şl la toate Oficiile de publicitate. Asund­uri la pagina IV . . . . 0.30 b. Linia , » , III................ 2.— leî * , , „ II .... * . 3.—. lei , ziunele şi Reclamele 3 leî rândul. PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu m­­­iioscul No.­îtî, Boaievsrd­ât.­Mickeî. NUMER VECHIO 30 BANI SDACTIA ETAR'BWK­ ElMMBTA,. Mt Ora it­a dupe ameaz INTRUNIRITPUBLICA la care sub­semnatul invită pe alegă­torii Colegiului 2 de Iași Alex. M. Beldimann Directorul Ziarului «Adevărul- Buletin dinasticometric Pe ziua de ÎS Ian. 1892 OBSERVATORUL­­ADEVĂRULUI­ : Voința Națională p . . . -f-l° La Liberté -f-10° Buna Credință . .... -­-1° România ........ —­-15° Naţionalul . . . . ... —15* Românul. . . . . . . —1®+1° Lupta........................ —30° Căluţii. . . . . . . . —IOS Opiniunea ....... —50° înainte ........ —70° Vocea Botoşanilor.. . . . —10° Tribuna liberală . . +1° Jos Reacţiunea . . —20“ Voinţa Prahovei .... —40° Democratul ...... —26 Telegraful român .... 1° Gruvi-rnamentalii sa tini­t, o întrunire. Ins­^narea a fost abilă. Regele a sosit zi. Dinasticometrul s a înfierbântat. Vre­mea e rea. .. poziția are călduri. Sf ''a o doză de ghist de la noi; alt­fel se duce pe copcă. Celsius II. Datoria Democraţiei DVI I a s­i Organism rea înveţ. profesional Societăţile noastre înţelegerea Buchetul Ucigaş Bucureşti, 13 Ianuarie 1892 nemi Am arătat în coloanele Adevă­rului care este, după mine, dato­ria Democraţiei; care ar fi calea nemerită ce trebue să apuce; care sunt mijloacele care să o ducă la ţinta dorită. Am spus că trebue să lucrăm din răsputeri la distrugerea aristocra­ţiei privilegiate în politică pentru ca poporul să devie adevărat su­veran; că trebue să deşteptăm în marea mulţime interesul pentru bi­nele obştesc, pentru viaţa publică ; că trebue să facem ca poporul nostru să înţeleagă evoluţia socie­­tâţei noastre şi că este de datoria sa, că este misiunea fîe­cărei na­ţiuni de a conlucra la această evo­luţie atât pe terenul economic cât şi pe acei politicoes trebue în­­fine să ne punem toate puterile spre a-î da cultura politică ce ’i lipseşte încă şi care lipsă este un fel de mediu ce înlesneşte perpetuarea puterei partidelor noastre vechi. Am spus că viitorul Democra­ţiei la noi, ba chiar viitorul Ţarei depinde de la aceea dacă va înţe­lege sau ba Democraţia română datoria ce ’i impune spiritul vre­­mei în care trăim şi situaţia în care ne aflăm. Sunt două luni de când, sfârşind un articol despre datoria elemen­telor înaintate, am pus următoarea întrebare:— Nu cred oare demo­craţii noştri că a sosit momentul ca printro unire, apropiere, înţele­gere,—numeasco cum vor voi—pe baza unui program de muncă, care să satisfacă adevăratele nevoi ale po­porului, să ne punem în calea şi­­voiului infect, murdar şi nesănă­tos care ameninţă să ne înghită ? Am pus atunci această întrebare atât de serioasă şi de aşa de mare însemnătate nu în vederea alege­rilor, căci de­şi eram deja în plină criză ministerială totuşi se susţinea că Regele se opune unei disolvări a Corpurilor legiuitoare. Astăzi alegerile bat la uşă, fel de fel de alianţe se închee şi gu­vernul lucrează pe capete. Abuzul pe care l-a făcut Regele — mai cu seamă cu ultima disol­­vare—de principala prerogativă ce-i acordă constituţiunea impune gru­purilor înaintate o atitudine excep­ţională în alegerile de faţă, impune punerea în discuţie a chestiunei luarei prerogativei de mai sus din mâna Majestăţei Sale. Aşa fiind, eu nu cred la locul ei, nu cred prudentă nici o înţele­gere între elementele democratice cu acele care, din dorinţa de a veni la putere, susţin şi