Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)

1897-01-14 / nr. 2730

ABONAMENTE INCE! LA I aşi 15 ALE R­ÎFIE­CMIEI LUNI SI SE PLATESCjENMNTE Un an tn ţară .30 lei­­ în streinătate .50 leî Şase luni IS » ■' * «5 » Trei luni 8 » » » 13 » NUMĂRUL 10 BANI In Streinătate 15 BANI ADMINISTRAŢIA PA8AQ. BANCE1, 'NAŢIONALE­­TSS'itJlS.I^OIV No. 2SS EDIŢIA a treia Sa te cereşti Române de cuiți strein in casă ! Director politic: ALEX. V. BELDXMANU V. Alexandri MARȚI 14 IANUARIE 1897 ANUNCIURI SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Linia pag. IV , • • • leî 0.30 bani » * III , . . . * 2.— •­­ * II * 3.— 1 A UN MARE NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCTII DIN TARIF NUMARU Un număr il R­E­D­A­C­T­I PASAQ, BANCEI NATIONALE (TELEFON 72A) SATIRA POLITICA Chastia zilei la momentul in care e vorba ca toate trenurile din ţară ii deraieze, direcţiunea a luat o înainte fi a deraiat dînsa cea d’intîiu. Graţie înţeleptelor măsuri luate de către comi­tetul ocult al drumurilor de fier, sintem­ amenin­ţaţi a ne reîntoarce la vechile obiceiuri ale ţarei şi a reîncepe plimbările cu poşta lui Vil­rr. Un guvernamental susţinea chiar că acesta e mijlocul de locomoţiune al viitorului, căci pre­cum al viitorului e praful de puşcă fără fum, tot ast­fel nici poşta lui Vilner nu fumează. Dacă mai punem la socoteal că funcţionarii ceî miei, parte se vor pune in grevă iar parte vor fi destituiţi, nu vor mai rămîne ia caşcavalul Căilor Ferate de cit. directorul şi cu inginerii cei mari, aşa că dinşii şi numai dînşiî vor ră­­mîne ca să conducă poşta adică să schimbe .. . degetele la staţii. Vax. ~—*------------»ăâj&s-*—---------------------■ ACTU­ALIT­ATI G. Dem. Theodopeeeu Cine mi l avmoațts pe D. G. Dem. Theodore»TM, turuni toţi ,9 zic Ghsdem f E te vtcMa »ariilor. Ln Ghimpele puHxa poterii ţi proză temnate Ghcdf.m. A seri» la Românul, la Binale Public­e la Romînia. Licenţiat în Utert de la Paris, a luat prin con­turi catedrele de limba latină de la Sf. Siva şi de Umba română de la Mateiit Bnarab. In urmă s'a transferat şi ca profesor de limba latină tot la np-ul Mateiit Bnarab. A publicat ui tratat de metrică, o culegere de poeze populare, etc. Om inteligent, dar cu vederi foarte înguste ţi foarte zgtrcit. Politicos dar aspru. In politică a fost la început rosetist, apoi ver­­­etean. Ca vemisean a ajuns ţi ministru al instrucţiei, dar la ilustrat numai prin măsuri cari dovedeau­ un spirit îngust ţi vindicitiv. A avut o adevărată luptă cu nenorocite ds pen­sionare din fond­ul milelor şi cu bieţii servitori de pe le­­apă, cărora le-a redus leafa pe vacanţă. Pic. Scandalul de la Cameră Oamenii dezordine! Cu drept cuvînt, conservatorii pot spune liberalilor : «Acum un an, ne-am retras de la putere şi v’am lăsat ţara liniştită şi în ordine. Iar voî, după patru-spre-zece luni de guvernare, aţi răscolit oraşele şi sa­tele, aţi agitat toate spiritele şi aţi introdus nestabilitatea pretutindeni». In adevăr, acum un an, cînd con­servatorii erau încă la putere, în ţară nu era de­cît o singură agi­taţiune, aceea provocată şi întreţi­nută de către partidul liberal; în­colo, linişte desăvîrşită. Dar, de cînd au venit liberalii, n’a rămas pătură socială şi n’a ră­mas un colţ de ţară ne­zbuciumat şi ne frămîntat. Dezordinea e pre­tutindeni, oamenii cari înţeleg din actele regimului liberal că nimic nu mai e statornic în ţara aceasta, se pun în stare de revoltă, căci a­­colo unde nu mai e dreptate şi nici respect de lege, fie­care caută să se apere cu propriile lui mij­loace. Liberalii, în scurtul timp de cînd guvernează acum, au dovedit ţărei cum că stabilitatea judecătorilor de la Curtea de Casaţie este o glumă. Poate că era o prejudecată, dar, în