vor sus­ţinea pe Majestatea Sa în preroga­tiva di­sol­văr­ii. Aceasta mă face să reînoesc în­trebarea mea de acum două luni; — o reînoesc fiindcă sunt de pă­rere că o eroare politică poate să pricinuiască foarte mari daune u­­nor formaţiuni tinere şi în plină organizaţie;— o reînoesc fiind că sunt convins că o alianţă — fie chiar numai în vederea alegerilor — a unor elemente înaintate cu una din cele două clasice partide de la noi, ar fi în paguba celor d’intîi, fiind că partidele noastre vechi nu se luptă de cât pentru succesiunea la putere, pe când lupta noastră, a democraţilor, nu ar tre­bui să fie de cât pentru idei şi principii. Democraţii cari s’ar alege prin ajutorul uneia dintre partidele vechi şi nu prin propia lor forţă şi pe baza unui program de muncă şi de vederi înaintate, nu ar fi de­cât nişte învingători...» învinşi, învingători învinşi, căci o asemenea alianţă ar discredita pentru mult Democraţia, şi popo­rul nu ar vedea în noi democraţii de­cât o nouă ediţie a partidelor vechi. Acei dintre democraţi cari cred că unirea face puterea, chiar când această unire se săvârşeşte cu ele­mente duşmane principiilor ce for­mează crezul nostru politic, se în­­şală amar. — O asemenea unire nu dovedeşte de­cât slăbiciune şi lipsa de curagiu de a lupta singur. Numai o unire, înţelegere sau apropiere între toate elementele î­­naintate, pe baza unui program de muncă, fără alianţă cu partidele vechi, ar putea folosi Democraţiei, căci asemenea unire ar da popo­rului pilda — unică în felul ei la noi — a unor formaţiuni tinere şi independente care au rupt cu de­săvârşire cu tradiţiile trecutului de a face politică. O asemenea unire ar fi de un imens folos pentru prestigiul De­mocraţiei. — Numai a­st­fel noi de­mocraţii vom câştiga şi merita în­crederea poporului; numai ast­fel ne vom putea cunoaşte şi măsura propriile noastre forţe faţă cu par­tidele monarhice, şi vom fi în stare de a vedea până la ce grad au prins deja râdarini ideile pentru care luptăm şi pe care Democraţia le crede mântuitoare pentru ţara noastră. Duşman al partidelor vechi că­rora le datorim multe, foarte multe rele, eu sunt contra ori­cărei a­lianţe cu ele. Mă voiu prezenta dar singur şi independent în prezentele alegeri ca şi în acele din Aprilie trecut. Dacă voiu învinge în alegeri, voiu şti că victoria o datoresc ideilor pentru care am luptat, lupt şi voiu lupta fără preget. Dacă voiu fi învins în alegeri, voiu fi cu conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria pentru ca ideile de­mocratice să iasă învingătoare în actuala luptă electorală contra reac­­ţiunei a cărei susţiitor este Pala­tul, această casă de corupţiune, a­­ceastă casă de prostituţiune poli­tică locuită de Carol I. Sienfiri nescio—eguidi Ro­mae faciam? CE SÄ OAUT LH ROSUA­­CÅND IU ȘTIU SĂ MINT? Alex. V. Deldimann. Iot modificările introduse bugetului de Cameră, afară de un. Camera și Senatul s’au amânat pentru astă seară la 9 ore spre a se putea înţelege. PARIS, 12 Ianuarie.—(seara) Camera a primit modificarea Senatului, ea a adop­tat apoi ensemblul bugetului. Camere și Senatul s’afl amânat pen­tru 16 Februarie. LONDRA, 12 Ianuarie.—O alegere le­­gislativă a fost la Roset­dale pentru scau­nul lordului Hartingtoi. (unionist) deve­nit pair. D. Maden (ghidsionian) a fost ales cu o majoritate de 1222 voturi con­tra Brooks (unionist). SALA TEATRULUI PASTIA Duminică 19 Ianuarie 1892 Col. III nu pune candidat. III. Candidaturi independente Senat Col. Universitatea: P. Poni. Cameră Col. II. A. V. Beldimanu, I. Nădejde, Gh. A. Ureche, Maior Manolescu- Mlădian Col. 111. I. Nădejde. TELEGRAME PARIS, 12 Ianuarie.