sfîrşit, lumea avea un fel de respect pentru această instanţă supremă şi fie­care, cînd zicea «Curtea de Ca­saţie !» îşi închipuia o instituţie ceva mai pre­sus de comunul muritorilor şi oare­cum ferită de înrîurirea pa­timilor politice. Au venit liberalii, au împrăştiat farmecul şi au răsturnat Curtea de Casaţie de pe predasta­­lul ei. Lumea credea încă cum că mi­tropolitul primat însemnează ceva, că este capul bisericei și că nici Vodă măcar nu se poate atinge de dînsul. Dar au apărut liberalii la putere, au tîrît pe mitropolit prin baltacele tuturor calomniilor, 1-au zvîrlit după scaunul sau plin de prestigiu, 1-au înhăţat de barbă cu agenţii forţei publice şi 1-au călcat sub tocurile lor mitocăneşti. Ţara fusese cuprinsă, întriun mo­ment, de fiorii iubirei de neam şi cauza romînilor subjugaţi găsise un puternic eccri­ în inimile romînilor din regat. Ipisă au venit liberalii la cîrmă şi au călcat cu brutalitate peste făgăduinţele date, au făcut străinului cele mai umilitoare scuze, au dovedit, în sfîrşit, că patriotiz­­mul, şi el e o marfă politică, o ar­mă politică, un mijloc ca ori­care altul pentru a înşela pe naivi şi pentru a cuceri puterea. Ast­fel poporul acesta se dezme­ticeşte pe zi ce trece, ochii i se des­­păîengenează, realitatea i se arată, în sfîrşit, lui, care pînă atuncea fu­sese orb. Acest popor înţelege că toate sfintele instituţiunî şi toate în­tocmirile politice sînt nişte gogoriţe bune numai să-l ţie pe dînsul în frâu, acest popor pricepe că imaginea mă­reaţă a justiţiei şi a magistraturei este un moft, dînsul mai înţelege că religia şi cu înalţii săi demnitari sînt nişte glume, poporul mai descoperă că toate sentimentele aşa zise nobile, precum patriotizmul, virtutea, abnega­ţia, sînt numai vorbe, vorbe, vorbe. Şi cînd marile şi clasicele partide îşi bat joc cu atîta sfruntare de toate sentimentele şi de toate nevoile, cînd pentru a şi satisface ambiţiunile lor, pentru a-şi apăra intereseie, nu se sfiesc a exploata şi a distruge şi res­pectul datorit magistraturei şi dis­ciplina armatei şi sentimentele pa­triotice, în timpul acela nemernicii cei mici să nu îndrăznească a crîcni, căci vai de ei! Aşa au păţit bieţii funcţionari mă­runţi de la Căile Ferate, cari, pentru singura crimă de a fi cerut o neîn­semnată sporire de salarii, au pro­vocat în potriva lor coaliţiunea ce­lor două vrăjmaşi de paradă, coaliţi­nea liberalilor cu conservatorii. Morala fabulei este că în ţara a­­ceasta un manunchiu de oameni are dreptul să exploateze şi să pîngă­­rească totul, să zguduie ţara de la temelie, să îngrămădească, zilnic, ruine peste ruine, să înnalţe idoli şi să-i sfarîme cu înseşi mîinile lor, după cum le porunceşte interesul momen­tului . Iar celor mici şi nevoiaşi nu le este iertat nici măcar să-şî apere bucata de pîine. Iată morala unei fabule imorale. Const. C. Bacalbaşa. Această purtare a guvernului este condamnabilă. Nu-­ e permis guver­nului să se facă corupător de ca­ractere. Retragerile Dacă ameninţările guvernului şi măsurile violente pe care le-a luat guvernul nu au a­­vut nici un efect, ademenirile încep să dea roade. Unii funcţionari mai slabi de carac­ter, au­ început să facă declaraţii că-şi re­trag semnăturile de pe Memoriu. Impresiunea Ştirea aceasta că unii funcţionari—de­şi numărul lor este foarte mic pînă acum— îşi retrag semnăturile, a produs o impre­sie penibilă printre funcţionarii semnatari ai Memoriului. Se pare chiar că nu mai este pisibilă declararea grevei. Rep. Macedonia mitropolit n'a r , inspector şcolar n’a­e, profesori n'are, şcoli ro­­mineşti nu mai are, şi, mai p'e sus de toate, patrioţii rom­ini, v.'zind cit sint de persecutaţi din Bucureşti, au pierdut curajd şi nu mai au de Aulă