—Contra amiralul Gervais a fost promovat vice-amiral și numit șef de Stat-major marinei, post creat acuma. PARIS, 12 Ianuarie.—Senatul aadop­ Stambuloff rănit SOFIA 24 Ianuarie. — In timpul es­cursiunei la ţară făcută azi dupe a­­....... . . ... miazi de I­. Stambuloff cu mai mulţi alţi invitaţi, un revolver pe care o avea primul-ministru în buzunar s’a descărcat şi a rănit pe D. Stambu .­Re­loff la şoldu drept.—Rana este uşoară şi nu causează nici­ o nelinicie; — sta­rea ministrului este satisfăcătoare DIN IAŞI In Iaşi s’a fixat definitiv candi­daturile, atât ale guvernului, ale o­­poziţiei, cât şi cele independente. I. Candidaturi guvernamentale Senat Col. I. Principele Gr. M. Sturza, A. Naum. Col. II. S. G. Vârgolici, N. Culia­­nu, Eugeniu Ghica-Budeşti. Cameră Col. I. Em. Mavrocordat, Sturza- Scheianu, Iacob Negruzzi, V. Pogor. Col. II. Sandu Râşcanu, N. C. Aslan, Sculy-Logotethides, Cantacu­­zino-Paşcanu, G. Catargi, A. C.Cuza. Col. III. Dim. Zarifopol. II. Candidaturi opozante Col. L General D. Racoviţă, G. Mârzescu. Col. II. Ştefan Şendrea, C. Cli­­mescu, Gh. Şendrea. Cameră Col. I. C. Corjescu, G. S. Scor­­ţescu, Aurel Râşcanu, Gr. Macri Col. II. G. Panu­, A. Bădărău, A. Vizanti, G. Morţun, M. Tzoni, Nicu Catargiu. Arderea unui palat istoric BRUXELES 23 Ianuarie. —Un incen­dii! a izbucnit la palatul d’Aremberg în camera de culcare a principesei de Croy; incendiul a fost cauzat de un chibrit a­­runcat pe covor.— Prinţul, Principesa şi copii lor au putut fi scăpaţi numai cu mare osteneală.—Pavilionul Egmont care remăsese aşa precum era în momentul a­­restării contelui d’Egmont în 1567 a fost cu desăvârşire distrus; s’a scăpat gobe­linele; toate obiectele de artă ale aparta­mentelor prinţului de Croy sunt perdute; cele-l’aîte părţi ale palatului cu obiecte­le lor de artă au putut fi scăpate. Trei pompieri au fost grav răniți. FRANŢA ŞI ELVEŢIA PARIS, 11 Ianuarie. — Dificultăţile ce întâmpină negocierile comerciale între Francia şi Elveţia vor fi aplanate în urma declaraţiunii făcute la Berna de ambasa­dorul francez D Arago că Francia este gata să examineze oare­cari puncte ale tarifului minimum francez. Consiliul fe­deral va cere puteri spre a regula ra­porturile comerciale cu Francia. Elveția va acorda probabil Franciei, de la 1 Fe­bruarie, avantajele tarifului convențional elveto-german pentru produsele franceze ale căror­­similare nu ar fi cuprinse cu taxe fixe în acest tarif, se va aplica ta­riful general elvețian. Un asemenea regim se va stabili între Francia și Belgia Holanda concedează statu quo în schim­bul tarifului minimum francez. orgui inju­sta! jrottMii Trebue ca învăţămîntul profe­sional să aibă cadrele lui a­parte, fără să împrumute pe acele ale în­­văţămîntului clasic ori real? Pen­tru a resolvi această întrebare, să intrăm în fondul chiar al chestiu­ne!. Invăţămîntul general se îm­parte astă­zi în : primar, secondar şi superior. Această împărţire poate fi ea admisă şi pentru înveţămîn­­tul profesional ? Observăm de la început chiar, că învieţămîntul pro­fesional are un singur punct co­mun cu cel general, şi acest punct comun stă în aceia că el ca şi restul învâţămîntului general pre­supune cunoştinţa înveţăturilor strict necesare ori­cărui cetăţean dintr’un stat civilizat, adică clasele primare. In afară de aceasta nu găsim alt nimic comun. In adevăr, înveţăroîntul profesional răspunde trebuinţelor unor clase determinate din societate şi anume claselor lu­crătoare, adică acelor clase cari mai mult cu munca marilor au a se ajuta în greaua­­luptă pentru existenţă. De