energie ca să se impotnvnesc­­ diver­selor propagande s­r vne. Şi acest trădător, acest om periculos, incapabil şi nefast, îndrăzneşte să as­pire a lua din nou Irinele ! Dragoş. Repaozul de Duminecă Camerele de comerciu din ţară au în­ceput a se ocupa în mod serios de pro­iectul de lege pentru introducerea repao­­zului de Duminecă. Camera de comerciu din Capitală a e­­laborat d­oar un proiect cu totul nou, prin care, admi­­nd în principiu repaozul de Duminecă, prevedem însă că faţă cu obi­ceiurile pieţei noastre, la început nu s’ar putea sărbători o zi întreagă Mai departe, proiectul Camerei de comerciu din Capi­tală prevede toate sărbătorile cari ar trebui respectate, şi, pentru a garanta res­pectul acestei legi, enunţă şi pedepse foarte aspre la cari vor fi supuşi comer­cianţii cui vor contraveni dipaziţiuni­­lor legei. Nu putem de­cît să felicităm Camera de comerciu din Capitală pentru gr­aba ce a pus în rezolvarea acestei chestiunî, dar ar fi de dorit ca şi cele l’alte Camere de comerciu din ţară să imiteze exemplul celei din Capitala. Comercianţii români ar trebui să inţe­leagă că această lege va fi folositoare nu numai funcţionarilor, ci şi patronii­­, care, pe lîngă că ar putea şi eî să se o­dihnească o zi pe săptămâni, apa vor avea şi func­ţionari mai buni, căci omul o­dihnit lu­crează cu mult mai multă tragere de inimă. Astă­zî, micii funcţionari comerciali, mun­cind fără odihnă luni întregi, ajung a şi face slujba cu dezgust, ceea ce nu se va întîmpla cînd, odihnindu-se Dumineca, vor putea reîncepe apoi lucrul cu vigoarea o­­mnului mulțum­­ de soarta ia. ................ ......- »la«*-»-----------------------­ Diplom. Chestia C. F. R. Mişcarea funcţionarilor inferiori de la C. F., care se făcuse pe nişte cereri drepte, în loc să găsească sprijin la guvernanţii noş­tri, este înăbuşită prin nişte mijloace foarte puţin demne. Şi în chestia de la C. F., ca şi în chestia Ghenadie, liberalii dau dovadă că nu sunt în stare să guvernele fără a recurge la ex­pediente şi meschinării cari nu fac cinste unui guvern serios. Ameninţările D. Porumbarul după ce a pri­­mit ordin de la rege ca sa tranşeze cit mai repede chai- C. F. ei să împiedice cu ori­ce preţ izbucnirea grevei, s’a azvîrlit cu totul în braţele acelora cari prin purtarea lor au dat naştere la protestarea funcţionarilor. Mai întii a făcut o sanie ne­­stîrpită de destituiri şi per­mutări. Apoi a venit rîndul ameninţărilor. Toţi semnatarii Memoriului prezintat minis­trului lucrărilor publice au fost ameninţaţi cu urgia Di­­recţiei. Ademenirile Şi dacă guvernul nu s’ar fi oprit aci, încă lucrurile ar fi mers. Ar fi dovedit numai că, de unde la început recunoscuse dreptatea cererilor lu­crătorilor, în cele din urmă s’a vă­zut incapabil de a pune la rezon pe conducătorii C. F. şi a plecat frun­tea înaintea D-lor Cottescu, Mănescu, Miclescu şi Vartiadi. In cel mai bun caz pentru guvern s ar fi putut spune că din propria lui iniţiativă s’a hotărît să înăbuşe cu violenţă o mişcare pe care, de­şi o găsise legitimă la început, a gă­sit-o in urmă periculoasă. Dar guvernul nu s’a oprit aci. De la ameninţări, a trecut la alt mijloc, la cel mai dezgustător, la corupţiune. Guvernul a făgăduit multor func­ţionari dintre cei semnaţi pe Me­­moriu că vor fi înaintaţi, saiî li se vor face diferite favoruri, dacă se vor grăbi să-şi şteargă semnăturile de pe Memoriu. -------------------------*♦-**-----------------------­ Mitropolitul Macedoniei A doua zi după căderea-i de la putere, D. Sturdţa, ridicindu-se pe un genunchiu din noroiul în care îl pră­vălise ţara, strigă: „Tată unul din succesele cele mari ale politicei mele! Pe cînd duşmanii mă acuză, mă ca­lomniată şi mă urmăresc, eu lucrez pentru binele poporului şi pentru pres­tigiul ţărei­­“ Succesul politicei D-lui St­urdga s'a văzut. Mitropolitul Macedoniei este nu­mai o închipuire a lui Apostol Măr­gărit, căci geniul rău al Romînilor de la Fund, unealta lui Dimitrie Sturdga şi perversul omoritor al mişcărei na­­ionale n’a putut izbuti ca mitropoli­tul să fie recunoscut. Agenţii colectivităţei se invirtesc in toate părţile, aleargă în dreapta şi iu stingi, intervin la poartă, însă în za­­dar. Nimeni nu mai dă ascultare oa­menilor tuînsemnaţi, politicianilor ne­­dibaci, micilor secături incapabile să negociere o afacere şi s'o duci la bun sfîrşit. Care vrea să zică, Macedonia n'are încă mitropolit român! Alunei cum ră­­mîne cu laudele D-lui Sturdga şi cu emfatica D-sale apoteozase ? Căci, graţie politicei ? Politica Angliei Discursul tronului.—O legendă.— In­­ffringerea. Discursul tronului Ce dosebire între discursul din anul trecut al tronului englez, și cel de astă­zi! Atunci regina Angliei avea un limbagiu trufaş la a­­dresa imperiului turcesc; astă­zî caută să îm­pace capra și varza, voind să micşoreze ast­fel importanţa înfr­îngerei pe care a suferit-o En­­glitera în chestia armeană. Anul trecut, regina Victoria vorbea de sultan ca de un asasin ordinar şi dădea a înţelege Europei că poporul englez nu se va linişti pînă ce nu va vedea pe Abdul Hamid răsturnat de pe tronul musulman. Cu totul alt­fel e astă­zi, cînd regina, vor­bind în discursul tronului despre chestia orien­tală, zice că graţie înţelegerea tuturor puterilor, sultanul Abdul-namid, acelaş care anul trecut fost tratat de asasin ordinar, va introduce reformele necesare, îndepărtînd cu acest mijloc pericolul ce ameninţa imperiul săui. O legendă Această schimbare de limba gifi a diploma­ţilor englezi dovedeşte slăbiciunea Angliei, care, aflîndu-se cu tot­­ izolată, nu îndrăzneşte să urmeze politica începută cu atîta zgomot anul trecut. Retragerea silită a Angliei va fi însă o lovitură teribilă pentru reputaţia ce şi-o creiase de un secol în Orient. Intr ’adevăr, în Orient se formase un fel de legendă în privinţa energiei cu care Anglia ştia să-şi susţină pretenţiunile. Ast­fel, printre populaţiunile ţărilor orientale circulă de ze­cimi de ani legenda că guvernul englez a tri­mis întreaga sa flotă în apele Mediiteranei pen­tru că un singur protejat al Angliei ar fi fost arestat în mod arbitrar. Infringerea Acuma însă, zecimi de mii de armeni au fost măcelăriţi, notele ambasadorului englez sunt puse la dosar şi ameninţările reginei neţinute în seamă, fără ca Anglia să provoace vre­un războiu ; ba, mai mult, vedem că diplomaţia engleză cochetează cu acela pe care acum cîte­va luni îl numia asasin. Această schimbare de limbagiu este de si­gur o tactică bine judecată a diplomaţiei en­gleze , dar ea va face un efect detestabil asu­pra populaţiunilor din Orient, distrugând în acelaş timp legenda energiei și a­n­gleze. I EXPOZIŢIILE Am vorbit, sînt cîte­va săptămîni, de cele trei expoziţiuni de pictură cari erau deschise în Bucureşti. Am arătat atunci că ele înseamnă un pas înainte făcut pe calea progresului în artă şi atrăgeam atenţia publicului asupra lor. Azi pot să spun cum au fost primite de public aceste manifestaţiuni artistice. * Dintre toate cele trei expoziţiuni, aceea care a fost mai mult vizitată e expoziţia D-lui Si­­monidy. Şi lucrul se explică. D. Simonidy făcea pri­­­ma expoziţie în ţară şi venea cu o oare­care reputaţie făcută la Paris, unde unul dintre ta­blourile sale fusese primit la Salon. Toată lumea care urmăreşte mişcarea artis­tică de la noi s’a grăbit să viziteze expoziţia D-lui Simonidy. Presa pe de altă parte a dat tot concursul tînărului artist. Afară de aceasta, graţie campaniei făcută