aceia tendinţa lui este de a forma tineri, cari într’un timp mai scurt să capete noţiunile prin­cipale pentru felul de muncă cu care au a trăi mai apoi; ast­fel ca să putem avea tineri, cari de la vîrsta de 19 ori 20 ani să poată fi ocupaţi cu succes în fabrici, a­­teliere, la munca inteligentă a câm­pului, în comerciu. Inveţămîntul general, de­şi în cele din urmă duce şi el la formarea unor spe­cialişti, totuşi aceştia nu au nimic de comun cu cei d’intîi. Aceştia pot fi erudiţi, lucrători intelectuali tot atât de folositori societăţii, dar lucrând în o altă sferă de­cât cei­lalţi. Conchidem clar că inveţămîntul profesional trebue ast­fel organi­zat în­cât după un număr oare­care de ani, să dea tînăruluî o spe­cialitate certă, cu alte cuvinte, cel ce a învăţat o şcoală de agriculură va fi ocupat în agricultură, fără să se gîndească că odată terminat cursul acelei şcoli ar putea trece în Universitate, asemenea cu cei ce au înveţat în şcoale de meserii sau de comerciu. Negreşit că se vor găsi mijloace, ca acei ce au primit o cultură specială insufici­entă, să şi-o poată complecta, dar trebue să dispară din mintea celor ce se destin învâţământului pro­fesional, că aceasta ar fi un curs preparatoriu care sâ’l îndrumeze că­tre Universitate. Iată de ce zicem că nu trebue să confundăm invâ­­ţâmîntul nostru profesional cu cel secundar clasic ori real. Iată de ce nu ne unim nici cu părerea proec­­tului de lege care recunoaşte în­văţământ profesional, primar, se­cundar şi superior. Ast­fel fiind lucrurile, urmează oare ca în inveţămîntul profesio­nal să nu existe nici o gradare ? De­sigur trebue să existe o gra­dare şi aceasta după natura invă­­ţămîntului. Ca mai generală se poate admite gradarea înveţămîntului pro­fesional în: inferior şi superior. Dar când vorbim de învăţămîntul pro­m­­onal superior, trebue să ştim până la ce lim­ite putem merge. Căci de­sigur, nu putem avea pretenţiunea ca din tinerii cari absolv înviţăturile şcoa­­lelor de meserii să facem ingineri, precum nici din o şcoală de co­­merciu superioară nu putem pre­tinde să scoatem oameni versaţi în cunoştinţele economice şi financiare în­cât imediat să poată fi puşi în capul marilor instituţiuni financiare ale ţârii. Se va recunoaşte însă că cel ce a înveţat cu destoinicie o şcoală tehnică, poate căpăta apti­tudini pentru a merge în o şcoală de inginerie; cel ce a studiat cu sîrgurinţă o şcoală superioară de comerciu poate căpăta aptitudini pentru a urma cu succes studii e­­conomice şi financiare mai înalte. A pretinde ca lucrurile să fie alt­fel este a produce confuziune Ne am putea întreba în un asemenea caz unde încetează şcoala de me­serii şi unde începe cea de ingi­nerie, unde încetează şcoala de co­merciu şi unde începe cursurile înalte de finanţe, unde încetează şcoala pentru agenţi silvici şi unde începe aceea de ingineri, etc De aceia, cum am zis mai sus, când recunoaştem un învâţămînt profe­sional superior, trebue să ştim bine până unde mergem. Radu. lamuMUiiLi In nenumărate rânduri am scris con­tra modulul cum se fac anchetele la noi şi cu deosebire la ministerul domeniilor. Azi ni se comunică un fapt de o gravi­tate exepţională şi cu toată ancheta fă­cută, lucrurile s’a făcut muşama cum este de regulă la noi. Iată despre ce este vorba. La ocolul silvic din oraşul „Curtea de Argeş“, a fost ca silvicultor un Domn I. Bunescu, care a comis o mulţime de hoţii în prejudiciul Statului. Aşa, a vândut din moşia Statului Brătă­­şeşti, plasa şi judeţul Argeş, lui Ionicescu, un fost puşcăriaş peste 20 pogoane loc şi pădure, schimbând movilele ce era când 1

Next