în o parte din presă, ministerul instrucţiune­, care de un an a strîns foarte mult punga pentru arte, a fost foarte larg faţă de D. Simonidy şi i-a cumpărat cu 7000 lai tabloul reprezintînd moartea lui Mitridat. Mai mult chiar, regele a vizitat această ex­poziţia şi a cumpărat cîte­va lucrări. * Să fim drepţi. Este adevărat că D. Simo­nidy are talent. D sa nu distanţează însă prea mult pe cei-I’alţi artişti. Şi D-nii Artachino, Vermont, Pascali, Lukian, Popovici, Aricescu, Alpar, Dimitriu, etc. au talent. Şi printre luc­rările acestora se găsesc lucrări de o reală valoare. Cu toate acestea, nici ministerul nici familia regală nu au vizitat expoziţiile D-Ior Aipar- Dimitriu­ Voinescu, etc. şi pe aceea a D-lui Ar­tachino, cari erau deschise în acelaş timp cu expoziţia D-lui Simonidy. I s’a făcut o manifestaţie excepţională D-lui Simonidy, şi aceasta mai ales pentru că ve­nea pentru prima oară în ţară. D. Simonidy trebuie să fie mulţumit. A reu­şit şi a fost încurajat mai mult da cît se pu­tea aştepta. Să sperăm că această încurajare va fi un îndemn pentru D-sa ca să lucreze de aci îna­inte şi mai mult şi că vom avea ocaziunea la anul să constatăm că D sa a făcut progrese şi că pictorul de talent a ajuns un artist de valoare.* A făcut bine şi ministerul şi familia regală şi publicul că au încurajat pe D. Simonidy. Trebuie să facem sacrificii serioase, dacă voim ca în curînd să ne putem făli cu miş­carea artistic­ă din ţară, cu dezvoltarea cultu­rală a poporului nostru. Dar tocmai de aceea am să observ un lucru. Nu trebuie să dăm prea mult unora şi să re­fuzăm chiar şi un cuvînt de încurajare altora. A eî cari au cumpărat, fără tocmeală, de la expoziţia D-lui Simonidy să meargă şi să în­curajeze şi pe cei l’alţî expozanţi. Şi spui aceasta mai ales pentru persoanele oficiale, cari, de sigur, cînd s’au decis să cum-­ fere tablouri nu au­ avut în vedere atît va­­oarea lucrărilor, ci mai ales ideia de a se în­­curaja un tînăr artist.* Tot la Ateneu, alături de expoziţia D-lui Si­monidy, se află o altă expoziţie, aceea a D-lor Alpar-Voinescu Paiui-Dimitriu, etc. Şi în această expoziţie sînt cîte­va lucrări cari pot figura în ori­ce salon artistic mobilat. In str. Regală, este expoziţia D-lui Arta­chino. Acesta, nu este vorba, a fost tot­d’a­una unul dintre pictorii cei mai încurajaţi de pu­blic. In expoziţiile sale mai toate tablourile au fost vîndute. Dar, se înţelege, publicul nu cumpără de­cît tablouri de la 100—500, ma­ximum 1000 leî. D. Arta­hino are o pînză mai mare, reprezintînd un tip romînesc şi un moment din viaţa muncitorilor de la ţară. Subiectul e tratat simplu şi cu mult senti­ment artistic. Acest tablou, care costă ceva mai mult de 1000 M, ar putea să fie cumpărat de minis­ter sau altă instituţie, care poate să-şi per­mită luxul de a încuraja pe artişti şi a ajuta la dezvoltarea artelor la noi. * Nu a sosit încă momentul ca îndată ce ne aflăm în faţa unei pi­turî să facem pe criti­cii s­iupuloşi. Sîntem abia la început şi nu trebuie să pierdem un singur moment din ve­dere că dezvoltarea artistică din ţările bătrîne în civilizaţie nu a luat naştere într’un moment şi nu este opera unui farmec. Generaţii multe au muncit şi s’au făcut sacrificii enorme. Dacă vom şti să facem şi noi sacrificii, vom avea şi noi, mai curînd de cît ne aşteptăm, o artă care să facă fală poporului român. * Acum trei ani s’a deschis expoziţia oficială, — după ce mai mulţi ani nu se mai intere­sase nimeni de pictură — şi odată cu deschi­, derea acestei expoziţii, s'a început o ad^^’ rată mişcare artistică. Pictorii noștri s’ ^ rpir'a pe lucru și trei ani pa rînd ara văr^ ▼aste acoperite de^ lucrările artis^101. ac^rj (JTVUt oSOtavft a* m;u Val*I * dir

Next